Obligaţia de a face. Sentința nr. 2960/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Sentința nr. 2960/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 16686/3/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2960

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07.10.2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - M. M. P.

GREFIER - A. M. C.

Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamanta DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, având ca obiect obligația de a face.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.09.2013 și la data de azi, 07.10.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamanta Direcția V. Buget Local Sector 2 București, a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la:

- virarea către bugetul local al Sectorului 2 a sumelor reprezentând amenzi privind circulația pe drumurile publice aplicate persoanelor fizice și juridice achitate de către contribuabili, ce au domiciliul/sediul fiscal pe raza teritorială a sectorului 2, în contul IBAN RO24TREZ__, deschis la Trezoreria Sectorului 2, beneficiar Direcția V. Buget Local Sector 2, cod fiscal_;

- comunicarea unei situații centralizate a contribuabililor, a sumelor achitate de către aceștia, precum și a proceselor-verbale de contravenție în baza cărora s-au efectuat plățile respective.

În motivare au fost expuse următoarele:

Prin adresa nr._/03.08.2011, pârâtul aduce la cunoștința instituției reclamante faptul că sumele solicitate prin prezenta acțiune, respectiv amenzile privind circulația pe drumurile publice aplicate persoanelor fizice și juridice achitate de către contribuabili, ce au domiciliul/sediul fiscal pe raza teritorială a sectorului 2, încasate de către agenții constatatori, sunt depuse în baza foii de vărsământ, în contul RO92TREZ7035083XXX007129, deschis la Trezoreria Sectorului 3, beneficiar D.I.T.L. Sector 3. Pârâtul a recunoscut, prin adresa menționată, pretențiile instituției, invocând faptul că a schimbat destinația bugetară prevăzută de lege, fără niciun temei. Cu toate acestea, acesta a refuzat să îndrepte această eroare, nedând curs solicitării legitime de a achita în mod corect, în contul bugetului sectorului 2, buget distinct de bugetul sectorului 3, sumele în cauză.

Prin adresa nr._/23.08.2011, reclamanta a solicitat Inspectoratului General al Poliției Române din cadrul Ministerului de I.:

- virarea sumelor încasate de către M.I. pe întreg teritoriul României reprezentând amenzi contravenționale de circulație pe drumurile publice aplicate persoanelor fizice și juridice achitate de către contribuabili, ce au domiciliul/sediul fiscal pe raza teritorială a sectorului 2, în contul IBAN RO24TREZ__, deschis la Trezoreria Sectorului 2, beneficiar Direcția V. Buget Local Sector 2,

Prin adresa înregistrată la sediul D.V.B.L Sector 2 sub nr._/28.09.2011, Inspectoratul General al Poliției Române a comunicat D.V.B.L. Sector 2 refuzul său categoric de a da curs solicitării formulate, motivând, în esență, următoarele: potrivit legislației în materie, „amenzile privind circulația pe drumurile publice se fac venit integral la bugetele locale, fără ca legea să facă distincție între bugetul comunei, orașului, municipiului sau sectorului municipiului București, raportat la bugetul județului sau cel al municipiului București și fără a preciza dacă sumele se cuvin bugetului unității administrativ-teritoriale de la locul săvârșirii contravenției, de la locul de domiciliu al contravenientului, de la locul de efectuare a plății amenzii sau de la locul unde își are sediul unitatea de poliție din care face parte agentul constatator”. S-a arătat, de asemenea, faptul că, „în lipsa unei reglementări care să prevadă expres că sumele provenite din aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale să se facă venit la bugetul local aparținând administrației financiare în a cărei rază teritorială își are domiciliul contravenientul, acesta poate achita amenda contravențională în contul oricărui buget local”.

Prin adresa nr._/10.10.2011, D.V.B.L. Sector 2 a formulat plângere administrativă prealabilă împotriva refuzului pârâtului de a da curs solicitării sale legitime. La data de 24.11.2011, pârâtul a transmis răspunsul său la plângerea prealabilă, invocând în principiu aceleași apărări ca în răspunsul precedent. Pe lângă acestea, pârâtul a invocat faptul că în chitanța pe baza căreia sunt încasate sumele de bani provenind din amenzi, nu se consemnează domiciliul contravenientului, aceasta conducând la imposibilitatea aplicării prevederilor legale referitoare la destinația bugetară a sumelor provenind din amenzi.

Această susținere indică, în realitate, faptul că solicitarea reclamantei este legitimă, pârâtul recunoscând destinația bugetară a sumelor provenind din amenzi, dar învederând instanței că, de fapt, dintr-o eroare de completare a chitanței sau din omisiunea de a se completa în cuprinsul chitanței domiciliul contribuabilului, nu respectă destinația bugetară prevăzută de lege.

Argumentele expuse de către M. de I. - Inspectoratul General al Poliției Române sunt lipsite de temeinicie și fundament juridic pentru următoarele considerente: negarea/nerecunoașterea structurii teritoriale a sectorului 2 și, implicit, a bugetului acestuia vine în contradicție cu existența bugetelor locale ale sectoarelor municipiului București, care sunt constituite potrivit dispozițiilor legale în materie. Sub acest aspect, se invocă prevederile statuate de Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cât și principiile fundamentale de descentralizare și de autonomie locală ce au condus voința legiuitorului la emiterea acestui act normativ, în cuprinsul căruia se folosește sintagma „subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor - sectoarele municipiului București”. Trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 78 din același act normativ, dispoziții potrivit cărora „Municipiul București este organizat în 6 subdiviziuni administrativ-teritoriale, numite sectoare”, cu precizarea că atribuirea denumirii de subdiviziune sectoarelor nu împiedică exercitarea tuturor prerogativelor unității teritorial-administrativă autonomă și de sine stătătoare, prin urmare și un buget propriu.

