Pretentii. Decizia nr. 2155/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2155/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 1094/93/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2155
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA: 20.05.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - D. M. B.
JUDECĂTOR - H. P.
JUDECĂTOR - F. G. A.
GREFIER - ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Ilfov – Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari, împotriva sentinței civile nr. 1155/07.11.2012, pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. A. și intimata-pârâtă Administrația F. Imobiliar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, în data de 20.05.2013 de către recurenta-reclamantă a unor concluzii scrise, după care:
Curtea, având în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsa părților, conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, constată recursul declarat în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov sub nr._ la 14.05.2012 reclamanta S. A. a solicitat, in contradictoriu cu paratii Directia Generala a Finantelor Publice Ilfov, Administratia Finantelor Publice Voluntari si Administratia F. pentru Mediu pronuntarea unei hotarari prin care sa fie obligati paratii la restituirea taxei de poluare in suma de 3883 lei achitata cu chitanta TS5 nr._/7.07.2010, suma ce solicitata a fi corectata cu dobanda legala prevazuta de OG 9/2000
Solicita de asemenea si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
Arata in motivarea actiunii ca prin contractul de vanzare-cumparare incheiat la 8.06.2010 a dobandit proprietatea asupra unui autovehicul second-hand marca Ford Focus, achizitionat din Italia
Ca prin decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule_/6.07.2010 s-a stabilit in sarcina sa obligatia de plata a sumei de 3883 lei, suma ce a fost achitata cu chitanta TS5 nr._/7.07.2010
Ca obligatia de plata a acestei taxe a fost instituita prin OUG 50/2008.
Arata de asemenea ca a solicitat restituirea taxei insa prin adresa_/4.05.2012 parata a refuzat restituirea
Arata ca dispozitiile art. 3 alin 1 din OUG 50/2008 ce prevad obligativitatea achitarii taxei de poluare la prima inmatriculare pe teritoriul Romaniei contravin dispozitiilor art. 110 TFUE (fostul art. 90 TCE), text ce are ca obiectiv asigurarea liberei circulatii a marfurilor si produselor intre statele membre in conditii normele de concurenta. In acest sens primul paragraf din art. 110 TFUE interzice statelor membre sa aplice produselor celorlalte state memebre impozite interne mai mari decat cele aplicate produselor interne similare
Arata de asemenea ca notiunea de impozit intern in dreptul comunitar are o acceptiune diferita de cea din dreptul intern, desem,nand in jurisprudenta CEJ un sistem general de taxe interne aplicabil sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorl unor criterii obiective, indiferent de originea produselor
Ca taxa de poluare a carei restituire o solicita se circumscrie acestei definitii iar art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari pe teritoriul acestui stat, daca regimul acestei masuri fiscale este de natura sa descurajeze punerea in circulatie pe teritoriul acestuia a unor vehicule de ocazie cumparate din alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala
In acest sens invoca hotararea CEJ pronuntata in cauza T. c. Romania (cauza C-402/09)
Arata de asemenea ca se impune a fi respectat principiul suprematiei dreptului comunitar, astfel cum a fost acesta enuntat de CEJ in cauza C. c. Enel C-6/64 si confirmat constant in practica ulterioara a Curtii
In drept invoca dispozitiile art. 1 alin 1 si art. 8 din Legea 554/2004, OUG 50/2008, art. 148 alin 2 si 4 din Constitutia Romaniei, art. 110 TFUE (ex-art. 90 TCE).
Prin sentința civilă nr.1155 din 7 noiembrie 2012 Tribunalul Ilfov a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Administratia fondului pentru Mediu, ca fiind indreptata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasiva.
Prin aceeași sentință, tribunalul a obligat pârâta Administratia Finantelor Publice Voluntari sa restituie reclamantei suma de 3883 lei incasati cu titlul de taxa poluare cu chitanta TS5 nr._/7.07.2010 și a respins capatul de cerere privind corectarea sumei cu dobanda legala prevazuta de OG 9/2000.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că referitor la taxa ce face obiectul prezentei acțiuni, CJUE s-a pronunțat în cauza N. C 263/2010, în sensul că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulatie în statul membru mentionat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piata natională (considerentele 29).
