Pretentii. Decizia nr. 1360/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1360/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 14245/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /2011
DECIZIA CIVILĂ NR. 1360
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 martie 2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: G. G.
JUDECĂTOR: E. - C. V.
GREFIER: M. G.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către recurentul-reclamant CIOARCĂ M. - L. împotriva sentinței civile nr. 2961 pronunțată la data de 27-06.2012, pronunțată de către Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCUREȘTI – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant, prin avocat G. E. C., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 14), lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant, prin avocat, depune la dosar înscrisuri cu titlu de practică judiciară, precum și chitanța reprezentând achitarea onorariului de avocat.
Totodată, învederează că nu mai are de formulat alte cereri prealabile judecății cauzei.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și precizat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, și pe cale de consecință, obligarea intimatei-pârâte la restituirea sumei de 6453 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată prilejuite cu acest proces.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod proc. civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia a IX-a, in data de 24.04.2012, reclamantul C. M.-L. a chemat in judecata pe parata Administrația Finanțelor Publice Sector 4, solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea paratei la restituirea sumei de 6.453 lei achitata cu titlu de taxa pe poluare și la plata dobanzilor fiscale aferente sumei de mai sus calculate pe perioada 31.08.2011-data restituirii efective a sumei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2961/27.06.2012, Tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată și a respins cererea pârâtei de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu ca lipsită de obiect.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
In data de 28.08.2011, reclamantul a cumparat din Romania, un autoturism marca Renault Laguna, cu nr.de identificare ACRE125411C60E4, inmatriculat pentru prima data in Germania in data de 19.07.2007.
La inmatricularea masinii in Romania, reclamantul a fost obligat sa achite taxa prevazuta de OUG nr.50/2008 in cuantum de 6.453 lei, conform deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/31.08.2011 emise de parata.
Prin cererea inregistrata sub nr._/23.12.2011, reclamantul a solicitat paratei restituirea taxei, cererea fiind insa respinsa.
Taxa pe poluare prevazuta de art.3 din OUG nr.50/2008 a vizat toate autoturismele și autovehiculele, indiferent daca acestea era noi sau rulate si indiferent daca erau produse in Romania sau in alta tara a Uniunii Europene.
Potrivit hotararii pronuntata de Curtea de Justitie a Comunitatii Europene in data de 18.01.2007, in cauza Maciej Brzeziński contra Poloniei, o taxa precum cea instituită prin OUG nr.50/2008 care nu este percepută în temeiul trecerii frontierei statului membru care a instituit o, ci la înmatricularea sa pe teritoriul național, intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie, în consecință, analizată în raport cu articolul 90 CE.
In consecinta, o astfel de taxa, nu constituie o taxă vamală la import și nici o taxă cu efect echivalent în înțelesul articolului 25 CE.
Trebuie sa se stabilească dacă articolul 90 CE trebuie interpretat în sensul că se opune instituirii unei taxe prezentând caracteristicile celei instituite prin OUG nr.50/2008, întrucât această taxa se aplică la achiziția de autovehicule de ocazie provenind din alte state membre decât statul care a introdus această taxa, dar nu și la achiziția de autovehicule de ocazie deja înmatriculate în acest stat.
După cum Curtea a statuat deja, articolul 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, Curtea a considerat că articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Conform unei jurisprudențe consacrate, există o încălcare a articolului 90 primul paragraf CE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea hotărârea Weigel, punctul 67).
Astfel, în temeiul respectivei dispoziții, taxele asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, trebuie comparate efectele taxelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale taxelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
In aceeași hotatare, Curtea a arătat ca instanța națională este cea căreia îi revine sarcina să verifice, dacă autovehiculele second-hand importate dintr-un alt stat decât cel care instituie taxa suportă, în privința taxei, o sarcină identică cu autovehiculele second-hand, de același tip si de aceeași vechime, aflate deja pe teritoriul acestui stat.
Pe de o parte autovehiculul importat de reclamantul este înmatriculat pentru prima data in Germania in 19.07.2007, iar pe de alta parte faptul ca la aceste date in Romania era deja instituita taxa pe poluare (sub forma taxei speciale de prima inmatriculare prevăzute la acea data de C.fiscal), astfel incat autoturismele second-hand de acelasi tip si de aceeași vechime cu cel al reclamantului, aflate deja in Romania la data stabilirii taxei, au fost supuse si ele acestei taxe. Rezulta astfel ca ceea ce ar trebui analizat este daca taxa pe poluare plătita efectiv de reclamant este mai mare decat valoarea reziduala a taxei (art.8 din OUG nr.50/2008) platite deja in intervalul 2007-2011, pentru autovehiculele aflate in România la data de 31.08.2011, de acelasi tip si de aceeasi vechime cu cel al reclamantului, valoare incorporata in valoarea de piata a acestora din urma.
Cum discriminarea ar fi determinata numai de suportarea unei sarcini fiscale mai mari de către autovehiculele importate, rezulta ca ceea ce s-ar putea eventual restitui reclamantului ar fi numai diferența de taxa suportata in plus.
Împotriva sentinței civile nr.2961 din 27.06.2012, reclamantul C. M.-L. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 07.08.2012, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată ca temeinică și legală.
Apreciază recurentul că sentința a fost data cu aplicarea greșita a legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 C.p.c.
In ce privește cererea de restituire a taxei de poluare in cuantum de 6453 lei conform deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/31.08.2011 emise de parata, potrivit art.3 din O.U.G. nr.50 / 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1) - M(3) si N(1)-N(3) astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cârtii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinului Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuinței nr.211/2003. Conform art.4 lit. a din O.U.G. nr.50 / 2008, obligația de plata a acestei taxe intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fara ca textul legal sa faca distincție nici intre autoturismele produse in România si cele in afara, nici intre autoturismele noi si cele second-hand.
Tribunalul ar fi trebuit sa retina ca in expunerea de motive care insoteste proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. nr.50/2008, depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat in mod expres ca, daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecința ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime de peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic.
Așadar, este de remarcat faptul ca s-a dorit ca taxa pe poluare (al cărei scop este in principiu "poluatorul plătește") sa aiba ca efect imediat diminuarea introducerii in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru, el făcând dovada că autoturismul său marca Renault Laguna, cu număr de identificare ACRE125411C60E4, a fost înmatriculat pentru prima data in Germania in data de 19.07.2007.
In drept, a invocat art. 304 pct.9 C.p.c.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art. 3041 C.pr.civ., Curtea apreciază că recursul este fondat în parte, față de următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Renault Laguna, fabricat în înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 14.06.2007, pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat la plata taxei speciale pe poluare în cuantum de 6453 lei, conform deciziei de calcul nr._/31.08.2011 emise de pârâtă.
După plata acestei taxe, reclamantul a formulat o cerere ce a fost înregistrată sub nr._/23.12.2011, prin care a solicitat restituirea taxei pe poluare, cerere care a fost respinsă.
Curtea consideră ca cererea de restituire formulată de contribuabil în interiorul termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 135 Cod procedură fiscală este admisibila deoarece taxa de poluare este incompatibilă cu dreptul european.
Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst].
În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20].
Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european).
Din analiza pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Raportat la jurisprudența mai sus indicată, instanța concluzionează faptul că potrivit dreptul fiscal român nu identifică în prezent vreun remediu special, care să asigure contribuabilul posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului european, deși Statul Român este obligat să ia măsuri pentru a pune în aplicarea hotărârea în cauza T.. Parțial, un asemenea remediu l-a constituit art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, pentru o parte din taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008.
În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României și art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală să solicite restituirea taxei de poluare prelevate “prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale“. O asemenea cerere de restituire poate fi formulată în termen de 5 ani, calculați de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire, conform art. 135 C. pr. fisc.
În principiu, reglementarea fiscală națională este compatibilă cu principiul echivalenței și cu principiul efectivității, întrucât regulile sunt practic aceleași cu regulile aplicabile în cazul în care se solicită restituirea unei taxe prelevate cu încălcarea dreptului național.
În consecință, dreptul la rambursare nu poate fi condiționat de anularea deciziei de calcul. Așa cum rezultă din jurisprudența Curții, autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient care apreciază că procedura contestației deciziei de calcul nu reprezintă un “remediu efectiv” în sensul art. 13 din Convenție -, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Totodată, Curtea are în vedere decizia nr. 24 din 14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul in interesul legii, prin care s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din C.proc.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Potrivit art. 90, paragraful I din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate.
Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România.
Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare .
Pe de altă parte, potrivit art.90, par. I din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Scopul general al art.90 din Tratat este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Curtea are în vedere și hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 aprilie 2011 în afacerea T., prin care s-a stabilit că taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 contravine art. 110 TFUE, precum și Hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 iulie 2011 privind cauza N..
Din aceste motive, in baza art. 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea considera ca solutia data de prima instanta pe cererea principala este temeinica si legala.
Cu privire la cererea de chemare in garantie, solutia este nelegala.
Conform art.60 C.pr.civ., ,,partea poate sa cheme in garanție o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul când ar cădea in pretentiuni cu o cerere in garanție sau in despăgubire."
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 și H.G. nr. 686/2008, taxa de poluare încasată se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
H.G. nr. 686/2008 privind normele de aplicare a O.U.G nr. 50/2008 reglementează, în cadrul art. 3 alin. 5-8, modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu, respectiv: Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule",codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6. sumele colectate în contul prevăzut la alin. 4. Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. 6, unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule.
Prin urmare, în condițiile în care textele de lege prevăd că taxa de poluare se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu. Pârâta AFP Sector 3 este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei de poluare încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei de poluare încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu.
Din aceste motive, in baza art. 3041 și 312 alin.2 C. proc. civ., Curtea va admite recursul formulat de recurenta pârâtă, va modifica in parte sentinta civila recurata in sensul ca va obliga pârâta AFP S4 să restituie reclamantului suma de 6453 lei cu titlu de taxă de pluare, va respinge restul pretențiilor reclamantului, va admite cererea de chemare in garantie și va obliga chematul in garanție sa restituie pârâtei AFP Sector 4 suma de 6453 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către recurentul-reclamant CIOARCĂ M. - L. împotriva sentinței civile nr. 2961 pronunțată la data de 27-06.2012, pronunțată de către Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCUREȘTI – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții”.
Modifică sentința recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii.
Obligă pârâta AFP sector 4 să restituie reclamantului suma de 6453 lei cu titlu de taxă de poluare.
Respinge restul pretențiilor reclamantului.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chemata în garanție AFM să achite pârâtei AFP sector 4 suma de 6453 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 martie 2013.
Președinte Judecător Judecător
N. M. G. G. V. E.-C.
Grefier
G. M.
Red. GG
Tehnored. CO
2 ex.
Jud. fond – A. J., Trib. B..-Secția a IX-a
| ← Pretentii. Decizia nr. 4696/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... → |
|---|
