Anulare act administrativ. Sentința nr. 2631/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2631/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 22069/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2631
Ședința publică din 18.09.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. I.
GREFIER - B. ANIȘOARA
********************
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta .) AGENCY CO LTD. SRL în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE și C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „anulare acte administrative”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta reprezentată de avocat D. D. A., cu delegație de substituire a doamnei avocat T. C., pe care o depune la dosar, lipsind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a depus la dosar, prin serviciul registratură la data de 09.09.2013, întreaga documentație care a stat la baza emiterii actelor contestate, acestea fiind numerotate la dosar.
Curtea comunică 1 exemplar al documentației depusă de pârâtă la dosar către apărătorul reclamantei, sens în care procedează la desprinderea filelor 4,5,6 din dosar și dispune renumerotarea dosarului.
Apărătorul reclamantei solicită în dovedirea acțiunii încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri pentru reclamantă, apreciind că este utilă, concludentă și pertinentă cauzei, ia act că înscrisurile au fost administrate la dosar, unește cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate și, nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât pe excepție cât și pe fond.
Apărătorul reclamantei în cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate solicită respingerea acesteia, având în vedere că pârâta este emitentă a actului administrativ atacat și, pe fond, solicită admiterea acțiunii cum a fost formulată și motivată în scris la dosar, pe cale de consecință, să se dispună anularea adresei nr. 3622/31.10,2011 emisă de pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate și adresei nr._ T/14.09.2011 emisă de pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, ca fiind netemeinice și nelegale, precum și obligarea acesteia din urmă la plata către reclamantă a sumei datorată și necontestată în cuantum de 19.119 lei, fără cheltuieli de judecată. În susținerea celor solicitate invocă sentința civilă nr.192/2012 pronunțată într-o cauză similară de Tribunalul București, respectiv în dosarul nr._/3/ca./2011.
Curtea, în temeiul art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, republicat, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta .) Agency CO.L.T.D. SRL în contradictoriu cu pârâtele C. Națională de Asigurări de Sănătate și C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, a solicitat anularea adresei nr. 3622/31.10.2011 emisă de C. Națională de Asigurări de Sănătate și a adresei nr. 23679T/14.09.2011 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București și obligarea acestei din urmă pârâte la plata sumei de 19.119 lei, ce face obiectul cererii înregistrată sub nr. 23679T/02.08.2011.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat, în esență, că prevederile art. 40 alin. 1 din O.U.G. nr. 158/2005 nu se aplică in prezenta cauză, întrucât, având în vedere terminologia folosită atât în O.U.G. nr. 158/2005, cât si în Ordinul nr. 60/2006 privind normele de aplicare a O.U.G. nr. 158/2005, există o confuzie in aplicarea art. 40 în ceea ce privește termenul de prescripție al dreptului plătitorului de a recupera indemnizațiile plătite, în speță, de către societate, în calitate de angajator.
Reclamanta consideră că prevederile art. 40 din O.U..G nr. 158/2005 au aplicabilitate față de beneficiarii indemnizațiilor, respectiv cei de la art. 1 alin. 1 din OUG nr. 158/2005 si nu față de angajatori, pentru care se aplica termenul de prescripție general de 3 ani, întrucât angajatorul este cel care face plata indemnizaților, nu cel care beneficiază de ea, conform art. 36 alin. 3 din OUG nr. 158/2005.
De asemenea, art. 40 din OUG nr. 158/2005 face referire strictă la asiguratul care este si beneficiarul indemnizației, respectiv angajatul, aceasta rezultând atât din interpretarea strictă a prevederilor acestui articol, cât si din interpretarea extensivă a acestuia coroborate cu prevederile art. 39 si art. 41 din aceeași ordonanță de urgență.
Reclamanta precizează că O.U.G. nr. 158/2005 nu reglementează în mod expres un termen in care angajatorul poate să solicite recuperarea indemnizațiilor achitate care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii si indemnizații. Aceste sume vor putea fi recuperate in cadrul termenului de prescripție.
În ceea ce privește termenul de 90 de zile, O.U.G. nr. 36/2010 a modificat termenul inițial stabilit în care beneficiarul poate solicita indemnizațiile pe baza actelor justificative, diminuând termenul de la 3 ani la 90 de zile, calculat de la data de la care beneficiarul era in drept să le solicite. Interpretarea corectă a acestei prevederi conduce către identificarea beneficiarului, în persoana aflată in concediu medical care are dreptul să solicite plata indemnizației de asigurări sociale de sănătate in termenul de 90 de zile.
În opinia reclamantei, dispozițiile art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005 precum si cele ale art. 82 din Norma de aplicare a prevederilor acestei ordonanțe stabilesc termenul in care beneficiarul indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, inclusiv a indemnizației de incapacitate temporară de muncă, poate să solicite aceste indemnizații de la plătitor.
