Pretentii. Decizia nr. 2608/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 2608/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 2149/2/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 2608

Ședința Publică din data de 7.06.2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: U. D.

JUDECĂTOR: B. V.

JUDECĂTOR: V. D.

GREFIER: I. C. D.

****************

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA - A.F.P. SLOBOZIA împotriva sentinței civile nr. 482/31.01.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata reclamantă .. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin cererea de recurs, recurenta pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care,

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Ialomița sub nr._ din 28.11.2011 reclamanta .., cu sediul ales în mun. Slobozia, ..3, jud. Ialomița în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FENANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând anularea deciziei nr._/12.10.2011 prin care a fost stabilită în sarcina reclamantei taxa de poluare, precum și obligarea la plata sumei de 13.683 lei, reprezentând taxă specială de poluare achitată de reclamantă în mod necuvenit.

În motivarea cererii reclamanta arată că deține în proprietate un autovehicul marca DAF Tip TE 95XF/59.430, categoria Auto N3, norme poluare R3, . XLRTE47XS0E682609, an fabricație 2005, iar pentru a-l înmatricula a achitat taxa de poluare în cuantum 13.683 lei la Administrația Finanțelor Publice Slobozia.

Consideră că taxa plătită încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (T.U.E) precum și art. 23 și 25 din același tratat. Se arată că și Curtea de Justiție a Comunității Europene a constatat încălcarea art. 90 din T.U.E. prin instituirea taxei de poluare în cauzele D./05 și C-333/05. Se arată că prin instituirea taxei de poluare se încalcă principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne; din analiza taxei rezultând că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.

În drept invocă dispozițiile art. 25, 28, 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României și dispozițiile Legii nr. 554/2004.

În conformitate cu prevederile art. 115 Cod procedură civilă pârâta a formulat întimpinare, prin care ridică excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și nerespectarea termenului de contestare de 30 de zile de la data comunicării titlului de creanță, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere dispozițiile art. 11 din OG nr.50/2008 privind taxa de poluare și normele metodologice privind taxa de poluare care sunt conforme cu criteriile comunitare.

Legal citată pârâta au depus la dosar întâmpinare prin care se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Ialomița față de disp. art.33 din OG. Nr.92/2003, întrucât această instituție nu este emitenta nici unui act administrativ dintre cele contestate și nu gestionează bugetul fondului pentru mediu, precum și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului întrucât acesta nu a făcut dovada procedurii prealabile administrative cu privire la decizia de calcul a taxei de poluare, conform art.207 Cod procedură fiscală care se referă la contestația împotriva actului administrativ fiscal și a termenului de depunere a contestației. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă.

Prin sentinta civila nr. 482F/31.01.2013, Tribunalul I. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Ialomița, a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamant, a admis cererea, a anulat Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/12.10.2011 emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 13.683 lei, reprezentând taxă specială de poluare achitată de reclamant în mod necuvenit, a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să vireze pârâtei suma necesară restituirii si a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

In motivare, prima instanta a aratat ca reclamanta, urmare cumpărării unui autovehicul din marca DAF Tip TE 95XF/59.430, categoria Auto N3, norme poluare R3, . XLRTE47XS0E682609, an fabricație 2005 a achitat pentru înmatricularea acestuia în România taxa poluare în sumă de 13.683 lei conform OP nr.91/12.10.2011, sumă ce solicită a-i fi restituită.

Intre reclamant și această instituție există raporturi juridice și motivat de faptul că prin OUG nr. 50/2008 s-a stabilit o nouă taxă, de data aceasta „de poluare”, taxă ce este prevăzută într-un cuantum mai mic. Conform art. 11 din OUG nr. 50/2008: „Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 – 30.06.2008, cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență”. Față de aceste prevederi în continuare vechea taxă încasată apare ca fiind nelegal percepută și discriminatorie cu normele comunitare.

Totodată, instanța, în raport de înscrisurile înaintate la dosar, reține că reclamanta a respectat procedura prealabilă, adresându-se cu cerere către pârâtă, care i-a răspuns că solicitarea lui a fost respinsă, neavând suport legal, astfel încât au fost respectate dispozițiile art.7 din Legea nr. 554/2004, prezenta cererea de chelare în judecată fiind promovată în termen.

Din actele depuse, instanța retine ca reclamanta, a achiziționat un autovehicul din marca DAF Tip TE 95XF/59.430, categoria Auto N3, norme poluare R3, . XLRTE47XS0E682609, an fabricație 2005.

Coroborând probatoriul administrat în cauză cu dispozițiile legale invocate de reclamantă in susținerea acestei acțiuni, considera ca acțiunea promovată de acesta este fondata, întemeiată, drept pentru care va fi admisa.

Instanța constată că prin Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003 .

Numai că prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2012, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă .

Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.

Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.

Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.

Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .

De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.

Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate.

Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.

Reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .

Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

Prin reglementările sale, Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 este contrară art.110 din T.F.U.E, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .

Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).

