Despăgubire. Decizia nr. 5297/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5297/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 779/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.5297
Ședința publică din data de 25.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
JUDECĂTOR – B. C.
GREFIER – C. M.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenții - pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – DIRECȚIA PENTRU COORDONAREA APLICĂRII LEGII NR. 10/2001, S. R. PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (fosta Comisie Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor) împotriva sentinței civile nr.6702 din 23.11.2012 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă S. S. și intimata – chemată în garanție P. C. CORNETU, având ca obiect „despăgubire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata-reclamantă S. S., prin avocat L. Ș., cu împuternicire avocațială la dosarul C. nr._ (fila 5).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele: termen de judecată - acordat pentru citarea intimatei – chemată în garanție P. C. Cornetu, cu o copie a motivelor de recurs formulate de recurenți și mențiunea de a formula întâmpinare cu cel puțin 5 zile înainte de termen, la 14.10.2013, recurenta Comisia Națională Pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar, note de ședință
Curtea pune în discuție excepția lipsei calității procesuale a CNCI, invocată prin întâmpinare de intimata-reclamantă.
Intimata-reclamantă, prin avocat, arată în ce privește excepția că, potrivit adreselor de la ANRP, nici Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și nici Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu pot sta în judecată întrucât nu au personalitate juridică.
În ce privește cererea de recurs, reprezentantul intimatei-reclamante, solicită respingerea acesteia, avându-se în vedere în principal, faptul că ANRP nu poate invoca într-o cauză referitoare la un dosar aflat într-un stadiu de soluționare avansat, respectiv, după 3 ani de la începerea procedurii, după cum rezultă din adresele emise de această autoritate, incidența Legii nr. 165/2013, care nu era în vigoare la data înregistrării dosarului pe rolul instanțelor de judecată.
Reprezentantul intimatei-reclamante arată că va solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.6702/23.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamanta S. S. în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001, S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și chemata în garanție P. comunei Cornetu și au fost obligate pârâtele să transmită dosarul unui evaluator și să emită titlul de despăgubire, în condițiile și termenele legale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că nu au fost respectate prevederile art. 16 Titlului VII al Legii nr.247/2005, fiind depășit un termen rezonabil de soluționare a cererii reclamantei.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. administrativ și fiscal sub nr._ , la data de 29.01.2013.
Recurenta – pârâtă a solicitat în temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii, ca nefondată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că dosarul reclamantei a parcurs etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, dosarul fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale. În urma analizării dosarului, s-a constatat că acesta este incomplet, astfel încât nu au putut fi parcurse etapele următoare, respectiv evaluarea și emiterea deciziei. A mai arătat recurenta că prima instanță nu a avut în vedere termenul de suspendare prevăzut de OUG nr.4/2012.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, ca fiind formulată împotriva unei personae lipsite de calitate procesual pasivă.
În motivare, recurenta a arătat că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor, procedură reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu ANRP a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin încheierea din 08.03.2013, Înalta Curtea de Casație și Justiție – Secția de C. administrativ și fiscal a dispus în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013 scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub nr._ *, la data de 27.03.2013.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus note ședință, prin care, pe lângă motivele invocate inițial, a invocat suplimentar un nou motiv de ordine publică, respectiv prematuritatea cererii de chemare în judecată, prin raportare la dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012 și la dispozițiile Legii nr. 165/2013. Totodată, a arătat că dosarul de despăgubire se află în lucru în condițiile Legii nr. 165/2013.
Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare, dar a depus concluzii scrise, prin care a invocat excepția lipsei calității procesual active a recurentei, motivat de împrejurarea că aceasta nu are capacitate procesuală de folosință întrucât nu are personalitate juridică. A solicitat respingerea recursului, arătând că a fost depășit un termen rezonabil de soluționare a cererii. A arătat că Legea nr. 165/2013 nu suspendă procedura de soluționare a dosarelor de despăgubiri ci doar prelungește termenul înăuntrul căruia instituțiile competente trebuie să soluționeze dosarele de despăgubiri.
Comisia Națională de Compensare a Imobilelor a formulat cerere prin care a arătat că își însușește recursul formulat de Comisia centrală de Stabilire a Despăgubirilor.
Instanța de recurs a luat act, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 165/2013, de transmiterea calității procesual pasive de la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, constatând calitatea de recurentă-pârâtă a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în locul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual active a recurentei Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, Curtea o va respinge, având în vedere că în materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorității publice, astfel cum este definită de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea 554/2004, ci capacitatea de drept administrativ constând în aptitudinea de a exercita drepturi și de a-și asuma obligații. Față de împrejurarea că potrivit Legii nr. 165/2013, recurenta CNCI are atribuții în ceea ce privește soluționarea cererii formulate de reclamant, rezultă că acesta are capacitate administrativă și pe cale de consecință calitate procesual activă în cauză.
Analizând cererea de recurs formulată de recurenta Comisia Națională de Compensare a Imobilelor, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, precum și prin raportare la probatoriul administrat, Curtea va constata următoarele:
În ceea ce privește critica vizând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, raportat la disp. OUG nr.4/2011 și disp. Legii nr. 165/2013, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată.
