Pretentii. Decizia nr. 5561/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5561/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 38429/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5561
Ședința publică de la 06.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect recursul declarat de recurenta – reclamantă . împotriva sentinței civile nr. 4091 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 23.10.2012 în dosarul nr._ /CA/2011, în contradictoriu cu intimatele – pârâte A. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI (prin reorganizarea DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE ) și A. – ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE - prin reprezentant legal DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 29.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar Concluzii Scrise, a amânat pronunțarea la data de 06.12.2013, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin cererea inregistrata sub nr._, reclamanta S.C. A. C. S.R.L., in contradictoriu cu paratele Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului Bucuresti (denumita, in continuare, parata 1) si Administrația Finanțelor Publice Sector 1 (denumita, in continuare, parata 2), a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna:
1) anularea Deciziei nr. 487/18.11.2010 emisa de parata 1;
2) anularea Deciziei de impunere nr._/06.09.2010 privind obligațiile fiscale stabilite in urma corecțiilor evidentei fiscale emisa de parata 2;
3) anularea Deciziei nr._/18.07.2010 referitoare la obligațiile de plata accesorii emisa de parata 2.
In motivarea cererii, reclamanta a invederat urmatoarele:
La data de 23.04.2010, a constatat ca societatea figura in contul unic cu un plus de 94.922 lei. Ulterior, a constatat ca suma reprezenta depuneri ale societății in scopul achitării impozitului pe dividende persoane fizice, aferent anilor 2006, 2007 si 2008, sume ce n-au fost evidențiate in declarațiile inițiale (Declarația 100), depuse pentru anii respectivi.
Pentru remedierea situației create, s-a adresat paratei 2, unde a depus declarațiile restante, respectiv pentru luna martie 2006, martie 2007 si martie 2008, impreuna cu declarația initiala 100 pentru luna aprilie 2010 (ca urmare a incheierii exercițiului financiar pentru anul 2009, cand persoana fizica a primit dividendele), efectuandu-se totodată si plata impozitului datorat.
Impozitul achitat in contul bugetului de stat a fost declarat la 18.05.2010, prin Declarația inițiala 100, inregistrata sub nr._ din data de 18.05.2010. Astfel, pentru cele trei declarații menționate anterior - depuse cu intarziere - dat fiind faptul ca totuși sumele de bani aferente au fost plătite de societate, chiar daca nu erau evidențiate in mod corect (prin respectivele declarații) si in urma sesizării sale, parata 1 a considerat ca in cauza nu se impune aplicarea unei amenzi, ci au acordat doar un avertisment, aprobând trecerea sumelor nedeclarate in cei trei ani (2006-2008) in Declarațiile inițiale 100.
Aceste sume, asa cum prevăd dispozițiile legale in materie si cum, dealfel, a si fost indrumata de catre funcționarii paratei 2, au fost declarate prin intermediul Declarației inițiale 100, ci nu prin declarații rectificative, asa cum se motivează in Decizia de impunere emisa de parata 2. Celelalte obligații de plata ale societății catre bugetul de stat au fost achitate intergal si virate in termenele legale.
Astfel, desi declarațiile au fost depuse ulterior, a achitat totuși aceste sume, banii fiind virați in termen legal. Susținerile paratei privitoare la faptul ca din acești bani se plăteau alte obligații ale societății sunt contrazise de insasi existenta acestui plus, respectiv suma de 94.922 lei in evidentele financiare ale societății.
Prin decizia nr._/18.07.2010 ce reprezintă calculul accesoriilor, i-a fost stabilit un impozit pe dividende reprezentând "accesorii" in valoare de 30.542 lei, fara a i se oferi niciun fel de detaliu, fara a fi evidențiata perioada de scadenta a plaților, conform declarațiilor depuse.
Pentru anul 2007, s-au repartizat dividente pentru care s-a constituit si evidențiat in contabilitate un impozit in valoare de 16.328 lei. Incepand cu anul 2008, anul constituirii contului unic, impozitul a fost virat intergral si in termenul legal, respectiv la data de 03.04.2008, prin ordinul de plata nr. 30/03.04.2008 in contul bugetului de stat.
