Despăgubire. Decizia nr. 4619/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4619/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 5401/2/2011*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4619
Ședința publică de la 31.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. O. D.
JUDECĂTOR C. C. M.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant L. A. împotriva sentinței civile nr. 1083 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 17.02.1012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 30.10.2013, din partea recurentului – reclamant LUPAS A., cerere de judecare a cauzei în lipsă, la care a anexat și Concluzii Scrise.
În data de 30.10.2013 s-a mai depus la dosar, tot prin Serviciul Registratură, din partea COMISIEI NAȚIONALE PENTRU COMPESAREA IMOBILELOR, întâmpinare transmisă prin fax la instanță, într-un singur exemplar.
Curtea studiind actele și lucrările dosarului, raportat la conținutul întâmpinării depusă la dosar din partea COMISIEI NAȚIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR constată că a operat transmisiunea calității procesuale de la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în temeiul art.17 și 18 alin.3 din Legea nr.165/2013, fiind citată de altfel și această nouă autoritate, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare atașată la fila 8 dosar.
Pe cale de consecință, ia act de modificările legislative ce au avut loc prin . Legii nr. 165/2013, urmând a se menționa, în calitate de intimată - pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, în locul Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Totodată, constatând că, la data de 30.10.2013, recurentul – reclamant a solicitat în scris și judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1083/17.02.2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și a respins cererea
îndreptată împotriva acestui pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis excepția prematurității cererii și a respins cererea formulată de reclamantul L. A., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, ca prematur formulată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CCSD este fondată în raport de obiectul cererii, care privește plata efectivă a despăgubirilor care s-ar cuveni reclamantului în temeiul Legii nr.10/2001, pe baza Dispoziției nr. 4325/15.11.2004 a Primarului mun. Rm. V.. Astfel, cererea de despăgubiri formulată de reclamant și de ceilalți moștenitori ai autorilor L. N. și L. A. a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei CCSD sub nr.1612/CC găsindu-se, în conformitate cu susținerile pârâtei CCSD, în procedura de verificare a legalității respingerii, prin Dispoziția nr.4325/2004, a cererii de restituire în natură a imobilului notificat.
Titlul VII al Legii nr.247/2005 prevede procedura stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în cadrul acestei proceduri, atribuțiile CCSD fiind cele prevăzute de art. 13 și art. 16 din actul normativ citat, respectiv urmarea operațiunilor administrative finalizate cu emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire, în timp ce în competența ANRP, conform aceleiași proceduri, revine, printre altele, emiterea titlurilor de plată și achitarea despăgubirilor în numerar, conform art. 131.
Prin urmare, CCSD nu are legitimare procesuală pasivă într-o cerere care privește exclusiv achitarea despăgubirilor în numerar, motiv pentru care Curtea, admițând excepția, va respinge cererea îndreptată de reclamant împotriva acestei pârâte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cât privește excepția prematurității formulării cererii în raport cu pârâta ANRP, și această excepție se dovedește întemeiată, având în vedere că, în conf. cu art. 18 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, dar și cu prevederile cap.V1 din același Titlu, pentru a se proceda la achitarea despăgubirilor, trebuie parcurse două etape anterioare ale procedurii, respectiv cea finalizată prin emiterea Deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către CCSD și etapa următoare, a emiterii titlului de conversie și/sau a titlului de plată.
În cauza de față, așa cum s-a reținut anterior, aceste etape premergătoare efectivei plăți a despăgubirilor nu au fost parcurse și neparcurgerea lor de către autoritățile administrative chemate în judecată nu face obiectul cererii introductive.
În subsidiar, se remarcă și că, în conf. cu art.III alin. 1 din OUG nr.62/2010, procedura emiterii titlurilor de plată prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 este suspendată pe o perioadă de 2 ani, iar în conf. cu decizia de principiu adoptată de ÎCCJ la data de 3 octombrie 2011, emiterea titlului de plată si plata efectivă de catre A. N. pentru Restituirea Proprietatilor în beneficiul persoanei îndreptatite a sumei stabilite prin titlul de despagubire emis de C. Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor se realizează după expirarea perioadei de suspendare de 2 ani dispusă prin O.U.G.nr.62/2010, conform procedurii stabilite prin Titlul VII din Legea nr.247/2005 (art.182 lit.a), în termen de 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilităților financiare si în ordinea cronologică a formularii cererilor de optiune.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.c.
În motivarea cererii de recurs a arătat că valoarea despăgubirilor a fost stabilită de Primăria Municipiului Râmnicu V., în urma notificării din anul 2001.