Mai mult decât atât, art. 40 din OUG nr. 158/2005 a fost modificat in data de 26.04.2010, prin art. 1 pct. 10 din OG nr. 36/2010, astfel că este nelegală invocarea prevederilor art. 40 alin. 1 pentru perioada octombrie 2008-aprilie 2010, întrucât legea nu retroactivează, prevederile art. 40 aplicându-se doar pentru viitor.
În drept, reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 8 si urm. din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta a arătat, în esență, că atât perioada octombrie 2008 - decembrie 2010, cât si perioada ianuarie – februarie 2011, pentru care reclamanta solicită recuperarea sumelor este prescrisă, conform prevederilor art. 40 din O.U.G. 158/2005, așa cum a fost modificată și completată de O.U.G. 36/2010.
Pârâta consideră că legiuitorul prin modificarea O.U.G. nr.158/2005 adusă de O.U.G. nr. 36/2010, ce instituia termenul de prescripție de 90 de zile pentru solicitarea indemnizațiilor a avut in vedere angajatorul, deoarece acesta solicită Casei de Asigurări de Sănătate recuperarea sumelor reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate si nu asiguratul.
Prin sentința civilă nr. 2057/21.03.2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, raportat la dispozițiile art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005.
Curtea de Apel București a reținut că adresa contestată este emisă în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 158/2005, iar în conformitate cu prevederile legale menționate, instanța competentă să soluționeze litigiile în legătură cu modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de ordonanța de urgență menționată este tribunalul specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale.
Cauza a fost înregistrată la data de 14 iunie 2012 pe rolul Tribunalului București - Secția a VlII-a Civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a arătat, în esență, că începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 36/2010, angajatorii nu pot solicita sume reprezentând indemnizații plătite de către aceștia asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate în luna respectivă, dacă este depășit termenul de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Prin sentința civilă nr. 9487/07.11.2012, Tribunalul București a admis excepția de necompetență materială, invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel București - Secția a VlII-a C. administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.
Instanța a reținut că cererea dedusă judecății nu privește modul de calcul și nici plata indemnizațiilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005, ci ține de un raport juridic de drept fiscal, cum este definit de art. 21din Codul de procedură fiscală. Totodată s-a reținut că adresa emisă de către C. Națională de Asigurări de Sănătate poate fi interpretată și ca un refuz de soluționare a unei cereri, astfel că prezentul litigiu nu intră în sfera materiilor date în competența jurisdicției asigurărilor sociale, ci în sfera contenciosului administrativ-fiscal.
Prin decizia civilă nr. 678/12.02.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal.
Pentru a dispune astfel instanța supremă a stabilit că acțiunea reclamantei privește un raport juridic de drept fiscal, având în vedere că, contribuțiile sociale obligatorii care constituie venituri la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute de Codul fiscal. Art. 2 din Codul fiscal include la lit. c), contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Codul de procedură fiscală, prin art. 21 definește raportul juridic de drept fiscal, precum și creanțele fiscale ca fiind drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. De asemenea, art. 21 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură fiscală prevede că din raporturile de drept rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat /../”.
Față de cele ce preced, instanța de control judiciar a stabilit că soluționarea cauzei de față intră în sfera contenciosului administrativ-fiscal, fiind de competența instanței judecătorești astfel specializată.
Pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, cauza a fost reînregistrată sub nr._ .
În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Națională de Asigurări de Sănătate, Curtea o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că aceasta este emitent al adresei nr. 3622/31.10.2011 contestată în prezenta cauză, astfel încât, se justifică calitatea procesuală pasivă a pârâtei C. Națională de Asigurări de Sănătate.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin adresa înregistrată la C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București sub nr. 23679T/02.08.2011, reclamanta a solicitat recuperarea sumei de 19.119 lei din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator pe perioada octombrie 2008 – decembrie 2010.
Pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a răspuns reclamantei prin adresa nr. 23679T/14.09.2011, în sensul că cererea nu poate fi luată în considerare întrucât a fost depășit termenul de 90 de zile prevăzut de actele normative în vigoare, pentru solicitarea recuperării sumelor din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Împotriva acestui răspuns reclamanta a formulat plângere prealabilă înregistrată la C. Națională de Asigurări de Sănătate sub nr. NLD 7495/17.10.2011, respinsă de către această pârâtă cu aceeași motivare prin adresa nr. 3622/31.10.2011.
Conform art. 36 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, „(1) Calculul și plata indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ pentru plată. (2) Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul.
A.. 3 lit. a al articolului menționat prevede că „Plata indemnizațiilor se face lunar de către: „a) angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă, pentru asigurații prevăzuți la art. 1 alin. (1) lit. A și B”, respectiv asigurații care desfășoară activități pe bază de contract de muncă, în baza raportului de serviciu, cei care desfășoară alte activități dependente, persoanele care desfășoară activități în funcții elective sau sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești.
