Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2294/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2294/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 24228/3/2011
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2294
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27.05.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - D. M. B.
JUDECĂTOR - H. P.
JUDECĂTOR - F. G. A.
GREFIER - ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă I. M. și de recurenta-pârâtă Direcția Generală de Poliție Comunitară Sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2679/28.06.2011, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 20.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când Curtea, a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în temeiul art. 146 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 27.05.2013, cu respectarea termenului prevăzut de art. 260 alin. 1 din Codul de procedură civilă, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului București sub nr. _ /CA/2011, reclamanta I. M. în contradictoriu cu pârâta D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 6, a solicitat instantei sa dispuna suspendarea executarii deciziei nr. D 791/17.03.2011 emisa de parata, anularea acestei decizii, reluarea activitatii in cadrul Compartimentului Achizitii sau in cadrul altui compartiment cu activitate intensa si ale carui atributii de serviciu sunt compatibile cu pregatirea profesionala si aptitudinile sale in conformitate cu OG nr. 63/2010 si HCL S 6 nr. 153/12.08.2010, precum si obligarea paratei la plata catre reclamanta a drepturilor salariale lunare integral ( inclusiv norma de hrana in suma de 500 lei /lunar) incepand cu data de 21.03.2011 cand i-au incetat raporturile de serviciu si pana la reluarea activitatii.
In motivarea actiunii reclamanta invedereaza in principiu ca prin decizia contestata a fost eliberata din functia publica de consilier grad profesional superior, clasa I- pe care o detinea in cadrul Biroului Achizitii, cu posibilitatea de a primi ajutorul de somaj in suma de 300 lei lunar, timp de 6 luni.
Impotriva acestei decizii, in timp util reclamanta a formulat atat prezenta actiune in justitiei cat si plangere la autoritatea emitenta, astfel cum reiese din prevederile art. 3 din dispozitia contestata.
In sustinerea cererii de suspendare si anulare a deciziei mentionate reclamanta solicita instantei sa constate ca la data eliberarii preavizului in cadrul Serviciului achizitii erau 4 persoane pe posturile de executie cu grade profesionale diferite de la superior la debutant si un post de conducere din totalul de 8 posturi de executie si un post de conducere, iar dupa adoptarea noii Organigrame a institutiei prin HCL S 6 nr. 153/12.08.2010, C. Achizitii are alocate 4 posturi de executie cu grade profesionale diferite de la debutant la superior si un post de conducere ocupat de aceeasi persoana, deci fiecare dintre cei care lucrau conform vechii organigrame in cadrul acestui serviciu ar fi avut un loc de munca si in baza noii organigrame.
In plus, a solicitat inscris paratei sa i se dea posibilitatea de a ramane in cadrul institutie fie si pe o alta functie de executie, de nivel inferior, chiar si in cadrul altui serviciu.
De asemenea, reclamanta sustine ca la emiterea deciziei contestate parata nu a respectat prevederile art. 61 pct. 4 din Acordul Colectiv de Munca nr. A 2957/29.03.2010 potrivit carora reducerea unui post este justificata doar daca atributiile aferente acestuia se modifica in proportie de 50% ceea ce nu s-a intamplat in cazul sau, intrucat exista posturi cu atributii similare in noua organigrama si, in plus nu s-a tinut seama de faptul ca dupa reluarea activitatii in luna iulie 2010, in cadrul paratei, reclamanta si-a indeplinit exemplar atributiile de serviciu si are o situatie aparte in sensul ca nu poate beneficia de ajutorul de somaj intrucat nu a lucrat 12 luni in ultimele 24 inaintea concedierii, are in intretinere un copil minor si este singura intretinatoare a familiei, a obtinut locul de munca prin concurs si l-a recastigat prin decizia Curtii de Apel Bucuresti de reintegrare in munca. De asemenea sustine ca in cadrul Serviciului Achizitii s-a ocupat de intocmirea documentatiei in vederea intocmirii de noi contracte cu diversi furnizori de servicii si a respectat programul de lucru, in perioada de preaviz a lucrat in fiecare zi program normal si nu a beneficiat de posibilitatea de a avea un program redus de 4 ore pe zi, nu are sanctiuni disciplinare neradiate si a dovedit in permanenta disponibilitatea de a lucra chiar si ore suplimentare, in conditii mai grele, fara a solicitat drepturi salariale suplimentare, iar concedierea sa ar lipsi intreaga familie de cea mai mica masura de protectie sociala. F. de toate acestea considera ca in cazul sau se impune a fi luata pe langa masura anularii deciziei contestate si masura provizorie a suspendarii executarii acesteia.
Prin intampinarea formulata in cauza, parata a invocat exceptia lipsei procedurii prealabila, fata de prevederile art. 7 din legea nr. 554/2004, aratandu-se in principiu ca formularea acesteia dupa introducerea actiunii in instanta nu este de natura sa complineasca lipsa acestei proceduri, avand in vedere caracterul sau prealabil evidentiat si de practica ICCJ prin care s-a statuat ca plangerea trebuie adresata autoritatii emitente inainte de formulare actiunii in instanta, acest lucru reiesind chiar din denumirea acesteia.
In plus, in conditiile in care nu a fost formulata o astfel de plangere chiar si cererea de suspendare a executarii deciziei este inadmisibila avand in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 15 coroborat cu art. 7 din legea nr 554/2004.
De asemenea, se sustine ca in cadrul deciziei contestate sunt mentionati in mod corect, pasi pe care reclamanta putea sa-i urmeze pentru a contesta aceasta deciziei context in care aceasta sustine in mod eronat ca din cuprinsul acestui act ar reiesi ca putea sa se adreseze concomitent atat autoritatii emitente cat si instantei de judecata in acest scop.
Tot prin intampinare a fost invocata si exceptia puterii de lucru judecat cu privire la actul premergator emiterii deciziei contestate, respectiv a instiintarii de preaviz nr. 8368/20.08.2010, intrucat actiunea formulata de reclamanta in vederea suspendarii si anularii acestuia a fost respinsa ca neintemeiata de aceasta instanta, in cadrul dosarului nr._/3/2010.
Cat priveste cererea de suspendare a executarii deciziei nr. 791/17.03.2011, parata sustine ca in speta nu sunt indeplinite conditiile prevazute de legea nr. 554/2004 respectiv nu exista caz bine justificat si nici nu se poate retine ca aceasta masura se impune a fi luata pentru prevenirea unei pagube inimente, avand in vedere ca reclamanta in actiune nu a evidentiat aspecte care sa puna sub semnul intrebarii prezumtiile de legalitate, autenticitate si veridicitate de care se bucura actul administrativ contestat, iar natura masurii dispuse prin acesta nu constituie prin ea insasi un caz bine justificat. In plus, reclamanta nu a aratat in ce ar constat prejudiciu iniment ce i-ar fi produs prin masura dispusa si mai ales ca acesta este greu sau imposibil de inlaturat, intrucat asa cum s-a statuat si prin practica ICCJ, eventuala producere a pagubei trebuie sa fie o consecinta directa a cazului bine justificat ce indreptateste suspendarea actului, aspect nedovedit in cauza, mai ales ca in ipoteza anularii dispozitiei contestate, drepturile salariale de care reclamanta este lipsita in prezent, pot si solicitate in intregime si se datoreaza retroactiv.
Pe fond parata a sustinut ca actiunea este neintemeiata intrucat decizia a carei suspendare si anulare se solicita in cauza a fost emisa cu respectarea tuturor conditiilor prevazute de legea nr. 188/1999 rep. avand in vedere ca postul reclamantei de consilier clasa I, grad superior, treapta 3 de salarizare- din cadrul Serviciului Investitii, Achizitii Publice si Urmarire Contracte, a fost redus prin desfiintare conform dispozitiilor art. 99 alin. 1 lit. b in conditiile in care DGPCS6 si-a redus personalul ca urmare a reorganizarii activitatii prin reducerea postului ocupat de reclamanta conform HCL S 6 153/201 emisa in aplicarea OUG nr. 63/2010, neexistand un post corespunzator pe care reclamanta sa il poata ocupa in cadrul institutiei, in conditiile in care prin noua organigrama aprobata de HCL S6 nr. 153/12.08.2010, nou infiintatul Serviciul de Achizitii Publice si Administrativ s-a creat prin unirea Serviciului de Investitii, Achizitii Publice si Urmarire Contracte cu Serviciul Administrativ, prin reducerea numarului de posturi la jumatate.
Totodata, cat priveste capatul de cerere privind acordarea drepturilor salariale parata solicita respingerea acestuia ca urmare a respingerii capatului de cerere principal privind anularea deciziei, iar pe de alta parte mentioneaza ca acordarea normei de hrana nu se poate face decat pentru munca prestata efectiv, astfel ca in situatia anularii deciziei de eliberare din functie reclamanta nu are dreptul de a primi si norma de hrana precum solicita, ci doar celelalte drepturi salariale.
Prin sentința civilă nr.2679 din 28 iunie 2011 Tribunalul București a respins exceptia lipsei procedurii prealabile; a admis în parte acțiunea reclamantei și în consecință, a anulat decizia nr. D 791/17.03.2011; a obligata pârâta sa reincadreze reclamanta in functia publica detinuta si sa plateasca acesteia despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate si cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat incepand cu data de 21.03.2011 si pana la data reincadrarii efective, inclusiv suma cuvenita lunar ca si norma de hrana.
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării deciziei contestate.
Tribunalul retine in privinta exceptiei lipsei procedurii prealabile ca aceasta este neintemeiata si nu poate atrage inadmisibilitatea actiunii intrucat, asa cum reiese din inscrisul de la fila 56 reclamanta a formulat o astfel de plangere fiind inregistrata la parata sub nr._/06.04.2011 si chiar daca aceasta este ulterioara inregistrarii cererii de chemare in judecata,(01.04.2011), instanta apreciaza ca scopul pentru care a fost reglementata o astfel de procedura prin art. 7 din legea nr. 554/2004, a fost atins in cauza chiar si in aceste conditii.
Astfel, tribunalul considera ca instituirea recursului administrativ, respectiv a plangerii prealabile reflecta vointa legiuitorului de a se da posibilitate autoritatii emitente a unui act administrativ considerat vatamator, de a revoca acest act inainte ca el sa-si produca efectele, in functie de argumentele invocate de persoana ce se considera vatamata prin raportare la actul respectiv si de a degreva astfel instanta de contencios administrativ de o eventuala actiune in anulare a actului.
Or, in speta, pe de o parte decizia contestata si-a produs efectele incepand cu data de 21.03.2011, asa cum reiese chiar din continutul actului, prin eliberarea reclamantei din functia publica de executie detinuta in cadrul paratei, ca urmare a reducerii numarului de posturi si reorganizarii, astfel ca revocarea deciziei de catre parata nu mai era cu putinta, avand in vedere si dispoziitile art. 1 alin. 6 din legea nr. 554/2004, iar pe de alta parte desi sesizata de catre reclamanta la data de 06.04.2011, cu o astfel de plangere, parata nu si-a manifestat in termenul legal de solutionare, implinit la 06.05.2011, vreo intentie in sensul de a da curs favorabil solicitarii reclamantei de a revoca aceasta decizie, astfel ca introducerea actiunii in fata instantei de contencios administrativ era oricum inevitabila.
