Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 891/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 891/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 837/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 891
Ședința publică din 05.03.2013
Completul compus din:
Președinte: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta ASOCIAȚIA ROMÂNĂ PENTRU ARTIȘTI INTERPREȚI SAU EXECUTANȚI (ARAIEX) în contradictoriu cu pârâtul O. R. PENTRU DREPTURILE DE autor și intervenient accesoriu în interesul pârâtului ORDA C. R. PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI (CREDIDAM) având ca obiect ”suspendare executare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26.02.2013 când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, 05.03.2013, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.02.2013, sub nr._ ,reclamantaASOCIAȚIA ROMÂNĂ PENTRU ARTIȘTI INTERPREȚI SAU EXECUTANȚI (ARAIEX) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul O. R. PENTRU DREPTURILE DE AUTOR – ORDA suspendarea deciziei ORDA NR.152/19.09.2012 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) drept colector al remunerațiilor datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora, prin gestiune colectivă obligatorie, publicată în M.Of. nr.670 din 25.09.2012.
În motivare, reclamanta a arătat că procedura prealabilă a fost îndeplinită cu pârâtul, potrivit adresei nr. RGII/9546/25.10.2012.
Se solicită suspendarea deciziei pentru motive de aparentă de nelegalitate, aceasta fiind emisă cu încălcarea flagrantă a prevederilor art.138 lit. a și h din legea nr.8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, Ordinului ministrului culturii și patrimoniului național nr.2263/14.04.2011 care aprobă Regulamentul de organizare și funcționare precum și structura organizatorică a ORDA, decizia ORDA nr.121/25.06.2008 privind emiterea, aprobarea, înregistrarea și comunicarea deciziilor directorului general.
Nelegalitatea deciziei ORDA derivă și din nerespectarea normelor imperative privind forma actelor emise de către ORDA. Astfel, decizia nr.121/25.06.2008 prevede că referatul care stă la baza emiterii unei decizii este întocmit de direcția de specialitate pentru fiecare domeniu de activitate al instituției, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față.
Cu privire la paguba iminentă, se arată că desemnarea Credidam ca și colector în acest domeniu produce prejudicii directe atât celor peste 800 de membri Araiex cât și Araiex ca și OGC care nu mai poate deține un procent de 15% din suma colectată pentru desfășurarea activității în numele și pentru artiștii membri sau nemembri.
Precizează că Araiex avea vocație clară pentru a putea fi desemnat colector în acest domeniu în care gestiunea colectivă este obligatorie, atât prin structura sa organizatorică cât și prin transparența de care a dat dovadă de la înființare.
Prejudiciul Araiex și al membrilor săi crește în fiecare zi și cu fiecare repartiție organizată incorect de către Credidam, cu sprijinul Orda.
Solicită reclamanta să se constate disproporția vădită dintre remunerația colectată de Araiex și virată urmare partajării către Credidam și cea colectată de Credidam și virată către Araiex, existând bănuiala legitimă a unor partajări incorecte, astfel încât menținerea Credidam ca și colector al acestui domeniu prejudiciază Araiex și Unart, la sfârșitul fiecărui nou trimestru de colectare de sume considerabile reprezentând remunerația membrilor acestor OGC-uri.
Mai arată reclamanta și că în condițiile în care conducerea executivă a Credidam este cercetată în nenumărate dosare penale pentru modul defectuos în care a colectat remunerațiile de la utilizatori publici sau privați, dar mai ales pentru modul în care le-au repartizat titularilor de drepturi, membri sau nemembri, este evident că o decizie de desemnare colector pentru un domeniu important cum este cel radiodifuzare tv, nu respectă nici litera dar nici spiritul legii dreptului de autor și a drepturilor conexe.
În lipsa unui protocol între cele 3 ogc-uri din domeniu (Araiex, Unart și Credidam), ORDA nu trebuia să desemneze drept colector tocmai ogc-ul cel mai controversat dintre acestea, încălcând și principiul reprezentativității astfel cum este el prevăzut de legislația dreptului de autor și a drepturilor conexe.
În susținere, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâtul ORDA a depus întâmpinare în ședința publică de la data de 12.03.2013, prin care a invocat și solicitat pe cale de excepție, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a ARAIEX având în vedere că nu a fost parte nici la negocieri și nici în procedura arbitrală astfel încât decizia ORDA de desemnare colector pe domeniu nu putea să o vizeze; admiterea excepției lipsei inadmisibilității cererii de suspendare pentru lipsa procedurii prealabile și pe fondul cererii de suspendare, respingerea cererii ca neîntemeiată nefiind îndeplinite în mod cumulativ cele 2 condiții cerute de art.14 din legea nr.554/2004.
Pârâtul a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei a cărei suspendare s-a solicitat.
Tot în ședința publică din data de 12.03.2013, CREDIDAM a depus cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului ORDA prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție, respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei Araiex la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică de la data de 26.02.2013, Curtea a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de CREDIDAM în favoarea pârâtului ORDA și a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ARAIEX invocată de pârâtul ORDA, potrivit motivării cuprinse în încheierea de la acel termen.
Cu privire la cererea de suspendare Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din legea 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”
Din acest text de lege rezultă că pentru suspendarea executării unui act administrativ trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, două condiții, respectiv existența unor cazuri bine justificate și a unei pagube iminente.
Cazurile bine justificate sunt definite de art. 2 lit. t) din același act normativ ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;”
Paguba iminentă este definită de art. 2 lit.) din lege ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;”
Aceleași condiții sunt reglementate de art. 15 în situația în care cererea de suspendare se formulează după sesizarea instanței cu acțiune în anularea actului.
În speță reclamanta critică decizia ORDA nr. 152/2012 afirmând că aceasta s-a emis fără a avea la bază un referat al direcției de specialitate, așa cum impunea decizia ORDA 152/2012. Reclamanta afirmă că direcția de specialitate era Direcția Registre și Gestiune colectivă, nu Serviciul Juridic, Afaceri Europene și Relații Internaționale.
Argumentele reclamantei privind necompetența organului care a emis avizul care a stat la baza deciziei atacate nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului. Nu este vorba, în speță, de lipsa totală a avizului ci faptul că acesta nu a fost emis de direcția de specialitate. Aceste distincții pe care le face reclamanta nu pot fi analizate decât în cadrul acțiunii de fond, fiind vorba de aspecte de nuanță a căror temeinicie nu poate fi apreciată în urma unei analize sumare probatoriului, așa cum se impune în cadrul unei cereri de suspendare a actului. Necompetența emitentului avizului nu rezultă în mod vădit din dispoziții legale ci din interpretări discutabile, a căror temeinicie nu poate fi apreciată decât de instanța de fond.
La nivel de aparență se constată că există un aviz dat de un compartiment din cadrul autorității publice pârâte, fiind foarte posibil ca acest compartiment să îndeplinească condițiile legale.
Cât privește celelalte motive de nelegalitate invocate în notele scrise, Curtea constată că, dincolo de faptul că nu au fost cuprinse în acțiunea supusă dezbaterilor orale, nu prezintă nici măcar aparența care să justifice repunerea pe rol a cauzei, reclamanta invocând aspecte care nu par a fi apte să conducă la anularea actului (și, deci, nu sunt susceptibile să dea naștere unei îndoieli serioase cu privire la nelegalitatea actului atacat)
Se invocă, pe de o parte, faptul că CREDIDAM nu ar fi reprezentativ, dar nu atât pentru că nu ar avea cei mai mulți membri ci mai ales pentru că membrii săi nu ar fi la fel de importanți. Or în ceea ce privește numărul de membrii, probele sumar administrate nu pot conduce la o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului neexistând acte care să conducă la concluzia că există un alt organism de gestiune colectivă cu un număr mai mare de membri. Cât privește importanța membrilor unui anumit organism de gestiune colectivă argumentele reclamantei nu sunt credibile cât timp nu există nici un element concret care să permită evaluarea importanței membrilor organismelor de gestiune colectivă. În nici un caz o astfel de analiză nu ar putea să s facă în cadrul unei proceduri sumare, specifice unei cereri de suspendare a unui act administrativ.
Referitor la faptul că CREDIDAM nu a fost desemnat în anii anteriori, în mod formal ca și colector al respectivelor remunerații, se constată că acest aspect nu conduce în mod automat la ideea nelegalității actului atacat, mai ales în condițiile în care, în anii anteriori nu a fost desemnat în mod legal, un alt organism de gestiune colectivă ca și colector pe domeniul în discuție.
În ceea ce privește paguba iminentă, Curtea constată că nu s-a făcut dovada faptului că executarea actului ar fi de natură să producă o pagubă iminentă și, că, pe de altă parte, prin suspendarea actului s-ar preveni paguba respectivă.
Executarea actului nu ar conduce la producerea unor prejudicii ireparabile, instanța de judecată investită cu acțiunea de fond putând să se pronunțe, la cerere, cu privire la repararea prejudiciului material.
Pe de altă parte, suspendarea actului ar face ca pe domeniul în discuție să nu mai existe nici un colector desemnat în mod legal fapt care ar produce perturbări în activitatea de colectare a remunerațiilor, fapt care nu ar profita în nici un mod reclamantei.
Reclamanta afirmă, prin concluziile scrise, că în alte litigii s-a procedat la suspendarea unor astfel de acte fără ca instanța de judecată să își pună problema faptului că domeniul vizat rămâne fără colector. Pe de o parte, practica judiciară nu constituie, prin ea însăși, izvor de drept. Pe de altă parte nu se indică hotărârile invocate pentru a se putea verifica dacă spețele erau comparabile, dacă instanța s-a pronunțat cu privire la suspendarea actului sau a constat suspendarea de drept a acestuia și dacă prin suspendare domeniul respectiv a rămas fără colector sau calitatea de colector a revenit organismului care deținuse această calitate înainte de emiterea deciziei suspendate.
În speța de față se observă că suspendarea ar lăsa, în mod efectiv, domeniul fără un colector, în condițiile în care anterior emiterii deciziei nu a existat un alt colector desemnat în mod legal să colecteze sumele cuvenite.
Afirmațiile reclamantei referitoare la imposibilitatea recuperării sumelor care i se cuvin pentru membrii săi nu pot fi primite, întrucât în măsura în care colectorul unic datorează sume de bani celorlalte organisme de gestiune colectivă acestea din urmă au la dispoziție toate mijloacele legale pentru recuperarea sumelor respective. O interpretare contrară ar face problematică orice desemnare a unui unic organism de gestiune colectivă ca și colector pe un anumit domeniu.
Față de aceste considerente, constând că nu există nici caz bine justificat nici pagubă iminentă, Curte va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta ASOCIAȚIA ROMÂNĂ PENTRU ARTIȘTI INTERPREȚI SAU EXECUTANȚI (ARAIEX) cu sediul în București, sector 3, ..2-4-6 și dom. procesual ales București, sector 4, ..2, ., ., interfon *8979 în contradictoriu cu pârâtul O. R. PENTRU DREPTURILE DE AUTOR cu sediul în București, sector 1, Calea Victoriei nr.118, . intervenient accesoriu în interesul pârâtului ORDA,C. R. PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI (CREDIDAM) cu sediul în București, sector 1, ..15-17, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. G. T. M.
Red. Jud. SDG
Tehnored. TM/5 ex./2013
.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5462/2013.... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1361/2013.... → |
|---|