Potrivit art. 38 din același act normativ, „1) Sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă. (2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.”
Modalitățile de recuperare a sumelor reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă sunt prevăzute la art. 77 din Normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr._, cu modificările ulterioare, prin care se dispune că: „(1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație. (2) Pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizații achitate care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații, angajatorul depune la registratura casei de asigurări de sănătate solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa nr. 12, la care se atașează Centralizatorul privind certificatele de concediu medical prevăzut în anexa nr. 18, precum și, după caz, dovada achitării contribuției pentru concedii și indemnizații, pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea.”
Dispozițiile art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005 și art. 77 din Ordinul prin care s-au aprobat normele de aplicare nu stabilesc vreun termen în care trebuie să fie depusă cererea de recuperare a indemnizațiilor plătite de angajatorul care are calitatea de plătitor, conform art. 36 din O.U.G. nr. 158/2005 și care depășesc contribuțiile datorate lunar.
În acest caz, se aplică termenul general de prescripție aplicabil drepturilor de creanță, respectiv de 3 ani, pârâta considerând în mod neîntemeiat că este aplicabil termenul de 90 de zile prevăzut de art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005.
Curtea apreciază că atât situațiile în care se aplică, cât și subiecții de drept cărora le sunt incidente dispozițiile art. 36 și art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005 și art. 77 din Ordinul nr._, sunt diferite de cele prevăzute de art. 39 și art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005 și art. 82 din Ordin.
Astfel, art. 36 și art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005 și art. 77 din Ordin se aplică plătitorilor, ca o categorie generală, și angajatorilor, ca specie a categoriei plătitorilor, în special, și stabilesc: cine plătește indemnizațiile (angajatorul, pentru beneficiarii prevăzuți în art. 1, alin. 1, lit. A și B din O.U.G. nr. 158/2005; instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj; casa de asigurări de sănătate); în ce termen trebuie să-și îndeplinească plătitorul obligația de plată (în cazul angajatorilor - odată cu plata drepturilor salariale; în cazul celorlalți plătitori, în primele 10 zile ale lunii următoare lunii pentru care se acordă concediu medical); de cine se suportă indemnizațiile și cum recuperează plătitorul angajator sumele plătite de la FNUASS (prin compensare directă și automată cu contribuțiile din luna de plată, iar diferența, dacă există la nivelul unei luni, prin cerere adresată Casei de asigurări de sănătate).
Art. 39 și art. 40 din O.U.G. nr. 158/2006 și art. 82 din Ordin se aplică altor subiecți de drept decât plătitorii, și anume beneficiarilor indemnizațiilor, adică asiguraților în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, și stabilesc: cui se plătesc indemnizațiile (beneficiarului asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate sau reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură de către acesta, iar, în caz de deces, soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedește că 1-a îngrijit până la data decesului); la ce nivel se plătesc (cel prevăzut în certificatul medical); în ce termen se poate cere plata, pentru ipoteza în care aceasta nu se face în mod automat de către plătitori (90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite, respectiv, de la scadența obligației plătitorului).
Prin urmare, art. 36 și art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005 și art. 77 din Ordin se aplică plătitorilor angajatori, iar art. 39 și art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005 și art. 82 din Ordin se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate.
Pentru considerentele expuse, constatând că în cazul cererii formulate de reclamantă nu sunt aplicabil termenul de 90 de zile prevăzut de art. 40 alin. 1 din O.U.G. nr. 158/2005, astfel încât, în mod nejustificat prin adresele contestate, pârâtele au respins solicitările reclamantei de recuperare a sumei de 19.119 lei din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în temeiul art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea și va anula adresele nr. 3622/31.10.2011 și nr._ T/14.09.2011, cu consecința obligării pârâtei C. de Asigurări de Sănătate a municipiului București la restituirea către reclamantă a sumei de 19.119 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.
Admite acțiunea formulată de reclamanta .) AGENCY CO LTD. SRL, cu domiciliul procedural ales la C.. AV. "C. T." - București, .. 8, ., ., sector 5, în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în București, CALEA CALARASILOR, nr. 248, ., și C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. D., nr. 1-3, sector 2.
Anulează adresa nr. 3622/31.10.2011 emisă de C. Națională de Asigurări de Sănătate și adresa nr._ T/14.09.2011 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a municipiului București.
Obligă pârâta C. de Asigurări de Sănătate a municipiului București la restituirea către reclamantă a sumei de 19.119 lei, ce face obiectul cererii înregistrate sub nr._ T/02.08.2011.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. B. ANIȘOARA
Red. M.I./.08.10.2013
Tehnoredact. B.A./5 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1325/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