In ceea ce privesta modul de calcul al "accesoriilor", acestea au fost calculate in mod incorect, contrar dispozițiilor art. 119 alin. 1 al O.G. nr. 92/2003, intrucat ele se datorează "... pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligațiilor de plata..." insa, asa cum a menționat si anterior, a achitat la scadenta impozitul pe dividende constituit in suma de 16.328 lei. Totodata, au fost virate si celelalte impozite in termen legal, sumele fiind plătite integral si la timp, astfel incat calculul privind majorările de intarziere nu se justifica.
Pentru justificarea deciziei parata 1 invoca dispozițiile Ordinului 1311/2008 pentru aprobarea procedurii de îndreptare a erorilor materiale din documentele de plata. Or, a intocmit in mod corect documentul de plata, suma fiind virata in contul bugetului de stat conform dispozițiilor legale, neexistand niciun fel de eroare materiala in intocmirea acestuia. Nu a cerut corecția unei eventuale erori materiale din documentul de plata, ci doar redistribuirea corecta a plaților.
In ceea ce privește Ordinul 1722/2004 invocat de parata 1, acesta prevede in mod expres „daca societatea este supusa controlului si la acea data s-au găsit sume nedeclarate, acestea sume vor fi preluate in decizia de impunere". Or, nu se afla in control, societatea fiind cea care a sesizat eroarea si a depus imediat declarațiile. In ceea ce privește suma datorata, aceasta a fost plătită chiar daca nu era distinct evidențiata, societatea neinregistrand niciun fel de datorii restante.
Desi a solicitat paratei 1 - argumentând cu inscrisuri - ca se impune efectuarea unei noi proceduri de simulare, cererea i-a fost refuzata, fara niciun fel de explicatie, desi era singura modalitate legala de îndreptare a situației create.
Modul arbitrar in care a fost stabilita suma de 8.197 lei, reprezentând dobânda dividende persoane fizice, fara a se preciza in niciun fel modul cum a fost efectuat acest calculat, desi paratele erau obligate sa o faca, au determinat-o sa conteste aceasta decizie.
In drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1 si urm. din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 114-115 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, Ordinul nr. 1311/2008 si Ordinul nr. 1722/2004.
In aparare, parata 2 a depus intampinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii petitului 3) al cererii, cu motivarea ca reclamanta nu a parcurs procedura prealabila reglementata de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 205 din O.G. nr. 92/2003, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, pentru urmatoarele motive:
A emis decizia de impunere nr._/06.09.2010, prin care s-au stabilit accesorii in suma de totala de 8.197 lei aferente impozitului „dividende persoane fizice”, calculate in perioada martie 2006-aprilie 2010.
Societatea reclamanta a depus, in data de 18.05.2010, declarațiile 100 privind obligațiile de plata la bugetul general consolidat pentru lunile martie 2006, martie 2007, martie 2008, cu termene legal de de depunere 25.04.2006, 25.04.2007, 25.04.2008. Societatea a plătit obligațiile la termenele scadente, insa aceste plați au fost utilizate pentru stingerea obligațiilor fiscale mai vechi, declarate anterior depunerii acestor declarații, si existente in fisa sintetica.
Dupa depunerea declarațiilor, au fost generate dobânzi, conform Deciziei de calcul accesorii nr._/18.07.2010 reprezentând accesorii aferente obligațiilor de plata accesorii in suma de 30.542 lei.
Pentru stabilirea accesoriilor datorate, a aplicat prevederile OMFP nr. 2144/2008 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind organizarea sistemului de administrare a creanțelor fiscale. In urma procedurii de simulare, au fost recalculate accesoriile aferente impozitului pe dividente persoane juridice, fiind emisa Decizia nr._/06.09.2010 prin care au fost stabilite diferente de sume in minus. Procedura de simulare a fost realizata, conform prevederilor O.G. nr. 92/2003 cu privire la stingerea creanțelor fiscale prin plată, compensare și restituire.
Cu privire la suma de 94.922 lei cu care societatea reclamanta figura, la data de 23.04.2010, in contul unic, plați efecuate pentru impozitul pe dividente persoane fizice, societatea nu avea declarate mai multe obligații de plata, iar plata de 63.514 lei a fost distribuita dupa depunerea declarațiilor.
Asa cum se arata si in motivarea Deciziei nr. 487/18.11.2010, incepand cu data de 01.08.2008, plățile se efectueaza in contul unic, distribuția sumelor din acest cont se face potrivit dispozițiilor legale, avandu-se in vedere declarațiile contribuabiilor depuse de aceștia si inregistrate in evidenta pe plătitor.
In drept, parata a invocat dispozițiile art. 115 si urm. Cod Procedura Civila, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, precum si H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin sentința civilă nr._12 Tribunalul București a admis exceptia inadmisibilitatii invocata de parata A. Finantelor Publice Sector 1 Bucuresti și a respins capatul de cerere privind anularea Deciziei nr._/18.07.2010 emisa de parata anterior mentionata ca fiind inadmisibil. A respins cererea, in rest, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
A) Cu privire la exceptia inadmisibilitatii petitului 3
Inadmisibilitatea unei actiuni poate interveni atunci cand dreptul pretins nu este recunoscut de lege sau cand conditiile de admisibilitate ale caii procedurale exercitate nu sunt indeplinite in raport cu reglementarea legala.
Potrivit dispozitiilor art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, “Inainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
Apoi, in conformitate cu prevederile art. 205 alin. 1 C.proc.fisc., “Impotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac care nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii”, iar potrivit art. 218 alin. 2 din acelasi act normativ, “Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar […] la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii”.
Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale anterior redate, rezulta ca:
(i) procedura de solutionare a contestatiilor impotriva actelor administrativ-fiscale, reglementata de art. 205 si urm. C.proc.fisc., este o procedura administrativa prealabila speciala, un recurs administrativ, iar parcurgerea acestei cai administrative de atac reprezinta o conditie de admisibilitate a actiunii in contencios fiscal in anulare;
(ii) actul administrativ-fiscal poate fi supus controlului de legalitate exercitat de instanta de contencios administrativ numai prin intermediul atacarii deciziilor emise de organele fiscale in solutionarea contestatiei impotriva actului mentionat, nu in mod direct, aceasta din urma maniera de a actiona fiind inadmisibila.
In cauza, reclamanta nu a afirmat si nici nu a demonstrat, desi avea sarcina probei, potrivit prevederilor art. 12 din Legea nr. 554/2004, ca ar fi contestat, conform prevederilor art. 205 si urm. C.proc.fisc., decizia de impunere ce formeaza obiectul celui de-al treilea petit sau ca ar fi parcurs procedura prealabila generala reglementata de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste motive, exceptia analizata apare ca fiind intemeiata si, in consecinta, instanta o va admite si va dispune respingerea petitului 3 al cererii introductive ca fiind inadmisibil.
B) Cu privire la fondul cauzei
I. In fapt
1. La data de 18.05.2010, reclamanta a depus la registratura paratei 2 declarațiile 100 privind obligațiile de plata la bugetul general consolidat pentru lunile martie 2006, martie 2007 si martie 2008, declarații care aveau termene legale de depunere pana la 25.04.2006, 25.04.2007 si respectiv 25.04.2008.
2. Reclamanta a efectuat plata acestor obligații la termenele scadente, potrivit datelor inregistrate in contul dedicat impozitului pe dividende persoane fizice si ordinului de plata nr. 30/03.04.2008, achitat în contul unic, dar, potrivit evidentei analitice pe plătitor existente la organul fiscal, plațile efectuate au fost utilizate pentru stingerea altor obligații declarate de reclamanta si evidentiate in fisa sintetica.
