Pretentii. Decizia nr. 659/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 857/93/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 659
Ședința publică din 14.02.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VOLUNTARI prin DIRECȚIA GEERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr.555/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., intimatul-pârât S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții - restituire taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și observând că s-a solicitat judecarea în lipsă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IX-a C., la data de 05.04.2012, reclamanta . a formulat cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu S. R. PRIN MINISTERUL F. PUBLICE. D. G. A F. PUBLICE a județului Ilfov, A. F. PUBLICE VOLUNTARI, solicitând tribunalului să dispună restituirea taxei de poluare in cuantum de 14.682,00.RON achitata cu chitanta . nr,_/16.11.2011 cu dobanda legala prevazuta de Ordonanta Guvernului nr. 9/2000; în temeiul art. 274 Cod procedura civila, obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.
La data de 06.06.2012, prin Serviciul Registratură, pârâta Administrația Finanțelor Publice Voluntari a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere de chemare în garanție, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată și chemarea în garanție a ADMINISTRATIEI F. PENTRU MEDIU.
Prin întâmpinare, s-au mai invocat excepția tardivității și exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Administratiei F. publice Voluntari.
La termenul de judecata din 06.06.2012 tribunalul a luat act de solicitarea paratei si a dispus citarea in cauza a chematei in garantie A. F. pentru Mediu.
La termenul de judecata din 20.06.2012 s-a invocat si s-a pus in dezbaterea partilor din oficiu exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Statului R. prin Ministerul F. Publice.
Prin sentința civilă nr. 555/20.06.2012, Tribunalul Ilfov a respins excepția lipsei calității procesual pasive a paratei AFP Voluntari si excepția tardivității acțiunii ca neîntemeiate, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, a respins acțiunea reclamantei . in contradictoriu cu S. R. PRIN MINISTERUL F. PUBLICE, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva, a admis acțiunea formulata de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. PUBLICE a JUDETULUI ILFOV, A. F. PUBLICE VOLUNTARI, a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 14.682 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală de
la 16.11.2011 la data restituirii efective, a obligat pârâta la plata sumei de 539,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant, a admis cererea de chemare in garanție formulata de parata A. F. PUBLICE VOLUNTARI in contradictoriu cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și a obligat chemata in garanție sa restituie paratelor suma de 14.682 lei reprezentând taxa de poluare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de parata A. F. publice a Orasului Voluntari pe cale de intampinare, tribunalul consideră că este neîntemeiată și o va respinge, avand in vedere urmatoarele.
Potrivit prevederilor art. 7 din OUG nr. 50/2008, "Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare". La organul fiscal competent face trimitere și Ordinul nr. 1899/2004 al MFP.
In speță, autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantului, este pârâta Administrația Finanțelor Voluntari, care are calitate procesuală pasivă, având calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare.
Raportul juridic de drept administrativ s-a născut între reclamant și Administrația Finanțelor Publice a localitatii de domiciliu.
Reclamantul nu face parte din marii contribuabili ,astfel incit potrivit art. 31, 33 alin. (1) coroborat cu art. 117 din C.proc.fisc., cererea de restituire a taxei trebuie adresată organului fiscal în raza căruia solicitantul își are domiciliul sau sediul fiscal, întrucât, în lumina art. 41 alin. (2) C.proc.civ., care, în lipsa unui cod de procedură de contencios administrativ, completează C.proc.fisc. și Legea nr. 554/2004, AFP-urile pot sta în judecată, deoarece au organ propriu de conducere.
. contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ”se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitatului în termenul legal.
Pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavînd relevanță modul de utilizare ulterioră a banilor în stabilirea calității procesuale.
În solutionarea exceptiei tardivitatii indeplinirii procedurii prealabile invocata de parata, exceptia care ar determina tardivitatea actiunii, trebuie avut in vedere ca prin decizia nr. 24/14.11.2011, admitand recursul in interesul legii, Inalta Curte de casatie si Justitie a statuat ca procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Înalta Curte a reținut că acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală, soluția admisibilității unor asemenea acțiuni impunandu-se mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită, dar și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor
norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
In raport de aspectele invederate anterior si de caracterul obligatoriu al deciziei nr. 24/14.11.2011, exceptia neindeplinirii in termen a procedurii prealabile va fi respinsa ca neintemeiata.
In ceea ce priveste fondul cererii deduse judecatii, tribunalul reține în fapt că reclamantul a achiziționat în anul 2011 un autoturism marca Mercedez-Benz model Ateco 1823, inmatriculat anterior in Germania, data primei inmatriculari 24.04.2001, conform facturii nr. 5819/08.11.2011 si a celorlalte acte depuse la filele 08-24 dosar, autovehicul pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială în cuantum de 14.682 lei, conform chitanței nr._ din 16.11.2011.
Taxa de poluare a fost stabilita prin decizia nr._/14.11.2011 emisa de parata.
Tribunalul consideră că reclamantul este indreptatit la restituirea sumei achitata cu titlu de taxa de poluare pentru autoturism.