Astfel ca, date fiind aceste circumstante, tribunalul apreciaza ca respingerea prezentei actiunii ca inadmisibila pentru ca plangerea prealabila a fost adresata autoritatii emitente a actului, ulterior introducerii actiunii in instanta ar fi o solutie excesiv de formalista iar in acest sens trebuie avute in vedere si modificarile aduse prevederilor art. 109 alin. 3 prin legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelararea solutionarii proceselor, care scot practic din sfera dispozitiilor procedurale imperative, prevederile privind parcurgerea procedurii prealabile anterior introducerii actiunii, din moment ce neindeplinirea unei astfel de proceduri poate fi invocata doar de parat prin intampinare nu si din oficiu si oricand, ca in cazul nulitatilor absolute ce sanctioneaza nerespectarea unor prevederi imperative ale legii.
Ori, in aceste conditii, in speta, tribunalul apreciaza ca se impune respingerea exceptiei lipsei plangerii prealabile ca neintemeiata.
De asemenea, cat priveste exceptia puterii de lucru judecat invocata prin intampinare, tribunalul constata ca fata de actele ce fac obiectul actiunii dosarului nr._/3/2010, al acestei sectii, in cadrul caruia prin incheierea din 11.03.2011(f.50-52), s-a respins cererea de suspendare a efectelor instiintarii nr.A 8363/20.08.2010 formulata de reclamanta in contradictoriu cu parata, solutia instantei anterior mentionata nu are relevanta pentru solutionarea acestei cauze, intrucat pe de o parte nu s-a solutionat decat cererea de luare a unei masuri provizorii cu privire la un act ce a stat si la baza emiterii deciziei contestate in prezenta cauza, iar pe de alta parte instanta nu s-a pronuntat cu privire la valabilitatea actului in sine, pentru a putea influenta legalitatea emiterii deciziei analizate in prezenta cauza, context in care tribunalul apreciaza ca aceasta exceptie reprezinta in fapt o aparare pe fond si nu o exceptie in sine, intrucat prin aceasta se tinde a se evidentia valabilitatea emiterii preavizului impus de lege in vederea emiterii deciziei de eliberare din functie, in cazul reclamantei. Pentru aceste motive, tribunalul va avea in vedere aceasta situatie in cadrul analizarii capatului de cerere privind anularea deciziei contestate si nu ca o exceptie, asa cum a fost formulata.
Cat priveste cererea de suspendare a executarii deciziei nr. D 791/17.03.2011 emisa de parata, tribunalul constata ca in sustinerea acesteia reclamanta nu a facut dovada indeplinirii celor doua conditii impuse de art. 15 alin. 1 rap. la art. 14 alin. 1 din legea nr. 554/2004 si anume existenta unui caz bine justificat si prevenirea unei pagube iminente, intrucat in sprijinul acestei cereri nu a invocat decat consecintele pe care masura dispusa prin decizia contestata, le are asupra statutului sau profesional dar si familial, prin lipsirea de drepturile salariale pe care le-ar fi obtinut daca si-ar fi continuat activitatea in cadrul paratei.
Cat priveste cererea de anulare a deciziei mentionate, tribunalul constata ca prin aceasta s-a dispus ca incepand cu data de 21.03.2011 reclamantei, in calitate de consilier clasa I grad profesional superior, ii inceteaza raporturile de serviciu cu DGPL- Sector 6, prin eliberarea din functia publica de executie, ca urmare a reducerii numarului de posturi si reorganizarii, iar potrivit art. 2 din acesta decizie, de la aceeasi data reclamanta beneficiaza potrivit legii de drepturi din bugetul asigurarilor pentru somaj.
In prealabil, prin instiintarea nr. A 8368/20.08.2010, (f.42), reclamantei i s-a comunicat ca incepand cu data de 16.08.2010 postul pe care-l ocupa a fost redus ca urmare a reorganizarii institutiei conform HCL S 6 nr. 153/2010, ca in conformitate cu aceasta hotarare, in structura organizatorica a institutiei nu exista posturi vacante pentru care reclamanta indeplineste conditii de ocupare si ca prin aceasta instiintare i se acorda un preaviz de 30 de zile calendaristice, al carui termen curge de la data primirii acestei instiintari.