3. Dupa depunerea declarațiilor, parata 2 a emis decizia de calcul accesorii nr._/18.07.2010, pentru suma totala de 30.542 lei reprezentând accesorii aferente obligațiilor de plata la impozitul pe dividende persoane fizice.
4. Dupa emiterea deciziei mentionate la pct. 3 de mai sus, in vederea stabilirii obligațiilor de plata accesorii datorate de către reclamanta, parata 2 a aplicat prevederile O.M.F.P. nr. 2144/2008 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind organizarea sistemului de administrare a creanțelor fiscale, cuprinse in cap. III.1.2.2.5. - Procedura de corecție in cazul depunerii cu întârziere a declarațiilor fiscale si a deconturilor de TVA.
5. In urma procedurii de „simulare”, parata 2 a recalculat accesoriile aferente impozitului pe dividende persoane fizice si a emis decizia de impunere privind obligațiile fiscale stabilite in urma corecțiilor evidentei fiscale nr._/06.09.2010, prin care a stabilit diferente in minus, diminuand accesoriile calculate inițial, potrivit deciziei mentionate la pct. 3 de mai sus, cu suma de 22.345 lei.
6. La data de 06.10.2010, pentru motive similare celor prezentate in cuprinsul cererii deduse judecatii, reclamanta a formulat contestatie impotriva deciziei de impunere anterior menționate.
7. Prin decizia nr. 487/18.11.2010, pentru motive asemănătoare celor prezentate de parata 2 in cuprinsul intampinarii, parata 1 a respins contestatia reclamantei ca fiind neîntemeiata.
Contribuabilul are obligația de a calcula cuantumul obligațiilor fiscale, de a le înscrie in declarația fiscala care se depune la organul fiscal, chiar si in situația in care efectuează plați. Declarațiile contribuabilului se înregistrează in evidenta fiscala in ordinea depunerii, iar plățile efectuate in contul obligațiilor fiscale sting obligațiile așa cum au fost înscrise in declarațiile depuse la organul fiscal.
În cauza, societatea reclamanta a efectuat plați in contul dedicat impozitului pe dividende persoane fizice pentru anul 2005 si anul 2006, iar obligațiile fiscale pentru aceste perioade de raportare au fost declarate cu mult dupa termenele scadente, respectiv la data de 18.05.2010.
In aceste conditii, suma de 16.328 lei platita de catre reclamanta in data de 03.04.2008 a fost utilizata, conform dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, in stingerea obligațiilor fiscale de plata declarate de societate ulterior datei anterior mentionate, si anume impozitul pe salarii, impozitul pe microintreprindere si impozitul pe dividende persoane juridice.
Obligația de plata a sumei datorate cu titlu de impozit pe dividende persoane fizice aferenta lunii martie 2008 a fost declarata de către reclamanta in data de 18.05.2010, ulterior datei scadente, respectiv 25.04.2008.
Plata corespunzatoare acestei obligații efectuata in contul unic a stins alte obligații de plata declarate ulterior plații, iar obligația de plata a impozitului pe dividende persoane fizice ce a facut obiectul declaratiei din data de 18.05.2010 a fost stinsa din plusul provenit din plațile următoare datei scadentei, respectiv 25.04.2008, existent in contul unic.
Stingerii obligatiilor s-a realizat ., prin utilizarea unui program informatic, in conditiile in care reclamanta a depus declarații ulterior termenului legal de depunere.
Asa fiind, in mod corect organul fiscal a refuzat solutionarea favorabila a cererii reclamantei de anulare a distribuției, iar in ceea ce priveste corecția erorilor materiale din documentele de plata intocmite de contribuabil, in speta nu se verifica niciuna dintre ipotezele normei prezentate de reclamantă.
Dupa inregistrarea in fisa sintetica a declarațiilor 100 aferente obligației de plata a sumei datorate cu titlu de impozit pe dividende persoane fizice au fost determinate accesorii (dobânzi), stabilite prin Decizia de calcul nr._/18.07.2010 in suma totala de 30.542 lei, necontestata de către reclamanta.
