Anulare act administrativ. Sentința nr. 3935/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3935/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 41260/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3935
Ședința publică din 10.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. Ș.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN SECRETARIATUL COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR DIN C. ANRP și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL.
La primul apel nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns reclamanta C. M., reprezentată de avocat Stamo A., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind pârâții S. R. prin Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din C. ANRP și M. București prin Primar General.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează oral că părțile au fost citate cu mențiunea de a-și preciza poziția asupra competenței materiale a instanței, față de prevederile art. X și art. XIII din Legea nr. 2/2013, și depunerea la dosar, prin C. Registratură al instanței, în data de 04.12.2013 de către CCSD a unei cereri privind introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și a unor note de ședință, în două exemplare, prin care s-a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, după care:
Curtea procedează la comunicarea către reclamantă, prin avocat, a unui exemplar al notelor de ședință depuse la dosar pentru acest termen de către pârâtă.
Reclamanta, prin avocat, solicită strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată în vederea lecturării notelor de ședință depuse la dosar.
Curtea dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, pentru a da posibilitatea reclamantei, prin avocat, să ia cunoștință de conținutul notelor de ședință depuse de către pârâtă la dosar.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta C. M., reprezentată de avocat Stamo A., cu împuternicire avocațială aflată la fila 16 din dosar, lipsind pârâții S. R. prin Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din C. ANRP și M. București prin Primar General.
Curtea pune în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Reclamanta, prin avocat, arată că în cuprinsul notelor scrise pârâta a invocat prevederile Legii nr. 165/2013, mai ales dispozițiile art. 4 conform cărora dispozițiile prezentei legi s-ar aplica cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi. Consideră că acest art. 4 s-ar aplica numai în ceea ce privește dreptul substanțial, nu și dreptului procedural cu privire la competența instanțelor judecătorești.
Curtea atrage atenție reclamantei, prin avocat, că pentru acest termen părțile au fost citate cu mențiunea de a-și expune punctul de vedere pe competența materială față de dispozițiile art. X și art. XIII din Legea nr. 2/2013, motiv pentru care pune în vedere că-și expună poziția cu privire la acest temei de drept.
Reclamanta, prin avocat, consideră că nu este aplicabilă Legea nr. 2/2013, întrucât nu se poate ca o lege să activeze retroactiv. De altfel, arată că și Tribunalul București a declinat către o secție civilă, iar secția civilă a declinat către Curtea de Apel București.
Curtea reține cauza spre soluționarea excepției invocate.
CURTEA,
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 22.07.2011 sub nr._/3/CA/2011, reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâții S. R. - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, M. București prin Primarul General și Prefectura Municipiului București, a solicitat anularea dispoziției nr. 6422 din 05.10.2006 emisa de Primarul General prin care a fost respinsa cererea de restituire în natura și s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, obligarea Municipiului București să îi restituie în natura imobilul teren în suprafața de 113 mp situat în București, ., sector 4, iar pentru fosta construcției demolata, cu demisol și parter ce se desfășura pe o suprafața de 74 mp, să acorde masuri reparatorii prin echivalent, obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită o decizie reprezentând titlu de despăgubire în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În motivare, reclamanta a arătat că este persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001 să i se reconstituie în natura dreptul de proprietate asupra imobilului proprietatea sa, situat în București, ., sector 4, compus din teren în suprafață de 113 mp și fosta construcție demolata cu demisol și parter ce se desfășura pe o suprafața de 74 mp, imobil preluat abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prin Decretul nr. 977/1962.
Reclamanta a mai arătat că a dobândit acest imobil prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._ și transcris la tribunal sub nr._, și că a depus în dosarul administrativ toate actele care atesta calitatea sa de persoana îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001.
Prin notificarea înregistrata sub nr. 2250/13.08.2001 la executorul judecătoresc, reclamanta a solicitat restituirea în natura a imobilului însă prin dispoziția nr. 6422 din 05.10.2006 Primarul Municipiului București a respins restituirea în natura a imobilului și a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent.
Ulterior, dispoziția Primarului General împreuna cu toată documentația aferenta din dosarul administrativ a fost înaintată cu proces-verbal Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 7 din Legea nr. 247/2005.
Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, analizând legalitatea dispoziției Primarului Municipiului București, prin adresa nr._/CC/ 30.10.2009 a retrimis, în original, întreaga documentație, deși potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul Vii al Legii nr. 247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale avea dreptul sa verifice doar legalitatea respingerii cererii de restituire în natura, iar nu și să se pronunțe asupra altor elemente de alta natură ce stau la baza emiterii dispoziției Primarului.
Reclamanta consideră ca aceasta chestiune, a posibilității de restituire a imobilului în natură (într-o mai mare sau mai mica măsura), nu poate fi tranșata definitiv decât pe calea instanței judecătorești în baza unei expertize judiciare, întrucât pe cale administrativa, deși a parcurs toate etapele legale, din cauza incompetentei organelor investite ori a altor motive, atât Primăria Municipiului București cât și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților întârzie aceste proceduri cu mult peste termenele legale de soluționare, în defavoarea petiționarului.
De asemenea consideră ca în oricare dintre aceste variante Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, odată învestită cu dosarul nr._/CC, avea obligația ca în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 să emită o decizie reprezentând titlul de despăgubire, chiar și numai pentru imobilul construcție demolata.
Reclamanta susține că a completat toata documentația necesara, astfel ca în prezent dosarul nr._ a fost înaintat în data de 17.03.2011 către Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru soluționare.
