Pretentii. Decizia nr. 205/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 29705/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 205
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.01.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. I.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: C. I. G.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2459 din data de 05.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 2, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în contradictoriu cu intimatul – reclamant R. S., intimata - pârâtă Administrația F. pentru Mediu și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, cu data de 15.01.2013, de către intimatul – reclamant R. S., întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, verificând conținutul cererii de recurs, constată că recurenta – pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cererea în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2459 din 05.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Sector 2 prin DGFPMB și a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul R. S. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București, a fost anulată decizia de calcul a taxei de poluare nr._/04.01.2011 și obligată pârâta AFP Sector 2 prin DGFPMB să plătească reclamantului suma de 3739 lei taxă de poluare și dobânda legală aferentă, calculată de la data formulării acțiunii – 21.04.2011 și până la data plății efective.
Prin aceeași sentință a fost admisă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AFP Sector 2 împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu și obligată chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 3739 lei taxă de poluare și dobânda legală aferentă, calculată de la data formulării acțiunii – 21.04.2011 și până la data plății efective.
De asemenea, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și respinsă acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea sentinței Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a achizitionat la data de 04.10.2010 prin contractul de vanzare cumparare de la fila 8 autoturismul second hand marca Citroen Xantia, . VF7X7RHZB72330404, fabricat in anul 2000, data primei inmatriculari 03.03.2000. Prin chitanțaTS7 nr._/10.01.2011, a achitat taxa de poluare către Administrația Finanțelor Publice, astfel cum rezulta din decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule(fila 6) si din chitanta mentionata (fila 7) .
Pe fondul cauzei, instanța constată că reclamantul a formulat plangere prealabila prin care a solicitat restituirea taxei de poluare pentru autovehicule achitate(f.12), inregistrata la pârâta AFP Sector 2 sub nr._/16.03.2011(fila 14) la care parata a raspuns in sens negativ, prin adresa nr._/22.03.2011(f.14) astfel ca, avand in vedere ca reclamantul a respectat prevederile legale in privinta parcurgerii procedurii prealabile, in sensul ca s-a adresat mai intai paratei solicitand restituirea taxei achitate, instanta apreciaza ca aceasta s-a adresat corect autoritatii emitente a deciziei de calcul a taxei, care este si institutia care a incasat contravaloarea taxei pe poluare si ca prin masura impunerii acestei taxe in legislatia interna i s-a produs reclamantului o vatamare, in conditiile in care aceste norme incalca legislatia comunitara, astfel ca avea interes sa uzeze de prevederile Legii 554/2004.
Totodata, instanta constata ca reclamantul a formulat in termenul legal, prev.de art.11 din acelasi act normativ, actiune in instanta, fata de refuzul de solutionare a cererii de restituire a sumei platite.
In privinta cererii de restituire a sumei achitate, tribunalul retine, pe de o parte, ca reclamantul a formulat in acest sens plingere prealabila, iar, pe de alta parte, ca plingerea prealabila nu era necesara conform art.7 al. 5 din Legea nr.554/2004 raportat la art.2 al.2 din Legea nr.554/2004 („Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”) intrucit reclamantul a formulat acest capat de cerere cu motivarea ca taxa a fost achitata nelegal, invocind asadar un caz de refuz nejustificat de solutionare a cererii de restituire a taxei achitate.
Refuzul pârâtei AFP Sector 2 de a restitui reclamantului suma solicitata, reprezentand contravaloarea taxei de poluare auto incasata este nejustificat. Potrivit art.3 din O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003. Autorismul achizitionat de reclamantul nu intră in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prevăzute de art.3 alin.2 si art 9 alin.1.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art.4 lit.a din O.U.G. nr.50/2008, fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse in România și cele în afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second - hand.
Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație, înmatriculate în țara. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . O.U.G. nr. 50/2008.
Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărei scop este, în principiu, corect – „poluatorul plătește”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, în conformitate cu art.110 (fost art.90 par.1) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005. Astfel, potrivit art.11 alin.1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Art.148 alin.2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978), astfel ca nu pot fi retinute sustinerile paratei in sensul ca nici o lege in vigoare nu acorda competenta unei instante de drept comun de a se pronunta asupra compatibilitatii unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constitutia si cu tratatele internationale.Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art.10 din Tratat.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr.50/2008 este deci contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea Europeana de Justiție in cauza C‑402/09 (cauza T.) având ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE de Tribunalul Sibiu (România). Astfel, prin decizia din 07.04.2011 Curtea a stabilit ca „Articolul 110 TFUE (fost art.90) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 2 de a solutiona cererea de restituire a taxei este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin.1 si 2 alin.2 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art.18 alin. 1 din Legea nr.554/2004 republicată, tribunalul a admis in parte cererea și a anulat decizia de calcul a taxei pe poluare, a obligat pârâta AFP sector 2 prin DGFPMB la restituirea către reclamant a sumei de 3739 lei, reprezentând taxa pe poluare precum si a dobanzii legale aferente acestei sume, calculata insa, de la data formularii actiunii-21.04.2011(intrucat nu a solicitat dobanda legala in cadrul procedurii prealbile) si pana la data platii efective.
F. de dispozitiile art. 60 C.p.civ., Tribunalul a admis si cererea de chemare in garantie a Administratiei F. de Mediu formulata de parata si a obligat chemata in garantie la plata catre parata AFP Sector 2 prin DGFPMB a sumei de 3739 lei, taxă de poluare și a dobânzii legale aferente acestei sume calculată de la data formularii actiunii-21.04.2011și până la data plății efective, intrucat suma achitata paratei cu titlul de taxa pe poluare a fost virata de parata in contul AFM, suma constituindu-se venit la bugetul F. pentru Mediu si fiind gestionata de chemata in garantie, potrivit art.1 al.1 si art.5 al.4 din OUG nr.50/2008.
In temeiul art.274 C.p.civ, instanta a obligat parata si la plata sumei de 43 lei, cheltuieli de judecata de catre reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta AFP Sector 2 prin DGFPMB solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingeriir ecursului, ca neîntemeiat.
În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că în mod neîntemeiat instanța a considerat că taxa de poluare achitată de reclamant în temeiul OUG nr. 50/2008 ar contraveni normelor comunitare și că instanța nu avea competența de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și Tratatele internaționale.
Recurenta a mai invocat faptul că restituirea sumei reprezentând taxă de poluare nu se încadrează în nici una din situațiile stabilite de art. 117 lit. a-h din Codul de procedură fiscală, precum și că solicitarea de acordare a dobânzii s-a făcut direct instanței de judecată, ci nu în condițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală.
O altă critică adusă de recurenta-pârâtă, se referă la acordarea cheltuielilor de judecată, fără a exista o culpă procesuală din partea pârâtei, fără existența unei soluții irevocabile și fără a se reține aspecte privind reaua-credință. Comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant R. S. s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este întemeiat, în limitele și pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica recurentei privind soluția dispusă de instanța de fond pe cererea de restituire a sumei de 3739 lei reprezentând taxă de poluare,Curtea o apreciază ca neîntemeiată întrucât această taxă a fost încasată în baza OUG nr. 50/2008, act normativ ce contravine art. 110 din TFUE.
În acest sens trebuie avută în vedere interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. c. României și N. c. României care a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În considerentele cauzei N. c. României, Curtea Europeană de Justiție precizează că OUG nr. 50/2008 cu modificările aduse prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și OUG nr. 117/2009, menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Față de cele reținute de Curtea Europeană de Justiție în cauzele de mai sus, se apreciază că taxa de poluare prev. de OUG nr. 50/2008 contravine art. 110 din TFUE care interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, întrucât taxa de poluare este percepută, cu prilejul primei înmatriculări în România, doar autoturismelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, nu și autoturismelor înmatriculate deja în România și pentru care nu s-a achitat taxa de poluare la momentul primei înmatriculări.
Curtea reține și că instanțele judecătorești au competența de a stabili conformitatea unei legi naționale cu legislația europeană, având în vedere dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României potrivit cărora „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare” precum și alin. 4 al aceluiași articol care prevede că „Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).”
În ceea ce privește critica recurentei privind neîncadrarea solicitării reclamantului în vreuna din situațiile prev. de art. 117 lit. a-h din Codul de procedură fiscală, Curtea o apreciază ca neîntemeiată, întrucât solicitarea reclamantului se încadrează în cazul prev. de art. 117 lit. d din Codul de procedură fiscal, taxa fiind încasată ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, astfel cum de altfel, s-a reținut în motivarea Deciziei în interesul legii nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De asemenea, Curtea apreciază că este nefondată și critica recurentei-pârâte privind admiterea cererii reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât instanța de fond a reținut corect existența unui refuz nejustificat al pârâtei de a soluționa favorabil cererea reclamantului de restituire a taxei de poluare, astfel că pârâta s-a aflat în culpă procesuală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 274 alin. 1 din codul de procedură civilă pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
În schimb, Curtea apreciază ca fiind întemeiată critica recurentei privind acordarea dobânzii legale, întrucât, în raport de dispozițiile art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, reclamantul este îndreptățit la acordarea dobânzii aferente taxei pe poluare, numai în situația în care a formulat o cerere adresată organului fiscal competent. Or, în cazul de față, din cuprinsul cererii reclamantului adresate pârâtei AFP Sector 2 (fila 12 din dosarul de fond), rezultă că acesta a solicitat doar restituirea sumei de 3739 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, nu și a dobânzii legale. Prin urmare, soluția instanței de fond de admitere a cererii reclamantului de acordare a dobânzii legale aferente, este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1-3, art. 304 pct. pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va dispune admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea dobânzii atât din cererea principală, cât și din cererea de chemare în garanție. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 2459 din data de 05.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 2, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în contradictoriu cu intimatul – reclamant R. S., intimata - pârâtă Administrația F. pentru Mediu și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge capătul de cerere privind acordarea dobânzii atât din cererea principală, cât și din cererea de chemare în garanție.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
E. I. C. P. C. I. G. R. B.
Red. C.I.G. /2 ex./
T.B. – S.9 – jud. fond D. C.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 4893/2013.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 58/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