Cât privește prematuritatea cererii față de disp. OUG nr.4/2012, Curtea reține că potrivit prevederilor acestui act normativ de laintrării sale în vigoare șipână la data de 15 mai 2013 a intervenit o suspendare a procedurilor de evaluare, respectiv de emitere a titlurilor de despăgubire, prev de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Cu toate acestea, obligația autorității pârâte de a urma întocmai etapele instituite de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a născut anterior adoptării și intrării în vigoare a OUG nr. 4/2012. Din acest motiv, analiza incidenței actului normativ invocat poate prezenta relevanță cât privește fondul cauzei, nefiind un aspect care să afecteze caracterul actual al dreptului invocat.
La fel, în ceea ce privește prematuritatea cererii față de dispozițiile Legii nr.165/2013, care a instituit un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii pentru soluționarea dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, Curtea reține că actualitatea dreptului material la acțiune se apreciază, așa cum în mod constant s-a stabilit în doctrină și în practică, prin raportare la momentul formulării cererii de chemare în judecată și nu la momente ulterioare acestuia. Atât timp cât cererea de chemare în judecată a fost formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, rezultă că cererea nu este prematur formulată, urmând a se analiza relevanță noului act normativ în privința fondului cauzei.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține publicarea în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013 a Legii nr. 165/2013, intrată în vigoare la data de 20.05.2013, act normativ în raport de ale cărui dispoziții măsurile de remediere solicitate de intimata-reclamantă nu mai pot fi validate.
Astfel, relativ la incidența actului normativ menționat asupra cauzei de față, se vor avea în vedere disp. art. 4 din Legea nr. 165/2013, conform cărora „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Prin urmare, se constată că aceste dispoziții legale au devenit aplicabile inclusiv situației intimatei - reclamante, căreia i se impune respectarea unei alte proceduri administrative de soluționare.
Nu în ultimul rând, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile art. 41 din legea menționată, care prevăd că „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (…) (5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”. Analizând textul de lege, Curtea reține că, și în cazul existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus deja obligarea CCSD la emiterea titlului de despăgubire, executarea acesteia are loc tot în condițiile art.21 deci, cu atât mai mult, în cazul în care nu există o hotărâre irevocabilă procedura din art.21 se impune cu necesitate.
Or, art. 21 alin. 5 – 9 din Legea nr. 165/2013 prevede că „(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
A fost introdusă așadar o nouă etapă - a verificării dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului, iar etapa evaluării se realizează într-o procedură diferită de cea anterioară și s-a introdus obligativitatea validării și a stabilirii punctajului și, tot cu titlu de noutate, se emite decizie de compensare prin puncte.
Prin urmare, Curtea constată că solicitarea intimatei-reclamante cu privire la obligarea intimatei – pârâte la transmiterea dosarului unui evaluator și emiterea titlului de despăgubire nu mai este recunoscută de lege.
Totodată, Curtea mai reține că Legea nr. 165/2013 nu este abrogată la data pronunțării și nici declarată neconstituțională, producând astfel efecte juridice obligatorii, după cum nu incumbă Curții de apel atribuția de a cenzura constituționalitatea legii menționate, competență ce revine exclusiv Curții Constituționale în acord cu disp. art. 146 lit. d) din Constituția României revizuită.
Nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu conduce la concluzia înlăturării efectului Legii nr. 165/2013 prin intermediul art. 20 alin. 2 din Constituția României.
În acest din urmă sens reține Curtea de apel considerentele din paragrafele 235 – 236 ale hotărârii CEDO M. A. și alții c. România din 12 octombrie 2010 (cererile nr. 30.767/05 și 33.800/06), în care se arată: « (235) În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de Convenție și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Convenției, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, …). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității. (236) Ținând cont de numărul mare de persoane vizate și de consecințele importante ale unui astfel de dispozitiv, al cărui impact asupra întregii țări este considerabil, autoritățile naționale rămân suverane pentru a alege, sub controlul Comitetului Miniștrilor, măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte.».
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul disp. art. 312 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (1865), Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Analizând cererea de recurs formulată de recurenta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea va constata următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 capitolul V Titlul VII Legea nr. 247 /2005, în baza raportului de evaluare Comisia centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare, iar conform art. 18 alin. 1 din același act normativ, după emiterea titlurilor de despăgubire, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată.
Prin urmare, din analiza dispozițiilor mai sus menționate, rezultă că sunt întemeiate criticile recurentei Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în sensul că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ANRP nu a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire, această obligație revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul disp. art. 312 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (1865), Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentei C.N.C.I. ca neîntemeiată.
Admite recursurile formulate de recurenții - pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – DIRECȚIA PENTRU COORDONAREA APLICĂRII LEGII NR. 10/2001, S. R. PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (fosta Comisie Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor) împotriva sentinței civile nr.6702 din 23.11.2012 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă S. S. și intimata – chemată în garanție P. C. CORNETU.
Modifică sentința civilă recurată în sensul că:
Respinge acțiunea în contradictoriu cu ANRP pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge acțiunea în contradictoriu cu C.N.C.I. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER,
C. M.
Red. O.D.P. / Tehnored.ODP2 ex./10.01.2014
C. – SCAF / Judecător fond: M. C. I.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2369/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5649/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