Tribunalul constata că s-a invocat în susținerea actiunii caracterul discriminatoriu și contrar normelor comunitare al prevederilor OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003.
Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România conform art.4 lit.a, fara ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece actul normativ menționat a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara. Așadar, se creează o diferența de tratament fiscal intre autovehiculele înmatriculate in România înainte și după . OUG nr.50/2008.
In expunerea de motive care insoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat in mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecința ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, in principiu, corect - poluatorul plătește -, sa aibă ca efect imediat diminuarea introducerii in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță
juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
De asemenea, prin Hotărârea pronunțata la 07.04.2011 in cauza T. contra României Curtea Europeana de Justiție a stabilit ca a doua varianta a taxei reglementata de OUG nr. 50/2008 începând cu 01.07.2008 contravine dispozițiilor comunitare, in condițiile in care art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri este astfel stabilit incat descurajează punerea in circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fara a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: comparatorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
OUG nr.50/2008 este deci contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că solicitarea de a restitui taxa este justificata, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, tribunalul va admite acțiunea va obliga pârâtele la
restituirea către reclamant a sumei de 14.682 RON achitată conform chitanței nr._ din 16.11.2011, cu dobânda legală de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, impunându-se repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
In temeiul art. 274 c.pr.civ. va fi admisa cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 539,3 lei, taxa de timbru si onorariu de avocat potrivit chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
Cererea de chemare in garanție formulata de parata va fi admisa având in vedere următoarele aspecte.
Potrivit art. 1 alin 1 din OUG nr.50/2008, „ Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu”, art. 5 alin 4 stabilind ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
In cauza suma de 14.682 lei a fost calculata de parata si după achitarea acesteia de către reclamant a fost transferata pe numele Administrației F. de Mediu la Trezoreria sector 6 București in contul „disponibil din taxe de poluare pentru autovehicule ”, aspect precizat in Întâmpinare si necontestat de către chemata in garanție.
F. de aspectele învederate anterior tribunalul constata ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 si 61 din codul de procedura civila pentru admiterea cererii formulata de parata.
Tribunalul constata ca in cuprinsul cererii de chemare in garantie nu exista vreo solicitare a paratei de obligare a chematei in garantie la suportarea dobanzii legale calculata la valoarea taxei de poluare si a cheltuielilor de judecata, din acest punct de vedere fiind necesar a fi respectate prevederile art. 129 alin ultim c.pr.civ.
In consecința, va fi obligata chemata in garanție Administrația F. pentru Mediu sa restituie paratelor suma de 14.682 lei ce a fost primita cu titlu de taxa de poluare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Voluntari prin Direcția generala a finanțelor publice a județului Ilfov, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea căii de atac recurenta a arătat că invocă prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila: «9. când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii» și solicită instanței să facă aplicarea art. 304/1 din Codul de procedura civila si sa analizeze cauza sub toate aspectele.
In fapt, petenta a solicitat restituirea sumei de 14.682 lei reprezentând taxa pe poluare pentru autoturismul second-hand marca Mercedes Benz, model Atego. Aceasta a mai solicitat si achitarea dobânzii legale, precum si a cheltuielilor de judecata.
Reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Voluntari și învederează faptul ca in conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe de poluare achitata de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul ca aceasta taxa de poluare a fost instituita de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea, prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se arata cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui buget, in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu.
Actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petenta (respectiv O.U.G nr.50/2008, prin normele sale de aplicare H.G. nr. 686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin. 5-8 modalitatea in care se transfera suma încasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu .
Având in vedere faptul că taxa de poluare achitată de către reclamanta nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrația Finanțelor Publice B., conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către petent,
intre recurentă si S.C. D. O. S.R.L, nu exista niciun raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare.
Se arată de asemenea faptul că intimata a formulat contestația administrativa depășind termenul legal de 30 de zile in raport de prevederile art. 207 alin.1 din Codul de procedura fiscala.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, petentului i s-a emis Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 14.11.2011, decizia respectiva fiind comunicata petentului care a achiesat la aceasta si a achitat taxele respective.
Față de data comunicării actului administrativ, petentul a solicitat restituirea sumei de 14.682 lei abia in data de 15.03.2012, depășind astfel termenul de 30 de zile.
Având in vedere cele expuse, se solicită admiterea excepției si respingerea cererii ca tardiv formulată.
Reclamanta S.C. D. O. S.R.L a achitat o taxa pe poluare pentru autoturismul second hand Opel, in suma totala de 14.682 lei, ulterior invocând jurisprudenta Curții Europene de Justiție.
Administrația Finanțelor Publice a orașului Voluntari, a comunicat contribuabilului ca plata taxei este legala, fiind efectuata in baza prevederilor unui act normativ in vigoare, iar in sistemul de drept romanesc precedentele judiciare referitoare la cauze similare nu constituie izvor de drept si nu pot reprezenta o bază legală pentru restituirea taxei.
Aceasta taxa de poluare se calculează atat pentru autovehiculele noi, cat și pentru cele second hand, în funcție de mai mulți parametri, în aceasta categorie intrând si autovehiculul pentru care a fost promovata aceasta acțiune.