În mod concret, cu privire la faptul dacă prevederile Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 încalcă sau nu normele comunitare a avut a se pronunța Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., cand pronunțand o hotarare preliminară a statuat prin hotararea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie avand aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Așa fiind, cum din cele arătate pană aici rezultă că perceperea taxei de emisii poluante, potrivit Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, este contrară dispozițiilor cuprinse în T.F.U.E. și cum aceste ultime dispoziții au prioritate de aplicare față de dispozițiile interne, refuzul paratei de a restitui suma încasată cu titlul de taxă polare este un refuz nejustificat, exercitat cu exces de putere.

Trebuie arătat în același timp că însăși Î.C.C.J., prin plenul ei, a pronunțat decizia nr.24/17 noiembrie 2011, prin care a stabilit că astfel de acțiuni sunt admisibile, decizie obligatorie, potrivit art.330⁷alin.4 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 60 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Așa cum rezultă din aceste prevederi legale, soluția care se va da asupra cererii de chemare în garanție depinde de soluția care se va pronunța cu privire la cererea principală.

Întrucât în cauza de față cererea de chemare în judecată urmează să fie admisă ca fondată, aceeași va fi soluția și cu privire la cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, considerand ca hotărârea instanței de fond a fost data cu incalcarea si aplicarea greșita a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

In mod eronat, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP Ialomița deoarece Decizia de calcul al taxei de poluare a fost emisa de către AFP Slobozia, astfel ca reclamanta trebuia sa adreseze cererea de anulare a deciziei de calcul al taxei de poluare organului emitent al actului administrativ fiscal. Instanța, in mod greșit a respins excepția retinind ca reclamantul a respectat procedura prealabila, intrucit acesta nu a contestat niciun act administrativ la DGFP Ialomița - Biroul Soluționare Contestații, drept pentru care nu a exista vreo decizie a acestei instituții care ulterior sa fi fost atacata in instanța.

De asemenea, in mod eronat, instanța de fond a respins excepția inadmisibilitatii acțiunii formulata de către reclamanta, intrucit aceasta excepție a fost invocata de către DGFP Ialomița pe motivul ca reclamanta nu a parcurs procedura prealabila, întocmai cum prevăd dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 care stipulează:

„Procedura prealabilă

(1) Inainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei de poluare, nu contestație impotriva deciziei de calcul a taxei. Prin urmare pentru a se putea dispune restituirea taxei ca nedatorata, presupune ca in prealabil sau concomitent sa se solicite anularea titlului de creanța in baza căruia aceasta este datorata. Prin necontestare in termenul legal, titlul de creanța, decizia de calcul al taxei de poluare a devenit titlu executoriu intrucat acesta nu a făcut dovada procedurii prealabile administrative cu privire la decizia de calcul a taxei de poluare, conform art. 207 Cod procedura fiscal.

De asemenea, instanța, in mod greșit a admis cererea de chemare in garanție a reclamantei, intrucit si aceasta cerere a fost formulata de către DGFP Ialomița avind in vedere ca reclamantul a cerut restituirea taxei de poluare achitate, iar in temeiul art 1 din OUG nr.50 / 2008, coroborat cu art.60 din Cod procedura civila, in mod justificat, DGFP Ialomița a chemat in garanție Administrația F. pentru Mediu, intrucit taxa de poluare se face venit la bugetul F. pentru Mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in timp ce doar stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silita, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorata de către contribuabili se realizează de către organele fiscale conform art.7 din OUG nr.50/2008 si O.G. 92 / 2003 .

Regimul taxei de poluare pentru autovehicule a intrat in vigoare la data de 01.07.2008, conform art.14 din OUG 50 / 2008, publicata in Monitorul Oficial nr. 327 / 25.04.2008, care stabilește, incepand cu data de 01 iulie 2008, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu destinația de venit la bugetul F. pentru mediu fiind gestionata de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național urmare abrogării art.214A1 si 214A3 din Legea 571 / 2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare.

Prin urmare, daca legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări, rezulta ca aceasta este in mod legal datorata.

In ceea ce privește prevederile comunitare invocate in susținerea cererii de chemare in judecata de către reclamanta, se retine ca art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, „ cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar in conformitate cu art I -33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr.157 / 2005:

„Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lasand in același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor".

In consecința, rezulta ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai in privința rezultatului, autoritățile naționale având competenta de a alege forma si mijloacele prin care se asigura obținerea rezultatului.

Din HG 686 / 2008 rezulta ca nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual si starea generala standard si reprezintă reflecția in plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.

In concluzie, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art.13 din OG nr.92 / 2003 privind Codul de procedura fiscala cu modificările si completările ulterioare, conform caruia:"lnterpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului asa cum este exprimata in lege".

Organul fiscal a respectat prevederile OUG nr.50 / 2008 cu modificările si completările ulterioare si ale HG nr.686 / 2008 cu modificările si completările ulterioare stabilind corect suma de plata de 13.683 lei.

Pe de alta parte conform OUG nr.117/2009, in vigoare la data emiterii deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule se precizează :"Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European a constatat faptul ca prin adoptarea actului normativ menționat, normele României in materie de taxa pe poluare pentru autovehicule sint conforme cu dreptul comunitar (anexam răspunsul comisiei pentru petiții).

