Obligaţia de a face. Decizia nr. 483/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 483/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 2649/87/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 483
Ședința publică de la 04 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. V.
Judecător - M. M. P.
Judecător - M. D.
Grefier - M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul-pârât PREFECTUL JUDEȚULUI TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 526/06.06.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant O. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare este legal îndeplinită. De asemenea, învederează că prin cererea de recurs formulată recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, în vederea prezentării părților.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reținând că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului din prezenta cauză, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 526/06.06.2012 Tribunalul Teleorman - SCMASCAF a admis acțiunea formulată de reclamantul O. I. în contradictoriu cu pârâtul INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TELEORMAN - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR, REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, a anulat adresa emisă sub nr. 33/01.02.2011 de către pârât și l-a obligat pe acesta la înmatricularea autoturismului marca BMW, TIP X 6, categoria auto M 1, norma de poluare E 4, nr. de identificare WBAFG41030L195325, nr. de omologare ACBM1J2111C68, cu an de fabricație 2008, înmatriculat pentru prima dată în Italia, la 30 septembrie 2008, fără plata taxei de poluare, dar cu respectarea dispozițiilor legale și cu achitarea celorlalte taxe prevăzute de lege.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, în esență, că O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu ), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
În consecință, constatând că taxa ce ar urma să fie achitată de către reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratat CE. precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța a apreciat acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie, care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal pârâtul PREFECTUL JDUEȚULUI TELEORMAN prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat, în esență, că în mod eronat prima instanță a reținut că taxa specială prevăzută de O.U.G nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second hand înmatriculate într-un alt stat membru U.E.
A apreciat recurentul că prima instanță a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor legale interne și comunitare incidente în cauză.
S-a precizat că potrivit O.U.G. nr .50/2008 modificată și completată obligația plății taxei pe poluare a fost instituită atât pentru autovehiculele autohtone cât și pentru cele importate fără a se face diferențiere cât privește cuantumul acestei taxe pe criteriul provenienței autovehiculului, astfel cum impune reglementarea comunitară mai sus invocată, condiția fiind doar prima înmatriculare în România. Cuantumul taxei pe poluare nu este diferențiat în funcție de proveniența geografică sau națională a autovehiculului ci pe criterii de poluare a acestora respectiv în funcție de emisia de dioxid de carbon și a normei de poluare.
Mai mult, Comisia Europeană nu a contestat instituirea taxei ca atare, ci doar a solicitat reașezarea acesteia având la bază principiul "poluatorul plătește".
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004, OMAI nr. 1501/2006, OUG nr. 50/2008, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul-reclamant, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma motivelor invocate, a susținerilor părților, a probelor administrate, a sentinței recurate, precum și a dispozițiilor legale relevante, Curtea, constată că este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Este legală hotărârea primei instanțe care a statuat în esență că refuzul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor Teleorman de a înmatricula autovehiculul reclamantului condiționat de plata taxei de poluare conform prevederilor OUG nr. 50/2008 echivalează cu încălcarea art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Așadar, analizând motivele invocate pe fond în susținerea cererii de chemare în judecată, motivele reținute de tribunal și motivele expuse de recurenta-pârâtă, în ce privește aceste din urmă motive reținând în esență problema compatibilității prevederilor OUG nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, soluția pronunțată pe fondul cauzei de admitere a cererii reclamantului și de obligare a pârâtei la înmatricularea autoturismului reclamantului fără plata taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 este una legală având în vedere că raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de forma modificată a OUG nr. 50/2008, formă care realizează un tratament discriminatoriu între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei de poluare percepute.
Analiza trebuie efectuată în primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonanțe de urgență. Astfel, în preambulul OUG nr. 218/2008 se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având in vedere: „concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională precum și faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare”.
Este lipsit de echivoc faptul ca intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării OUG 50/2008, care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmărea inițial „asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale”.
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al OUG nr. 50/2008 s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule.
Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin OUG nr. 7/2009 sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-și înlăturarea discriminărilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării in vigoare a OUG nr. 218/2008. Impactul negativ în plan social enunțat în preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, însă acest fapt nu a produs nicio modificare cu privire la scopul declarat al OUG nr. 218/2008, anterior analizat.
Trebuie enunțat în acest context și faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificările OUG 50/2008, o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. Astfel „autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor OUG OOOOOOOOOOOOOOOOOOnr. 50/2008”. . întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse OUG nr. 50/2008, taxa de poluare încălcă prev. art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
In urma modificărilor aduse prin OUG nr. 218/2008 si OUG nr. 7/2009, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 (ulterior art. 110) din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja . al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Exista desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Dar, în raport de susținerile părților, mai trebuie avute în vedere și efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
În urma acestei decizii se reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa de poluare a fost percepută reclamantului iar actul anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ.
Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană, taxa trebuie restituită de către Statul Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu.
În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 T. împotriva României, reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 (fost art. 90) din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În raport de aceste aspecte, mai trebuie avut în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății.
În sfârșit, în ceea ce privește ultimele modificări aduse OUG nr. 50/2008, apreciez că acestea nu sunt incidente în speța de față. Astfel, sub aspectul modificărilor instituite prin OUG nr. 118/2010, acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.01.2011, ulterior deci perioadei relevantă în speță (februarie și respectiv decembrie 2010). În ceea ce privește modificările aduse prin Legea nr. 329/2009 – art. 35 – acestea nu sunt relevante față de problemele de drept ce au fost ridicate de speță.
Așadar, în mod corect a reținut instanța de fond că taxa de poluare are caracterul unui impozit indirect care contravine art. 90 din Tratat, în situația în care se aplică pentru autoturismele second-hand achiziționate din spațiul comunitar, în cazul primei înmatriculări în România, în condițiile în care autovehiculele deja înmatriculate la data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 nu suportă o asemenea taxă, deși sunt propulsate de un motor care poluează.
În sfârșit, taxa pe poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008 nu este o taxă aferentă operațiunii de înmatriculare, iar prevederile art. 11 alin. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 nu pot fi interpretate în sensul că neplata taxei de poluare la momentul înmatriculării conduce la refuzul de înmatriculare a autoturismului. Condiționând înmatricularea de plata unei taxe fiscale, percepută în acest mod, aceasta are natura unei taxe cu efect echivalent vamal. Întreg spațiul Uniunii Europene, conform normelor TFUE, este alcătuit dintr-o uniune vamală, iar statele membre nu au voie să instituie bariere în libera circulație a mărfurilor prin condiționarea circulației autovehiculelor de proveniență din state membre, de taxe cu caracter fiscal (art. 30 teza ultimă TFUE).
Pentru aceste considerente, întrucât, în speță, refuzul recurentului – pârât a avut la bază tocmai neprezentarea dovezii plății taxei de poluare, acest refuz este unul nelegal, contrar normelor comunitare menționate anterior.
Prin urmare, întrucât, față de aceste considerente, nu există în cauză niciunul dintre motivele prev. de art. 304 coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., Curtea constată că recursul formulat este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C.pr.civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TELEORMAN – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR împotriva sentinței civile nr. 526/06.06.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant O. I., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2013.
P. JUDECĂTOR JUDECĂT A. V. M. M. P. M. D.
GREFIER,
M. D.
Red./thred. MD – 2 ex/ 15.03.2013
Jud. fond T. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5326/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3474/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