Mai mult decât atât, din analiza Capitolului V al Legii nr. 215/2001, referitor la Administrația publică a municipiului București, se poate constata aplicabilitatea principiilor fundamentale, în sensul că sectoarele ca și celelalte unități teritorial-administrative se bucură de autonomie, de autodeterminare prin alegerea primarului și consilierilor de sector, precum și că nu se prevede niciun raport de subordonare între administrația publică locală a sectoarelor față de cea a municipiului, pentru a putea considera ca singurul/unicul buget existent ar fi doar al municipiului București.

Din interpretarea logică a prevederilor art. 2 pct. 7 și 8 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, în cazul municipiului București, bugetul local reprezintă bugetul sectorului, bugetul municipiului București reprezentând echivalentul bugetului județean, fiind nominalizat în mod distinct.

Acest fapt reiese și din modul de formulare al art. 1 alin 2 lit. a din același act normativ în care noțiunea de buget local al sectorului este menționată alături de comune, orașe și municipii, iar cea de buget local al municipiului București este menționată după cea de buget local al județului. De exemplu, după cum chiar pârâtul recunoaște, în anexa 1 a legii nr. 273/2006, la cap. I sunt menționate veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale județelor, iar la cap. II sunt menționate veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiilor București și al municipiului București.

Mai mult, din redactarea art. 2 pct. 5, unde sunt nominalizate autoritățile administrației publice locale, Consiliul General al Municipiului București este privit ca o autoritate a administrației publice locale corespondentă consiliului județean, iar Consiliul local al sectorului este corespondentul consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor. De altfel, aceste noțiuni sunt utilizate în acest sens în întregul text al Legii nr. 273/2006.

Reclamanta invocă și prevederile pct. 11 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "Constituie integral venituri proprii ale bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București sau județelor, după caz, următoarele resurse financiare [...]".

În acest sens, solicită a fi avute în vedere și hotărârile judecătorești irevocabile (anexate), prin care instanțele civile au stabilit că bugetul fiecărui sector este buget local distinct atât fată de celelalte sectoare cât și fată de bugetul municipiului București. De altfel, într-o speță similară, în cauza dosarului_/3/2011, Tribunalul București a admis acțiunea prin care subscrisa, Direcția V. Buget Local Sector 2 București, a solicitat instanței obligarea pârâtei CEC Bank la plata sumei de 1.026.630.50 lei, reprezentând contravaloarea proceselor-verbale de contravenție achitate de către contravenienți la CEC Bank în perioada iulie 2008-martie 2011. Pârâtul CEC Bank a invocat, de asemenea, ca și pârâtul din prezenta cauză, tot faptul că viramentele au fost efectuate în contul sectorului 3. susținere pe care instanța n-a primit-o și n-a considerat-o întemeiată. Acțiunea a fost întemeiată în drept tot pe prevederile O.G. nr.2/2001. cu modificările și completările ulterioare și ale O.U.G. nr.195/12.12.2002. privind circulația pe drumurile publice.

Astfel, reiese cu claritate că atât legiuitorul cât și instanțele de judecată iau în considerare și bugetele sectoarelor municipiului București ca bugete locale distincte.

Faptul că art. 138 din Constituție dispune că singurul buget local este cel al Municipiului București, nu are relevanță și nu poate conduce la interpretarea dată de pârâtă, prin adresa nr._/28.09.2011, întrucât noțiunea de buget în temeiul acestui articol din Constituție, apare ca unul generic, Constituția reglementând doar cadrul legislativ general, iar ulterior prin acte organice sunt stabilite reglementări care dau substanță cadrului legislativ general.

În conformitate cu prevederile art.8 alin.3 și alin.4 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, "sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate potrivit legii, de autoritățile administrației publice locale și amenzilor privind circulația pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale".

Potrivit alin.4, "sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor Fizice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale". Potrivit art. 109 alin.8 din O.U.G. nr. 195/12.12.2002, privind circulația pe drumurile publice statuează că „amenzile privind circulația pe drumurile publice se achita în condițiile legii și se fac venit integral la bugetele locale."

Așa cum rezultă din textele de lege sus enunțate, sumele provenite din aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se fac venit la bugetul local al circumscripției teritoriale în raza căruia se află domiciliul fiscal al contravenientului. Așadar, toate sumele ce reprezintă amenzi aplicate contribuabililor care își au domiciliul fiscal, astfel cum acesta este definit de dispozițiile art.31 din Codul de procedură fiscală, în circumscripția teritorială a sectorului 2, trebuie să se facă venit la bugetul local al sectorului 2.

Nu pot fi reținute ca temeinice afirmațiile M.I. - Inspectoratul General al Poliției Române potrivit cărora:

- conform prevederilor art.28 alin.2 amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile autorităților administrației publice locale ori ale altor instituții publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcționează, de cetățenia, domiciliul sau de reședința contravenientului ori de locul săvârșirii contravenției, precum și la ghișeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României."

- „în lipsa unei reglementări care să prevadă expres că sumele provenite din aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale să se facă venit la bugetul local aparținând administrației financiare în a cărei rază teritorială își are domiciliul contravenientul, acesta poate achita amenda contravențională în contul oricărui buget local."

Aceste susțineri nu au legătură cu aspectul juridic al destinației bugetare a sumelor în discuție, deoarece aspectul încasării acestor creanțe fiscale nu presupune ca sumele respective să se facă venit la bugetul local unde acestea s-au încasat. Cu alte cuvinte, operațiunea de încasare nu determină și destinația bugetară a sumelor în discuție, deoarece nicio normă legală nu prevede vreo astfel de relație cauzală. În aceste condiții, raționamentul expus de către pârât este eronat, lipsit de suport legal.