Astfel, pentru obligația de plata scadenta la data de 25.04.2006, declarata in data de 18.05.2010, au fost determinate accesorii in suma de 5.400 lei, accesorii diminuate prin decizia de impunere nr._/06.09.2010.
Apoi, pentru obligația de plata scadenta la data de 25.04.2007, declarata in data de 18.05.2010, au fost determinate accesorii in suma de 13.484 lei, accesorii diminuate prin decizia de impunere nr._/06.09.2010.
In fine, pentru obligația de plata scadenta la data de 25.04.2008, declarata in data de 18.05.2010, au fost determinate accesorii in suma de 11.658 lei, din care 3.461 lei au fost diminuate prin decizia de impunere nr._/06.09.2010.
Desi reclamanta sustine ca, la data de 23.04.2010, figura in contul unic cu un plus de 94.922 lei, plați efectuate pentru impozitul pe dividende persoane fizice, din fisa sintetica reiese ca aceasta a efectuat plați in contul unic in suma totala de 63.514 lei, plați ce au fost distribuite dupa depunerea declaratiilor privind obligațiile fiscale.
In concluzie, determinarea intinderii obligatiilor fiscale accesorii de plata stabilite prin decizia de impunere nr._/06.09.2010 se intemeiaza pe constatări complete si exacte asupra împrejurărilor edificatoare în cauză, fiind rezultatul aplicarii corecte a dispozițiilor legale incidente asupra starii de fapt fiscale astfel stabilite, iar solutia de respingere a contestatiei reclamantei impotriva acestei decizii este legala.
Pentru aceste motive, vanzand si prevederile art. 18 si art. 20 din Legea nr. 554/2004, instanta a respins cererea dedusa judecatii, in rest, ca fiind neintemeiata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. C. S.R.L, solicitând admiterea acestuia si modificarea in tot a sentinței recurate, pentru următoarele motive:
Greșit a fost admisă excepția inadmisibilitatii, în condițiile în care împotriva deciziei nr._/18.07.2010, la organul emitent, respectiv A.N.A.F.- Administrația Finanțelor Publice Sector 1, a depus doua cereri înregistrate sub nr._/06.07.2010 si respectiv nr._/24.08.2010. Adresele menționate chiar daca nu erau intitulate ”Contestații”, din cuprinsul lor rezulta in mod clar si neechivoc faptul ca acestea vizau decizia de impunere din_/18.07.2010. Faptul ca acestea imbracau forma unor simple adrese nu puteau fi considerate ca fiind nule din punct de vedere juridic.
Mai mult decât atat, A.N.A.F- Administrația Finanțelor Publice Sector 1 a răspuns cererii dupa 60 de zile, depășind astfel, termenul de răspuns prevăzut de lege.
In ceea ce privesta modul de calcul al "accesoriilor", acestea contrazic dispozițiilor art. 119 alin.l al OG nr.92/2003, intrucat "... pentru neachitarea la termenul de scadenta de către debitor a obligațiilor de plata, se datorează dupa acest termen majorări de întârziere". Or, societatea a achitat la scadenta impozitul pe dividende - constituit in suma de 16.3281ei. Totodata au fost virate si celelalte impozite in termen legal, sumele fiind plătite integral si la timp astfel incat calculul privind majorările de întârziere nu se justifica.
A precizat reclamanta că, așa cum a arătat și în cererea de chemare în judecată, a întocmit in mod corect documentul de plata, suma fiind virata in contul bugetului de stat conform dispozițiilor legale, neexistand nici un fel de eroare materiala in întocmirea acestuia.
In ceea ce privește Ordinul nr. 1722/2004 invocat de A. -DGFP, acesta prevede in mod expres " daca societatea este supusa controlului si la acea data s-au găsit sume nedeclarate, acestea sume vor fi preluate in decizia de impunere". Dar, societatea nu s-a aflat in control, ea fiind cea care a sesizat eroarea si a depus imediat numitele declarații.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 303, art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1 C.proc.civ.
