Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1029/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1029/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 651/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1029
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.03.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE :S. O.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol este soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul S. T. DIN BUCUREȘTI, FILIALA ETA în contradictoriu cu pârâta R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT BUCUREȘTI având ca obiect “refuz soluționare cerere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul, prin consilier juridic, T. M., care depune delegație la dosar și pârâta, prin consilier juridic T. E., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul, prin consilier juridic, depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei, de care instanța ia act, anulând-o.
Pârâta, prin consilier juridic, depune la dosarul cauzei întâmpinare în 2 exemplare.
Curtea comunică reclamantului un exemplar al întâmpinării depuse de pârât.
Curtea invocă din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel București și acordă cuvântul părților prezente pe excepția invocată.
Reclamantul, prin consilier juridic, arată că lasă la aprecierea instanței.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită instanței admiterea excepției.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe excepția de necompetență materială a instanței.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.01.2013 sub numărul de dosar_ reclamanta S. T. din București - Filiala E.T.A. a chemat în judecată pe pârâta R. A. de Transport București solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va prinunța să se dispună obligarea pârâtei sa comunice sindicatului reclamant daca a formulat acțiuni în răspundere patrimoniala în contradictoriu cu șefii de autobaza, directorii si/sau membrii comisiei de disciplina care au semnat acte privind desfacerea contractelor individuale de munca, dovedite pe cale judecătoreasca ca fiind netemeinice si nelegale .
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 14.11.2012 a formulat si a inregistrat sub nr._ o notificare prin care a solicitat paratei RATB cererea din petitul prezentei chemări in judecata, deoarece sindicatul reclamant, conform atribuțiilor legale si statutare are dreptul de a fi informat si de a analiza daca angajatorul isi recuperează pierderile financiare provocate de anumiți angajați cu funcții de răspundere.
La data de 28-decembrie-2012 parata RATB a formulat opinia juridica înregistrata sub nr._ prin care a arătat cvă refuză să rezolve cererea reclamantei, motivând în mod greșit faptul că aceasta a solicitat " informație publică în sensul Legii nr. 544/2001 ", ignorând in mod culpabil dispozițiile Legii dialogului social si activitatea sindicala .
A arătat faptul ca din interpertarea art 2 alin 1 litera b din Legea 554/2004 se desprinde concluzia ca sfera autorităților publice cuprinde si regiile autonome de interes local înființate în condițiile Legii nr. 215/2001 si cele înființate în condițiile Legii nr. 15/1990, fiind unanim admis faptul ca aceste regii sunt persoane juridice mixte de drept public si privat, având drept scop realizarea unor interese publice sau indeplinirea de servicii publice, fiindu-le incredintate prin acte de putere, in virtutea art. 136 alin. (4) din Constituția revizuita si art. 12 din Legea nr. 213/1998, administrarea bunurilor proprietate publica .
In acest context, actele emise de către consiliile de administrație ale acestor regii autonome precum si contractele administrative incheiate de către aceste entități publice sunt supuse controlului instanței de contencios administrativ .
Conform art. 52 din Constituție: " Persoana vătămata într-un drept al sau ori ., de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este îndreptățită sa obtina recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei. "
Noțiunea de interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu se confunda cu noțiunea de interes in sensul de condiție de de exercitare a dreptului la acțiune in dreptul procesual civil (folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii . . Stabilirea existentei unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problema pe fond in litigiul administrativ.
Potrivit Art. 8 alin.(i) ind. 1, introdus in Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 262/2007, persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invoca apărarea unui interes legitim public numai in subsidiar, in măsura in care vătămarea interesului legitim public decurge logic din incalcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
Caracterul "explicit" al manifestării de voința a autorității administrative ( de a ignora o cerere si, prin urmare, de a refuza soluționarea acesteia ), nu rezulta numai din imprejurarea ca răspunsul autorității conține adverbe negative. Interpretarea literala extensiva a noțiunii de " exprimare explícita " aduce în lumina fireasca similitudine existenta intre refuzul expres si cel implicit, atunci cand ambele se realizează prin exprimări " explicite ", de natura de a nu lasa niciun dubiu asupra sensului acestora.
Principiul evitării abuzului de putere impune ca din conduita administrativa sa lipsească abuzul de putere, in sensul ca intimata va trebui sa-si exercite prerogativele doar in scopul pentru care i-au fost conferite, urmând sa evite, în mod special, folosirea acestora fara un temeinic fundament juridic sau pentru realizarea unor scopuri care nu sunt justificate de un interes public .
Deci, dacă în cazul încalcarii principiului proportionalitatii este vorba de un exces de putere in folosirea dreptului de apreciere, in cazul abuzului de putere este vorba despre o deturnare a prerogativelor ce i-au fost conferite, acțiunea sa administrativa fiind lipsita de orice fundament juridic si străina de realizarea unui interes public.
Este cunoscut ca norma permisiva, in dreptul administrativ, exprima puterea discreționara data autorității de a acționa sau nu, libertatea de apreciere de a acționa . altul, ceea ce nu echivalează cu faptul ca aceasta putere poate fi utilizata abuziv, fara justificări legale ale opțiunii sale . A accepta contrariul ar insemna acceptarea excesului de putere fara niciun control al activității administrației, ceea ce este nepermis . drept care, potrivit dispozițiilor Art. 1 alin. (4) din Constituția României, revizuita, se organizează nu doar potrivit principiului separației puterilor (legislativa, executiva si judecătoreasca ), dar si a celui al echilibrului acestora in cadrul democrației constituționale .
In analiza excesului de putere, nu poate fi ignorata ideea ca in raporturile de drept administrativ primează interesul public, ce vizează ordinea de drept si democrația constituționala, garantarea drepturilor, libertăților si îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, precum si realizarea competentelor autorităților publice.
În drept reclamanta a invocat art. 3 din Codul de procedura civila, art . 28, Art. 30, Art. 31 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, art 7 si art. 8 din Legea nr. 554/2004 .
Pârâta legal citată a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipseidovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată ,excepția necompetenței materiale a instanțeide judecată ,iar în subsidiar a solicitat respingerea cereri ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 18.03.2013 instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a instanței de judecată.
Analizând cu prioritate excepția de necompetență materială a instanței de judecată ,potrivit art 137 alin 1 din C., curtea reține că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.
Potrivit art 22 alin 1 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.
Curtea reține că reclamantul a învestit instanța de judecată cu o cerere care are ca temei de drept substanțial prevederile cuprinse în Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, învederând faptul că pârâta refuză în mod nejustificat să îi comunice informațiile de interes public solicitate de către aceasta.
Pe de altă parte, chiar și în situația în care cererea reclamantului nu se întemeiază de dispozițiile cuprinse în Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, curtea reține că cererea reclamantului este de competența tribunalului având în vedere prevederile art 10 alin 1 din Legea 554/2004.
Potrivit art 10 alin 1 din Legea 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale .
Pârâta RATB este o autoritate publică locală asimilată în sensul art 2 punctul 1 litera b din Legea_ potrivit căruia sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică .
Având în vedere situația de fapt și de drept menționată anterior curtea va admite excepția de necompetență materială și va declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul S. T. DIN BUCUREȘTI, FILIALA ETA în contradictoriu cu pârâta R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT BUCUREȘTI în favoarea Tribunalului București, SCAF.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul S. T. DIN BUCUREȘTI, FILIALA ETA, cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâta R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT BUCUREȘTI, cu sediul în București, bld. D. G., nr. 1, sector 1, în favoarea Tribunalului București, SCAF.
Irevocabilă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. F. V. M.
| ← Cetăţenie. Sentința nr. 88/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 660/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