Tot în această cauză CJUE a arătat și că din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală (considerentele 27).
In cauza 106/77, Simmenthal II CJUE a reținut că „Instanța națională care a fost invitată să aplice dreptul comunitar, are obligația de a aplica aceste dispoziții în plenitudinea lor și să refuze din oficiu aplicarea oricărei norme juridice naționale contrare, chiar dacă este ulterioară și nu are nevoie ca într-un astfel de caz să aștepte intervenția prealabilă a unor instrumente legislative, constituționale sau procedurale”.
Legiuitorul intern se constată ca păstrat aceeași soluție legislativă și după ce CJUE, în două cauze împotriva României, respectiv C-402/09 -Cauza T. și C 263/2010-Cauza N., a interpretat articolul 110 TFUE în sensul că obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Față de cele expuse mai sus și având în vedere faptul că Ministerul Finantelor Publice reprezintă statul roman aflat în culpa pentru nepunerea de acord a legislației interne cu jurisprudenta CJUE si având in vedere si prevederile art. 148 din Constituția României se va admite petitul referitor la la restituirea taxei.
Tribunalul nu poate retine apararile paratei in conformitate cu care prin instituirea taxei de poluare s-ar da in realitate eficienta principiului „poluatorul plateste”
F. a contesta valoarea acestui principiu tribunalul retine totusi ca in forma in care aceasta taxa a fost reglementata de OUG 50/2008, ea constituie o veritabila bariera tarifara la import (avand caracter echivalent), fiind de aceea prohibita de dispozitiile art. 110 TFUE sus-citate
In ce priveste capatul de cerere privind obligarea paratei si la plata dobanzii legale conform OG9/2000 tribunalul retine dispozitiile art. 124 alin.1si 2 C.proc.fiscala conform carora: ”1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor (2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori”
Rezulta, asadar, în raport de dispozițiile legale anterior citate ca reclamantul nu este indreptatit la plata dobanzii legale .
Dispozițiile OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, invocate de catre reclamant, sunt aplicabile numai in ipoteza in care potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii (conform art.2 din OG 9/2000), situatie neregasita in speta după cum rezulta din alin.2 al art.124 C.prc.fiscala.
Asa fiind, în raport de dispozițiile legale anterior citate, cererea reclamantului de obligare a paratei si la plata dobanzilor legale se impune a fi respinsa ca neintemeiata.
In ce priveste cererea de obligare aparatei la plata cheltuielilor de judecata tribunalul retine ca aceasta este justificata astfel că a obligat, in temeiul art. 274 C.pr.civ parata la plata catre reclamanta a sumei de 39.3 lei cu acest titlu, reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Voluntari prin reprezentant Direcția G. a Finanțelor Publice Ilfov, solicitând modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În fond, recurenta consideră neîntemeiată acțiunea intimatei reclamante, apreciind că dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 nu sunt incompatibile cu prevederile TFUE, cum greșit a reținut instanța fondului, cât timp obligația de plată a taxei de poluare este condiționată de caracteristicile de ordin tehnic ale autovehiculelor cărora li se aplică, neavând relevanță după cum acestea sunt produse naționale sau nu.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că sentința civilă criticată este legală și temeinică.
Pentru a decide astfel curtea constată că instanța fondului a făcut o corectă dezlegare a compatibilității dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Așa cum a reținut și instanța fondului, se impune a fi subliniat că prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Aceeași interpretare este dată de CJUE în cauzele C-263/10 N. și cauzele conexate C-29/11 Sfichi și C-30/11 I..
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Față de aceste considerente recursul civil de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Ilfov – Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari, cu sediul în București, .. 10, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 1155/07.11.2012, pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. A., cu domiciliul ales la SPRL D. și D., în București, Splaiul Unirii, nr. 41, ., ., și intimata-pârâtă Administrația F. Imobiliar, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 20.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. B. H. P. F. G. A.
GREFIER,
Anișoara N.
Red. FGA/2ex
Jud. Fond: A. M. C.
Tribunalul Ilfov –Secția civilă
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 58/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1885/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