Dispoziția a fost dată în anul 2004, deci înainte de . Legii 247/2005, aceasta nefiindu-i aplicabilă, întrucât nu are caracter retroactiv.
Întrucât în urma stabilirii valorii despăgubirilor a făcut opțiunea solicitată pentru efectuarea plății, recurentul consideră că această opțiune este echivalentul titlului de plată ce trebuie emis de CCSD.
Recurentul arată că nu i se poate imputa faptul că pârâta CCSD nu și-a îndeplinit obligațiile și consideră că nu poate fi prejudiciat în drepturile sale de a primi despăgubirea ce i se cuvine.
În ceea ce o privește pe pârâta ANRP, recurentul arată că sentința instanței de fond este de asemenea neîntemeiată, întrucât nu poate fi vorba de prematuritate, atâta timp cât valoarea despăgubirilor a fost stabilită și a făcut opțiunea de plată.
Plata trebuia să îi fie făcută reclamantului încă din anul 2004, pârâtele neîndeplinindu-și obligațiile și modul de lucru al acestora fiind de notorietate.
Mai arată că OG nr. 62/2010 nu este aplicabilă în cauză, întrucât plata trebuia făcută din anul 2004, iar motivele invocate de pârâtă privind înregistrarea dosarelor nu are relevanță, întrucât nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Prezentul recurs este declarat în aprilie 2012, iar OG 62/2010 expiră în luna noiembrie 2012, dată la care probabil acest dosar nu va mai fi soluționat.
Prin încheierea nr. 1474/25.02.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea 2/2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului pe cale administrativă la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal devenită competentă să îl soluționeze.
Intimata pârâtă C.N.C.I. (fostă C.C.S.D., în temeiul art.17 și 18 alin.3 din Legea nr.165/2013) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la solicitarea de plată a despăgubirilor, față de împrejurarea că odată cu adoptarea O.U.G. 81/2007, atribuția achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite revine A.N.R.P., prin noua Direcție pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.
A invocat dispozițiile Legii 165/2013 susținând că titularul unei decizii de despăgubire emisă de C.C.S.D. anterior intrării în vigoare a acestei legi, decizie care nu duce în mod direct la emiterea unui titlu de plată și care a optat pentru valorificarea în numerar, va beneficia de dispozițiile art. 41 din Legea 165/2013.
A mai fost invocată excepția prematurității cererii de chemare în judecată, în raport de dispozițiile O.U.G. 4/2012 și dispozițiile Legii 165/2013, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.C.S.D., având în vedere obiectul acțiunii și dispozițiile art. 13 și art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005, în vigoare la data pronunțării sentinței, care reglementează atribuțiile ce revin C.C.S.D. în cadrul procedurii administrative prevăzute de acest titlu al legii, printre aceste atribuții nefiind și aceea de achitare a despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite.
În acest sens se rețin dispozițiile pct. 20 din O.U.G. 81/2007 potrivit cărora: „20. După articolul 13, se introduce un nou articol, articolul 13^1, cu următorul cuprins: „A. Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar."
De asemenea, prezintă relevanță sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale a C.C.S.D. și dispozițiile pct. 22 din același act normativ care stabilesc că: „După articolul 14, se introduce un nou articol, articolul 14^1, cu următorul cuprins: "ART. 14^1 (1) Se înființează Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, denumită în continuare Direcția, a cărei activitate va fi coordonată de un vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților numit prin decizie a primului-ministru.
(2) Numărul vicepreședinților cu rang de subsecretar de stat ai Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților se suplimentează de la doi la trei.
(3) Atribuția principală a Direcției constă în acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, conform prezentei legi și normelor emise în aplicarea acesteia, în limita unei sume de maximum 500.000 lei, cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h. Plata sumelor înscrise în titlurile de plată se face într-o singură tranșă în cazul despăgubirilor în numerar de maxim 250.000 lei și în 2 tranșe pe o perioadă de 2 ani în cazul despăgubirilor în numerar în cuantum de peste 250.000 lei. Persoanele îndreptățite la despăgubiri în cuantum de peste 500.000 lei pot opta pentru acordarea de despăgubiri în numerar în cuantum de maxim 500.000 lei, diferența urmând a fi acordată în acțiuni la S.C. - "Fondul Proprietatea" S.A.
(4) Sursele de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar de către Direcție se asigură din dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la Fondul "Proprietatea", din sumele obținute ca urmare a vânzărilor de acțiuni emise de Societatea Comercială "Fondul Proprietatea" - S.A., efectuate de către Ministerul Finanțelor Publice, după deducerea cheltuielilor efectuate de Societatea Comercială "Fondul Proprietatea" - S.A., și în completare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice."
