Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4904/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4904/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 8923/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4904
Ședința publică de la data de 11.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
JUDECĂTOR - R. I. C.
JUDECĂTOR - H. P.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât S. ROMÂN prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr. 715/03.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. C. I. și A. R. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că recurenta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus, la data de 11.11.2013, la serviciul registratură, note de ședință în dublu exemplar.
Curtea, având în vedere dispozițiile Legii nr. 165/2013, constată că are calitate de recurentă-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) în locul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dată fiind succesiunea legală a calității procesuale active între aceste instituții.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 14.10.2011, reclamanții C. C. I. si A. R.-M., au chemat în judecată paratul S. R., reprezentat prin COMISIA CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva refuzului nejustificat al paratului de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, solicitându-se ca prin hotărârea pe care se va pronunța sa se dispună: obligarea paratei la emiterea deciziei prevăzută de lege, decizie care să conțină titlul de despăgubire ca răspuns la Dispoziția nr. 8111/06.11.2007 emisă de Primăria Municipiului Târgu-J., jud. Gorj; obligarea paratei sa o transmită Direcției pentru acordarea despăgubirilor in numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin notificarea nr. 5167/14.08.2001 si depusa in baza Legii 10/2001 si înregistrata la Primăria Municipiului Targu-J.. Jud. Gorj, A. G. a formulat cerere in vederea restituirii imobilului situat in Mun. Targu-J., .. 116, jud. Gorj, compus din teren in suprafața de 2.788 mp, imobil preluat de stat prin decretul de expropriere nr. 659/1973 de la A. I., autorul solicitantei.
După mai mulți ani, prin Dispoziția nr. 8111/06.11.2007 emisa de Primăria Municipiului Targu-J., Jud. Gorj, s-a propus acordarea de despăgubiri in condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Dispoziție ce a fost comunicata si Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor si înregistrata de aceasta sub dosar nr._/CC spre validare in vederea emiterii Deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În data de 20.05.2011, intre subsemnații C. C.-I. si A. R. M., având calitatea de Cesionari, si A. G. in calitate de Cedentă si titulara a Dispoziției nr. 8111/06.11.2007 emisa de Primăria Municipiului Targu-J., Jud. Gorj. a fost încheiat contractul de cesiune de drepturi nr. 1279/20.05.2011 autentificat de B.N.P. "R. I.".
În raport de dispozițiile art. 1393 Cod Civil, reclamanții au notificat paratei încheierea contractului de cesiune de drepturi, notificare înregistrata sub nr. RG/_/25.05.2011.
La data de 25.05.2011 reclamanții s-au adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - prin memoriul înregistrat sub nr. RG/_. solicitându-le stăruitor sa emită Decizia reprezentând Titlul de Despăgubire si sa o transmită Direcției pentru acordarea despăgubirilor in numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, dar fara nici un rezultat.
Dreptul la soluționarea in termen rezonabil a cauzei statuat in art 6 al Convenției, garanție a unui proces echitabil, trebuie sa fie prezent nu numai in procedura contencioasa ci si in procedura administrative, prealabila, întrucât durata procedurii trebuie sa include si întârzierile imputabile autorităților administrative, când fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului alegat.
Întrucât întreaga procedura administrativa se finalizează prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, întocmit pe baza raportului de evaluare, act administrative tipic ce produce efecte juridice patrimoniale in sensul prevederilor cuprinse in Titlul VII, toate actele si operațiunile administrative care preced emiterea titlului nu au caracterul unor acte administrative de sine stătătoare, astfel ca, pentru emiterea titlului, parata este obligata, in mod intrinsic. la efectuarea acestor operațiuni administrative prealabile.
În ceea ce privește capătul 2 de cerere, potrivit Normelor metodologice de punere in aplicare a disp. art. 18 al Titlului VII art 18.1. "După emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, un exemplar al acestuia va fii transmis persoanei îndreptățite, iar un exemplar Direcției pentru acordarea despăgubirilor in numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. "
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 16 - 20 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente: art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2 si urm, art. 16, art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii. Referitor Ia petitul 1 ai cererii - emiterea deciziei ce reprezintă titlu de despăgubire, învederăm onoratei instanțe următoarele:
În cauza dedusă judecății, prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, notificatorul A. G. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Mun. Târgu J., ..116, județul Gorj, compus din teren în suprafață de 2.788 mp.
Prin Dispoziția nr. 8111/06.11.2007, Primăria Municipiului Târgu J., în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul compus din teren în suprafață de 220 mp și construcție desfășurată de 88 mp.
Ulterior, la data de 20.05.2011, printr-un contract de cesiune, C. C. lonuț, în calitate de cesionari și A. G., în calitate de cedentă, a încheiat un contract de cesiune de drepturi prin care cesionarii au dobândit o cota de 10% și respectiv, 15% din valoarea totală a despăgubirilor.
Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit, sunt parcurse mai multe etape - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauza supusă judecății, am subliniat faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 8111/2007 a fost transmis de Primăria Municipiului Târgu J., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Dosarul de despăgubire a fost analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură și urmează a fi desemnat un evaluator autorizat, în vederea întocmirii raportului de evaluare, evaluator ce va fi desemnat în următoarea Ședință a Comisiei Centrale.
II. Referitor Ia transmiterea deciziei Direcției de Acordare a Despăgubirilor în Numerar, precizăm următoarele;
Astfel, potrivit actului normativ amintit, în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emise de către Comisia Centrală și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, .
Conform art.3, lit h. Titlul VII din Legea nr.247/2005, introdus prin O.U.G.nr.81/2007, "titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, de a primi în numerar o sumă maximă de 500.000 lei."
Prin urmare, reclamanții, ulterior emiterii titlului de despăgubire, au obligația formulării cererii de opțiune în baza titlului de despăgubire emis de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Chiar dacă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor trimite decizia la Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, dispozițiile legale prevăd că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților numai pe baza opțiunii formulate de titularul unui titlu de despăgubire va emite un titlu de plată/conversie.
Prin urmare, solicităm respingerea acestui petit ca lipsit de interes.
III. Referitor la cheltuielile ele judecată solicitate învederăm onoratei instanțe că, în măsura în care instanța va aprecia că este necesară obligarea Comisiei Centrale la îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, solicităm respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată, potrivit art.275 C.prov.civ.
Pentru toate aceste considerente, vă rugăm domnule Președinte să respingeți cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.725 din 03.02.2012 Curtea de Apel București Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamanților și în consecință, a obligat pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DEPĂGUBIRILOR, să emită decizia care să conțină titlul de despăgubire aferentă dispoziției nr. 8111/06.11.2007 emisă de Primăria Municipiului Târgu-J., Județul Gorj; a obligat pârâta să transmită decizia, Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și la plata sumei de 5000 lei, cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a dispune astfel, prima instanță reține că prin notificarea formulată în temeiul Legii 10/2001 A. G. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat in municipiul Târgu- J., .. 116, jud. Gorj compus din teren în suprafață de 2788 m.p., imobil preluat de stat prin decretul de expropriere nr. 659/1973 de la A. I., autorul solicitantei.
Prin Dispoziția nr.8111/06.11.2007, Primăria municipiului Tg.-J. în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat.
În data de 20.05.2011, intre reclamanții C. C.-I. si A. R. M., având calitatea de Cesionari, si A. G. in calitate de Cedentă si titulara a Dispoziției nr. 8111/06.11.2007 emisa de Primăria Municipiului Targu-J., Jud. Gorj. a fost încheiat contractul de cesiune de drepturi nr. 1279/20.05.2011 autentificat de B.N.P. "R. I.".
Dosarul aferent dispozițiilor amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Lege nr.247/2005.
Este indiscutabil faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv sunt proceduri complexe, care cuprind mai multe etape distincte în care, pe lângă pârâtă, mai sunt antrenate și alte entități (de pildă, evaluatorii), astfel încât în mod obiectiv nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 al. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la concluzia că autoritatea publică este îndreptățită să determine ea însăși acest interval de timp, întrucât este necesar ca deciziile, care reprezintă titluri de despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul prevederilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, cum s-a pronunțat în mod constant și instanța supremă. Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor preliminare, administrative, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată de art. 6 din Convenție.
În speță, instanța a apreciat că, în raport de perioada îndelungată de timp care s-a scurs de la data emiterii dispoziției Primarului Municipiului Tg.-J. de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul notificat, perioadă în care nu s-a ajuns nici măcar la transmiterea dosarului către evaluator, suntem în prezența unei încălcări evidente a disp. art. 6 din Convenție și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
Instanța a considerat că nu sunt concludente nici susținerile pârâtei legate de faptul că procedura administrativă a fost întârziată din motive obiective, respectiv din cauza necesității completării dosarului cu documente în ceea ce privește identificarea cât mai exactă în dispoziție a imobilului pentru care Primăria Municipiului Ploiești a propus acordarea de măsuri reparatorii, înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului construcție, modalitatea de preluare a imobilul notificat.
