Pretentii. Hotărâre din 15-04-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 6251/87/2012
NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1638
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.04.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. I.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: C. I. G.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 66 din data de 22.01.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal, în dosarul nr._, de recurenta - pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., în contradictoriu cu intimatul – reclamant N. D. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, verificând conținutul cererii de recurs, constată că recurenta - pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cererea în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de fată, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul N. D. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2680 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu inflația și dobânzile legale, de la data plății și până la data achitării efective.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale C. Administrativ și Fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 66/22 ianuarie 2013, prin care a dispus admiterea cererii reclamantului și restituirea către acesta a sumei de 2680 lei plătită cu titlu de taxă pe poluare prin chitanța . nr._/21.11.2012, cu dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Prin decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule emisă de AFP A., reclamantului i-a fost calculată o taxă pe poluare de 2680 lei pentru autoturismul second –hand marca Volkswagen Beeatle.
Reclamantul a investit tribunalul cu o cerere privind rambursarea sumelor prelevate de Statul Român cu încălcarea dreptului comunitar, în speță art. 110 din Tratatul UE ( art. 90 parag. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene).
Prin Decizia nr. 24/2011 a ICCJ privind soluționarea unui recurs în interesul legii s-a reținut că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit cu claritate că taxa de poluare reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011 inclusiv cu modificările aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 pentru aplicarea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr. 17/2011 (potrivit paragrafului 27 din hotărârea preliminară prin care s-a soluționat Cauza C-263/10, N.), contravine dispozițiilor art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Conform dreptului fiscal românesc, contribuabilii au la dispoziție prevederile art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală pentru a solicita restituirea taxei de poluare prelevate "prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale". O asemenea cerere de restituire poate fi formulată în termen de 5 ani, calculați de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire, conform art. 135 Cod procedură fiscală. În continuare tribunalul a examinat dacă prevederile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule încalcă prevederile art. 110 din Tratatul UE ( Art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene).
Prevederile Legii nr. 9/2012, au fost introduse ca urmare a hotărârii Curții Europene de Justiție date in Cauza N., prin care s-a reținut că „toate modificările succesive aduse OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, in timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcina fiscala.” S-a conchis în sensul ca „reglementarea naționala are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului.
Potrivit art. 4 din lege, „Obligatia de plata a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidentele autoritarii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și art. 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduala a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. (2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării pe piața națională”.
discriminarea rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 1/2012 care stabilesc ca: ”Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspenda pana la 1 ianuarie 2013.”
Efectul suspendării acestor prevederi legale nu face altceva decât să mențină discriminarea autovehiculelor importate din Uniunea Europeana în cazul reînmatriculării, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe aceasta taxa la reînmatriculare, discriminarea fiind sesizata de către instanțele naționale raportat la constatările Curții de Justiție a Uniunii Europene .
Prin urmare, prin suspendarea prevederilor legale anterior precizate, instituita prin OUG nr. 1/2012 –noua lege este echivalenta cu OUG 50/2008, ajungându-se din nou in situația în care se percepe taxa de poluare doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe aceasta taxa pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului Uniunii Europene, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare.
De asemenea, taxa instituita prin Legea 9/2012 nu respecta principiul “poluatorul plateste” deoarece nu toti cei care polueaza platesc aceasta taxa. Astfel, cei care inmatriculeaza pentru prima data pe teritoriul Romaniei un autovehicul trebuie sa plateasca aceasta taxa iar cei care sunt proprietari de autovehicule deja inmatriculate si care polueaza mai mult nu platesc aceasta taxa pe poluare.
Legea nr. 9/2012 în varianta rezultată prin suspendarea dispusă prin OUG nr. 1/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța a apreciat ca neconforma cu dreptul comunitar decizia, emisă de AFP A., prin care reclamantului i-a fost calculată o taxă de poluare de 2680 lei pentru autoturismul second – hand marca Volkswagen.
În raport de cele expuse, tribunalul a constatat că taxa pentru emisiile poluante achitată de reclamant în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 (1) din Tratat CE și a dispus restituirea sumei de 2680 lei .
Referitor la acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de poluare, tribunalul a reținut că legislația care reglementează dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este dispusă de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, potrivit căruia, „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”, iar nu de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 sau de dispozițiile art. 1084 din Codul civil, astfel cum a solicitat reclamantul.
Astfel, potrivit prevederilor fiscale mai sus enunțate, „cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare”.
Conform art. 117 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, „prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere”.
Prin coroborarea dispozițiile enunțate, Tribunalul a constatat că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei.
Împotriva Sentinței nr. 66/22 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., susținând ca este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
1. Sentința criticată este pronunțată după data de 14 noiembrie 2011, dată la care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat Decizia nr. 24/2011. Din acest motiv instanța de fond a apreciat ca fiind nelegală decizia de calcul a taxei pe poluare și a lărgit cadrul procesual peste cererea cu care a fost investită.
Instanța a apreciat greșit aspectele deduse judecății și a ignorat apărările din întâmpinare privitoare la inadmisibilitatea acțiunii, în condițiile în care nu s-a solicitat restituirea taxei pe poluare în baza art. 117 din Codul de procedură fiscală.
2. Atât acțiunea formulată, cât și sentința recurată dezbat în favoarea reclamantului aspecte de drept european, însă instanța ar fi trebuit să țină cont de următoarele aspecte:
a) Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat decât în cadrul procedurii preliminare în două cauze cu care a fost sesizată, T. și N., astfel că nu se poate institui cu putere de lege că taxa colectată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar.
b) Dacă aspectele de drept erau lămurite, Institutul Național al Magistraturii s-ar fi pronunțat ferm în aplicarea corectă a legii, îndrumând spre respectarea principiului unitar cu ocazia dezbaterii pe tema aplicării hotărârii preliminare a C.J.U.E. în cauza C-402/09, T., dezbatere ce a avut loc la București, în data de 10 mai 2011.
c) Oricare ar fi fost dezbaterile naționale și europene privind legalitatea încasării taxei, acest fapt s-a făcut la cererea expresă a contribuabilului și în temeiul Legii nr. 9/2012, temei de drept care nu a fost analizat nici la Înalta Curte de Casație și Justiție și nici la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
3. Taxa pe poluare a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului reprezentând opțiunea legiuitorului național. Curtea de Justiție, prin jurisprudența sa, a statuat în mod constant că Tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin regimul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
În concluzie, pentru motivele arătate, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul – reclamant, deși a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Litigiul dedus judecății vizează refuzul pârâtei de restituire a taxei pe poluare în valoare de 2.680 lei și a dobânzii aferente, taxă achitată la data de 21.11.2012, conform chitanței . nr._/21.11.2012, în temeiul Legii nr. 9/2012.
Cererea de restituire a taxei pe poluare formulată de reclamant și înregistrată la AFP A. sub nr._/05.12.2012 se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 117 lit. d) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, nelegalitatea perceperii taxei fiind invocată prin raportare la prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (fost 90 TCE).
În privința fondului cauzei, hotărârea primei instanțe este legală, fiind reținut corect refuzul nejustificat al pârâtei de restituire a taxei pe poluare achitată de reclamant, atât timp cât suspendarea aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012, dispusă prin art. 1 din OUG nr. 1/2012, a avut ca efect menținerea regimului discriminatoriu instituit de OUG nr. 50/2008 pentru autovehiculele importate din Uniunea Europeană în cazul reînmatriculării, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență.
S-a revenit astfel la situația în care se percepe taxă pe poluare doar pentru autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării acestora în România, fără ca această taxă să fie percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, reglementarea internă a taxei pe poluare fiind în aceste condiții contrară prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Taxa instituită prin Legea nr. 9/2012 nu respectă nici principiul „poluatorul plătește”, împrejurare constatată corect de instanța de fond, atât timp cât există excepții de la plata acestei taxe, cum ar fi situația proprietarilor de autovehicule deja înmatriculate în România.
În concluzie, pentru considerentele arătate, Curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 66 din data de 22.01.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal, în dosarul nr._, de recurenta - pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., în contradictoriu cu intimatul – reclamant N. D. L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.04.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
E. I. C. P. C. I. G. R. B.
Red. I.E.
Tehnored. R.B./2 ex./03.06.2013
Tribunalul Teleorman – jud. fond N. T.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1141/2013.... | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 1710/2013.... → |
|---|