În consecință, se constată că nu există identitate între pârâta C.C.S.D. și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, astfel că este legală soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte.
Se constată că este legală și soluția de respingere a acțiunii în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., față de următoarele aspecte:
Conform art. 3 al. 1 al Ordonanței de Urgență nr. 62/2010, intrată în vigoare la data de 30.06.2010 „ pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferenta imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente"”
Art. III. alin, 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62 din 30 iunie 2010 a fost modificat prin Legea nr.117/04.07.2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 456/06.07.2012 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 și pentru modificarea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, pentru modificarea și completarea Legii nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, în sensul că "se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile, proprietății și justiției, precum -și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 53 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 15 mai 2013".
Rezultă din aceste dispoziții că emiterea titlului de plată poate fi făcută de către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar după expirarea perioadei de suspendare care, inițial, a fost de 2 ani de la data intrării în vigoare a OUG 62/2010, iar ulterior a fost prelungită până la data de 15.05.2013.
La pronunțarea soluției de respingere a recursului, Curtea va avea în vedere și soluția pentru unificarea practicii adoptată la 03.10.2011, în ședința plenului judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal conform căreia emiterea titlului de plată și plata efectivă de către ANRP în beneficiul persoanei îndreptățite a sumei stabilite prin titlul de despăgubire emis de CCSD se realizează după expirarea perioadei de suspendare de 2 ani dispusă prin OUG 62/2010 conform procedurii stabilite prin Titlul VII al Legii 247/2005(art.182 lit.a), în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare și în ordinea cronologică a formulării cererilor de opțiune.
În condițiile în care această perioadă de suspendare a fost prelungită până la data de 15.05.2013, este evident că potrivit soluției pentru unificarea practicii, anterior menționată, emiterea titlului de plată și plata efectivă de către ANRP a despăgubirilor se realizează după data de 15.05.2013.
Conform art. III alin.2 și 3 din OUG 62/2010, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de CCSD se va face în perioada de suspendare doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea(cu respectarea limitărilor art.3 lit. h).
Curtea reține că la adoptarea soluției pentru unificarea practicii au fost avute în vedere considerentele CEDO reținute în Hotărârea din 12.10.2010 pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României(paragrafele 227 și 235) potrivit cărora CEDO a luat notă de sarcina foarte importantă pe care legislația în materie de bunuri imobile naționalizate o impune bugetului de stat și referitor la care Guvernul recunoaște că este dificil de suportat.
De asemenea, CEDO a apreciat că plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal a apreciat că în contextul crizei economice existente în România, nu se poate face abstracție de impedimentele de ordin financiar în sensul de a se impune o obligație imposibil de executat în sarcina unei autorități publice și prin prisma jurisprudenței CEDO care a statuat că dispozițiile Convenției protejează drepturi concrete și efective, iar nu drepturi teoretice și iluzorii cum ar fi, în speță, obligarea la plata unei despăgubiri, obligație imposibil de realizat din cauza lipsei disponibilităților financiare(Hotărârea din 12.05.1980 în cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 26.09.1997 în cauza R.M.D. împotriva Elveției, Hotărârea din 02.09.1998 în cauza Yașa împotriva Turciei).
În raport de aceste considerente, se constată că nu poate fi reținut un refuz nejustificat al ANRP, în sensul art.2 alin.1 lit. i din Legea 554/2004, de efectuare a plății despăgubirilor către reclamant, la data sesizării instanței și la data pronunțării sentinței recurate fiind în vigoare O.U.G. 62/2010 care a suspendat emiterea titlului de plată.
Mai mult, art. 4 din Legea 165/2013 stabilește că dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Acest act normativ reglementează o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăților, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și plată a acestora, art. 41 din lege stabilind că (1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.
(2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.
(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), C. Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
(4) Titlul de plată se emite de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.
Astfel, soluția de respingere a acțiunii ca prematur formulată este legală prin prisma dispozițiilor O.U.G. 62/2010, în vigoare la data sesizării instanței și la data pronunțării sentinței, iar plata despăgubirilor ulterior intrării în vigoare a Legii 165/2013 nu se poate face decât în condițiile și termenele reglementate de această lege, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.c. invocat de recurentul reclamant.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 C.p.c., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul – reclamant L. A. împotriva sentinței civile nr. 1083 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 17.02.1012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR ( prin reorganizarea COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. O. C. C. G. G.
D. M.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Red. C.M.C.
Tehnored. R.O./ 2 ex.
JUD.FOND. V. E. C. - Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3064/2013.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3853/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
