Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7345/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7345/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 1701/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.7345
Ședința publică de la 09.10.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - D. V.
GREFIER - C. A.
Pe rol fiind recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației sector 3 Finanțelor Publice(fosta DGFPMB – A.F.P.S.4), împotriva sentinței civile nr.2634/08.04.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. N. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima strigare, la ordine, cât și la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art.150 C.pr.civ., o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ /CA/2013, reclamantul V. N., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și chematul în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei de calcul a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/5.10.2012 emisa de parata, obligarea paratei la restituirea contravalorii taxei în cuantum de 6.893,00 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, actualizata cu dobânda fiscala aferenta conform art. 124 Cod procedura fiscala, de la data plății, 10.10.2012, pana la data restituirii efective.
Prin sentința civilă 2634/08.04.2014, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, a admis acțiunea, a anulat Decizia nr._/5.10.2012 privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a obligat parata sa restituie reclamantei taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule in cuantum de 6.893,00 lei, a obligat parata la plata către reclamanta a dobânzii fiscale aferente, de la data plății, 10.10.2012, pana la data restituirii efective, a obligat parata la plata către reclamant a cheltuielilor de judecata reprezentând taxe de timbru in cuantum de 43.3 lei, a admis cererea de chemare în garanție formulata de parata și a obligat chemata în garanție să vireze la dispoziția paratei suma de 6.893,00 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Administrația Finanțelor Publice Sector 3, prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, o va respinge având in vedere ca Decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante a fost emisa de parata, în consecință există identitate intre persoana chemata in judecata si emitentul actului administrativ contestat, parata fiind parte in raportul juridic de drept administrativ substanțial dedus judecății.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Problema de drept dedusa judecății vizează incompatibilitatea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 si Legii 9/2012 cu cele ale Tratatului CEE, art. 110, cu consecința caracterului nejustificat al refuzului de restituire a taxei de poluare.
Din analiza înscrisurilor administrate in cauza, tribunalul a constatat că refuzul paratei de restituire a taxei pentru emisiile poluante are un caracter nejustificat.
În conformitate cu art. 90 par. 1(actualmente art. 110) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Este adevărat că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, si ulterior prin OUG 50/2008 si Legea 9/2012, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții de Justiție Europene, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române. Recent, in cauza C-402/09. T. vs. statul roman, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care tine seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului si punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor si să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale si descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În consecință, Curtea a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Indiferent de denumirea diferita consacrata in cele trei acte normative, taxa speciala la prima înmatriculare, taxa de poluare si ulterior, taxa pentru emisiile poluante, rațiunea impunerii a fost aceeași, dar si efectul produs prin percepere.
Concluzionând, tribunalul a reținut că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare (actualmente redenumita taxa pentru emisiile poluante) în România pentru autoturismele second-hand înmatriculate anterior in Uniunea Europeana contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
In ceea ce privește dispozițiile Legii 9/2012, tribunalul a reținut că și acestea contravin dreptului comunitar, în măsura în care dispozițiile art. 4 alin. 2, prevedeau ca obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, aceste dispozițții fiind, de altfel suspendate prin alineatul din Ordonanță de urgență nr. 1/2012 începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013.
În speță, reclamantul a probat faptul că autovehiculul achiziționat era second-hand, respectiv că autoturismul a fost inițial înmatriculat în Uniunea Europeana, respectiv in Germania, fiind un autoturism rulat (documentelor atașate in copie la filele 19-21), în consecință instanța a constatat că acesta este îndreptățit să îi fie restituită taxa pentru emisiile poluante.
Pe cale de consecință, tribunalul a considerat că sunt îndeplinite cerințele art.1 din legea nr.554/2004, republicată, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei, prin restituirea taxei achitate reclamantului.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, pe fondul cauzei, instanța va admite acțiunea, va dispune anularea deciziei nr._/5.10.2012 privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante emisa de parata, obligarea paratei ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI la restituirea taxei de poluare, în cuantum de 6.893,00 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante provenind de la autovehicule precum si obligarea paratei la plata către reclamant a dobânzii fiscale aferente, de la data plății, 10.10.2012, pana la data restituirii efective.
In jurisprudența sa constanta, Curtea a reținut însă faptul ca fiecare stat membru este liber să stabilească condițiile de restituire a dobânzilor, in special rata si modul de calcul, sub rezerva respectării a doua principii: principiul echivalentei ( sa nu se impună condiții mai grele decât cele impuse pentru solicitări similare întemeiate insa pe încălcări ale dreptului intern); principiul efectivității (să nu facă imposibila exercitarea dreptului Uniunii sau excesiv de dificila și să nu aibă ca efect privarea persoanei de o despăgubire adecvata pentru prejudiciul suferit prin indisponibilizarea impozitului).