Deși reclamanta a adus la cunoștința pârâtului faptul că refuzul de a da curs solicitărilor este de natură să producă prejudicii importante bugetului local al Sectorului 2, iar argumentele și motivele invocate nu sunt temeinice și legale, legislația în materie nesusținând interpretarea dată de aceasta prin adresa înregistrată la instituția reclamantă sub nr._/28.09.2011, pârâtul a refuzat în continuare să dea curs solicitărilor sale legitime.

În drept, au fost invocate prevederile art.112 și urm. Cod procedură civilă, precum și celelalte prevederi legale citate în cuprinsul acțiunii, iar în dovedire au fost anexate înscrisuri.

La data de 28.05.2013 pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române (I.G.P.R.) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere următoarele considerente:

Pentru a fi parte în proces, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes. Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului (Inspectoratul General al Poliției Române) și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.

Așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă amenzile contravenționale pentru care suma a fost achitată pe loc agentului constatator, conform prevederilor art. 109 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Conform prevederilor alin. (7) al aceluiași articol, "În cazul prevăzut la alin. (6), agentul constatator eliberează contravenientului chitanța reprezentând contravaloarea amenzii, în care se menționează data, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, numele, prenumele și semnătura agentului constatator, nemaifiind necesară încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției dacă nu se dispune și o sancțiune contravențională complementară."

Astfel, în situația în care amenda contravențională aplicată este în cuantum de până la 20 puncte-amendă, iar contravenientul dorește să achite pe loc agentului constatator jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, acesta încasează suma și eliberează contravenientului o chitanță, fără a mai încheia proces-verbal de constatare a contravenției.

În cazul celorlalte contravenții, pentru care se încheie proces-verbal de constatare a contravenției, nu se pune problema încasării de către instituția noastră a vreunei sume de bani, întrucât banii sunt virați direct de contravenient către bugetele locale.

Raportat la cele solicitate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, a precizat pârâtul că la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române nu au fost încasate sume de bani conform prevederilor art. 109 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice începând cu data de 09.05.2009 (3 ani anterior introducerii acțiunii) și până în prezent.

În contextul în care I.G.P.R. nu a încasat nicio sumă de bani și, implicit, nu a virat nimic în contul vreunui buget local, consideră că instituția nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.

Astfel, excepția invocată se întemeiază pe prevederile art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române care stipulează că Direcția Generală de Poliție a Municipiului București este o unitate cu personalitate juridică, iar conducătorul (directorul general) este ordonator terțiar de credite, respectiv faptul că inspectoratele de poliție județene au personalitate juridică distinctă, iar conducătorul acestora, inspectorul-șef, este ordonator terțiar de credite.

Față de aceste considerente, a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii în contradictoriu cu instituția pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În situația în care s-ar trece peste excepția de mai sus, pe fondul cauzei, față de cele menționate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamanta nu a indicat în cererea de chemare în judecată care este prevederea legală conform căreia sumele de bani provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice și a celor aplicate persoanelor juridice la regimul circulației pe drumurile publice, trebuie virate la bugetul local unde contravenientul are domiciliul/sediul fiscal.

De asemenea, nu există nicio prevedere legală conform căreia I.G.P.R. sau structurile sale subordonate să fie obligate să vireze sumele provenite din amenzile aplicate la regimul circulației pe drumurile publice la bugetul local unde contravenientul are domiciliul/sediul fiscal.

O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, act normativ care reprezintă cadru legal general în materie, stipulează faptul că sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate, potrivit legii, de autoritățile administrației publice locale și amenzilor privind circulația pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale. Totodată, sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.

Actul normativ sus-menționat precizează că amenzile cuvenite bugetelor locale, cum este și cazul amenzilor privind circulația pe drumurile publice, se achită la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile autorităților administrației publice locale ori ale altor instituții publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcționează, de cetățenia, domiciliul sau de reședința contravenientului ori de locul săvârșirii contravenției, precum și la ghișeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României.

A.. (8) al art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice reglementează faptul că amenzile privind circulația pe drumurile publice se achită în condițiile legii și se fac venit integral la bugetele locale.

Atât Inspectoratul General al Poliției Române cât și unitățile teritoriale subordonate acestuia comunică din oficiu procesele - verbale de constatare a contravenției la regimul circulației rutiere și de aplicare a sancțiunii, neatacate cu plângere în termenul legal, organelor de specialitate ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică, în vederea punerii în executare a sancțiunii amenzii potrivit dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.

Prin această procedură Poliția Română pune în aplicare prevederile art. 39 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, astfel că procesele verbale întocmite pe numele contravenienților cu domiciliul în Sectorul 2 al Municipiului București sunt transmise organelor de specialitate ale acestei unități administrativ-teritoriale.

Singurele situații în care polițiștii încasează sume de bani de la contravenient, reprezentând contravaloarea sancțiunii amenzii aplicate, sunt cele prevăzute de art. 109 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit căruia pentru amenzile contravenționale în cuantum de până la 20 puncte-amendă, contravenientul poate achita pe loc agentului constatator jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege. în aceste situații potrivit alineatului (7) al aceluiași articol agentul constatator eliberează contravenientului chitanța reprezentând contravaloarea amenzii, în care se menționează data, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, numele, prenumele și semnătura agentului constatator, nemaifiind necesară încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției. Așa cum se poate observa, în chitanța pe baza căreia se încasează sumele de bani nu se consemnează domiciliul contravenientului, fapt face imposibilă direcționarea ulterioară a sumelor încasate către o anumită unitate administrativ teritorială.

