Pretentii. Decizia nr. 3566/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3566/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 26101/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3566
Ședința Publică din data de 20.09.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.4571/16.11.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă U. E., prin avocat, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Având cuvântul, intimata reclamantă U. E., prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurată ca fiind temeinică și legală, în mod corect instanța de fond a apreciat refuzul nejustificat de punere în aplicare a unui act administrativ, precum și că este proprietarul dreptului de proprietate.
Curtea în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4571 din 16.11.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București a fost admisă cererea formulată de U. E., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
A fost obligată pârâta să plateasca reclamantei cota de 1 parte din prima transa, in valoare de 139.765,98 lei, reprezentand 40% din compensatiile acordate acesteia si numitei Ionascu C. prin Hotararea nr. 3667 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, așa cum a fost validata prin Decizia nr. 817/24.05.2011 emisa de parata, respectiv suma de 69.882,99 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta si numita Ionascu C. sunt cotitulare ale unui drept de creanta asupra statului, drept stabilit printr-un act administrativ, respectiv decizia de plata mentionata la pct. I.1-2 de mai sus.
Acest drept are ca obiect material echivalentul cotei de 1/2 parte din suma de 139.758,98 lei, reprezentand prima transa de 40% din compensațiile bănești acordate reclamantei si numitei Ionascu C., in calitate de beneficiare ale Legii nr. 9/1998.
Omisiunea paratei, autoritate publica cu atributii in ceea ce priveste plata sumei sus mentionate, de a dispune plata catre reclamanta a sumei reprezentand prima transa din totalul compensatiilor acordate, in termenul stabilit prin prevederile alin. 38 alin. 5 lit. c) al din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 753/1998, respectiv pana la finele anului 2008, constituie un refuz nejustificat, in sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i) teza a doua din Legea nr. 554/2004.
Lipsa fondurilor disponibile alocate de la bugetul de stat nu poate reprezenta o justificare a refuzului de punere in executare a actului administrativ.
Asa fiind, instanta apreciaza ca pretentiile reclamantei sunt intemeiate si, in consecinta, vazand prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 si ale art. 38 alin. 6 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 753/1998, va admite cererea dedusa judecatii si va dispune obligarea paratei să plateasca reclamantei cota de 1/2 parte din prima transa, in valoare de 139.758,98 lei, reprezentand 40% din totalul compensatiilor banesti acordate in baza Legii nr. 9/1998 prin Hotararea nr. 3667 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, așa cum a fost validata prin Decizia nr. 817/24.05.2011 emisa de parata, respectiv suma de 69.882,99 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat A. Națională pentru Restituirea Proprietăților — Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, criticând-o pentru nelegalitate, arătând în esență următoarele:
Tribunalul București prin Sentința civilă nr. 4571/2012, a admis acțiunea formulată de către reclamanta U. E., la plata sumei de 139.765,98 lei, reprezentând 40% din compensațiile acordate reclamantei U. E. și Ionascu C. prin Hotărârea nr. 3667 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, așa cum a fost validată prin Decizia nr. 817/24.05.2011, emisă de A.N.R.P, respectiv suma de 69.882,99 lei.
În temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, s-a considerat că sentința civilă nr. 4571/2012 pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2012 de către Tribunalul București ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
În temeiul art. 6 alin 7 din O.U.G. nr. 25/2007, Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr. 817/24.05.2011, prin care s-a validat Hotărârea nr. 3667/2010 emisă de Comisia Municipiului București acordându-se compensații bănești în cuantum de 349.414,94 lei.
Așa cum este precizat și în Comunicarea care însoțește Decizia Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților; suma acordată cu titlu de compensație urmează să fie eșalonată în conformitate cu art. 38 alin. 5 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1277/2007. Având în vedere dispozițiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr.286/2004 potrivit cărora "compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat"(...), rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Potrivit art. 38 alin. (5) și (6) din H.G. 753/1998 astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1277/2007, compensațiile bănești se achită astfel:
a)integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b)eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei.
c)eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 9/1998 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Până la sfârșitul anului 2009, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților i-a fost alocată, pentru plata despăgubirilor, de către Ministerul Finanțelor Publice ordonatorul principal de credite, o sumă totală de_ lei, astfel:_ lei în anul 2007;_ lei în anul 2008;_ lei în anul 2009.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 i-au fost alocate:_,17 lei în anul 2007; 77,419.297,58 Iei în anul 2008; 31.666.756,37 lei în anul 2009.
Referitor la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții împotriva României:
„222. Curtea notează că în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate.
223. Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, si mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane si materiale la înălțimea misiunii sale de îndeplinit.
224. Din acest punct de vedere Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca, Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu. Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar . mai puțin de 4.000 de dosare.
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a subscrisei.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează ase realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
Se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, H.G. nr. 286/2004, O.G. nr. 94/2004 și H.G. nr. 1277/2007.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr. civ., Curtea a reținut următoarele:
Intimata este beneficiară a Legii nr. 9/1998, iar prin Decizia nr. 817/24.05.2011, pârâta a validat Hotărârea nr. 3667 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, dispunând plata către reclamanta din prezenta cauză și către numita I. C. a sumei de 349.414,94 lei, cu titlu de compensații, cu mențiunea că s-a majorat cuantumul compensațiilor bănești întrucât s-au constatat erori de calcul cu privire la terenul agricol.
Potrivit art.5 din HG 286/2004, lege în vigoare la data sesizării instanței de fond, „Compensațiile stabilite prin hotărârea de validare a Comisiei centrale pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. C. de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998.”
De aceea, in mod legal prima instanța a obligat parata să plătească reclamantei cota de 1 parte din prima transa, in valoare de 139.765,98 lei, reprezentand 40% din compensatiile acordate acesteia si numitei Ionascu C. prin Hotararea nr. 3667 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, așa cum a fost validata prin Decizia nr. 817/24.05.2011 emisa de parata, respectiv suma de 69.882,99 lei.
Față de considerentele de fapt și de drept învederate anterior, în baza art. 312 Cod pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.4571/16.11.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. E., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
I. C. D.
Red. jud. V.D./2 ex./07.09.2013
Tribunalul București
Secția a IX-a C.
Jud. fond A. C.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 576/2013. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1256/2013.... → |
|---|