In conformitate cu dispozițiile art. 124, art. 70 si art. 120 alin. 1 si 7 si art. 135 C. pr. Fiscala, dreptul la dobânzi se naște cu începere din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la depunerea cererii de restituire a debitului principal, iar dobânzile au un cuantum diferit de cel al dobânzii legale practicate in dreptul privat.
Prin Hotararea Littlewoods Retail, Curtea a reținut ca principiul efectivității implica obligația statelor de a plăti dobânzi pentru indisponibilizarea sumei. In ceea ce privește cuantumul insa, în jurisprudența Curții se admite ca dobânzile acordate pentru taxele percepute prin încălcarea dreptului comunitar (care sunt in cazul de fata identice cu cele acordate pentru taxele perceputa prin încălcarea dreptului intern) pot fi mai mici decât cele acordate in dreptul comun.
Astfel fiind, statul nu poate fi obligat sa acorde mai mult decât dobânda fiscala, chiar daca in alte domenii se aplica dobânda legala ce poate fi mai mare, având in vedere natura raportului de drept public administrativ născut intre particulare si organele fiscale. Prin urmare, dispozițiile Codului de procedura fiscala sunt aplicabile in ceea ce privește cuantumul dobânzilor datorate, acestea fiind conforme cu prevederile de drept comunitar.
In temeiul art. 274 C., va obliga parata la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecata in cuantum de 43,3 lei reprezentând taxe de timbru.
De asemenea, constatând îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de chemare in garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, formulata de parata, având in vedere ca suma de bani perceputa cu titlul de taxa pentru emisii poluante a fost virata la dispoziția acestei instituții, va obliga chemata în garanție sa vireze la dispoziția paratei suma de 6.893,00 lei.
Împotriva hotărârii Tribunalului București, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 14.07.2014, solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate.
Arată că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice.
În conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe pentru emisiile poluante achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului.
De asemenea, prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1 alin. 2, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu: "(2) Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului”, organului fiscal revenindu-i obligația calculării taxei pe poluare (art. 5 alin. 1) și încasării acestei taxe prin Trezoreria Statului în cuprinsul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 9/2012 arătându-se încă odată destinatarului acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare: „Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu”.
Învederăm faptul ca actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petent (respectiv O.U.G nr.50/2009, prin normele sale de aplicare H.G. nr.686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin.5-8 modalitatea in care se transfera suma încasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu respectiv":
"(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.
(6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4).
(7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.
(8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule".
Având în vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către petent nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 3, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către petent, intre instituția pârâtă si intimata-reclamanta, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare.
Cu privire la admiterea cererii de chemare in judecata, in sensul restituirii sumei de 6.893 lei, arată faptul că, instanța de fond si-a format o convingere greșita ținându-se cont că, urmare solicitării reclamantului, în temeiul Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, A.S.3F.P. a procedat, în baza datelor înscrise în cartea de identitate a autovehiculului, la calcularea și emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, la calcularea și emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru suma de 4.390 lei, taxa ce a fost calculată în raport de documentele din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul ale taxei, depuse de către acesta.
Așa cum se poate observa din motivele prezentei acțiuni, reclamantul nu contestă modalitatea de calcul a taxei pentru emisiile poluante prevăzut în Legea nr. 9/2012, ci faptul că legislația națională contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.
Însă arată că prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plații taxei:
Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse in actul normativ menționat:
Art. 4. - (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) ca ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Astfel, regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a intrat în vigoare de la data de 13.01.2012, potrivit prevederilor Legii nr. 9/2012 si care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei, cu destinația de venit la bugetul F. pentru mediu fiind gestionata de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național.
Prin urmare, câtă vreme legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia înmatriculării autovehiculului pentru prima data in România, rezulta ca aceasta taxa este legal datorata.
În ceea ce privește prevederile comunitare învederează că prin Legea nr. 9/2012 ce a intrat in vigoare începând cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei pentru autovehicule in conformitate cu dispozițiile art. 4.
Mai mult, arată că prin Legea nr. 9/2012 a fost creat cadrul legal si respectiv obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se înmatriculează pentru prima data in România, cat si pentru cele pentru care se realizează prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr. 50/2008, respectiv taxa speciala potrivit art. 214 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
De asemenea, învederează că ceea ce se restituie este numai diferența dintre taxa pe poluare pentru autoturisme si autovehicule plătită in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 si taxa pentru emisiile poluante, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, respectiv: ". - (1) în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România."