În lipsa unor reglementări exprese în O.G. nr. 2/_ sau O.U.G. nr. 195/2002, care să prevadă destinația sumelor încasate de către polițiștii rutieri din amenzi contravenționale privind circulația pe drumurile publice, a fost elaborat Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1519/2006, care, la art. 10 alin. (1) lit. a) și b) prevede modalitatea de direcționare a acestor sume:

“Art. 10 alin. (1) Sumele prevăzute la art. 8 alin. (2) se depun de către gestionarul de chitanțe ... în contul 21.35.02.01 „V. din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale ", la:

a) casieriile autorităților administrației publice locale ori ale altor instituții publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale pe raza teritorială în care unitatea Politiei Române își desfășoară activitatea;

b) la unitățile teritoriale ale Casei de Economii și Consemnațiuni (C.E.C.) — S.A., cu care autoritățile administrației publice locale au încheiate convenții în acest sens."

În consecință, structurile Poliției Române virează toate sumele încasate potrivit procedurii de mai sus către bugetele locale în condițiile art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și cu respectarea O.M.A.I. nr. 1519/28.11.2006, act normativ care la art. 10 alin. (1) lit. a) și b) prevede modalitatea de direcționare a acestor sume.

Excede competenței Poliției Române modalitatea în care structurile Ministerului Finanțelor Publice procedează la distribuirea sau compensarea sumelor virate de către instituțiile publice care aplică amenzi contravenționale.

Având în vedere cele de mai sus Poliția Română se află în imposibilitatea de a da curs favorabil cererii reclamantei referitoare la virarea sumelor de bani, din considerente ce țin de modul de reglementare a destinației sumelor provenite din amenzile achitate direct agentului constatator, orice conduită în sensul celor solicitate de reclamantă putând fi apreciată ca o încălcare a cadrului legal în vigoare.

În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, pârâtul a solicitat să se constate faptul că I.G.P.R. se află în imposibilitatea de a comunica o situație centralizată a contribuabililor, a sumelor achitate de către aceștia, precum și a proceselor verbale de contravenție în baza cărora s-au efectuat plățile respective, întrucât, așa cum am arătat și mai sus, la nivelul Inspectoratului General al Politiei Române nu au fost încasate sume de bani conform prevederilor art. 109 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice începând cu data de 09.05.2009 (3 ani anterior introducerii acțiunii) și până în prezent.

Față de cele expuse, pârâtul a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.

În apărare a fost anexat, în copie, O.M.A.I. nr. 1519/2006 pentru aprobarea „Normelor metodologice privind utilizarea chitanțelor de amenzi contravenționale privind circulația pe drumurile publice".

Prin sentința civilă nr. 3279/07.06.2013 a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea curții de Apel București – Secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, cu motivarea, în esență, că pârâtul este autoritate de rang central în sistemul autorităților publice, iar litigiile privind actele administrative tipice sau asimilate emise de acestea sunt, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, de competența curții de apel.

În consecință, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 24.07.2013.

Ca urmare a comunicării din oficiu a întâmpinării, la data de 20.09.2013 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a învederat următoarele:

Pârâtul refuză de a da curs solicitării legale, fondate și întemeiate formulate de către D.V.B.L. Sector 2 în privința virării sumelor solicitate reprezentând amenzi privind circulația pe drumurile publice aplicate și achitate de persoane fizice/juridice care au domiciliul/sediul fiscal pe raza teritorială a sectorului 2. Mai mult decât atât, pârâtul recunoaște pretențiile instituției reclamante, respectiv a faptului că aceste sume încasate de agenții constatatori sunt depuse în contul RO92TREZ7035083XXX007129, deschis la Trezoreria Sectorului 3, beneficiar D.I.T.L. Sector 3, arătând că a schimbat destinația bugetară prevăzută de lege, fără niciun temei legal.

Pârâtul a refuzat să îndrepte această eroare, nedând curs solicitării legitime de a achita în mod corect, în contul bugetului sectorului 2, sumele în cauză.

D.V.B.L. Sector 2 a solicitat pârâtului virarea sumelor încasate de către M.I. pe întreg teritoriul României reprezentând amenzi contravenționale de circulație pe drumurile publice aplicate persoanelor fizice și juridice achitate de către contribuabili, ce au domiciliul/sediul fiscal pe raza teritorială a sectorului 2, în contul IBAN RO24TREZ__, deschis la Trezoreria Sectorului 2, beneficiar Direcția V. Buget Local Sector 2 și comunicarea unei situații centralizate a contribuabililor, a sumelor achitate de către aceștia, precum și a proceselor-verbale de contravenție în baza cărora s-au efectuat plățile respective. La adresa nr._/23.08.2011, pârâtul a refuzat în mod categoric de a da curs solicitării legitime a instituției reclamante. Prin adresa nr._/10.10.2011, D.V.B.L Sector 2 a formulat plângere administrativă prealabilă împotriva refuzului pârâtului de a da curs solicitării sale legitime. La data de 24.11.2011, pârâtul a transmis răspunsul său la plângerea prealabilă, invocând în principiu aceleași apărări ca în răspunsul precedent. Pe lângă acestea, pârâtul a invocat faptul că în chitanța pe baza căreia sunt încasate sumele de bani provenind din amenzi, nu se consemnează domiciliul contravenientului, aceasta conducând la imposibilitatea aplicării prevederilor legale referitoare la destinația bugetară a sumelor provenind din amenzi.

Având în vedere cele mai sus menționate, precum și motivele de fapt și de drept care au fost arătate în susținerea acțiunii formulate de D.V.B.L. Sector 2, împotriva pârâtei M. de I. - Inspectoratul General al Poliției Române (I.G.P.R.), invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. de I. - Inspectoratul General al Poliției Române (I.G.P.R.), este total neîntemeiată, nefondată și nejustificată.

