Anulare act administrativ. Decizia nr. 5863/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5863/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 3315/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5863
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.09.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: I. C. G.
GREFIER: D. N.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant M. V., împotriva sentinței civile nr. 2197/25.03.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. E. JUDECĂTORESC D. M., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant personal, legitimat în baza cărții de identitate . nr._, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-reclamant, personal, solicită casarea hotărârii și trimiterea dosarului la fond, pentru a fi obligată pârâta să rezolve cererea sa. Prin sentința civilă recurată se menționează greșit că reclamantul este cel care a solicitat anularea unui act din procedura executării silite, el fiind care a solicitat executarea silită. Deci instanța a interpretat greșit obiectul cererii. Recurentul este vătămat într-un interes al său prin nerezolvarea cererii sale. Astfel, plângerea sa are un caracter contencios. Pârâta nu îndeplinește obligațiile sale, a reziliat contractul dintre părți în mod abuziv, fără soluționare pe cale amiabilă, fără hotărâre judecătorească. Recurentul nu a fost convocat, cale amiabilă nu există, hotărâre judecătorească ad-hoc nu există. Neîndeplinirea solicitării este dovedită prin procesul-verbal din 17 februarie. Totodată, i-au fost zădărnicite eforturile sale pentru obținerea deciziei care trebuia pusă în executare și respingerea contestației. Cererea trebuie soluționată pe fond de instanța de contencios administrativ. Depune înscrisuri la dosarul cauzei. Conform CEDO, hotărârea instanței judecătorești trebuie pusă în practică de autoritățile publice. Conform art. 6 CEDO, executarea nu poate rămâne în aer. Nu mai are alte critici cu privire la hotărârea instanței de fond și îi pare rău că nu este prezent la acest termen și executorul judecătoresc, întrucât are o suspiciune față de acesta.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționarea recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2197 din 25.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția aII-a C. Administrativ și Fiscal a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâtul B. E. Judecătoresc D. M. prin care a formulat plângere împotriva modului în care pîrîtul executor judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile în dosarul de executare silită nr.315/2010, cerînd anularea procesului-verbal din 17.12.2012 și obligarea pîrîtului să finalizeze executarea silită conform titlului executoriu.
În motivarea sentinței, Tribunalul a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile legii nr.554/2004 pentru anularea unor acte din procedura de executare silită și continuarea executării până la satisfacerea creditorului, ținând cont că potrivit art.5 alin.2 din legea nr.554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede o altă procedură judiciară.
Potrivit art.56 alin.2 din legea nr.188/2000, în cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor de către executorul judecătoresc, partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.
Așadar pentru anularea procesului-verbal de încetare a executării silite din 17.12.2012 și pentru obligarea pârâtului la continuarea executării silite, reclamantul are la dispoziție calea plângerii din actul normativ care reglementează activitatea executorilor judecătorești, conform procedurii speciale prevăzute de dispozițiile legii nr.188/2000, iar nu o acțiune la instanța în contencios administrativ.
De altfel, reclamantul a și exercitat un asemenea demers procedural, finalizat cu sent. civ. nr.7551/22.04.2013 a Judecătoriei Ploiești – filele 47-48, prin respingerea plângerii.
Față de reglementările speciale incidente în speță, tribunalul a apreciat că acțiunea în contencios administrativ dedusă judecății este inadmisibilă și a respins-o în consecință.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurentul arată că instanța de fond a interpretat eronat cauza supusă judecății întrucât el nu a invocat un refuz al executorului de a întocmi formele de executare silită, ci a contestat neîndeplinirea obligației contractuale și încălcarea pct. 4.10 din contractul de executare silită, prin rezilierea lui, în mod unilateral, abuziv, fără consimțământul său și în absența unei hotărâri judecătorești, prin procesul verbal din data de 17.12.2012, evident fără semnătura sa, a cărui anulare a solicitat-o prin plângere.
Intimatul-pârât B. E. Judecătoresc D. M., deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că obiectul acțiunii îl reprezentă refuzul Biroului E. Judecătoresc D. M. de a continua executarea silită începută în dosarul de executare nr. 315/S/2010, refuz ce nu putea face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ întemeiată pe dispozițiile Legii 554/2004, întrucât în art. 56 alin. 2 din Legea 188/2000 era prevăzută o altă procedură judiciară, și anume plângere formulată în termen de 5 zile de la data la care cel nemulțumit a luat cunoștință de refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.
În acest sens, sunt dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea 554/2004 potrivit cărora „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.
Curtea mai reține că procesul verbal din 17.12.2012 întocmit de executorul judecătoresc prin care s-a dispus închiderea dosarului de executare, reprezintă tocmai actul în care s-a materializat refuzul executorului de a continua executarea silită începută la cererea reclamantului, astfel că putea fi contestat prin procedura reglementată de art. 56 alin. 2 din Legea 188/2000.
De altfel, cum corect a reținut instanța de fond, recurentul-reclamant a și formulat o astfel de plângere, ce a fost respinsă în fond de către Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr. 7551/22.04.2013, de unde rezultă fără nici un dubiu că reclamantul a avut la dispoziție o altă procedură judiciară de contestare a măsurii dispune de executor de a închide dosarul de executare, și de a refuza, astfel, să continue executarea, și chiar a uzat de această procedură.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază ca fiind temeinică și legală soluția primei instanțe de respingere a cererii reclamantului, ca inadmisibilă, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant M. V., cu domiciliul în sector 6, București, .. 26, ., ., . civile nr. 2197/25.03.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. E. JUDECĂTORESC D. M., cu sediul în județul Prahova, loc. PLOIEȘTI, PIAȚA VICTORIEI, nr. 5, .. 6, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. C. P. I. C. G.
GREFIER,
D. N.
Red./tehnored./C.I.G./2014/ 2 ex.
Tribunalul București– jud. C. I.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4684/2014.... → |
|---|
