Pretentii. Decizia nr. 660/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 660/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 1187/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 660
Ședința publică din 14.02.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.1294F/21.05.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă . S., având ca obiect „pretenții - taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și observând că s-a solicitat judecarea în lipsă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 10 aprilie 2012, reclamanta . S. a chemat în judecată pârâta ADIMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI SECTOR 2, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6.823,32 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare achitată acesteia, plus dobânda legală la data restituirii efective a sumei pretinse.
Prin sentința civilă nr.1294F din 21.05.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția civilă a fost admisă ca întemeiată cererea reclamantei, a fost obligată pârâta către reclamantă să-i restituie suma de 6.823,32 lei, contravaloare taxă specială de primă înmatriculare și plata dobânzii legale, calculată potrivit art.124 Cod procedură fiscală de la data de 10 aprilie 2012 și până la plata efectivă a debitului .
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit contractului de leasing financiar nr._/8.04.2008, reclamanta, în calitate de utilizator, a primit în sistem de leasing dreptul de folosință și posesie a unui autoturism marca FORD TRANZIT second-hand 2002 de la societatea de leasing . IFN SA București, în calitate de locator, cu obligația achitării ratelor de leasing până la 24.04.2009 și a posibilității exercitării opțiunii de cumpărare asupra bunului în condițiile art.3.9 din contract.
Din factura . nr._/2008 și OP din 16.04.2008 a rezultat că reclamanta a plătit în numele societății de leasing suma de 6.823,32 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
De asemenea, potrivit facturii . nr._/2009, a rezultat că în condițiile clauzelor cuprinse în contractul de leasing, reclamanta a achitat valoarea reziduală a autovehiculului în discuție, devenind astfel proprietarul acestui autoturism.
În aceste condiții, reclamanta s-a considerat îndreptățită să solicite restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Instanța de fond a reținut că reclamanta a achitat această sumă anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.50/2008, fiind în prezența taxei de primă înmatriculare reglementată de art.2141 și 2143 Cod fiscal și datorată conform acestor prevederi, cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismului.
S-a reținut și că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
Procedându-se astfel, tribunalul a constatat existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Dispozițiile art.25 și art.28 din Tratatul Comunității Europene statuează unul dintre principiile fundamentale de funcționare a acesteia, și anume libertatea de circulație a mărfurilor.
Tocmai pentru respectarea acestui principiu, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Ori dispozițiile art. 2141 din Capitolul 2 indice 1 Cod fiscal (potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România), instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25 din Tratat, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
Potrivit Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană ratificat prin Legea nr. 157/2005, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Astfel, s-a reținut de prima instanță că dispozițiile privind achitarea taxei de primă înmatriculare pentru autoturisme second-hand înregistrate într-un stat al U.E. sunt discriminatorii și în contradicție cu fostul art.90 din fostul TCE, atâta timp cât o astfel de taxă se percepe numai la înmatricularea pentru prima dată în România a unor autoturisme deja înmatriculate în C.E., nu și pentru autoturismele second-hand provenite din piața națională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI.
În motivarea recursului formulat, recurenta-pârâtă arată că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală.
Apreciază că în cauză nu se poate reține incidența unei reprezentări legale în sensul art.70 din Codul de procedură civilă, arătând în acest sens că taxa specială auto a fost achitată de societate de leasing iar cererea de chemare în judecată este formulată de utilizator, parte a contractului de leasing.
În raport și de art. 12 din OG nr.51/1997 care reglementează activitatea de leasing, in cazul unui utilizator al unui bun ce face obiectul contractului de leasing, nu se poate retine incidența unei reprezentări legale a finanțatorului de către utilizator, in scopul atacării unui act administrativ ori pentru restituirea taxei speciale pentru autoturisme.
Pe fondul cauzei, se arată că taxa achitata de către firma de leasing la bugetul statului, a fost perceputa în baza art.214 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, în forma în vigoare la data plății, prevederi legale care nu au fost declarate neconstituționale în perioada în care și-au produs efectele.
Mai mult, în prezent, OUG nr.50/2008 și normele sale de aplicare (H.G. nr. 686/2008) au abrogat dispozițiile art.214 din Codul fiscal.
Apreciază așadar că intimata-reclamantă are la dispoziție procedura reglementată de H.G. nr. 686/2008 pentru a obține restituirea sumelor rezultate ca diferend dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule plătită în conformitate cu prevederile art. 2141 - 2143 Cod Fiscal și taxa pe poluare pentru autovehicule.
Cu privire la obligarea recurentei-pârâte la restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, învederează că restituirea de sume de la buget la cerere, se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitată nu poate fi încadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, reclamanta negăsindu-se în nici una din aceste prevederi.
Cu privire la plata dobânzilor legale aferente debitului principal, arată că reclamanta nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu, de vreme ce taxa de primă înmatriculare a fost plătită de către proprietarul autovehiculul în temeiul dispozițiilor legale în vigoare la momentul efectuării plații, în baza unui temei legal.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Analizând probele administrate în cauză Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei de poluare și faptul că normele care au instituit această taxă contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. și N.. Normele prin care s-au instituit taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.
De asemenea, prima instanță a reținut în mod corect că plătind prețul și devenind proprietarul autovehiculului, reclamantul a dobândit calitate procesuală activă, întrucât prejudiciul creat prin prelevarea taxei de poluare s-a răsfrânt asupra patrimoniului acestuia.
În ceea ce privește neparcurgerea procedurii prealabile, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.1294F/21.05.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă . S., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. D. G. R. I. V. D. C.
Grefier,
T. M.
Red. Jud. SDG
Tehnored TM/2 ex.
Tribunalul Ialomița, Secția Civilă
Jud. fond, B. A.
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1029/2013. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2171/2013.... → |
|---|