A precizat reclamanta că înțelege să se judece în contradictoriu și cu Prefectura Municipiului București întrucât, între timp prin O.U.G. 81/2007 (după emiterea Dispoziției Primarului cu nr. 6422 din 05.10.2006) a fost modificat și completat art. 16, titlul VII din legea 247/2005 în sensul ca și Prefectura Municipiului București are obligația efectuării controlului de legalitate asupra dispoziției Primarului, astfel ca hotărârea să-i fie opozabila.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 10/2001, art. 480 și 481 Cod civil, art. 109 Cod procedură civilă, Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, art. 21 alin. 2 din Constituția României, Titlul VII al Legii 247/2005 și dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și Decizia nr. XX din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
În cauză au formulat întâmpinare Instituția Prefectului Municipiului București, precum și Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, ambele pârâte invocând cu prioritate excepția de necompetență funcțională, respectiv materială a Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, de a soluționa cauza.
Prin întâmpinare, pârâta Instituția Prefectului Municipiului București a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, pentru depășirea termenului de 30 de zile de la comunicarea dispoziției, care a fost emisa în data de 05.10.2006, fiind deja transmisa Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, arătând că potrivit art. 20 alin. 1 Cap. VI Titlul VII din Legea nr. 247/2005, competența de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, iar potrivit art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Or, în temeiul art. 13 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, s-a constituit Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca organ de specialitate al administrației publice centrale.
În consecință, pârâta apreciază că, cererea având ca obiect obligarea Comisiei Centrale la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire este de competența curții de apel.
Totodată, pârâta a invocat și excepția nulității dispoziției nr. 6422/05.10.2006, emisă de Primăria Municipiului București, arătând că, în urma analizei dosarului nr. 3028/CC, ce conține dispoziția contestată, s-a constatat că prin această dispoziție s-au acordat reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din construcție demolată și teren situat în M. București, ., sector 4, deși, potrivit actelor din dosarul administrativ aceasta poate beneficia de măsuri reparatorii numai pentru cota de 1/2 din imobilul situat în M. București, ., sector 4, în calitate de fostă proprietară.
Pe fondul cererii, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, arătând că dosarul aferent dispoziției nr. 6422/05.10.2006 a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat că notificatoarea a făcut dovada calității de persoană îndreptățită numai pentru cota de 1/2 din imobilul - teren notificat, astfel că, prin adresa nr._/CC/30.10.2009, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a returnat dosarul Primăriei Municipiului București în vederea analizării și completării.
Totodată prin această adresă s-a solicitat completarea dosarului cu acte care să descrie imobilul - construcție, acte din care să reiasă situația despăgubirilor la momentul preluării și acte din care să reiasă dacă terenul pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii având destinația de spațiu verde este inclus în planurile de urbanism legal aprobate cu această destinație și, în caz contrar, să se precizeze motivul imposibilității restituirii în natură.
Susține pârâta că evaluarea și emiterea titlului de despăgubire sunt condiționate de completarea dosarului cu actele mai sus menționate.
În drept, au fost invocate Legea nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Prin încheierea de ședință din data de 25.01.2012, Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția de necompetență funcțională, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul la conducerea Tribunalului București în vederea repartizării pe o Secție Civilă a instanței.
Cauza a fost înregistrată la data de 09.03.2011 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr._/3/2011**.
La solicitarea instanței, Primăria Municipiului București a înaintat în copie dosarul administrativ nr._ soluționat prin dispoziția nr. 6422/05.10.2006 emisă de Primarul General și dovada comunicării dispoziției către reclamantă.
La termenul din 26.09.2012, tribunalul, în virtutea rolului activ consacrat de art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, a calificat drept cerere reconvențională solicitarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de constatare a nulității Dispoziției nr. 6422/05.10.2006 emisă de Primarul General al Municipiului București și a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei - reclamante Comisia Centrală în formularea acestei cereri.
În aceeași ședință, tribunalul a acordat cuvântul pe excepțiile invocate, respectiv excepția tardivității contestației, excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei - reclamante Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pe cererea reconvențională de constatare a nulității dispoziției Primarului General, excepția necompetenței materiale a tribunalului pe cererea de obligare a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, și a reținut cauza în vederea soluționării excepțiilor, conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv art. 158 alin. 1 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1921/24.10.2012, pronunțată în dosarul nr._/3/2011**, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția tardivității contestației și a respins contestația ca tardivă, a respins cererea de constatare a nulității Dispoziției nr. 6422/05.10.2006 emisă de Primarul General al Municipiului București, formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire și a dispus formarea unui nou dosar cu termen la 24.10.2012.
În urma disjungerii a fost înregistrat dosarul nr._, având ca obiect cererea formulată de reclamanta C. M. de obligare a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Prin sentința civilă nr. 1920/24.10.2012, Tribunalul București, Secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București-Secția de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 29.10.2013.
La primul termen, din 10.12.2013, Curtea a pus în discuție, excepția necompetenței materiale, care urmează a fi analizată cu prioritate conf. art. 137 C.p.civ.
Conform art. X din Legea nr. 2/2013 de degrevare a instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă conform cărora „Alineatul 1 al articolului 20 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:
"ART. 20: (1) Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București."
Conform art. XXIII alin. 1 din aceeași lege, „Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.
Având în vedere că atât Tribunalul București cât și această instanță s-au declarat necompetente, fiind incidente dispozițiile art. 20 și urm. C.p.civ. privitoare la conflictul negativ de competență, Curtea va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția contencios administrativ și fiscal cu soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta C. M., cu domiciliul în București, ., ., sector 5, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN SECRETARIATUL COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR DIN C. ANRP, cu sediul în București, .. 202, sector 1, și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, .. 291-293, sector 6, în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Constată conflict negativ.
Sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția contencios administrativ și fiscal cu soluționarea conflictului negativ de competență.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.Ș./A.N.
5 ex./06.01.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 2608/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1054/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