Cum reclamantul nu se încadrează in excepția prevăzuta de lege, nu este îndreptățit la restituirea sumei solicitate si nici a dobinzii aferente.

Pe de alta parte, conform art.124 din OG nr.92/2003, reclamantul nu este îndreptățit nici la dobanda legala aferenta sumei de restituit, intrucit nu sint îndeplinite cerințele acestui text de lege "(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori."Invocam si prevederile art.1088 cod civil, in vigoare la data soluționării cererii in sensul ca in mod eronat instanța de fond a acordat dobinda legala de la data plații taxei de poluare si nu, conform legii, de la data cererii de chemare in judecata.

De asemenea, potrivit art.12 alin. 1 din Legea nr.9/2012 daca taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a Legii nr.9/2012, potrivit prevederilor Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată. Potrivit alin.2 al aceluiași articol, diferența de taxă plătită se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

In drept, Codul de Procedura civila si ale actelor normative, respectiv art.299, art.304 pct.9, art.304A1 din Codul de procedura civila, art. 13 O.G. 92 / 2003 - actualizata, HG nr. 686/2008, art. 14 din O.U.G. nr. 50/2008, art I -33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea 157/2005.

Examinand recursul declarat de parata, Curtea retine ca reclamanta a cumpărat un autovehicul marca DAF Tip TE 95XF/59.430, categoria Auto N3, norme poluare R3, . XLRTE47XS0E682609, an fabricație 2005 si a achitat pentru înmatricularea acestuia în România taxa poluare în sumă de 13.683 lei conform OP nr.91/12.10.2011, sumă ce solicită a-i fi restituită.

In mod legal, prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentei deoarece, pe de o parte, aceasta a emis decizia de calcul a taxei de poluare potrivit Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, aprobata prin Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004, organul fiscal competent sa decida asupra restituirii sumelor nedatorate de catre contribuabili bugetului de stat, prevazute la art. 117 C.proc.fisc., este organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 C.proc.fisc., respectiv AFP Sector 1.

Curtea considera ca cererea de restituire formulată de contribuabil în interiorul termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 135 Cod procedură fiscală este admisibila deoarece taxa de poluare este incompatibilă cu dreptul european.

Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst].

În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20].

Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european).

Din analiza pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.

Raportat la jurisprudența mai sus indicată, instanța concluzionează faptul că potrivit dreptul fiscal român nu identifică în prezent vreun remediu special, care să asigure contribuabilul posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului european, deși Statul Român este obligat să ia măsuri pentru a pune în aplicarea hotărârea în cauza T.. Parțial, un asemenea remediu l-a constituit art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, pentru o parte din taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008.

În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României și art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală să solicite restituirea taxei de poluare prelevate “prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale“. O asemenea cerere de restituire poate fi formulată în termen de 5 ani, calculați de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire, conform art. 135 C. pr. fisc.

În principiu, reglementarea fiscală națională este compatibilă cu principiul echivalenței și cu principiul efectivității, întrucât regulile sunt practic aceleași cu regulile aplicabile în cazul în care se solicită restituirea unei taxe prelevate cu încălcarea dreptului național.

În consecință dreptul la rambursare nu poate fi condiționat de anularea deciziei de calcul. Așa cum rezultă din jurisprudența Curții, autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient care apreciază că procedura contestației deciziei de calcul nu reprezintă un “remediu efectiv” în sensul art. 13 din Convenție -, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.

Totodată, Curtea are în vedere decizia nr. 24 din 14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul in interesul legii, prin care s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din C.proc.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.

Din aceste motive, solutia primei instante de respingerea exceptiei inadmisibilitatii este legala.

Pe fondul cauzei, art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.

Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.

Potrivit art. 90, paragraful I din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.

Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.

Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .

Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.

Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .

Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm³ care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România .

Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare .

Pe de altă parte, potrivit art.90, par. I din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”.

Scopul general al art.90 din Tratat este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .

Asupra încălcării art.90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).

Prin hotărârea preliminară pronuntata de C.J.U.E. în cauza C-402/09, T., taxa reglementata de O.U.G. nr. 50/2008, in versiunea initiala, a fost declarata indirect discriminatorie si deci contrara prevederilor art. 110 T.F.U.E., in masura in care are ca efect descurajarea importului unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, iar prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis, analizand variantele taxei pe poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”

Pe de alta parte, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Curtea considera ca acest text este aplicabil in speta, de vreme ce reclamantul are dreptul la restituirea unei sume de la buget.

Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.

Din aceste motive, in baza art. 304 pct. 9, 304¹ si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA - A.F.P. SLOBOZIA împotriva sentinței civile nr. 482/31.01.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata reclamantă .. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 7.06.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

U. D. B. V. V. D.

GREFIER,

I. C. D.

Tribunalul I.

Secția civila

Jud. fond I. D.

Red. jud. B.V./2 ex./17.06.2013

← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3052/2013. Curtea de Apel...		Anulare act administrativ. Sentința nr. 3935/2013. Curtea de... →

Pretentii. Decizia nr. 2608/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 2608/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI