Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 135/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 473/122/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 135
Ședința publică de la 14.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – C. M. F.
JUDECĂTOR - B. C.
JUDECĂTOR - V. H.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant C. V. împotriva sentinței civile nr. 162/29.03.2012 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. G. – PRIN PRIMAR, având ca obiect „comunicare informații de interes public (Legea 544/2001)”.
Dezbaterile părților au avut loc în ședința publică de la data de 07.01.2013, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 14.01.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 162/29.03.2012 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ s-au constatat și dispus următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ / 23.02.2012 reclamantul C. V. a chemat în judecată pe pârâta P. G. prin Primar pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i comunice în scris informațiile de interes public solicitate, fixarea unui termen în care pârâta să-i comunice aceste informați, obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 10.000 lei .
În motivarea cererii sale reclamantul arată că prin cererea nr._/ 21.09.2011 a solicitat pârâtei ca în baza Legii nr. 544/2011 să-i transmită în scris copii ale documentelor ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul din G., ..n), nr. 2 după fosta proprietate a familiei C. F. demolată în 1979, prin titlul de proprietate nr._/ 04.1995, titular Mițoi I..
Consideră reclamantul că refuzul tacit al instituției menționate este nejustificat deoarece informațiile solicitate sunt de interes public conform art. 12 alin. 4 al Legii fondului funciar, aliniat introdus prin OUG nr. 202/2005. Refuzul nejustificat i-a adus acestuia suferințe psihice, creându-i sentimentul de frustrare, inferioritate, fiind umilit de autoritățile care l-au ignorat în mod repetat, ignorând toate solicitările sale anterioare de a prezenta instanței aceste documente care stau la baza titlului de proprietate mai sus amintit, judecătorul având aceste documente ar da o decizie corectă și obiectivă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 22 alin.5 din Legea nr. 544/201.
În susținerea cererii reclamantul a depus în xerocopie înscrisuri.
Pârâta a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/17.04.1995 și a solictat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
Cererea reclamantului este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 lit. b din Legea 544/2001 prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.
În fapt, reclamantul a solicitat pârâtei să îi transmită în scris copii ale documentelor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate pentru terenul din G., . sau numărul 2 prin titlul de proprietate nr._/1995, titular Mițoi I..
Pârâta a comunicat reclamantului că solicitarea sa nu poate fi soluționată favorabil deoarece solicitările sale nu se încadrează în prevederile legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Într-adevăr potrivit art. 2 lit.c din legea nr. 544/2001 prin informațiile cu privire la datele personale se înțelege orice informație privind o persoană fizică identificată sau identificabilă.
Cererea reclamantului nu se circumscrie nici dispozițiilor art. 5 nici dispozițiilor art. 6 din Legea 544/2001.
Deși reclamantul a solicitat prin cererile sale cu numărul_/21.09.2011 și_/13.10.2011 documentele menționate anterior, i s-a răspuns de către pârâtă, că actele solicitate de reclamant sunt exceptate de la sfera de aplicare a legii 544/2001, dar răspunsul a fost returnat pârâtei cu mențiunea pe plic „ lipsă domiciliu „ conform actului de la fila 31 din dosar.
Cum între reclamantul C. V. și pârâta Mițoi I. au existat numeroase procese de-a lungul a circa 16 ani, așa cum menționează însuși reclamantul în cererea sa, informațiile solicitate de reclamant pârâtei ar fi putut lesne solicitate ca probe în aceste cauze de însăși instanțele care au avut de judecat aceste procese ceea ce de altfel s-a și întâmplat.
Totodată la dosarul cauzei există și adresa nr._/22.11.1993 emisă de Consiliul Local al Municipiului G. către reclamant.
Din această adresă rezultă fără nici un echivoc faptul că reclamantului i s-a comunicat răspunsul la cererile sale pe care le reiterează în anii 2011-2012.
Astfel i se comunică faptul că numita Mițoi I. a fost înscrisă în registrul agricol cu suprafața de 0,09 ha teren arabil situat în G., . cererii sale nr. 7252/13.05.1993 și a hotărârii luate de Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar din 13.05.1993, iar copii ale unor acte se eliberează numai la cererea instanțelor de judecată.
În prezenta cauză, la cererea instanței pârâta a comunicat toate actele solicitate de către reclamant prin cererile sale, la filele 20 - 31 din dosar.
Cum cererea reclamantului nu se circumscrie dispozițiilor art. 2 lit.b din Legea nr. 544/2001, aceste acte sunt potrivit art. 2 lit. C din același act normativ informații cu privire la datele personale ale unei persoane fizice ceea ce potrivit art. 12 din legea nr. 544/2001 se exceptează de la accesul liber al cetățenilor la informațiile de interes public.
Neexistând faptă culpabilă din partea pârâtei nu poate subzista și obligația subsecventă privind daunele morale.
Prin urmare, în cauză reclamantul nu a dovedit a fi fost vătămat în drepturile sale, iar pârâta a comunicat acestuia în limitele legii răspuns la petițiile reclamantului.
Față de cele arătate mai sus și văzând disp. art. 2 lit. c și art. 12 din Legea nr. 544/2001 tribunalul a respins că neîntemeiată cererea reclamantului astfel cum a fost formulată.
Împotriva sentinței mai sus indicate a formulat recurs reclamantul, cu următoarea motivare:
Prin sentința civilă pe care înțelege să o atace, instanța de fond a respins cererea recurentului – reclamant așa cum a fost formulata, ca fiind neîntemeiată.
În sentința civilă nr.162/29.03.2012, instanta de fond nu a ținut cont de situația de fapt prezentată de petentul C. V., interpretând eronat prevederile legale invocate în cauză, art.12 alin. a din Legea 18/1991, republicata, si art.2, Iit. c din Legea nr.544/2001.
Recurentul C. V. sustine că a solicitat acele acte care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate prin titlul nr._/1995, acte necesare in procesul civil cu titularul titlului de proprietate, Mițoi I., dosar nr._/236/11, aflat pe rolul Judecatoriei G..
In motivarea soluției, instanta de fond a retinut ca cererea recurentului - reclamant "nu se circumscrie nici dispozitiilor art. 5 nici dispozitiilor art. 6 din Legea 544/2001", fara a tine cont de prevederile art.12 alin. 4 din legea 18/1991 care precizeaza ca "actele care au stat la baza constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate reprezinta informatii de interes public și sunt deschise liberului acces al cetatenilor".
De asemenea, aprecierea instantei de fond ca documentele solicitate de recurentul reclamant "ar fi putut fi lesne solicitate ca probe " in cauzele judecate in cei 16 ani de procese fapt care "de altfel s-a si intamplat" este considerata de recurentul menționat eronata, deoarece aceasta a fost facută doar in urma unor simple afirmatii facute de aparatorul intimatei parate, fara administrarea vreunei probe in acest sens. In aceste cauze, s-a folosit ca proba doar titlul de proprietate nr._/17.04.1995 si nu alt document care a stat la baza eliberarii acestuia.
Reclamantul invederează că intarzierea eliberarii actelor solicitate a dus la executarea sa silita (sentinta civila nr.513/24.01.2012, Judecatoria G. ) fiindu-i ingradit dreptul de acces la informațiile de interes public, conform prevederilor art 12, alin.4 din legea 18/1991, republicata.
Practica judiciara (decizia civila nr.1107/12.03.2012 a Curtii de Apel București - irevocabila- dosar nr._, cauza - comunicare informații de interes public) a statuat "ca dispozitiile art12 alin(1) lit. d din legea 544/2001 nu pot fi interpretate în sensul ca actele solicitate de intimatul-reclamant sunt exceptate de la accesul liber al cetatenilor in conditiile în care printr-o prevedere speciala – art. 12 alin. 4 din legea 18/1991, republicata se stipuleaza expres si neindoielnic faptul ca acestea constituie informatii de interes public.
Recurentul considera ca interpretarea corecta a acestor prevederi legale este aceea ca actele care constituie informatii de interes public trebuie comunicate persoanelor interesate cu asigurarea respectarii datelor cu caracter personal autoritatii publice revenindu-i obligatia de a comunica actele respective . care asigura anonimizarea datelor personale din cuprinsul acestora "
Referitor la prejudiciul moral, in aceeasi cauza, se retine ca "in mod temeinic a apreciat instanta de fond faptul ca in conditiile in care liberul acces la informatiile solicitate este recunoscut de dispozitiile legale in vigoare atitudinea recurentei-parate constand in tergiversarea eliberarii documentelor prin indrumarea intimatului - reclamant catre diferite compartimente ale institutiei nerecunoasterea caracterului public al acestora, reprezinta un refuz nejustificat prin care i s-a creat intimatului o vatamare a unui drept fundamental fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 22 din legea nr . 544/2001, atat sub aspectul existentei vatamarii suferite cat si a prejudiciului moral produs reclamantului.
Prin urmare, nu se poate retine afirmatia recurentei in sensul ca nu s-a dovedit prejudiciul moral cauzat Curtea considerand ca atitudinea recurentei este suficienta pentru a proba prejudiciul moral produs intimatului prin raportare si la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului "
Municipiul G., reprezentat prin Primar-B. N., a formulat ÎNTÂMPINARE la recursul formulat de recurentul-reclamant C. V. împotriva sentinței civile nr.162/29.03.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul civil nrA_ prin care solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul-recurent C. V. s-a adresat Tribunalului G. solicitând obligarea Primăriei municipiului G. să-i comunice informațiile de interes public solicitate, în temeiul Legii nr . 544/2001, prin cererea nr._/21.09.2011 și totodată, obligarea la plata de daune morale în sumă de 10.000 lei.
Tribunalul G., prin sentința civilă nr.l62/29.03.2012 a respins cererea de chemare în judecată pe care a apreciat-o ca fiind neîntemeiată reținând pe bună dreptate că reclamantul nu a dovedit faptul că ar fi fost vătămat în drepturile sale, neexistând o faptă culpabilă din partea noastră care să conducă la obligarea achitării de daune morale.
Reclamantul C. V. a solicitat prin cererile nr._/21.09.2011 și_/13.10.2011 documentele care au stat la baza eliberării titlului de proprietate nr._/1995 emis pe numele Mițoi I., adresa răspuns la cererea nr._/2011 fiind returnată Primăriei municipiului G. cu mențiunea pe plic "lipsă domiciliu".
Actele solicitate de reclamant sunt, potrivit art. 2 lit. c din Legea nr. 544/2001 informații cu privire la datele personale ce implică furnizarea oricărei informații privind o persoană fizică identificată, iar potrivit art. 12 se exceptează de la accesul liber al cetățenilor informațiile cu privire la datele personale ale altei persoane.
În motivarea recursului, recurentul arată întârzierea eliberării actelor solicitate ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/1995 pe numele Mițoi I. au dus la executarea silită a recurentului în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 513/24.01.2012 a Judecătoriei G..
De asemenea, se mai arată că nu ar fi fost administrate probe care să susțină afirmațiile noastre făcute în sensul că reclamantul - recurent ar fi putut solicita actele în speță în litigiile existente pe rolul instanțelor în decursul celor aproximativ 16 ani, ori această situație conflictuală existentă între fam. C. și fam. Mițoi și este de notorietate la nivelul instanțelor din jud. G. și chiar recunoscută recurent prin cererea de chemare în judecată.
Intimata susține ca recurentul nu a fost prejudiciat și vătămat în drepturile sale în niciun fel la momentul solicitării acestora, apreciate de acesta ca fiindu-i necesare în dosarul nr._/236/2011, ori aceste înscrisuri puteau fi solicitate cel mult în cursul judecării cauzei civile nr._ și nicidecum nu puteau fi primite ca probe pe calea contestației la executare, fiind inadmisibil să se procedeze la rejudecarea fondului litigiului dintre părți cu ocazia contestației la executare.
Intimata - pârâtă învederează faptul că actele solicitate se regăsesc în dosarul nr. l_ al Judecătoriei G. filele 42-48, fiind depuse chiar de recurent care le deținea încă din anul 2001 când, cu ocazia judecării cauzei civile nr. 3764/2001 a Judecătoriei G. ce a avut ca obiect nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/1995 (reclamant C. F. - autorul recurentului și pârâți Mițoi I. și Mițoi F.) au fost depuse actele respective (filele 234-236 titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie, fila 304 copie a rolului Mițoi I. din registrul agricol anii 1986-1990, fila 305 extras din registrul agricol, filele 306 cererea nr._/1994 formulată de Mițoi I., fila 307, filele 331-338 - titlul proprietate nr._/1995, proces verbal punere în posesie, file din registrul agricol per. 1986-1990 și 1992-1996, adresa nr. 387/22.02.1995 a Prefecturii G. prin care se aprobă înscrierea numitei Mițoi I. în anexa 7).
Analizând recursul declarat pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține:
Recursul formulat este întemeiat.
Curtea reține că, potrivit prevederilor art.12 alin. 4 din Legea nr.18/1991 republicată, „actele care au stat la baza constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate reprezintă informații de interes public și sunt deschise liberului acces al cetățenilor. Asigurarea accesului la aceste informații de interes public se face în condițiile și potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.”
De asemenea, se reține că, în conformitate cu dispozițiile art.12 alin. (1).lit. d din Legea 544/2001, raportate la cele ale art. 3 lit. a) din Legea nr.677/2001, informațiile cu privire la datele personale sunt exceptate de la comunicare.
Din interpretarea acestor texte de lege, rezultă, în primul rând, faptul că informațiile solicitate de reclamant au caracter public, așa cum a stipulat în mod expres și neechivoc legiuitorul în cuprinsul legii speciale aplicabile în această materie.
Prin urmare, stabilind, de principiu, printr-o lege specială, derogatorie, caracterul public al informațiilor cuprinse în actele care au stat la baza constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate, legiuitorul a înlăturat, în această privință, orice marjă de apreciere din partea autorității publice căreia îi revine obligația de comunica aceste informații.
Pe de altă parte, coroborând prevederea cuprinsă în teza a doua a art.12 alin. 4 din Legea nr.18/1991 republicată, cu prevederea art.12 alin. (1).lit.d din Legea 544/2001, Curtea reține că informațiile de interes public referitoare la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate trebuie comunicate, cu respectarea prevederilor referitoare la protecția datelor cu caracter personal.
Curtea apreciază că dispozițiile art.12 alin. (1).lit.d din Legea 544/2001 nu pot fi interpretate în sensul că actele solicitate de reclamant sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor, în condițiile în care, printr-o prevedere specială - art.12 alin. 4 din Legea nr.18/1991, republicată – se stipulează expres și neîndoielnic faptul că acestea constituie informații de interes public.
Curtea consideră că interpretarea corectă a acestor prevederi legale este aceea că actele care constituie informații de interes public trebuie comunicate persoanelor interesate, cu asigurarea respectării datelor cu caracter personal, autorității publice revenindu-i obligația de a comunica actele respective într-o formă adecvată care asigură anonimizarea datelor personale din cuprinsul acestora.
În ceea ce privește afirmația pârâtei, în sensul că, actele solicitate de recurent se regăsesc în dosarul nr._/236/2008 al Judecătoriei G., Curtea constată, în primul rând, faptul că afirmația pârâtei, în primul rând nu a fost probată, aceasta nedepunând copii de pe filele indicate, iar, în al doilea rând, a atare împrejurare nu poate exonera pârâtul de obligația legală de a comunica informațiile solicitate, potrivit Legii nr. 544/2001, obligația de a furniza informațiile de interes public solicitate revenind autorității sau instituției publice.
Prin urmare, în mod nelegal a reținut prima instanță faptul că nu se circumscrie cererea reclamantului dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2001 și că actele sunt potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 544/2001 exceptate de la accesul liber al cetățenilor la informațiile de interes public.
Prin urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de recurentul-reclamant C. V. împotriva sentinței civile nr. 162/29.03.2012 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. G. – PRIN PRIMAR.
Va modifica în parte sentința recurată în sensul că:
Va admite acțiunea. Va obliga pârâtul să-i comunice reclamantului, conform Legii 544/2001, informațiile solicitate prin cererea înregistrată de pârât sub nr._/21.09.2011.
Referitor la daunele morale acordate, din analiza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea reține că prezumția producerii unui prejudiciu moral se naște din anumite împrejurări de fapt dovedite, în baza cărora se concluzionează în sensul că partea respectivă a suferit un prejudiciu moral.
Or, în cazul de față, Curtea constată că au fost probate fapte și atitudini ale autorității pârâte care să permită instanței de judecată să prezume existența unui prejudiciu moral.
Astfel, în condițiile în care liberul acces la informațiile solicitate este recunoscut de dispozițiile legale în vigoare, atitudinea pârâtei constând în nerecunoașterea caracterului public al acestora, reprezintă un refuz nejustificat prin care i s-a creat reclamantului o vătămare a unui drept recunoscut de lege, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 22 din Legea nr.544/2001, atât sub aspectul existenței vătămării suferite cât și a prejudiciului moral produs reclamantului. În ceea ce privește cuantumul daunelor ce se acordă, Curtea reține că din cuantumul pretins de reclamant de_ lei, suma de 100 (una sută) lei este necesară și suficientă pentru repararea prejudiciului moral al reclamantului, având în vedere durata redusă a încălcării dreptului (adresa de răspuns cererii reclamantului a fost emisa sub nr._ la data de 21.09.2011, însă răspunsul a fost contestat de reclamant la cinci luni de la emiterea acestuia, acțiunea fiind depusă pe rolul Tribunalului G. la data de 23.02.2012, iar perioada în care reclamantul a rămas în pasivitate procesuală până la introducerea acțiunii nu îi poate fi imputata pârâtului).
Prin urmare, în temeiul art. 22 alin. 2 teza finală din Legea nr. 544/2001 Curtea va obliga pârâtul la daune morale către reclamant în sumă de 100 (una sută) lei
În rest, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant C. V. împotriva sentinței civile nr. 162/29.03.2012 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. G. – PRIN PRIMAR.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite acțiunea. Obligă pârâtul să-i comunice reclamantului, conform Legii 544/2001, informațiile solicitate prin cererea înregistrată de pârât sub nr._/21.09.2011.
Obligă pârâtul la daune morale către reclamant în sumă de 100 (una sută) lei.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2013.
PreședinteJudecător Judecător
C. M. F. B. C. V. H.
Grefier
M. H.
Red. FCM
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2631/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 590/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