Este de menționat că un asemenea demers este contrar dispozițiilor legale, respectiv art. 16 al. 4 și 5 din Capitolul V, Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Astfel, conform art. 16 al. 4, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la al. 1 și 2 în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Alineatul 5 al art. 16 prevede că Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la al. 1 și 2 în care, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În consecință, Curtea a admis acțiunea în temeiul art. 16 al. 5 Cap. 5 Tilul VII Legea nr. 247/2005, a obligat pârâta să emită decizia conținând titlul de despăgubire, aferent Dispoziției nr.8111/06.11.2007, emisă de Primăria municipiului Tg.- J., jud. Gorj și, ulterior, să o transmită Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Ca urmare a culpei procesuale, în baza art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la 5.000 lei cheltuieli către reclamantă, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând modificarea în tot a hotărârii criticate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac recurenta afirmă că în mod greșit a reținut prima instanță încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cererii reclamantului, cât timp întârzierea semnificativă este culpabilă, în cauză, enitătții învestite cu soluționarea notificării întemeiate pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
De asemenea, recurenta arată că procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire este suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Această perioadă de suspendare a fost cuprinsă între 15.03._13.
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste condiții, cererea având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD este prematură, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.
Prin încheierea din data de 26.02.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 153 alin. 3 din codul de procedură civilă (1865) a preschimbat, din oficiu, termenul de judecată la data de 26 februarie 2013, iar în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanță devenită competentă să îl soluționeze.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Curtea a dispus introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, succesor în drepturi și obligații a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin concluziile sale, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor arată că în urma publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Prin același act normativ a fost înființată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care Comisia Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, rezultă că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate noi probatorii.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea va admite recurul civil de față și în consecință, va modifica în parte sentința civilă recurată, în sensul că va respinge cererile având ca obiect obligarea CCSD la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire și transmiterea acestei decizii la ANRP, urmând a menține dispozițiile sentinței civile cu privire la cheltuielile de juedactă, pentru următoarele considerente:
Curtea constată că obiectul litigiului îl formează pretenția reclamanților, constând în obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei conținând titlu de despăgubireși transmiterea acestei decizii la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, conform procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Astfel cum s-a reținut anterior, prima instanță a admis acțiunea reclamanților, cu motivarea că refuzul de îndeplinirea operațiunilor administrative, având ca finalitate emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este unul nejustificat.
Apreciază instanța de recurs că soluția primei instanțe se impune a fi modificată, în raport de incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr.165/2013.
Astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 50 din Legea nr.165/2013, la data intrării în vigoare a legii menționate se aborgă dispozițiile cuprinse în articolele 13, 14, 141, 142, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 181, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 188, 189 și articolul 22 din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară.
Ca atare, este evident că din momentul intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 întreaga procedură de stabilire a despăgubirilor, implicit procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire a fost desființată, soluționarea dosarelor de despăgubire urmând a avea loc în condițiile și în termenele prevăzute de noul act normativ.
Este de subliniat că potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013 „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Prin urmare, solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei la parcurgerea procedurii administrative, prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005, nu mai are niciun temei legal, dosarul de despăgubiri urmând a fi analizat de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, conform procedurii prevăzute de Legea nr.165/2013.
În raport de aceste aspecte, reținând așadar că prin voința legiuitorului nu mai subzistă cadrul legal necesar executării obligațiilor fixate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, și de plano nu se poate reține existența unui refuz nejustificat în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor cu privire la îndplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr.165/2013, se impune admiterea prezentului recurs și modificarea sentinței civile criticate, în sensul respingerii cererii principale.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ., curtea va menține dispozițiile sentinței civile cu privire la obligarea pârâtei recurente la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată(onorariu avocațial) avansate în fond, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 274 alin.1 C.proc.civ. condiționează temeinicia cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată de caracterul real și necesar al acestora precum și de culpa procesuală a părții căreia i se opun aceste pretenții.
Or, soluția de admitere a prezentului recurs este consecința exclusivă a evenimentului legislativ constând în adoptarea Legii nr.165/2013, eveniment ce nu înlătură culpa procesuală a recurentei, concretizată în căderea în pretenții ca urmare a constatării refuzului de soluționare a dosarului de despăgubiri într-un termen rezonabil.
Ca atare, cheltuielile avansate de intimații reclamanți în prezenta cauză se dovedesc a fi reale și necesare, astfel că pretenția de obligare a pârâtei recurentei la plata acestora se impune a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât S. ROMÂN prin COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 715/03.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. C. I. și A. R. M..
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că respinge cererile având ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire și transmiterea acestui dosar la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ca neîntemeiate.
Menține dispozițiile sentinței civile cu privire la cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2013.
PreședinteJudecător Judecător
G. A. FarmathyRaluca I. CarpenHorațiu P.
Grefier
M. H.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3224/2013. Curtea de... | Despăgubire. Decizia nr. 5177/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