Astfel cum reiese din preambulul deciziei aceasta a fost emisa printre altele, avandu-se in vedere Adresa Prefectului nr._/13.07.2010 (f.39-40), HCL S 6 nr. 153/12.08.2010 privind aprobarea Organigramei si a Statului de functii ale DGPC Sector 6 (f.31) si art. 99 alin. 1 lit. b, alin 2, alin 5 si alin 6 coroborat cu art. 97 lit. c si art. 100 din legea nr. 188/1999 rep.2.
Potrivit art. 3 din HCL S 6 nr. 153/12.08.2010 privind aprobarea Organigramei si a Statului de functii ale DGPC Sector 6, reorganizarea activitatii paratei prin reducerea posturilor ocupate de functionarii publici si personalul contractual se va realiza prin reincadrarea personalului pe noile posturi cu respectarea prevederilor legale si criteriilor stabilite de comun acord de catre partile semnatare ale Acordului si contractului colectiv de munca pentru anul 2010.
De asemenea, din actele dosarului tribunalul retine ca pana la reorganizarea paratei, reclamanta a lucrat in cadrul Serviciului Investitii, Achizitii Publice si Urmarire Contracte, care in conformitate cu organigrama aprobata prin HCLS6 nr. 84/ 29.04.2010 (f.20-21) si a Raportului de Specialitate (f.25), avea in componenta 8 posturi.
În urma reorganizarii institutiei, conform HCL S 6 nr. 153/12.08.2010, acest serviciu s-a reorganizat in Serviciul Achizitii Publice si Administrativ compus din 8 posturi preluate de la Serviciul Investitii, Achizitii Publice si Urmarire Contracte si Serviciul Administrativ si 2 compartimente astfel ;- C. Achizitii Publice compus din 4 posturi preluate de la Serviciul Investitii, Achizitii Publice si Urmarire Contracte si C. Administrativ compus din 3 posturi preluate de la Serviciul Administrativ (f.34- 36).
Totodata, tribunalul retine ca in urma reorganizarii pe statul de functii aprobat al paratei sunt doar 15 functionari publici avand calitatea de consilier clasa I grad profesional superior, in functii de executie spre deosebire de vechiul stat de functii aprobat prin HCL S 6 nr. 84/29.04.2010 in care erau 16 astfel de functionari.
In aceste conditii, tribunalul retine pe de o parte ca desi institutia si-a reorganizat activitatea prin reducerea numarului de posturi, in cazul reclamantei nu s-a facut dovada ca tocmai postul sau a fost redus, in conditiile in care in cadrul paratei continua sa functioneze si dupa reorganizare, C. de Achizitii Publice care a preluat 4 posturi din cele 8 ale Serviciului Investitii, Achizitii Publice si Urmarire Contracte si evident si atributiile serviciului reorganizat, unde aceasta era incadrata in momentul reorganizarii si nici nu s-a facut dovada ca reclamanta nu ar fi putut fi reincadrata pe unul dintre aceste posturi mai ales ca potrivit art. 100 alin. 3 din legea nr. 188/1999 rep. in cazul in care exista mai multi functionari publici, se organizeaza concurs de catre autoritatea sau institutia publica, iar potrivit alin. 4 din acelasi articol, reducerea unui post este justificata doar daca atributiile aferente acestuia se modifica in proportie de peste 50% sau daca sunt modificate conditiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
Or, in conditiile in care parata nu a facut dovada criteriilor avute in vedere atunci cand a decis ca postul reclamantei este cel care se reduce si nici de ce aceasta nu poate fi reincadrata pe unul dintre cele 4 posturi repartizate Compartimentului de Achizitii Publice, dupa reorganizare, tribunalul constata ca decizia de eliberarea a acesteia din functie este nelegala si netemeinica prin raportare la dispozitiile legale mentionate, astfel ca se impune anularea acesteia.
În acelasi timp ca o consecinta a anularii deciziei nr. D 791/17.03.2011, avand in vedere si dispozitiile art. 106 alin. 2 din legea nr. 188/1999 rep.2, tribunalul a obligat parata sa o reincadreze pe reclamanta in functia publica detinuta si potrivit art. 106 alin. 1 din acelasi act normativ, va obliga parata sa plateasca acesteia despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate si cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat incepand cu data de 21.03.2011 si pana la data reincadrarii efective, inclusiv a sumei cuvenite lunar ca si norma de hrana, aceasta din urma categorie de venituri incadrandu-se in sintagma „celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat”, prevazuta de lege.
Împotriva sentinței civile anterior menționată au declarat recurs ambele părți.
Prin recurs său reclamanta I. M. critică sentința civilă nr.2679 din 28 iunie 2011 sub aspectul greșitei respingeri a cererii de suspendare a executării deciziei nr. D 791/17.03.2011, considerând că probatoriul administrat în cauză atestă îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 raportat la art.2 din Legea nr.554/2004.
Prin recursul său, pârâta Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 critică sentința civilă nr.2679 din 28 iunie 2011 sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei procedurii prealabile, în condițiile în care reclamanta a promovat plângerea prealabilă după învestirea instanței de contencios administrativ și fiscal.
Cea de a doua critică vizează greșita anulare a deciziei nr. D 791/17.03.2011, considerând pârâta recurentă că emiterea deciziei de încetare a raportului de serviciu s-a realizat cu respectarea dispozițiilor Legii nr.188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin încheierea din 12 decembrie 2011 curtea a dispus supendarea judecății prezentului recurs până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/3/2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București.
Pentru a dispune astfel, curtea reține că prin sentința civilă nr.139 din 14.01.2011, pronunțată în dosarul nr._/3/2009, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei I. M., având ca obiect anularea deciziei nr.184/25.06.2009 prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică deținută în cadrul Direcției Generală a Poliției Comunitară Sector 6.
Având în vedere obiectul cauzei anterior menționate, curtea a apreciat îndeplinite condițiile art. 244 pct.2 C.proc.civ.
Prin decizia civilă nr.4547 din 10.12.2012 Curtea de Apel București Secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta I. M. împotriva sentinței civile nr.139/14.01.2011, pronunțată în dosarul nr._/3/2009.
Având în vedere decizia civilă anterior menționată, prin încheierea din 17.12.2012 curtea a dispus repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecării recursurilor ce formează obiectul dosarului de față.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei recurenta Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de anulare a deciziei nr. D 791/17.03.2011 precum și excepția lipsei de interes a recursului declarat de reclamanta I. M. împotriva sentinței civile nr.2679 din 28 iunie 2011, întrucât menținerea deciziei de încetare a raportului de serviciu nr.184/25.06.2009 face imposibilă atât reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior iar o eventuală suspendare a executării deciziei nr. D 791/17.03.2011 nu profită nicium reclamantei, cât timp aceasta este eliberată din funcția publică deținută anterior, în baza deciziei nr.184/25.06.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de reclamanta I. M..
Va admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Poliție Locală a Sectorului 6 și în consecință, va modifica în parte sentința civilă nr.2679 din 28 iunie 2011, în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect reintegrarea reclamantei în funcția publică din care a fost eliberată precum și cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești solicitate de reclamantă, menținând însă dispoziția sentinței civile cu privire la anularea deciziei nr. D 791/17.03.2011.
Pentru a decide astfel curtea constată că prin decizia nr.184 din 25.06.2009 reclamanta I. M. a fost eliberată din funcția publică deținută în cadrul Direcției Generală de Poliție Locală a Sectorului 6.
Reclamanta I. M. a contestat decizia de eliberare din funcția publică, solicitând anularea acesteia și suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare, cererea ce a făcut obiectul dosarului civil nr._/3/2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr.139 din 14.01.2011, pronunțată în dosarul nr._/3/2009, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei I. M., având ca obiect anularea deciziei nr.184/25.06.2009.
Prin decizia civilă nr.1344 din 17.05.2010 Curtea de Apel București Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanta I. M. împoriva încheierii pronunțate în dosarul nr._/3/2009 și în consecință a decis suspendarea executării deciziei nr.184/25.06.2009, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/3/2009.
La data de 17.03.2011 Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 a emis decizia nr.D 791, prin care a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei I. M., ca urmare a reducerii numărului de posturi și a reorganizării.
Așadar, la data de 17.03.2011, împotriva reclamantei erau emise două decizii de încetare a raportului de serviciu, respectiv decizia nr.184/25.06.2009, a cărei executare era însă suspendată și decizia nr.D 791, contestată în cauza de față.
Însă, acțiunea reclamantei având ca obiect anularea deciziei nr.184/25.06.2009 a fost respinsă în mod definitiv și irevocabil, astfel cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr.139 din 14.01.2011, pronunțată în dosarul nr._/3/2009, Tribunalul București, menținută prin decizia civilă nr.4547 din 10.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel București Secția de contencios administrativ și fiscal.
Având în vedere soluția de respingere a acțiunii îndreptate împotriva deciziei nr.184/25.06.2009 precum și încetarea suspendării executării acestei decizii, ca efect al pronunțării deciziei civile nr.4547 din 10.12.2012 este incontestabil faptul că la data de 10.12.2012 raportul de serviciu al reclamantei cu pârâta Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 a încetat.
Ca atare, decizia de eliberare din funcție nr. D 791 din 17.03.2011, contesată în cauza de față este nulă și se impune menținerea sentinței civile recurată în cauza de față sub aspectul anulării sale, însă pentru considerentul că unicitatea raportului de serviciu al funcționarului public exclude ipoteza emiterii a două sau mai multe acte administrative de eliberare din funcție.
Cât timp raportul de serviciu al reclamantei cu autoritatea pârâtă a încetat ca urmare a deciziei nr.184/25.06.2009 apare de prisos examinarea criticilor deduse prin prezenta acțiune împotriva actului administrativ ulterior, respectiv decizia nr. D 791 din 17.03.2011 prin care se dispune din nou eliberarea din aceeași funcție publică și de asemenea, apare ca lipsit de interes recursul reclamantei, prin care tinde la modificarea hotărârii instanței fondului, în sensul suspendării executării deciziei nr. D 791 din 17.03.2011, pentru că în mod evident nu profită nicidecum reclamantei suspendarea executării unui act în legătură cu un raport de serviciu ce a încetat să existe.
Așadar, în considerarea efectelor deciziei nr.184/25.06.2009 apare imposibilă reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior în cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, reintegrare condiționată de anularea actului de încetare a raportului de serviciu, așa cum rezultă din cuprinsul art. 106 din Legea nr.188/1999 republicată și neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor bănești de care ar fi beneficiat reclamanta în lipsa actului de încetare a raportului de serviciu, cât timp raportul de serviciu al reclamantei a încetat în temeiul deciziei nr. 184/25.06.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes a recursului declarat de recurenta-reclamantă I. M., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4, și respinge recursul acesteia ca lipsit de interes.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală de Poliție Comunitară Sector 6, cu sediul în București, ., sector 6.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect reintegrarea reclamantei în funcția publică din care a fost eliberată, precum și cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Menține dispoziția cu privire la anularea deciziei contestate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de azi, 27.05.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. B. H. P. F. G. A.
GREFIER,
Anișoara N.
Red. FGA/2ex
Jud. Fond: S. G.
Tribunalul București - SCAF
| ← Pretentii. Decizia nr. 4275/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3535/2013.... → |
|---|