În susținere au fost anexate: adresa_/06.07.2010, adresa nr._/24.08.2010, adresa nr._/05.09.2010 și contestația nr._.
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Curtea a încuviințat reclamantei, în temeiul art. 305 C. proc. civ. proba cu înscrisuri.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
În mod corect a fost admisă de către instanța de fond excepția inadmisibilității în ceea ce privește lipsa procedurii prealabile pentru contestarea deciziei nr._/18.07.2010.
Într-adevăr, reclamanta a depus la data de 06.07.2010, adresa înregistrată sub nr._ (f. 12 dosar recurs), respectiv la data de 24.08.2010 adresa nr._ (f. 13 dosar recurs), prin care a solicitat organului fiscal efectuarea unei simulații, în vederea înlăturării dobânzii calculate din fișa sintetică, cu motivarea că sumele ce apăreau în plus sunt sume plătite corect și privind recalcularea accesoriilor în urma procesării cu întârziere a declarațiilor 100 pentru impozitul pe dividende.
Dar, aceste adrese nu fac dovada respectării procedurii contestației administrative reglementate de art. 205 și urm. C. proc. fiscală, în condițiile în care decizia nr._ a fost emisă abia la data de 18.07.2010.
Prin urmare, adresa înregistrată sub nr._/06.07.2010 nu putea privi o decizie ce urma să se emită, după cum, adresa nr._/24.08.2010, referitoare la solicitarea de recalculare a accesoriilor, aceasta s-a efectuat conform deciziei de impunere nr. _/06.09.2010, ce a fost analizată pe fond de prima instanță.
Cât privește soluția asupra deciziei de impunere nr._/06.09.2010, Curtea consideră că aceasta este corectă, deoarece declarațiile reclamantei au fost înregistrate in evidenta fiscala in ordinea depunerii, iar plățile efectuate in contul obligațiilor fiscale au stins obligațiile așa cum au fost înscrise in declarațiile depuse la organul fiscal.
În cauza, societatea reclamanta a efectuat plați in contul dedicat impozitului pe dividende persoane fizice pentru anul 2005 si anul 2006, iar obligațiile fiscale pentru aceste perioade de raportare au fost declarate dupa termenele scadente, respectiv la data de 18.05.2010.
Astfel, suma de 16.328 lei platita de catre reclamanta in data de 03.04.2008 a fost utilizata, conform dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, in stingerea obligațiilor fiscale de plata declarate de societate ulterior datei anterior mentionate, respectiv impozitul pe salarii, impozitul pe microîntreprindere si impozitul pe dividende persoane juridice.
Obligația de plata a sumei datorate cu titlu de impozit pe dividende persoane fizice aferenta lunii martie 2008 a fost declarata de către reclamanta in data de 18.05.2010, ulterior datei scadente, respectiv 25.04.2008, iar plata corespunzătoare acestei obligații efectuata in contul unic a stins alte obligații de plata declarate ulterior plații.
În ceea ce privește obligația de plata a impozitului pe dividende persoane fizice ce a făcut obiectul declarației din data de 18.05.2010, a fost stinsa din plusul provenit din plățile următoare datei scadentei, respectiv 25.04.2008, existent in contul unic.
În condițiile in care reclamanta a depus declarațiile ulterior termenului legal de depunere, rezultă că stingerea obligațiilor s-a realizat cu respectarea prevederilor legale incidente. Prin urmare, corect s-au calculat de către organul fiscal și accesoriile, pentru că obligațiile fiscale accesorii se calculează de la momentul scadenței legale a datoriei fiscale principale, după cum dispun art. 119 și art. 120 C. proc. fiscală,
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ. se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă . împotriva sentinței civile nr. 4091 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 23.10.2012 în dosarul nr._ /CA/2011, în contradictoriu cu intimatele – pârâte A. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI (prin reorganizarea DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE ) și A. – ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE - prin reprezentant legal DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – R.V/2 ex/18.12.2013
JUD. FOND A. C. - Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal
| ← Pretentii. Decizia nr. 96/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 4627/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