Așa cum rezultă din corespondența purtată cu pârâtul, aceasta recunoaște pretențiile instituției reclamante, precizând că sumele încasate de către agenții constatatori sunt depuse în contul RO92TREZ7035083XXX007129, deschis la Trezoreria Sectorului 3, beneficiar D.I.T.L. Sector 3, prin urmare prin urmare, rezultă în mod clar faptul că I.G.P.R. prin agenții constatatori aplică sancțiunile contravenționale persoanelor fizice/juridice care au domiciliul/sediul fiscal pe raza teritorială a sectorului 2, iar sumele sunt depuse în alt cont decât pe care îl deține Direcția V. Buget Local Sector 2, respectiv contul IBAN RO24TREZ__, deschis la Trezoreria Sectorului 2.

Netemeinicia invocării excepției invocate rezultă în mod clar din chiar Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1519/28.11.2006 pentru aprobarea Normele Metodologice privind utilizarea chitanțelor de amenzi contravenționale privind circulația pe drumurile publice, (pe care îl atașează), sens în care s-a prevăzut în dispozițiile acestui Ordin, că agenții constatatori care aplică amenzi sunt obligați să elibereze chitanță (chitanța sunt formulare cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare, care se tipăresc de către Tipografia Ministerului Administrației și Internelor, pe baza comenzilor transmise de Inspectoratul General al Poliției Române, care stabilește ...), iar evidența chitanțelor se ține de compartimentele logistice ale I.G.P.R. și ale unităților din subordinea acestuia, desemnându-se prin dispoziție scrisă gestionarii de chitanțe care au ca atribuții cele stabilite de art. 5 din acest Ordin. Totodată, prin art. 8 s-a prevăzut că sumele încasate de la contravenient, se predau de agenții constatatori, gestionarului de chitanțe, iar potrivit art. 10 din același Ordin s-a prevăzut unde se depun sumele prevăzute la art. 8.

Așadar M. de I. - Inspectoratul General al Poliției Române (I.G.P.R.), prin reprezentanții săi, (unități din subordine, agenții constatatori, gestionarul de chitanțe), încasează și virează sumele reprezentând amenzi de circulație pe drumurile publice. De asemenea potrivit dispozițiilor aceluiași Ordin, (art. 5 lit. f și g) pârâtul ține atât evidența sumelor încasate de agenții constatatori și a documentelor justificative primite de la casieriile instituțiilor prevăzute de art. 10 alin. 1 (din Ordin) pe baza unui registru, (lit. g) cât și evidența documentelor justificative predate de agenții constatatori care au depus sumele încasate la casieriile instituțiilor, pe baza unui registru (separat de situația prevăzut la lit. f al art. 5) și a documentelor.

De altfel chiar și prin întâmpinarea depusă, pârâtul recunoaște faptul că încasează amenzi și virează către bugetele locale, dar nu și în contul deținut de Direcția V. Buget Local Sector 2. respectiv contul IBAN RO24TREZ__ . deschis la Trezoreria Sectorului 2, pentru Bugetul local al sectorului 2.

Așadar, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru ca pârâtul să fie parte în cauza dedusă judecații.

Pe considerentele mai sus expuse, și având în vedere chiar și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1519/28.11.2006 pentru aprobarea Normele Metodologice privind utilizarea chitanțelor de amenzi contravenționale privind circulația pe drumurile publice, reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. de I. - Inspectoratul General al Poliției Române (I.G.P.R.), ca fiind total neîntemeiată, nefondată și nejustificată.

În raport de celelalte apărări invocate, respectiv a faptului că în acțiunea formulată nu s-ar fi indicat prevederea legală, potrivit căreia sumele de bani provenite din amenzi aplicate persoanelor fizice/juridice trebuie să fie virate la bugetul local unde contravenientul are domiciliul/sediul fiscal, precum și faptul că nu există o prevedere legală prin care pârâtul ar fi obligată să vireze sumele provenite din amenzi aplicate regimului circulației pe drumurile publice la bugetul local unde contravenientul are domiciliul/sediul fiscal, aceste susțineri sunt total nefondate și neîntemeiate în raport de motivele de drept invocate de D.V.B.L. Sector prin cererea de chemare în judecată, cât și de temeiul de drept care a stat atât la baza solicitării instituției noastre prin adresele transmise acesteia cât și prin plângerea prealabilă formulată.

Prin Ordonanța nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a statuat că:

- art. 8 alin. 3: “Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate, potrivit legii. de autoritățile administrației publice locale și amenzilor privind circulația pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale”.

- alin. 4: „Sumele provenite din amenzi/e aplicate persoane/or fizice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale".

Totodată, Codul de Procedură Fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prevede că:

- art. 2 - Raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative

- alin. 1: „Administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute la art. 1, se îndeplinește potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, ale Codului fiscal, precum și ale altor reglementări date în aplicarea acestora.

- alin. 2: Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate^ bugetului general consolidat"

- art. 31 alin. 1 lit. a - Domiciliul fiscal - „în cazul creanțelor fiscale administrate, prin domiciliu fiscal se înțelege, a) pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu ;

- art. 35: Competenta teritorială a compartimentelor de specialitate ale autorităților administrației publice locale - „compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor și a altor sume publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor locale ale autorităților administrativ teritoriale".

Așadar, voința legiuitorului a fost în sensul în care sumele provenite din aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale privind circulația pe drumurile publice, să se facă venit la bugetul local aparținând circumscripției teritoriale în raza căreia se află domiciliul fiscal al contravenientului. Cu alte cuvinte, toate sumele provenite din amenzile aplicate contribuabililor persoane fizice/juridice care își au domiciliul fiscal, astfel cum este acesta definit de dispozițiile art.31 din Codul de procedură fiscală, în circumscripția teritorială a sectorului 2, trebuie să se facă venit la bugetul local al sectorului 2.