Rațiunea introducerii unei astfel de taxe de poluare este in primul rând reducerea gradului de poluare a mediului, fapt pentru care taxa de poluare este mai mare in condițiile in care norma de poluare Euro este mai scăzuta. In aceste condiții, nu putem vorbi de o discriminare sau de o încălcare a principiului egalității in drepturi, taxa fiind introdusa doar pentru a limita gradul de poluare a mediului si a fost stabilita prin O.U.G. nr. 50/2008, act normativ ce a fost modificat prin Legea nr. 9/2012 lege ce a înlăturat neconcordantele cu dreptul european, act normativ ce nu a fost declarat neconstituțional si care nu încalcă prevederile din Tratatul Comunității Europene.
Emiterea acestor acte administrative fiscale s-a făcut in condiții de legalitate ținându-se cont de normele comunitare care au caracter prioritar in raport cu cele naționale, ce rezulta din Constituția României art. 11 al.1 si 2 precum si de art.148 alin.2 si 4, din Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana.
Susținerile reclamantei ca taxa de poluare, așa cum este reglementata în legislația interna a României ar contraveni Tratatului de instituire a Comunităților Europene, sunt neîntemeiate, întrucât valorile sociale a căror ocrotire a fost avuta in vedere de legiuitorul național, atunci când a adoptat norma juridica in temeiul căreia a fost încasata taxa respectiva, sunt diferite fata de cele avute in vedere de legiuitorul comunitar când a edictat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E.
Consideram ca instanța trebuie sa circumstanțieze corect, din punct de vedere juridic, cadrul legislativ, atunci când analizează dispozițiile OUG 50/2008 si ale HG 686/2008, care, susține reclamantul, ca ar incalca art.110 paragraful 1 din Tratatul Institutiv al Comunității Europene, adoptând o abordare cu particularizare stricta la speța, prin administrarea probatoriului propus de către părți.
Solicită sa se observe faptul ca instituția comunitara Comisia Europeana a recomandat instituirea acestei taxe de poluare având la baza principiul ca nivelul taxei de poluare sa se reducă pe măsura ce se diminuează valoarea autovehiculul, respectându-se totuși principiul „poluatorul plătește".
In momentul de fata se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului de taxare a autovehiculelor, iar după adoptarea unei directive in aceste sens, aceasta va deveni obligatorie la nivelul întregii Uniuni.
In prezent exista in vigoare un sistem de taxare a autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări in alte 16 state membre din cele 27 sub o forma sau alta, adică sub forma unei taxe de poluare sau sub forma unui impozit anual.
De asemenea, se poate observa ca reclamanta nu face dovada ca aceasta taxa de poluare instituita ar fi nelegala, obligația plații acestei taxe de poluare fiind prevăzuta atat pentru
autoturismele autohtone noi si second-hand cat si pentru cele achiziționate din spațiul comunitar (noi si second-hand), astfel ca prin achitarea acestei taxe de poluare de către petent, nu i s-a încălcat acestuia niciun drept sau interes legitim si nu i s-a cauzat nici un prejudiciu.
In drept, art. 299 si următoarele Cod procedura civila.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și își însușește considerentele acesteia.
Contrar susținerilor sale, recurenta pârâtă AFP Voluntari are calitate procesuală pasivă în cererea dedusă judecății, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. 1 și art. 8 alin. 3 din normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, aprobate prin HG nr. 686/2008 – din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale rezultând obligația administrațiilor financiare de restituire a taxei de poluare încasată de la persoanele fizice.
Nu este întemeiat motivul de recurs prin care se susține tardivitatea cererii de chemare în judecată, ca efect al formulării contestației administrative după expirarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 207 alin. 1 din OUG nr. 92/2003, având în vedere că prin decizia nr. 24/14.11.2011 (obligatorie potrivit art. 330/7 alin. 4 c.p.c.), ICCJ a admis recursul în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că, așa cum a constatat și instanța de fond, art. 110 (fost art. 90) TFUE se opune instituirii unei taxe de poluare precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, opinie ce a fost confirmată de jurisprudența CJUE, prin hotărârile pronunțate în cauzele T. (hotărârea din 07.04.2011 în cauza C-402/09) și N. (hotărârea din 07.07.2011 în cauza C-263/10).
Prin urmare, conform unei jurisprudențe constante a CJUE, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului comunitar și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
În opinia Curții, nu prezintă relevanță invocarea de către recurentă a dispozițiilor Legii nr. 9/2012, având în vedere că reclamanta a plătit taxa de poluare sub imperiul prevederilor OUG nr. 50/2008 și că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată îl constituie art. 110 (fost 90) din TFUE.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VOLUNTARI prin DIRECȚIA GEERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr.555/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., intimatul-pârât S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. D. G. R. I. V. D. C.
Grefier,
T. M.
Red. Jud. VDC/Tehnored. CE/2 ex
Tribunalul Ilfov, Secția Civilă
Jud. fond, N. N. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4627/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 407/2013. Curtea de... → |
|---|