Astfel, având în vedere ca taxa pentru emisiile poluante a fost achitata de intimatul-reclamant în baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, consideră ca suma nu poate fi restituita.
Referitor la plata dobânzii legale de la data plății la data restituirii efective învederează faptul că reclamantul nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu și nici nu face dovada că această taxă de poluare a fost achitată către bugetul de stat (aceasta fiind achitată către Administrația F. pentru Mediu), în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
Potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, dacă taxa de poluare a fost achitată către bugetul de stat, restituirea s-ar fi putut solicita în temeiul dispozițiilor art. 117 alin. 2 sau la art. 70 după caz. Acordarea dobânzilor făcându-se la cererea contribuabililor.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, solicită respingerea lui, ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 din Codul de procedură civilă.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuieli de judecată este ca partea care le solicită să fi câștigat în mod irevocabil procesul ori în situația de față nu se încadrează în această categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua-credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina sa pentru ca să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Or, în cazul de față, nu este îndeplinită niciuna dintre aceste condiții, actele atacate de către reclamant, fiind temeinic și legal întocmite.
În drept, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 304. pct. 9 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legii nr. 157/2005, Constituției României.
Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul nu este fondat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată, în condițiile în care Administrația Finanțelor Publice Sector 3 este autoritatea emitentă a actului juridic prin care se individualizează obligația concretă ce revine proprietarului autovehiculului supus înmatriculării- decizia de calcul al taxei pentru emisiile poluante.
Potrivit art.5 din Legea nr. 9/2012, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
Pârâta are competențe în ce privește restituirea sumelor conform art.117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, raportat la Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și acordarea dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Taxa pentru emisiile poluante a fost calculată în baza dispozițiilor Legii nr. 9/2012, prin decizia emisă la 05.10.2012.
Prin OUG nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2013, situație în care instanța de fond a apreciat în mod corect că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, „(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
La 3 februarie 2014 a fost pronunțată Ordonanța Curții de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră), în cauzele conexate C‑97/13 și C‑214/13, C. și C..
Prin Ordonanța Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a statuat că „prin adoptarea OUG nr. 1/2012, guvernul român a menținut în vigoare o reglementare națională pe care Curtea o declarase deja incompatibilă cu articolul 110 TFUE în Hotărârea T., citată anterior. Prin urmare, acest guvern nu poate invoca în mod util finalitatea urmărită de legiuitorul național”.
Curtea a reținut că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
În ce privește dobânda legală (fiscală), Curtea constată că repararea prejudiciului produs prin încălcarea dreptului comunitar trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității, având în vedere Hotărârea pronunțată de CJUE în cauza I. C-565/11: „ In plus, trebuie amintit ca, atunci cand un stat membru a incasat taxe cu incalcarea normelor dreptului Uniunii, justitiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fara temei, ci si a sumelor platite acestui stat sau retinute de acesta in legatura directa cu taxa respectiva. Aceasta cuprinde si pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilitatii premature a taxei.”
„In aceasta privinta, Curtea a statuat deja ca, in absenta unei reglementari a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecarui stat membru atributia de a prevedea conditiile in care se impune acordarea unor astfel de dobanzi, in special rata si modul de calcul al acestor dobanzi. Aceste conditii trebuie sa respecte principiile echivalentei si efectivitatii, ceea ce inseamna ca nu trebuie sa fie mai putin favorabile decat cele aplicabile unor cereri similare intemeiate pe dispozitii de drept intern si nici concepute astfel incat sa faca in practica imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica a Uniunii.”
„In ceea ce priveste principiul efectivitatii, acesta impune, . restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu incalcarea dreptului Uniunii, ca normele nationale care privesc in special calculul dobanzilor eventual datorate sa nu aiba ca efect privarea persoanei impozabile de o despagubire adecvata pentru pierderea suferita prin plata nedatorata a taxei.”
Criticile recurentului cu privire la cheltuielile de judecată nu se rețin. Conform art. 274 C.p.civ., partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat recurenta pârâtă Direcția Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației sector 3 Finanțelor Publice(fosta DGFPMB – A.F.P.S.3), împotriva sentinței civile nr. 2634/08.04.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. N. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. D. V.
GREFIER
C. A.
Red. A.Ș./A.N.
2 ex.
Jud. fond T.B.: B. R.
| ← Pretentii. Decizia nr. 7064/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2273/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