Astfel că prevederile legale în materie sunt clare, stabilind în mod imperativ destinația lor bugetară: bugetul local al circumscripției teritoriale în raza căruia se află domiciliul fiscal al contravenientului. În lumina cadrului legislativ dat de prevederile O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt pentru care pentru suma încasate cu titlu de amenzii contravenționale privind circulația pe drumurile publice, aplicată prin procesele verbale de contravenție persoanelor fizice/juridice, care au domiciliul/sediul fiscal pe raza administrativ-teritorială a sectorului 2, pârâtul are obligația legală de a efectua virarea acestor sume către bugetul local al Sectorului 2.

Față de cele mai sus menționate, precum și pentru motivele invocate prin acțiunea introdusă, sunt total nefondate și neîntemeiate susținerile pârâtului, mai mult pârâtul nu poate invoca necunoașterea dispozițiilor legale în vigoare, în ceea ce privește virarea sumelor încasate de către aceasta către bugetele locale unde acestea fac venit.

Direcția V. Buget Local Sector 2, înființată prin H.C.L. Sector 2 nr.31/12.03.2001, este o instituție publică în subordinea Consiliului Local al Sectorului 2, având ca obiect de activitate stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor, taxelor locale și a altor venituri ale bugetului local. Prin urmare, sumele solicitate de instituția reclamantă, cu titlu de amenzi contravenționale privind circulația pe drumurile publice, aplicate prin procesele verbale de contravenție persoanelor fizice/juridice, care au domiciliul/sediul fiscal pe raza administrativ-teritorială a sectorului 2, și încasate de pârâtul sunt venituri publice, respectiv ale bugetului local al sectorului 2, condiții în care prin art.17 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, s-a prevăzut că „sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, (...) precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice", iar potrivit art. 229 Cod procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor fiscale [...]", fapt pentru care în raport de acțiunea formulată de instituția reclamantă în vederea recuperării creanțelor fiscale, s-a solicitat să se dispună scutirea legală referitoare la taxele de timbru aferente.

Prin urmare, sumele încasate de pârât, provenite din amenzile aplicate contribuabililor persoane fizice/juridice care își au domiciliul fiscal, astfel cum este acesta definit de dispozițiile art.31 din Codul de procedură fiscală, trebuie să se facă venit la bugetul local al sectorului 2, sens în care instituția reclamantă a solicitat virarea acestor sume în contul IBAN RO24TREZ__, deschis la Trezoreria Sectorului 2, pentru Bugetul local al sectorului 2.

Totodată, este neîntemeiată și nefondată susținerea pârâtului potrivit căreia acesta se află în imposibilitatea de a da curs solicitării D.V.B.L. Sector 2, referitoare la virarea sumelor de bani, întrucât dispozițiile legii fiscale, respectiv prevederile pct. 11 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "Constituie integral venituri proprii ale bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București sau județelor, după caz, următoarele resurse financiare [..amenzile.]" care nu pot fi ignorate.

De asemenea, reclamanta a solicitat să fie avute în vedere și hotărârile judecătorești irevocabile (anexate la cererea de chemare în judecată) prin care instanțele civile au stabilit că bugetul fiecărui sector este buget local distinct atât fată de celelalte sectoare cât și fată de bugetul municipiului București. De altfel, într-o speță similară, în cauza dosarului_/3/2011, Tribunalul București a admis acțiunea prin care subscrisa, Direcția V. Buget Local Sector 2 București, a solicitat instanței obligarea pârâtei CEC Bank la plata sumei de 1.026.630,50 lei, reprezentând contravaloarea proceselor-verbale de contravenție achitate de către contravenienți la CEC Bank în perioada iulie 2008-martie 2011. Pârâtul CEC Bank a invocat, de asemenea, ca și pârâtul din prezenta cauză, tot faptul că viramentele au fost efectuate în contul sectorului 3. susținere pe care instanța n-a primit-o și n-a considerat-o întemeiată. Acțiunea a fost întemeiată în drept tot pe prevederile O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare și ale O.U.G. nr.195/12.12.2002, privind circulația pe drumurile publice.

Astfel, reiese cu claritate că atât legiuitorul cât și instanțele de judecată iau în considerare și bugetele sectoarelor municipiului București ca bugete locale distincte.

A solicitat reclamanta respingerea susținerilor invocate de pârât prin întâmpinarea formulată, ca fiind total nefondate și neîntemeiate în raport atât de situația de fapt cât și cea de drept.

În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 și art. 138 din Codul de Procedură Civilă, precum și în baza prevederilor cuprinse în Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În temeiul disp. art. 167 C.pr.civ. a fost încuviințată proba cu înscrisuri ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei.

Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive

Autorul excepției arată că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de amenzile contravenționale pentru care suma a fost achitată pe loc agentului constatator, conform prev. art. 109 alin. 6 din OUG nr. 195/2002.

Cum în perioada 09.05.2009 (3 ani anterior introducerii acțiunii) – prezent pârâtul I.G.P.R. nu a încasat nicio sumă de bani și, implicit, nu a virat nimic în contul vreunui buget local, instituția nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.

Curtea constată însă că obiectul cererii de chemare în judecată nu se limitează la sumele reprezentând amenzi achitate pe loc potrivit art. 109 alin. 6 anterior invocat, fiind vorba, atât din obiectul cererii cât și din motivele de fapt și de drept invocate în susținerea pretențiilor, de toate sumele reprezentând amenzi privind circulația pe drumurile publice aplicate persoanelor fizice și juridice achitate de contribuabili care au domiciliul/sediul fiscal pe raza teritorială a sectorului 2.

Este vorba deci, așa cum rezultă și din răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantă, și de amenzile încasate (în condițiile prezentate) dar și de amenzile aplicate și care privesc circulația pe drumurile publice.

În sfârșit, în măsura în care temeiul cererii de chemare în judecată este reprezentat de refuzul nejustificat al pârâtului de a da curs favorabil cererii reclamantei, argumentele se subscriu analizei pe fond a cererii.

Prin urmare, Curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive ca fiind neîntemeiată.

Asupra fondului cauzei

Potrivit disp. art. 8 alin. 3 și 4 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor:

„(3) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate, potrivit legii, de autoritățile administrației publice locale și amenzilor privind circulația pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.

(4) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale”.

De asemenea, potrivit disp. art. 109 alin. 8 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice:

„(8) Amenzile privind circulația pe drumurile publice se achită în condițiile legii și se fac venit integral la bugetele locale”.

Analizând aceste dispoziții legale, se constată că voința legiuitorului este evident în sensul că sumele provenite din aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se fac venit la bugetul local.

Nu se verifică însă, nici din aceste dispoziții și nici din alte prevederi legale, susținerea reclamantei în sensul că s-ar cuveni bugetului local al circumscripției teritoriale în raza căreia se află domiciliul fiscal al contravenientului.

Acesta este motivul pentru care urmează a fi respinsă acțiunea ca neîntemeiată, respectiv inexistența unei dispoziții legale (ori a mai multor prevederi care să fie supuse unei interpretări coroborate) care să statueze asupra destinației sumelor provenind din amenzi, respectiv în bugetului local al circumscripției teritoriale în raza căreia se află domiciliul fiscal al contravenientului.

Un prim argument este dat de înseși textele de lege evocate, respectiv dintr-o interpretare logico-gramaticală a textelor.

Un al doilea argument se desprinde din analiza disp. art. 31 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, evocat de însăși reclamantă, în conformitate cu care:

„(1) În cazul creanțelor fiscale administrate de M. Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se înțelege:

a) pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu”.

Textul de lege face vorbire de adresa la care persoana fizică locuiește în fapt, statornic, putând fi vorba nu numai de domiciliul acesteia dar și de o altă adresă decât cea de domiciliu.

Raportat la speța de față, amenda s-ar putea plăti în contul bugetului local al sectorului 2 (adresa de domiciliu a persoanei fizice) sau în contul bugetului local al unui alt sector (adresa la care persoana fizică locuiește efectiv, diferită de cea de domiciliu).

Un alt argument în susținerea soluției de respingere a pretențiilor reclamantei este reprezentat de disp. art. 28 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor:

„(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ (…).

(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A. sau la unitățile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile autorităților administrației publice locale ori ale altor instituții publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcționează, de cetățenia, domiciliul sau de reședința contravenientului ori de locul săvârșirii contravenției, precum și la ghișeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanță se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin poștă organului din care acesta face parte, potrivit dispozițiilor alin. (1).

(3) Amenzile contravenționale pot fi achitate și prin intermediul instrumentelor de plată electronică în cadrul Ghișeului virtual de plăți, proiect-pilot coordonat de M. Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic Național. În acest caz:

a) achitarea unei amenzi contravenționale se dovedește prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de plată emise de Ghișeul virtual de plăți, aceasta specificând data și ora efectuării plății;

b) se elimină obligativitatea pentru plătitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de Ghișeul virtual de plăți către agentul constatator sau organul din care acesta face parte”.

Dispoziția legală este în sensul posibilității efectuării plății în contul bugetului local din orice locație, fiind una de favoare pentru persoana sancționată contravențional, legiuitorul apreciind excesivă sarcina de a pretinde contravenientului să achite amenda în contul bugetului de domiciliu, aflat eventual la o distanță mare de locul sancționării acestuia.

Acestei rațiuni i se adaugă inexistența vreunei dispoziții legale în sensul obligării organelor administrației publice locale de a-și vira reciproc sumele încasate din astfel de amenzi.

Mai constată prezenta instanță de asemenea că, deși reclamanta critică apărările pârâtului, afirmând că aspectul încasării creanțelor fiscale nu presupune ca sumele respective să se facă venit la bugetul local unde acestea s-au încasat, cu alte cuvinte, operațiunea de încasare nu determină și destinația bugetară a sumelor în discuție, totuși aceasta nu relevă și temeiul legal în baza căruia aceste creanțe urmează a fi transmise dintr-un buget local în altul și modalitatea concretă de efectuare a acestor operațiuni.

Împrejurarea că organele de specialitate ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică sunt însărcinate cu punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale, conform disp. art. 39 din OG nr. 2/2001, nu reprezintă o dispoziție de favoare în sensul de a se statua că acestora li se cuvin amenzile în discuție, ci instituie obligația întreprinderii demersurilor necesare pentru executarea silită a anumitor creanțe.

Nu se poate susține că dacă acestor autorități li se cuvin sumele reprezentând amenzi neplătite voluntar, trebuie să se aprecieze că li se cuvin și sumele provenind din amenzi plătite voluntar, prevederea legală menționată fiind instituită în sensul de a reglementa competența materială și teritorială a autorităților administrației publice în sensul de a asigura executarea silită a amenzilor, iar prin aceasta punerea în executare a dispozițiilor OG nr. 2/2001.

