Anulare act administrativ. Decizia nr. 2273/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2273/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 23449/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2273
Ședința publică din 24.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. P.
JUDECĂTOR - D. M. D.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. C. I.
Pe rol se află soluționarea recursului de contencios administrativ formulat de recurenta–reclamantă N. M., împotriva Sentinței civile nr. 4586/16.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele–pârâte C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, în cauza având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei de ședință, s-a prezentat recurenta-reclamantă, prin avocat, lipsind intimatele-pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei astfel cum i s-a pus în vedere prin citația emisă pentru acest termen de judecată; prin serviciul registratură, la data de 04.03.2014, intimata-pârâtă CNAS a depus o cerere prin care solicită să i se comunice motivele de recurs, și că, prin fax, la data de 17.03.2014, prin serviciul registratură, recurenta–reclamantă a depus motivele de recurs, în 2 exemplare, după care:
Curtea ia act că recurenta–reclamantă, prin apărător, face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și procedează la anularea acestora (fila 20 dosar).
Totodată, în raport de dispozițiile art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, din oficiu, invocă excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia în termenul legal, având în vedere că, din analizarea actelor dosarului, rezultă că hotărârea a fost comunicată la data de 22.04.2013, recurenta-reclamantă a declarat recursul înainte de redactarea hotărârii, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 17.03.2014, după 11 luni de la data comunicării hotărârii.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, susține că a fost o problemă cu domiciliul ales al reclamantei, având în vedere că, la început, acesta a fost în . sediul cabinetului de avocat, iar ulterior acest sediu s-a mutat la o altă adresă. Față de acest aspect, formulează cerere de repunere în termenul de formulare a motivelor de recurs, susținând că este singura cale legală pe care o are, având în vedere că nu i-a fost comunicată hotărârea la noul sediul.
La interpelarea instanței, precizează că este posibil ca hotărârea să fi fost comunicată totuși la prima adresă din . nu este în măsură să învedereze acest aspect în fața instanței și nici împrejurarea că ar fi adus la cunoștința instanței de fond schimbarea noului sediu. Susține că motivele de recurs au fost depuse la data de 14.03.2014, iar declararea recursului a fost făcută cu mult înainte, chiar înainte de a se fi redactat hotărârea instanței de fond.
Având cuvântul pe fondul recursului, solicită aplicarea art. 3041 din Codul de procedură civilă, în sensul de a se analiza sub toate aspectele hotărârea instanței de fond și a se constata că aceasta este nelegală și netemeinică, cu consecința anulării deciziei atacate.
Ca temei de drept invocă Legea nr. 95/2006 care conține reglementări speciale în ce privește situația cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, în sensul că plata contribuției la fondul asigurărilor sociale de sănătate nu este o obligație, ci este o opțiune a persoanei în cauză, în măsura în care nu domiciliază nici în fapt și nici în drept pe teritoriul României.
Susține că în fața instanței de fond a depus înscrisuri prin care a făcut dovada că începând cu data de 29.06.2007 domiciliază atât în fapt, cât și legal pe teritoriul Siriei. De asemenea, învederează că nu a renunțat la cetățenia română, prin urmare, este cetățean român cu domiciliul în străinătate și conform Legii nr. 95/2006 nu avea obligația de a plăti sumele instituite în sarcina sa prin decizia atacată. În susținere, depune concluzii scrise.
Curtea rămâne în pronunțare, în principal asupra cererii de repunere în termenul de formulare a motivelor de recurs și asupra excepției nulității recursului și, în subsidiar, pe fondul cauzei.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4586/16.11.2012, Tribunalul București a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta N. M. în contradictoriu cu pârâtele C. Națională de Asigurări de Sănătate și C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, privind anularea deciziei de impunere nr._/15.07.2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
Analizând actele dosarului în vederea soluționării excepției nulității recursului, invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
Sentința recurată a fost comunicată reclamantei, la domiciliul ales indicat în cererea de chemare în judecată, respectiv la sediul apărătorului ales, la data de 22.04.2013, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul de fond (fila 16). Nici pe parcursul judecății în fond și nici după pronunțarea sentinței, reclamanta nu a adus la cunoștința primei instanțe schimbarea domiciliului ales și nu a indicat vreo altă adresă pentru comunicarea actelor de procedură.
Reclamanta, prin avocat, a declarat recurs împotriva acestei sentințe anterior comunicării, cererea de recurs fiind înregistrată la Tribunalul București la data de 22.11.2012 (fila 3 dosar recurs).
Motivele de recurs au fost înregistrate la Curtea de Apel la data de 17.03.2014 (fila 13 dosar recurs), fiind transmise la aceeași dată, prin fax.
Potrivit art. 301 C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar art. 303 alin. 1 C.pr.civ. impune obligația motivării recursului prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Totodată, art. 303 alin. 2 prevede că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Sancțiunea nerespectării acestei obligații este prevăzută de art. 306 alin. 1 C.pr.civ., în conformitate cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, respectiv cu excepția situației în care instanța de recurs invocă din oficiu motive de ordine publică.
Având în vedere aceste dispoziții legale și situația de fapt prezentată, Curtea reține că, în speță, termenul de 15 zile pentru depunerea motivelor de recurs a început să curgă la data comunicării hotărârii către reclamantă, 22.04.2013, și s-a împlinit la data de 08.05.2013, conform art. 101 alin. 1 și 5 C.pr.civ.
În ce privește cererea de repunere în termenul de depunere a motivelor de recurs formulată de apărătorul recurentei-reclamante la termenul de judecată de astăzi, pe motiv că hotărârea nu i-a fost comunicată la noul sediu, aceasta va fi respinsă, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 103 C.pr.civ., respectiv ca partea să fi fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să îndeplinească actul de procedură în termen și, totodată, ca actul de procedură să fie îndeplinit în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, iar cererea de repunere în termen să fie formulată în același termen.
Astfel, nu se poate invoca în favoarea recurentei propria culpă a acesteia, constând în omisiunea de a aduce la cunoștința instanței schimbarea sediului apărătorului, la care și-a ales domiciliul, o atare împrejurare nefiind imprevizibilă și insurmontabilă, în sensul legii.
Mai mult decât atât, se constată că, la data de 13.06.2013, apărătorul recurentei-reclamante a formulat cerere de eliberare a unei copii a sentinței (fila 6 dosar recurs), aceasta fiind data încetării pretinsei împiedicări, de la care a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 103 alin. 2 C.pr.civ. pentru îndeplinirea actului de procedură și pentru formularea cererii de repunere în termen. Or, motivele de recurs au fost depuse la dosar abia la data de 17.03.2014, cu depășirea acestui termen, iar cererea de repunere în termen a fost formulată abia la termenul de judecată de astăzi, 24.03.2014.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că, în speță, motivele de recurs nu s-au depus la dosar în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, Curtea reține că recursul declarat este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge cererea de repunere în termen.
Constată nul recursul formulat de recurenta–reclamantă N. M., cu domiciliul ales în București, .. 35, Sectorul 4, împotriva Sentinței civile nr. 4586/16.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX- a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele–pârâte C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., nr. 1-3, Sectorul 2, și C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în București, Calea Călărașilor, nr. 248, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. D. M. D. M. B.
GREFIER,
M. C. I.
Red.jud.M.B./2ex.
Jud. fond:I. M., TB-Secția a IX-a
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7345/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
