Pretentii. Decizia nr. 2432/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2432/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 4330/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2432
Ședința publică de la 30.05.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - D. V.
GREFIER - C. A.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1038/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant E. M. și intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima strigare, la ordine, cât și la a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și în temeiul art.150 C.pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 1038 din 08 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Teleorman în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod pr. civ., s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 105/30.07.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice V..
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcției Generale a Finanțelor Publice Teleorman, invocată de această pârâtă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul E. M., împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice V., conform precizării.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 10.074 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța . nr._/30.07.2012, cu actualizare la data plății precum și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare.
A fost respinsă acțiunea reclamantului față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 46 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: reclamantul E. M. a achiziționat un autovehicul marca Mercedes -benz, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa de poluare instituită prin O.U.G. 50/2008, în cuantum de 10.074 lei, conform chitanței . nr._ din data de 30.07.2012 în contul Trezoreriei V..
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman invocată de aceasta prin întâmpinare, Tribunalul constată că este întemeiată.
Astfel, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că taxa a fost calculată și încasată de Administrația Finanțelor Publice V., ca organ fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală precum și faptul că cererea de restituire a fost adresată tot acestui organ fiscal.
Prin urmare, raportul juridic de drept administrativ s-a născut numai între reclamant și Administrația Finanțelor Publice V., care potrivit art. 41 alin. 2 din Cod Procedură Civilă poate sta în judecată în calitate de pârâtă, având organe proprii de conducere.
Chiar dacă administrațiile finanțelor publice municipale ca unități fiscale teritoriale sunt subordonate direcțiilor generale ale finanțelor publice județene care se află la rândul lor în subordinea Agenției Naționale de Administrare fiscală ce este subordonată Ministerului Finanțelor Publice, acestea au atribuții, sarcini și răspunderi diferite.
Astfel, administrația finanțelor publice municipală este unitatea fiscală care asigură în mod nemijlocit, activitatea de constatare și stabilire a tuturor categoriilor de impozite și taxe datorate bugetului de stat de persoane fizice sau juridice și organizează activitatea de trezorerie privind încasarea veniturilor și efectuarea plăților din bugetul de stat .
Din niciun act normativ ce a reglementat sau care reglementează în prezent organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, nu rezultă că Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman ar fi implicată în operațiunile de calculare, evidență, vărsare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat de contribuabili persoane fizice sau în operațiuni de natura celor reglementate de art. 117 Cod Procedură Fiscală, raporturile fiscale de acest gen privind exclusiv unitatea fiscală teritorială de la nivel de municipiu și pe contribuabilul plătitor al taxei speciale .
Prin urmare, în raportul juridic de drept administrativ fiscal născut din faptul plății taxei de poluare, Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman nu poate fi parte și nici nu răspunde de modul în care Administrația Finanțelor Publice V. a soluționat cererea de restituire a taxei de poluare, răspunderea, pentru actele îndeplinite sau pentru refuzul de soluționare al cererii, fiind proprie, neavând relevanță sub acest aspect, raporturile administrative dintre diversele structuri ale Ministerului Finanțelor Publice.
Ca atare, nefiind parte în raportul juridic dedus judecății și nici beneficiar al plății, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman nu are obligația legală de a asigura restituirea sumei solicitate de reclamantă și nu poate răspunde față de plătitorul taxei de actele și faptele unității fiscale cu care acesta a intrat în raport direct, așa încât se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive, iar acțiunea va fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul constată acțiunea întemeiată pentru considerentele:
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România .
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România .
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ori, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate, deoarece în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului dreptului comunitar conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare .
Pe de altă parte, în ceea ce privește legalitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acestea contravin prevederilor art. 110, paragraful I din Tratatul Comunității Europene, care interzic statelor membre ale Uniunii Europene, intre care si România, să instituie taxe contrare principiilor tratatului: „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, ori în cauza de față, s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne.
Dispozițiile dreptului comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, această împrejurare rezultând din constituția României, art. 148, al 2, potrivit cărora, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeana, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. De asemenea, jurisprudența Curții de Justiție Europeana, a statuat aceeași împrejurare.
Legea nr. 9/2012, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, ce a stat la baza deciziei contestate implica o discriminare între mașini identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, neținând cont de jurisprudența Curții Europene, întrucât, prin aceasta ordonanța se încalcă principiul interzicerii taxelor cu efect echivalent, încălcându-se astfel art. 23 și art. 25 din tratatul Comunității Europene.
O taxa, pentru a fi legala, trebuie conceputa astfel încât sa excludă discriminarea, iar produsele importate nu trebuie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale. Daca nu se respecta acest principiu prin noua taxa, se încalcă principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne.
Noua taxă introdusă prin Legea nr. 9/2012, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă doar de autoturismele înmatriculate în România după data de 01.07.2008, deși este evident că poluează în aceeași măsură și autoturismele înmatriculate anterior acestei date.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v.Enel ( 15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Pe de altă parte, în condițiile în care această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, deși este evident că și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, Tribunalul constată că față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „ poluatorul plătește, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat intimata Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
1. Hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea greșita a legii art. 304 pct. 9 Cod procedura civila:
In mod eronat instanța de fond a admis acțiunea intimatului reclamant E. M., dispunând restituirea sumei de 10.074 lei, achitata cu titlu de taxa de poluare, considerând ca taxa plătită este una interzisa de dispozițiile art. 90 din Tratatul CE (modificat si renumerotat cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).
Instanța de fond a admis in mod greșit acțiunea intimatului reclamant, obligând recurenta parata la restituirea taxei de poluare, întrucât suma nu a fost plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ci in baza unei decizii de calcul a taxei de poluare emisa in baza Legii nr. 9/2012 .
In aceasta cauza nu se poate vorbi de încălcarea principiului discriminării produselor importate față de produsele interne atâta timp cât potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare. Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, invocând necesitatea respectării prevederilor art.90 (110) din Tratat, potrivit cărora nici un stat membru nu trebuie să supună în mod direct sau indirect produsele din alte state membre unor impozite interne de orice natură ar fi acestea, superioare celor care se aplică în mod direct sau indirect produselor naționale similare.
Pentru a se conforma acestor cerințe, Guvernul României a adoptat Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.
In aceasta cauza, in mod greșit, instanța de fond a admis cererea intimatului reclamant, obligând parata AFP V. la restituirea sumei de 10.074 lei, achitata cu titlu de taxa de poluare, întrucât acesta nu s-a aflat in niciuna dintre situațiile expres si limitativ prevăzute de lege.
Prin instituirea taxei de poluare, prevăzuta de OUG nr. 50/2008, iar mai apoi de Legea nr. 9/2012 nu sunt încălcate prevederile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene (modificat si renumerotat cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), aceasta neputând fi asimilata impozitelor interne, deoarece taxa de poluare este perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme.
2. Hotărârea atacata este data cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești (art. 304 pct. 4 Cod procedura civila).
Potrivit art. 126, alin.2 din Constituția României ,,Competenta instanțelor judecătorești si procedura de judecata, sunt prevăzute numai prin lege”, astfel, nicio lege in vigoare nu acorda competenta unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu tratatele internaționale. Aceasta atribuție revine Curții Constituționale sau Parlamentului României, singurele in măsura sa aprecieze daca legislația referitoare la taxa de poluare, contravine Constituției sau Tratatelor Uniunii Europene si sa adopte hotărâri in consecința.
Astfel, eventuala nelegalitate a dispozițiilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu poate face obiectul controlului exercitat de o instanța judecătoreasca, in cadrul unei acțiuni având ca obiect restituirea taxei de poluare.
Totodată, se retine ca instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prin Legea nr. 9/2012, reprezintă voința legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa o respecte, in baza art. 13 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, conform cărora „interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului, in scopul realizării cerințelor legii in condițiile in care, potrivit dispozițiilor constituționale, numai Parlamentul sau Guvernul, pe baza delegării legislative, sunt abilitate sa adopte masuri legislative, pentru modificarea si completarea actelor normative interne, pentru asigurarea compatibilității acestora cu dreptul comunitar.
Prin admiterea cererii intimatei reclamante si exonerarea acesteia de la plata taxei de poluare, instanța de fond s-a substituit autorităților cu atribuții in elaborarea actelor normative, in condițiile in care atributul exclusiv al instanțelor judecătorești este aplicarea legislației specifice actului dedus judecații.
3. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de introducere in cauza ca si chemat in garanție a Ministerul Mediului si Pădurilor - Administrației Fondului de Mediu.
Prin întâmpinarea depusa la dosar de către DGFP Teleorman, in nume propriu si in numele AFP V., a solicitat introducerea in cauza ca chemat in garanție a Ministerului Mediului si Pădurilor - Administrației Fondului de Mediu, pentru ca in situația in care s-ar admite cererea intimatului reclamant, sa fie obligat, alături de AFP V., la executarea hotărârii.
Cererea de chemare in garanție a fost formulata întrucât taxa de poluare nu este venit la bugetul consolidat al statului, ci este o taxa ce este încasata si administrata de Administrația Fondului de Mediu.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr. civ., Curtea a reținut următoarele:
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de introducere in cauza ca si chemat in garanție a Ministerul Mediului si Pădurilor - Administrației Fondului de Mediu.
Prin întâmpinarea depusa la dosar de către recurenta DGFP Teleorman, in nume propriu si in numele AFP V., a solicitat introducerea in cauza ca și chemat in garanție a Ministerului Mediului si Pădurilor - Administrației Fondului de Mediu, pentru ca in situația in care s-ar admite cererea intimatului reclamant, sa fie obligat, alături de AFP V., la executarea hotărârii.
Curtea reține că, în vederea respectării principiilor contradictorialității și a dublului grad de jurisdicție se impune conceptarea și citarea în cauză a chematului in garanție a Ministerul Mediului si Pădurilor - Administrației Fondului de Mediu.
Față de considerentele învederate mai sus, pentru ca pârâta Administrației Finanțelor Publice V. să își facă apărarea în contradictoriu și cu chemata în garanție, instanța, în baza art. 312 al. 5 Cod pr. civ. constatând că recursul este fondat îl va admite și va casa în parte sentința. Va trimite cauza spre rejudecare pe cererea formulată împotriva Administrației Finanțelor Publice V., având ca obiect pretenții.
Vor fi menținute celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1038/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant E. M. și intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice V..
Casează în parte sentința și trimite cauza spre rejudecare pe cererea formulată împotriva Administrației Finanțelor Publice V., având ca obiect pretenții.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. D. V.
GREFIER
C. A.
Red. DV
Tehnored. CB/2 ex.
Tribunalul Teleorman
Judecător fond: N. M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2259/2013. Curtea de... | Acţiune în contrafacere. Sentința nr. 2054/2013. Curtea de... → |
|---|