Analizând în continuare argumentele expuse de reclamantă în susținerea demersului său judiciar, Curtea apreciază că sentința pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2011 prin care a fost admisă cererea aceleiași reclamante și obligată pârâta CEC Bank la plata contravalorii proceselor verbale de contravenție achitate de către contravenienți la CEC Bank (f. 21 dos. nr._ al Tribunalului București, atașat prezentului dosar) nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a prezentei acțiuni întrucât sumele provenind din amenzi se cuvin bugetelor locale, iar nu CEC Bank, această din urmă instituție fiind un intermediar. Raționamentul instanței nu poate fi prin urmare aplicat de plano și integral prezentei spețe, cu atât mai mult cu cât nu s-a invocat încheierea vreunui protocol în baza căruia să fie virate sumele provenind din amenzi vreunei instituții publice (așa cum s-a reținut în hotărârea judecătorească invocată de reclamantă).

Tot ca și argument în soluția de respingere a acțiunii reclamantei, Curtea reține și disp. art. 109 alin. 6 și 7 din OUG nr. 195/2002, invocate de pârât, în conformitate cu care:

„(6) Pentru amenzile contravenționale în cuantum de până la 20 puncte-amendă, contravenientul poate achita pe loc agentului constatator jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.

(7) În cazul prevăzut la alin. (6), agentul constatator eliberează contravenientului chitanța reprezentând contravaloarea amenzii, în care se menționează data, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, numele, prenumele și semnătura agentului constatator, nemaifiind necesară încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției dacă nu se dispune și o sancțiune contravențională complementară”.

Reclamanta, criticând poziția pârâtului, arată că acesta ar fi recunoscut destinația bugetară a sumelor provenind din amenzi, dar învederează că dintr-o eroare de completare a chitanței sau din omisiunea de a completa în cuprinsul chitanței domiciliul contribuabilului, nu respectă destinația bugetară prevăzută de lege.

Susținerea este evident neîntemeiată, nefiind vorba de o eroare sau omisiune de completare, ci de o completare a chitanței conform dispozițiilor legale (mai sus redate) și din care nu rezultă obligația indicării domiciliului contravenientului.

Mai mult, în aceste cazuri, potrivit disp. art. 10 alin. 1 lit. a și b din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1519/2006 pentru aprobarea „Normelor metodologice privind utilizarea chitanțelor de amenzi contravenționale privind circulația pe drumurile publice” (f. 46-49 dos. nr._ al Tribunalului București, atașat prezentului dosar):

„Sumele prevăzute la art. 8 alin. 2 se depun de către gestionarul de chitanțe … în contul 21.35.02.01 „V. din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale” la:

b) la unitățile teritoriale ale Casei de Economii și Consemnațiuni (C.E.C.) – S.A., cu care autoritățile administrației publice locale au încheiate convenții în acest sens”.

Apreciind în raport de aceste argumente că refuzul pârâtului nu este unul nejustificat în sensul disp. art. 2 alin. 1 lit. i din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acesta având o bază legală, conform argumentelor ce preced, Curtea va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la virarea către bugetul local al Sectorului 2 a sumelor reprezentând amenzi privind circulația pe drumurile publice aplicate persoanelor fizice și juridice achitate de către contribuabili, ce au domiciliul/sediul fiscal pe raza teritorială a sectorului 2 ca fiind neîntemeiată.

Pentru aceste motive de fapt și de drept, pentru care se respinge primul capăt de cerere, urmează a fi respinsă și cererea reclamantei de obligare a pârâtului la comunicarea unei situații centralizate a contribuabililor, a sumelor achitate de către aceștia, precum și a proceselor-verbale de contravenție în baza cărora s-au efectuat plățile respective ca fiind neîntemeiată.

În primul rând Curtea observă caracterul subsecvent al acestui din urmă capăt de cerere, fiind justificată soluția de respingere, inclusiv în raport de principiul potrivit căruia soarta accesoriului urmează soarta principalului.

În al doilea rând, parcurgând normele legale ce reglementează obiectul de activitate al instituției pârâte, competențele și prerogativele acesteia, Curtea observă că aceasta nu are obligația (legală) de a întocmi o situație centralizată de genul celei pretinsă de reclamantă.

Or, în raport de prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și ale OG nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, instituția publică poate fi obligată la comunicarea anumitor informații în posesia cărora autoritatea se află, iar nu și la prestarea unei anumite activități de strângere informații, de centralizare a anumitor date, în funcție de anumite elemente, și de comunicare a răspunsului astfel elaborat.

Este firesc a pretinde autorității/instituției publice să comunice celui interesat relații pe care le deține deja (și nu există desigur o interdicție legală în acest sens), nu însă a pretinde să elaboreze o anumită lucrare, să presteze o anumită activitate, abia ulterior comunicând relațiile astfel obținute.

Este reală susținerea pârâtului în sensul că informația pretinsă de reclamantă este de gen, care privește toate situațiile similare și care presupune o activitate de sintetizare și centralizare, adică realizarea unei noi evidențe, iar nu o informație identificabilă rezultată din activitatea instituției.

Nici acest răspuns nu întrunește, deci, conținutul constitutiv al unui refuz nejustificat, neputând fi reținut nici caracterul nelegal și nici abuziv, exercitat cu depășirea marjei de apreciere, pentru a putea fi cenzurat de instanța de contencios administrativ.

Pentru aceste motive, având în vedere și disp. art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE ca fiind neîntemeiată.

Respinge acțiunea promovată de reclamanta DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 10, Sector 2, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE cu sediul în București, .. 4-6, sector 5, ca fiind neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. M. P. A. M. C.

Red. MMP/Tehnodact. AMC

2 ex.

08.10.2013

← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3853/2013. Curtea de Apel...		Anulare act administrativ. Sentința nr. 1631/2013. Curtea de... →

Obligaţia de a face. Sentința nr. 2960/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Sentința nr. 2960/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI