Obligaţia de a face. Decizia nr. 5522/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 5522/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 3207/87/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.5522

Ședința publică de la 26.06.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - G. D.

JUDECĂTOR - A. Ș.

JUDECĂTOR - L. E. F.

GREFIER - C. A.

Pe rol fiind recursurile formulat de recurenta pârâtă U. „S. Haret” și de recurentul pârât - chemat în garanție M. Educației Naționale., împotriva sentinței civile nr.1411/13.11.2013 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. (N.) I..

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata reclamantă, prin avocat P. A. D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenții.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 alin.3 coroborat cu art.411 alin.2 C.pr.civ.

Intimata reclamantă, arată că nu are de formulat cereri prealabile judecății.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea celor două recursuri.

Intimata reclamantă, prin avocat, solicită respingerea celor două recursuri ca nefondate, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, urmând a se aprecia asupra admiterii cererii de chemare în garanție.

Curtea, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ., reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 1411/13.11.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, SCAF a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta P. (N. ) I. în contradictoriu cu pârâții U. S. Haret și M. Educației Naționale, precum și chematul în garanție M. Educației Naționale (MECTS), fiind obligat pârâtul M. Educației Naționale de a pune la dispoziția Universității „S. Haret” tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamantei a actului de studii și de a-i recunoaște titlul de licențiat în drept sub sancțiunea unor penalități de 50 lei/zi de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației.

A fost obligată pârâta U. „S. Haret” să elibereze reclamantei diploma de licență conform adeverinței nr.356/10.11.2011 și suplimentul de diplomă (foaie matricolă) și să-i returneze originalul diplomei de bacalaureat depusă la dosarul de înscriere sub sancțiunea unor penalități de 50 lei/zi de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației.

A fost respinse celelalte capete de cerere ale acțiunii ca nefondate.

Totodată a fost respinsă cererea de chemare în garanție ca fără obiect.

Prin acțiunea înregistrată la nr._ din 31.07.2013 reclamanta P. (N.) I. a chemat în judecată pe pârâții U. S. HARET - Facultatea de Geografie București și M. Educației Naționale, și în contradictoriu cu aceștia a solicitat instanței:să oblige pe pârâtul M. Educației Naționale să desemneze unitatea de specialitate producătoare, de a pune la dispoziție Universității S. HARET tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamantei a actelor de studii, de a i se recunoaște titlul de licențiată în Geografie, certificat prin adeverința de studii nr. 356/10.11.2011, emisă de M. Educației Tineretului și Sportului București și de a viza recunoașterea și echivalarea actelor de studii în vederea utilizării acestora ,sub sancțiunea unor penalități de 50 lei/ zi de întârziere, începând cu a 10- a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației; să oblige pe pârâta U. S. HARET să-i elibereze diploma de licență, conform adeverinței de studii emisă, și suplimentul la diplomă ( foaie matricolă) și să-i înapoieze originalul diplomei de bacalaureat depuse Ia dosarul de înscriere ,sub sancțiunea unor penalități de 50 lei / zi de întârziere începând cu a 10 a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs M. Educației Naționale cu sediul în București, . nr.28-30. sector 1, în calitate de recurent - chemat în garanție, prin reprezentant legal. în conformitate cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 Cod procedură civilă, învederând următoarele:

I. O prima critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată a Ministerului Educației Naționale, hotărârea pronunțată de aceasta fiind lipsită de temei legal prin raportare la prevederile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Reclamanta nu se află în măsură a solicita Ministerului Educației Naționale avizul pentru eliberarea diplomelor de licență. Reclamanta este absolventă USH și nicidecum reprezentant al Universității, pentru a avea calitatea să solicite eliberarea avizelor necesare pentru formularele-tipizate -acte de studii.

În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

Instanța de fond trebuia să analizeze care este procedura de acordare a avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la unitatea producătoare și să stabilească dacă reclamanta are raporturi juridice cu MEN în derularea respectivei proceduri.

Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire ia organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.

În acest sens instituțiile de învățământ superior particular acreditate solicită eliberarea avizului pentru un număr de tipizate iar MECTS. având în vedere atribuțiile sale de control și monitorizare a modului de respectare a reglementărilor din domeniul său de activitate, verifică existența concordanței între numărul de tipizate solicitate cu datele raportate de A.R.A.C.I.S. și datele existente în cadrul Direcției Generale învățământ Superior, după care eliberează avizele respective.

După eliberarea acestor avize, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educației nr.2284/2007, formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor de învățământ superior acreditate. Predarea-preluarea formularelor se efectuează în baza unui proces-verbal încheiat între delegatul instituției și reprezentantul unității de specialitate producătoare, în care sunt trecute toate datele de identificare a formularelor, inclusiv seriile și numerele.

Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.

Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.

Rezultă din cele menționate că reclamanta nu are calitate procesuală activă, procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele-tipizate fiind o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate, M. Educației Naționale și ROMDIDAC S.A Compania de Material Didactic, nicidecum absolvenții universităților respective.

M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa ministerului.

U. S. Haret invocă în cererea de chemare în garanție, drepturile conferite prin Legea nr.443/2002, fără să recunoască, însă, faptul că din aceeași lege izvorăsc și o . obligații pe care ar fi trebuit să le respecte.

La art.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret" din București se statuează:

„După . prezentei legi în structura Universității „S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."

Deci, chiar în legea de înființare a acestei instituții de învățământ superior se menționează faptul că în structura Universității „S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.

În consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamantă, care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămat vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o critică să aprobe tipărirea de formulare tipizate.

Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.

Nu se află în această situație. Legea este foarte clară. OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, statuează la art. 29 alin (4): „Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:

a)autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii;

b)acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la Ut. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat. "

Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.

Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantei, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamantă, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.

În mod eronat și cu rea voință, U. „S. Haret" interpretează conceptul de autonomie universitară excedând limitele prevederilor legale. Autonomia universitară nu poate fi aplicată cu ignorarea hotărârilor de guvern care arată în mod expres, pentru fiecare universitate, facultățile și specializările, cu specificarea formelor de învățământ acreditate și autorizate provizoriu.

Potrivit art. 60 alin.l din Legea învățământului nr. 84/1995 ,, activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi.

Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.

Prin H.G. nr.1011/2001 s-a reglementat organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Conform art. 3 din acest act normativ „sunt abilitate să organizeze învățământ la distanță și învățământ cu frecvență redusă instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată""".

Din cuprinsul capitolului IV al acestei hotărâri de Guvern reiese cu claritate faptul că programele de învățământ la distanță sunt supuse ele însele procedurii de evaluare academică, conform Legii nr. 88/1993 republicată.

În speță, în cadrul Universității „S. Haret", la forma de învățământ la distanță sunt neacreditate la nivelul perioadei în discuție, respecți ; 2006 - 2009, conform hotărârilor de guvern care reglementează în fiecare an acreditarea/autorizarea parțială care face posibilă eliberarea actelor de studii unul absolvent. Astfel, reclamanta avea obligația de a se prezenta zilnic la cursuri, în nici un caz să le urmeze prin internet sau prin intermediul televizorului.

În redactarea motivării sentinței, instanța de fond comite o gravă eroare, afirmând faptul că există interdependență între obligația pârâtului USH de a emite diploma și obligația Ministerului Educație Naționale de a aviza tipărirea formularelor tipizate.

M. Educației Naționale nu este obligat să dea aviz pentru orice număr de diplome solicitat.

Obligația ministerului, ca și conducător al sistemului național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, este de a verifica dacă solicitarea este făcută în limitele și cu respectarea legislației în domeniu.

Dacă este solicitat un număr mai mare de diplome decât numărul de absolvenți care au dreptul la acestea, ministerul are obligația, respectând legea, să nu dea curs solicitării primite.

Exact aceasta a fost situația pe care doar U. „S. Haref" a creat-o, școlarizând haotic, ignorând reglementările stricte și clare.

O diplomă este avizată de MEN dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv. în aceste hotărâri de guvern se află sub formă de tabel fiecare facultate, specializare și formă de învățământ acreditată/autorizată parțial să funcționeze-școlarizând studenți care au dreptul la diplomă de licență.

În concluzie, subliniază faptul că obligația Universității „S. Haret" de a elibera diploma de licență nu este corelativă obligației M.E.N. de a aviza tipărirea ei, pentru simplul fapt că ministerul nu este obligat să avizeze un număr de diplome peste cel prevăzut în cifra de școlarizare.

Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual (H.G. nr. 693/2003, H.G. 1082/2003, H.G. nr. 940/2004, H.G. nr.l 175/2006, H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008). În speță, statul nu a recunoscut forma de învățământ aleasă de reclamantă, hotărârile de guvern emise fiind clare sub aspectul formei de învățământ acreditate. Prin urmare, pe calea prezentei acțiuni, instanța nu poate obliga statul să recunoască efectul util al unor studii, respectiv recunoașterea unei diplome, atât timp cât forma de învățământ parcursă nu este ea însăși recunoscută. Nimic nu o împiedica pe reclamantă să urmeze aceeași specializare, în aceeași formă de învățământ, la o unitate care beneficia de o acreditare.

În condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995, cât și conform Legii nr.1/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.

Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

In concluzie, raportat la prevederile legale invocate, solicită admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de M.E.N. ca neîntemeiată.

În drept: art. 72, art. 488 alin. (1) pct. 8 și 4 Cod procedură civilă. Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr. 75/2005, OMECT nr.2284/2007 Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002. Legea nr. 88/1993, H.G. 1011/2001. H.G. nr. 536/2011, H.G. nr. 1418/2006 H.G. nr 1609/2004, H.G. nr. 676/2007, H.G. ng 635/2008. H.G. 1175/2006, H.G. 749/2009, Legea nr. 1/2011. *

Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și pârâta U. "S. HARET", in temeiul disp. art. 488 pct.6,8 din NCod proc. civ, considerând că este netemeinica si nelegala.

Motivele de recurs

1.Instanța de fond, in mod nelegal a respins cererea de chemare in garanție a MEN (MECTS), apreciind ca M. Educației Naționale are calitatea de parat in cauza, iar cererea de chemare in garanție „ va fi respinsa ca rămasa fara obiect."

Învederează instanței de control faptul ca avizul necesar tipăririi formularelor destinate actelor de studii, nu poate fi solicitat de reclamant, intrucat nu are calitate procesuala activa, nu exista raport juridic direct intre absolvent si M.E.N.

In consecința, instanța de fond in mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocate de MEN, fata de capătul de cerere in contradictoriu cu MEN.

Solicitarea de aprobare a tipizării formularelor destinate actelor de studii, este parte a procedurii de eliberare a diplomei de licența, ce se desfășoară intre U.S.H. si MEN (MECTS), fara intervenția reclamantului. Legiuitorul a stabilit imperativ aceasta procedura prin Ordinul nr.2284/2007.

Astfel ca, fata de soluția data de instanța de fond, ar trebui ca M. sa emită avizul necesar tipizării diplomei( in baza obligației din sentința), fara sa existe solicitarea recurentei-pârâte, conform OM.2284/2007, iar recurenta-pârâtă sa aștepte primirea formularului pentru a fi distribuit absolventului, incalcand dispozițiile imperative stabilite prin lege.

Absolventul nu poate sa solicite direct de la MEN, avizul necesar tipizării, intrucat nu exista un raport juridic intre el si minister.

Mai mult, ministerul nu poate elibera direct avizul necesar tipizării actelor de studii, intrucat nu exista obligația in sarcina sa de a verifica îndeplinirea de către absolvent a condițiilor legale pentru obținerea diplomei de licența.

Obligația de a verifica condițiile legale pentru obținerea diplomei de licența, este in sarcina recurentei, motiv pentru care, soluția instanței de fond, de respingere a cererii de chemare in garanție formulata de este nelegala.

Prin sentința data, instanța de fond, a stabilit o alta procedura a eliberării actelor de studii, ignorând dispozițiile legale.

Potrivit Art . 7 din "Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant", (Ordinul nr.2284/2007)," Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, in condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECT, unitate care poarta întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții si pentru asigurarea securității tipăririi si păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare." Iar potrivit Art. 8. din Ordinul nr.2284/2007," " Formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor. Predarea-preluarea formularelor se efectuează in baza unui proces-verbal încheiat intre delegatul instituției si reprezentantul unității de specialitate producătoare, in care sunt trecute toate datele de identificare a formularelor, inclusiv seriile si numerele.

In cauza exista o interdependenta intre cele doua obligații menționate in cereri, respectiv cererea de chemare in judecata si cererea de chemare in garanție, in raport de competenta fiecărei autorități.

Din adresa nr. nr._/25.06.2009, emisa de MECTS, rezulta fara echivoc ca tipărirea si eliberarea actelor de studii, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisă a MECTS, in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție de către USH.

De altfel admiterea cererii de chemare in garanție este si soluția imbratisata de Înalta Curte de Casație si Justiție precum si a instanțelor din tara, in cauze similare, considerând ca intre absolvenții si MEN nu exista raport juridic.

Urmează a se avea in vedere "Cauza B. contra României", in care CEDO a condamnat statul roman pe motiv ca sistemul judiciar romanesc nu asigura stabilitatea circuitului juridic, prin faptul ca permite pronunțarea in cauze identice a unor soluții contradictorii si diametral opuse.

Mai mult, incertitudinea jurisprudentei este de natura a reduce increderea justitiabililor in justiție si contravine principiului securității raporturilor juridice ca element esențial al preeminentei dreptului.

Mai mult, arată că cererea de chemare in garanție a MEN.nu poate fi respinsa,pentru motivul aratat de instanța de fond, intrucat prin chemarea in garanție, se urmărește un dublu scop:

-persoana chemata in garanție sa se apere impotriva pretențiilor formulate de reclamantul din acțiunea principala;

-cel care cheamă in garanție sa isi poată valorifica pretențiile, prin aceeași hotărâre judecătoreasca ,in ipoteza in care va pierde procesul.

Astfel, prin cererea de chemare in garanție recurenta-pârâtă a solicitat aprobarea tipăririi formularelor cu regim special constând in Diploma de Licența si suplimentul la diploma si la plata tuturor sumelor solicitate,cu orice titlu, de către reclamant.

Totodată în temeiul art.453 N Cod de proc. civila solicită cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat conform documentelor atașate (extras de cont.contract asist.jurid.) ,taxa timbru si timbru judiciar.

Din dispozițiile art.72 N. Cproc civ rezulta ca cererea de chemare in garanție este admisibila in cazul drepturilor garantate legal sau convențional dar si ori de cate ori ai dreptul sa ceri altuia sa te despăgubească pentru obligațiunea la care te-a indatorat hotărârea judecătoreasca,

Întrucât obligația USH de a emite diploma de licența este subsecventa obligației MEN (MECTS) de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii, este evidenta culpa procesuala a acestui Minister.

Învederează instanței faptul ca prin cererea de chemare in garanție, a solicitat cheltuieli de judecata, cheltuieli care, este îndreptățită a le recupera.

Ori, instanța de fond, greșit a considerat cererea de chemare in garanție ca fiind inadmisibila, fata considerentele arătate.

Urmează să se constate faptul ca nu s-a opus la eliberarea diplomei de licența, a recunoscut acest drept reclamantului.

Autoritatea publica centrala, in speța M. Educației Naționale, a incalcat atat dreptul USH de a emite diploma de licenta în calitate de parte a sistemului național de invatamant, cat si dreptul absolventului licențiat de a i se recunoaște studiile urmate, prin refuzul de a aviza tipărirea formularelor cu regim special. Aceasta atitudine este o incalcare a dispozițiilor legale-constituind un abuz manifestat prin exces de putere .situație inadmisibila, nepermisa . drept.

In nici un stat de drept organul cu rol de conducător nu poate avea o astfel de atitudine care sa incalce drepturile persoanelor. în statul de drept democratic, persoanele care îmbracă funcții publice trebuie să respecte legea. Toate persoanele sunt egale în fața ei. Acest lucru este valabil mai ales în cazul dreptului la liberă dezvoltare a propriei personalități. Prezervarea și garantarea acestui drept este scopul principal al statului de drept. De aceea, acesta limitează toate acțiunile statale în favoarea respectării libertății persoanelor. în acest sens, statul de drept este întotdeauna un stat constituțional în care domnește litera legii. La respectarea legilor veghează o justiție independenta.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, iar pe fond admiterea cererii de chemare in garanție a MEN, și obligarea ministerului la plata cheltuielilor de judecata atat cele solicitate la fondul cauzei cat si in recurs.

lnstanta de fond în mod greșit a stabilit ca recurenta-pârâtă sa elibereze diploma de licența, începând cu a 10-a zi de la data rămânerii irevocabile a sentinței, termen in care a fost obligat si chematul in garanție MEN(MECTS), sa-si îndeplinească obligația de a aviza tipărirea formularului destinat acestui act de studii.

Având in vedere prevederile O.M.2284/2007, privind procedura de eliberare a actelor de studii, procedura care se derulează pe parcursul unui an, si faptul ca obligația USH este subsecventa obligației Ministerului, consideră ca nu se impune ca termenul in care trebuie sa-și îndeplinească obligația sa coincidă, ca punct de plecare cu termenul in care trebuie sa-si îndeplinească obligația MEN ( MECTS), si apoi sa curgă penalitățile.

In acest fel este prejudiciată, intrucat MEN (MECTS ) poate sa aprobe tipizarea formularelor destinate diplomei de licența in a 10-a zi de la data când hotărârea ramane definitiva si irevocabila, după aceasta zi USH este pusa in întârziere cu îndeplinirea obligației de a emite reclamantului diploma de licența.

După obținerea avizului de la MEN ( MECTS), aceasta face comanda la ROMDIDAC-SA pentru tipărirea acestor formulare urmând apoi sa-i elibereze reclamantului diploma de licența.

Întrucât dispozitivul trebuie sa fie clar si fara echivoc, sa rezolve toate cererile părtilor, sa arate in mod expres si concret care sunt limitele "condamnării" fara a fi tinuti in respectarea obligațiilor impuse de instanța, de nerespectarea obligației MECTS, solicită admiterea recursului.

Astfel este necesar a se inlatura dispozițiile instanței de fond, privind termenul comun de indeplinirea obligațiilor stabilite in sarcina recurentei-pârâte cu cel al Ministerului.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului modificarea in parte a hotărârii, iar pe fond admiterea cererii de chemare in garanție si sa înlăturarea dispozițiilor instanței de fond, privind termenul comun de îndeplinire a obligațiilor stabilite in sarcina USH cu cel al Ministerului, cu cheltuieli de judecata.in temeiul art.453 C.Proc.civ.. (taxa de timbru .onorariu avocat).

Temeiul de drept: . 488 pct.6,8 din NCod proc. civ, OM nr.2284/2007, art.72 N. Cproc civ., si următoarele. "

În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri: comunicare, împuternicire avocațiala, chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, adresa nr._/25.06.2009, practica judiciara, dovada cheltuieli privind onorariu avocat.

Recurentul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare la recursul formulat de U. „S. Haret" împotriva sentinței 1411/13.11.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul_, prin care solicită respingerea acestui recurs privitor la chemarea în garanție a Ministerului Educației Naționale iar pe fond solicită respingerea cererii de chemare în garanție a ministerului din următoarele motive:

Privitor la cererea de chemare în garanție a ministerului învederează următoarele:

În susținerile sale, U. „S. Haret" face cu bună știință o gravă eroare, afirmând că există interdependență între obligația universității de a elibera diplome de licență și obligația Ministerului Educației Naționale de a aviza numărul de diplome cerut.

M. Educației Naționale nu este obligat să dea aviz pentru orice număr de diplome solicitat. Obligația ministerului, ca și conducător al sistemului național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, este de a verifica dacă solicitarea este făcută în limitele și cu respectarea legislației în domeniu. Dacă este solicitat un număr mai mare de diplome decât numărul de absolvenți care au dreptul la acestea, ministerul are obligația, respectând legea, să nu dea curs solicitării primite.

Exact aceasta a fost situația pe care doar U. „S. Haret" a creat-o, școlarizând haotic, ignorând reglementările stricte și clare.

O diplomă este avizată de MEN dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv. în aceste hotărâri de guvern se află sub formă de tabel fiecare facultate, specializare și formă de învățământ acreditată/autorizată parțial să funcționeze, școlarizând studenți care au dreptul la diplomă de licență.

În concluzie, obligația Universității „S. Haret" de a elibera diploma de licență nu este subsecventă, corelativă sau interdependentă obligației M.E.N. de a aviza tipărirea ei, pentru simplul fapt că ministerul nu este obligat să avizeze un număr de diplome peste cel prevăzut în cifra de școlarizare.

M. Educației Naționale a emis avizul în vederea ridicării, de către U. „S. Haret" din București, a tipizatelor pentru actele de studii, de la ROMDIDAC S.A., numai pentru specializările care au funcționat legal, aprobate prin hotărâri de guvern, în conformitate cu cifra de școlarizare aprobată.

M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.

U. S. Haret invocă, în cererea de chemare în garanție, drepturile conferite prin Legea nr.443/2002, fără să recunoască, însă, faptul că din aceeași lege izvorăsc și o . obligații pe care ar fi trebuit să le respecte.

La art.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret" din București se statuează:

Instanța trebuie să analizeze care este procedura de acordare a avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la unitatea producătoare și să constate că fiecare din părțile implicate are obligația de a respecta cadrul normativ în care această procedură se înscrie.

II. Privitor la obligația de plată a cheltuielilor de judecată, învederează următoarele:

Având în vedere ca pârât în cauză nu este M. Educației Naționale ci U. S. Haret, obligația de plată a cheltuielilor de judecată revine pârâtului.

Faptul că s-a admis cererea de chemare în garanție a MEN, nu plasează MEN în locul pârâtului, neputând fi obligat MEN la plata sumelor ce revin de drept pârâtului. M. Educației Naționale este chemat în garanție pentru o obligație de a face,și nu pentru o obligație de a da.

în art.453 Cod proc. Civ. se prevede clar că partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Partea căzută în pretenții este pârâtul și nu chematul în garanție.

Obligația de plată a cheltuielilor de judecată are în vedere plata cheltuielilor efectuate de reclamantă cu desfășurarea procesului. Aceasta obligație, este o obligație ce în mod firesc revine celui ce a pricinuit părții paguba, respectiv pârâtul.

După cum se poate observa, reclamantul nu își valorifica pretențiile împotriva chematului în garanție ci împotriva pârâtului. Ca atare chematul în garanție nu poate fi pus să acopere către reclamant vreo obligație, ci doar către cel ce l-a chemat în garanție.

Dacă instanța ar obliga chematul în garanție la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, s-ar schimba cadrul procesual, chematul în garanție din acest punct de vedere devenind pârât, ceea ce nu se poate în conformitate cu prevederile legale de desfășurare a unui proces guvernat de lege și nu de părerile proprii ale celui chemat sa judece.

Raportat la cele de mai sus solicită respingerii recursului, iar pe fond respingerea cererii de chemare în garanție și a acțiunii ca neîntemeiate.

În drept: art. 490 din Codul de procedură civilă, art. 72 din codul de procedură civilă Legea nr. 554/2004, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002, Legea nr. 88/1993, H.G. 1011/2001, H.G. nr. 536/2011, OUG nr. 75/2005, Legea nr.288/2004, H.G. nr. 1418/2006, OMECT 2284/2007, H.G. nr 1609/2004, H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008. H.G. 1175/2006, H.G. 749/2009, Legea nr. 1 din 2011.

Recurenta-pârâtă U. "S. HARET a formulat întâmpinare la recursul declarat de M. Educației Naționale (MECTS) solicitând respingerea acestuia având in vedere următoarele considerente:

Privind criticile aduse soluției instanței de fond, raportate la disp. art.488 alin (1) pct. 8 N.Cod proc.civila, solicită înlăturarea acestora intrucat instanța de fond, in mod temeinic si legal a obligat M. Educației Naționale (MECTS) la aprobarea tipăririi formularelor cu regim special, constând in diploma de licența si suplimente la diploma pentru reclamanta.

În prezenta cauza instanța de fond a constatat ca sunt indeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare in garanție, deoarece admiterea acestei cereri, asigura efectiv punerea in executare a obligației subscrisei de a elibera intimatului-reclamant diploma de licența pentru care acesta a devenit eligibil prin susținerea si promovarea examenului de licența organizat legal in sesiunea iulie 2009.ln cauza exista o interdependenta intre cele doua obligații menționate in cereri, respectiv cererea de chemare in judecata si cererea de chemare in garanție, in raport de competenta fiecărei autorități.

Învederează instanței faptul ca ,in baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe intreaga perioada de școlarizare a reclamanților) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme:de zi,seral,cu frecventa redusa si la distanta.Formele de invatamant seral.cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior.care au cursuri la zi.

Ca atare.singura condiție pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi.ln acest sens,legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii.care duc la o calificare universitara distincta.si nu la nivelul formelor de invatamant.Programa de studii este cea care susține calificarea distincta,indiferent de forma de invatamant absolvita (zi.seral.frecventa redusa sau invatamant la distanta).

Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul inceperii studiilor de către recurenții- reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.

Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in invatamantul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licența,care duce la o calificare universitara distincta.

Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:

a)autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de invatamant si de a organiza.dupa caz,admiterea la studii.

b)dreptul de a emite diplome,certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza,dupa caz,examen de absolvire,doctorat."

Dispozițiile art.29 din OUG nr.7"5/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamanțci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.

Noțiunea de „program de studii"a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, invatarii si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.

Coroborând cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența ), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superior.in condițiile legii,pentru aceeași specializare sau echivalente.indiferent de forma de invatamant absolvita.se poate desprinde concluzia ca nu forma de invatamant absolvita(zi,frecventa redusa,invatamant la distanta) este cea care duce la o calificare universitara,ci specializarea aleasa si urmata.

Mai mult,art.4 din HG nr.535/1999 arata ca :,, Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zi.Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de invatamant de zi,pot funcționa si la forma de invatamant seral sau fara frecventajara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditarejnstitutiilor de invatamant superior."

Prin art.5 din HG 916/2005 se arata ca:

"(1) Structurile si specializările prevăzute in anexele nr.1 si 2 funcționează începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul intai de studii.

(2) Specializările prevăzute in anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de invatamant superior,cu modificările si completările ulterioare,care nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotărâre,intra in lichidare incepand cu anul universitar 2005/2006."

U. S. Haret este cuprinsa in anexa nr.3 a acestui act normativ.

Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007"specializarile (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de invatamant superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr. 1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora.cu modificările ulterioare.care funcționează incepand cu anul I ,2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre isi continua activitatea".

Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora,al specializărilor reglementate sectorial si/sau general.

Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca a funcționat ..

In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale.chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciază ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi.tine de exercițiul autonomiei universitare,garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul inscrierii reclamanților la Facultate.

Învederează ca, pentru tipărirea si difuzarea către subscrisa intimata-parata U.S.H., a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnata de MECTS, conform art.7 din OMECT.nr.2284/2007(in speța Romdidac SA) este necesara aprobarea scrisa a recurentului -chemat in garanție M.E.C.T.S., aspect ce rezulta si din conținutul adresei nr._/25.06.2009 ( pe care o anexează cauzei), iar cum aprobarea cererilor de către MECTS nu a fost dovedita,fiind constituita din afirmații ambigui ale recurentului MECTS in incercarea de a acoperi neregularitatile si abuzul de drept al acestei instituții ale statului, instanța de fond in mod corect a admis cererea de chemare in garanție.

Din adresa nr._/25.06.2009, emisa de MECTS, rezulta fara echivoc ca tipărirea si eliberarea actelor de studii, ale reclamantului, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS., in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție de către recurenta-pârâtă.

In lumina dispozițiile art. 1 al Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (R., 4.XI.2000 ) care in Articolul 1 -Interzicerea generală a discriminării statează ca „ Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație....si 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în § 1. „ apreciază că in niciun caz similar dintr-un stat de drept guvernat de principiul democrației nu este agreata si nici încurajata atitudinea unui organul cu rol de conducător al sistemului național de educație, constând in refuzul nejustificat legal, de a aproba eliberarea unor formulare,in speța a formularelor tipizate solicitate de subscrisa prin adresa 769/25.08.2009 si următoarele.

Urmează a se avea in vedere in acest sens că ,prin invocarea informă a diverselor impedimente legale care nu sunt incidente in speța, MECTS caută să găsească o modalitate de a se sustrage de la executarea obligațiilor ce-i revin in exclusivitate ,motivele de refuz invocate fiind desființate de dispozițiile art. 8 din Ordinul 3404/2006 care leagă posibilitatea organizării formei de învățământ la distanta doar de condiția acreditării cursurilor de zi.

Simplul refuz nu poate inlocui lipsa de acțiune si nefinalizarea vreunui demers legal,menit a constata pretinsa incalcare de către recurenta-organizatoare a examenului de licența cu respectarea tuturor regulilor referitoare la organizarea si desfășurarea procesului educațional pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul infiintarii Universității S. Haret prin lege.

Având in vedere ca se află in imposibilitate de a elibera diplomele de licența, iar aprobarea tipizării formularelor cu regim special este in competenta exclusiva a recurentului conform O.M.nr.2284/2007, solicită să se constatate legalitatea si temeinicia hotărârii instanței de fond, urmând a fi respins recursul ca nefondat.

Susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimat, in vederea tipizării, nu pot fi reținute intrucat recurentul nu a făcut dovada aprobării in totalitate a cererilor USH prin adresele atașate cauzei si întrucât nu exista concordanta intre solicitările recuentei si avizele recurentului -chemat in garanție MECTS, privind aprobarea tipizării actelor de studii pentru reclamant, solicitând înlăturarea susținerii acestuia prin recursul promovat.

Refuzul MECTS nu este justificat, nu exista niciun temei legal care sa legitimeze aceasta poziție adoptata de recurent deoarece intimatul reclamant este îndreptățit a pretinde eliberarea actelor de studii .cerința acestuia fiind legitima, justificata mai ales de obligația pe care si-a onorata prin parcurgerea cursurilor legal organizate de subscrisa si prin însușirea cunoștințelor (dovedita prin promovarea examenului de licenta).

Având in vedere dispozițiile legale recurenta-pârâtă a emis reclamantului adeverința ca este licențiat, aceasta adeverința a fost emisa sub egida recurentului-chemat in garanție si mai mult a produs efecte juridice. Adeverința emisa este in ființa, nu a fost revocata, iar efectele pe care le-a produs se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate proprie unui act administrativ .

USH, are obligația ca, ulterior eliberării adeverințelor de studii ce atesta calitatea intimatului- reclamant de licențiat, prin promovarea examenului de licența in sesiunea iulie 2009, sa elibereze si diploma de licenta.Aceasta obligație nu poate fi dusa la îndeplinire, deoarece recurentul -chemat in garanție MECTS, refuza sa aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare.Motivul refuzului este acela ca nu se pot elibera diplome, decât pentru formele de invatamant acreditate sau autorizate provizoriu sa funcționeze.

Întrucât, asa cum a arătat instanței de fond, prin intampinare, a funcționat ., care i-a permis sa organizeze formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta, pentru domeniile pentru care erau acreditați/autorizați sa organizam cursuri de zi si fata de imprejurarea ca nici dupa incheierea perioadei de monitorizare ,prevăzuta de art.8 din Leg.nr.443/2002, si având in vedere ca nici dupa emiterea HG nr.676/2007 si a HG nr.635/2008 precum si nici dupa . OUG nr.75/2005-privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației nu au sesizat nereguli, urmează a fi înlăturate susținerile MECTS ca lipsite de fundament.

Celelalte susțineri din recurs, privind neanalizarea instanței de fond a hotărârilor de guvern, prin care U.S.H. a fost acreditata/autorizata sa funcționeze provizoriu si a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009, nu pot fi reținute deoarece acestea nu vizează si nu fac obiectul cererii de chemare in garanție, instanța de fond nefiind investita cu o astfel de cerere.

Lipsa indicării de către recurentul MECTS a unui motiv întemeiat pe dispoziții legale care ar fi de natura sa legitimeze refuzul nejustificat al recurentei de a aproba tipărirea formularelor cu regim special . sa acopere necesarul solicitat ,lipsa cu desăvârșire a vreunei acțiuni care sa faca dovada ca MECTS a luat poziție ,asa cum era firesc in exercitarea atributiunilor cu care este investit, fata de asa zisele nereguli pe care le invoca sunt aspecte care conturează gravele disfunctionalitati in exercitarea acestor atributiuni .Cu atat mai mult cu cat, desi susține in prima faza ca USH a funcționat nelegal isi încheie invocarea inconsecventa de motive informe cu susținerea că ar fi aprobat in totalitate tipărirea formularelor cu regim special, asa cum au fost solicitate USH.fiind indicata de către recurent ca fiind cea care a gestionat in mod nerational diplomele .

In raport de cele arătate, in temeiul art.496 alin (1) din N Cod de procedura civila, se constată lipsa de fundament a criticilor formulate de recurentul-chemat in garanție cu privire la sentința instanței de fond, urmând a fi respins recursul promovat de M. Educației Naționale (MECTS), ca nefondat.

Intimata-reclamantă P. (N.) H. a formulat întâmpinare solicitând respingerea ambelor recursuri, si menținerea ca legala si

Retine tribunalul ca U. a emis reclamantei adeverință că a absolvit o facultate și, prin urmare, aceasta poate pretinde eliberarea-diplomei de licență de vreme ce actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiat este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucura de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.

Cu aceasta motivare tribunalul retine ca in cauză există o interdependență între cele două obligații menționate în cerere, anume obligația pârâtei U. S. Haret de eliberare a diplomelor de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009 si obligația MEN de a pune la dispoziția universității tipizatele de diploma.

Totodată tribunalul retine buna credința a reclamantei ce s-a întemeiat pe aparenta unui drept si da eficienta principiului error comunis facit ius, in sensul ca eroarea .-ar fi aflat produce efecte juridice in sensul validității adeverinței ce constata promovarea studiilor si a examenului de licența.

Pe fondul cauzei, neîntemeiate sunt criticile formulate in sensul ca instanța a dat o hotărâre cu incalcarea atribuțiilor judecătorești, întrucât a conferit legitimitate unui proces de invatamant organizat in afara cadrului legal.

In România, instanțele sunt singurele chemate sa rezolve situațiile litigioase; in ipoteza dedusa judecații instanța a fost chemata sa se pronunțe pe obligații de a face urmare a refuzului paraților de a-si îndeplini cu buna credința obligațiile, asa incat instanța s-a pronunțat in limitele investirii fara a incalca atibutiile ce ii revin, critica MEN fiind neîntemeiata pe acest aspect.

Cu privire la legitimitatea procesului de invatamant derulat de USH, Legea nr.443/09.07.2002 conferă cadrul legal înființării și acreditării Universității S. Haret. Potrivit art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare emis de universitate, rezultă că U. S. Haret organizează formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, respectând prevederile din fosta lege a învățământului nr.84/1995 (abrogata prin Legea nr.1/2011).

In aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisa de parata sub nr 1405/21.05.2009, precum si art 20 alin 1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr 2284/2007, pârâta U. S. Haret era obligata sa elibereze actele de studii completate.

În conformitate cu prevederile HG nr.81/2009 și ale art.89 și următoarele din fosta Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, (dispoziție preluată de Legea nr. 1/2011), pârâtul MEN este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare.

Ordinul MECTS nr.2284/2007, precum și Ordinul nr.4022/2008 conțin reglementări care atribuie paratului MEN, competențe cu privire la conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor actelor de studii în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu ale instituții prevăzute de legislația în vigoare, dar și competențe cu privire la desemnarea unității de specialitate pentru tipărirea și difuzarea formularelor actelor de studii astfel concepute.

Cat privește susținerile privind lipsa autorizării necesare pentru desfășurarea activității de către USH in condiții de legalitate, le apreciem de asemenea neîntemeiate, fata de cele ce succed.

Interesează cauzei art. 60(1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, care prevede ca „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi".

Acest text de lege creează o condiție premisa suficienta pentru cel care se inscria la cursurile unei facultăți din cadrul USH, neputand fi imputate reclamanților eventualele disfunctionalitati legate de funcționarea formelor de invatamant in cadrul USH.

Apoi, cu siguranța nu se poate imputa intimatei - reclamante haosul legislativ din învățământul ultimilor ani pentru simpla rațiune ca nu se poate imagina un Stat/ un Minister de rea-credinta; ., ar dispărea insasi rațiunea existentei unui minister al educației incapabil sa gestioneze, sa organizeze, sa prevină si sa cenzureze abuzurile legate de actul de invatamant, sa prevină pana la urma bătaia de joc la adresa celui care, cu buna credința, se adresează unei instituții de invatamant care folosește pe toate actele stampila care include titulatura Ministerului Educației.

Reclamanta, cu buna credința si-a intemeiat decizia de a se inscrie la cursurile USH atat pe un text de lege in vigoare la data înscrierii, dar si pe aparenta unui drept al USH, având in vedere poziția facultății care funcționa, care a oferit apoi a acceptat semnarea contractului de studii, ai cărei reprezentanți (rector, decani) nu sunt condamnați pana in prezent pentru înșelăciune, soluțiile pronunțate de parchet pe asemenea plângeri fiind in sensul neinceperii urmăririi penale cu motivarea ca « activitatea didactica organizata de aceștia a fost perfect legala" cu referire la disp. art. 60(1) din Legea învamântului nr. 84/1995, republicată.

Atâta vreme cat art. 9 din Ordinul ministrului educației nr. 3545/2005 prevedea ca « formele de invatamant FR (frecventa redusa) sau ID (invatamant la distanta) se organizează numai de către universitățile care organizează cursuri de zi in domeniile respective«, iar Facultatea era acreditata/ autorizata de funcționare si avea cursuri de zi, in mod legal a organizat si cursuri ID.

Complinitor, in art. 4 din ordinul ministrului educației nr. 3545/2005 se arata ca « admiterea se organizează numai in instituțiile de invatamant superior care au in structura domeniilor de studiu prev. de HG 88/2005 specializări acreditate si specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie«, iar art. 8 din OMEC nr. 3404 din 7.03.2006 stabilește ca „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective si dispun de departamente specializate".

Art. 1 din OMEC nr. 308 din 12.02.2007 prevede: „Admiterea în învățământul superior de stat si particular, pentru fiecare ciclu de studii, se organizează pe baza metodologiilor proprii de admitere stabilite de fiecare unitate, cu respectarea prevederilor legislației în vigoare si ale prezentului ordin".

Așadar legea nu impunea la data inscrierii la cursuri decât 2 condiții - îndeplinite - ca desfășurarea formei de invatamant ID sa fie una legala, anume: 1- specializarea respectiva sa fie acreditata/ autorizata provizoriu de funcționare ; 2- sa deruleze forma de invatamant ZI.

Art. 40 din OUG 75/2005 (Mon. Of. 642/20.07.2005) prevede ca «toate instituțiile si unitățile de invatamant public care funcționează la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta sunt considerate acreditate si se supun procedurilor de evaluare periodica din 5 in 5 ani« .

Susținerile recurentului MEN privind lipsa autorizării/acreditării formei de invatamant nu pot fi primite in raport de disp. incidente din legislația de la acea data ; astfel, in legea 87/2006 de aprobare a OUG 75/2005 se arata la art. 29 alin. 3 ca «in învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program de studii din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta« ; per a contrario, nu se fac la nivelul formelor de invatamant.

Așadar, legiuitorul a avut in vedere ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii care duc la o calificare universitara distincta, nicidecum la nivelul formelor de invatamant. Legea prevede ca se acreditează si se evaluează programe de studii si nu forme de invatamant. acestea nefiind decât modalități de desfășurare a programelor de studii, doar aceste programe fiind supuse evaluării si acreditării; in legislația romaneasca oricare ar fi forma de invatamant absolvita calificarea universitara este aceeași (art. 3(3) din Hotărârea de Guvern nr. 1175/2006 prevede ca „Specializările universitare sunt programe de studii care concretizează oferta educațională a instituțiilor de învățământ superior"; textul de lege cuprins în art. 29(3) din Legea nr. 87/2006 se referă strict la o specializare universitară din ciclul de studii de licență, care conduce la o calificare distinctă și nu are în vedere formele de învățământ, deoarece acestea reprezintă, asa cum amâ arătat, doar modalități de organizare a activității didactice).

Apoi, potrivit art. 1161(1) din Legea nr. 480/2006 pentru modificarea si completarea Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, „Universitățile particulare sunt instituții de învățământ superior libere, deschise, autonome atât din punct de vedere academic, cât si económico-financiar, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituție", asa incat, in baza acestor prevederi de lege, U. S. Haret se bucură de autonomie academică și economico-financiară totală, nefiind în subordinea sau în coordonarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, conform Anexei nr. 3 la Hotărârea de Guvern nr. 366/18.04.2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului.

Conform prevederilor art. 2 din Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare -„Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului" iar conf. prev. art. 3 din Legea 443 / 2002 privind înființarea Universității S. Haret din București: „După . prezentei legi în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățiile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii".

Toate aceste aspecte nu fac decât să confirme funcționarea Universității S. Haret în condiții de legalitate si îndreptățirea noastră la eliberarea actelor de studii solicitate.

Dispozițiile din OUG și HG emise in anii 2005 si 2006 nu pot înfrânge dispoziții cuprinse în Legi organice, iar dacă dispozițiile din legi organice vin în contradictoriu cu dispozițiile din OUG / HG se vor avea în vedere dispozițiile din actele normative cu forță superioară.

Noțiunile de autorizare / acreditare ale „formei de învățământ", sunt condiții inexistente în Legea învățământului la momentul înscrierii reclamantei în anul I de studii.

Mai mult, chiar in ipoteza in care ar accepta ca reglementările legale ulterioare referitoare la organizarea învățământului superior ar fi conținut dispoziții contrare celor în vigoare la data autorizării sau acreditării specializărilor din structura Universității S. Haret, ele nu ar putea fi aplicabile, deoarece legea civila dispune numai pentru viitor si a proceda altfel ar însemna a se aduce atingere drepturilor câștigate în temeiul legii vechi, s-ar înfrânge principiul neretroactivității si principiul „suveranității legii anterioare", principii garantate prin Convenții la care România este parte.

In fine, urmează a se avea în vedere la soluționarea cauzei și jurisprudența recenta a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal care, prin decizia nr. 2874 /2010, a statuat ca finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. "S. Haret", în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome, presupune, în fapt, recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației

Potrivit deciziilor nr. 5656 din 24.11.2011 și nr. 2533 din 22.05.2012, pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal - în dosarele_, respectiv_, U. "S. Haret" are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență precum și dobândirea titlului de licențiat, să elibereze și diploma de licență de vreme ce „actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați (...) este în ființă, nu a fost revocat, anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ".

Pentru unificarea jurisprudenței înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat la 28. 10.2013 și la 7.11.2013 în sensul de obligare a Universității „S. Haret" la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentului la acestea precum si de admitere a cererii de chemare în garanție și de obligare a chematului în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate.

De aceea, soluția de respingere a recursurilor se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza B. c. României).

F. de toate cele ce preced a solicita respingerea ambelor recursuri ca nefondate, cu cheltuieli de judecata.

In drept, art. 201/NCPC.

Recurentul M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata - reclamantă P. (N.) I. la recursul formulat de M.E.N. în dosarul sus menționat, prin care solicită admiterea recursului promovat M. Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 1411/13.11.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul mai sus menționat, respingerea cererii de chemare în garanție a Universității „S. Haret"", din următoarele motive:

Privitor la cererea de chemare în garanție a ministerului învederează următoarele:

Cererea de chemare în garanție nu poate fi primită deoarece, în astfel de situații chematul în garanție ar trebui să se subroge în obligațiile celui ce l-a chemat în garanție, în acest caz de a completa și elibera diploma reclamantei.

Or, M. Educației nu are și nu poate avea atribuții privind completarea și eliberarea diplomelor care să ateste parcurgerea unor cursuri care, nu numai că nu au fost organizate de recurent ci, mai mult au fost organizate în ignorarea legislației.

Nu există nici un act normativ care să impună ca obligație Ministerului Educației Naționale emiterea unui aviz pentru tipărirea formularelor tipizate, indiferent de condițiile în care au fost urmate studiile.

Potrivit art. 29 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 75/2005, acreditarea acordă „și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat. doctorat". Este de reținut faptul că nu se menționează vreo obligație de avizare din partea ministerului.

Există un voluminos cadru normativ care reglementează aspecte legate de eliberarea diplomelor de licență și nicăieri nu este stabilită obligația ministerului de a da aviz pentru tipărirea formularelor tipizate în condițiile absolvirii unor forme de învățământ neacreditate/neautorizate. Face referire la:

-Legea învățământului nr. 84/1995 (art. 140 alin. 3, art. 141),

-OMECTS nr. 295/2007 privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior - examene de absolvire, licență, diplomă, selecție, disertație și de finalizare a programelor de pregătire universitară avansată din cadrul studiilor universitare de doctorat (art. 15)

-OMECT nr. 5289/2008 privind diploma de licență și suplimentul la diplomă (art. 3 alin. 2),

-OMECT nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.

-Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare.

M. nu are obligația de a aproba emiterea de avize pentru eliberarea unui număr aleatoriu de diplome. Obligația ministerului, ca și conducător al sistemului național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, este de a verifica dacă solicitarea este făcută în limitele și cu respectarea legislației în domeniu.

Nu există interdependență între obligația universității de a emite diploma și obligația Ministerului Educației Naționale de a aviza tipărirea formularelor tipizate. U. are obligația de a gestiona, completa, și elibera numai actele de studii pentru facultățile sale acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar absolvenții unei facultăți neacreditate sau neautorizate nu sunt îndreptățiți a le obține.

Existența raporturilor contractuale dintre reclamant și universitate, executarea obligațiilor contractuale din partea reclamantului, nu pot duce la obligarea Ministerului Educației Naționale să aprobe eliberarea unor acte de studii care exced cadrului legal. Actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite, ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, al căror conținut ori existență nu pot face obiectul unor convenții între particulari.

Reclamanta a încheiat un contract de studii cu universitatea, contract care generează drepturi și obligații reciproce, printre care și obligația universității de a elibera documentele de studii. Un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, deci cu depășirea drepturilor conferite de lege universității organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pentru simplul motiv că niciuna din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia.

Eventuala obligație a universității de a emite diplomele de studii si-ar avea izvorul direct in lege, insa numai in condițiile in care contractul de studii ar fi fost incheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul in speța.

Convingerea reclamantei, în sensul că universitatea era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care ea le-a urmat, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fară a se verifica autenticitatea informațiilor.

Verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate.

În concluzie, un act juridic ce încalcă ordinea publică, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absolută, nu poate genera drepturi și obligații legitime și, deci, nici de protecție jurisdicțională în cazul nerespectării lor.

Reclamanta a urmat cursurile unei facultăți autorizate să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ „ZI", nu și pentru forma de învățământ efectiv urmată de aceasta.

Conform art. 138 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, un program de studii universitare I funcționează legal dacă este autorizat provizoriu sau acreditat și funcționează în condițiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv acreditare. Autorizarea provizorie și acreditarea programelor de studii universitare se realizează distinct pentru fiecare formă de învățământ, fiecare limbă de predare și pentru fiecare locație geografică în care se desfășoară. Legea nu lasă loc de interpretări, este foarte clară. Autorizarea / acreditarea vizează inclusiv formele de învățământ, nu doar domeniul, facultatea și specializarea, acest fapt rezultă și din prevederile OUG nr. 75/2005.

Potrivit art. 29, alin. 3 din OUG nr. 75/2005, „în învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă". Potrivit art. 13 din OUG nr. 75/2005, evaluarea externă a calității educației cuprinde, printre altele, evaluarea capacității instituționale, a eficacității educaționale a organizației furnizoare de educație și evaluarea calității programelor de studiu oferite. Or, o astfel de evaluare complexă presupune inclusiv analiza formei de învățământ care se dorește a fi organizată.

Potrivit art. 2, lit. c din OUG nr. 75/2005, programele de studii concretizează oferta educațională a unei organizații furnizoare de educație. Forma de învățământ propusa de universitate face parte din oferta educațională deoarece formele distincte de învățământ atrag oferte educaționale diferite. Făcând parte din oferta educațională, forma concretă de învățământ propusă de universitate se concretizează în programele de studiu, potrivit art. 2 lit. c) din OUG nr. 75/2005. În vederea aplicării OUG nr. 75/2005 a fost adoptată H.G. nr. 1418/2006, care reglementează procedura de acreditare / autorizare. în art. 1.6, paragraful 3, teza a doua a H.G. nr. 1418/2006 se menționează că programele de studii ( programe care sunt supuse acreditării / autorizării potrivit art. 29 alin. 3 din OUG nr. 75/2005) se diferențiază, printre altele, și prin forma de învățământ: la zi, seral, cu frecvență redusă, învățământ la distanță, etc. Fiind un element de diferențiere, rezultă că un program de studii la forma ZI va fi diferit de un program de studii la forma ID. fiind în realitate două programe de studii diferite, supuse separat procedurilor de autorizare/acreditare.

In acest sens se pronunță și Curtea de Apel București în Decizia civilă irevocabilă nr. 2395/30.05.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2012 prin care este respinsă acțiunea și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.

În concluzie, a susținut că universitatea nu avea dreptul de a organiza cursuri la forma de învățământ urmată de reclamantă.

M. Educației Naționale nu poate fi redus la un simplu organism de executare a comenzilor înaintate de universități, în sensul de a aproba orice număr de diplome și a accepta ca legală o formă de învățământ care nu a parcurs procedura de acreditare/autorizare. Conform art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale, „M. Educației Naționale conduce sistemul național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, exercitându-și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate și realizează, după caz, împreună cu ministerele de resort, politica guvernamentală în domeniile sale de activitate".

M. nu are obligația de a aproba orice număr de diplome solicitat. Obligația ministerului, ca și conducător al sistemului național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, este de a verifica dacă solicitarea este făcută în limitele și cu respectarea legislației în domeniu. Dacă este solicitat un număr mai mare de diplome decât numărul de absolvenți care au dreptul la acestea, ministerul are obligația, respectând legea, să nu dea curs soliciți primite.

În legătură cu argumentul privind forța și legalitatea adeverințelor emise, învederează următoarele:

În ceea ce privește eliberarea adeverințelor, acestea sunt emise de universitate care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență, nu atesta decât o situație de fapt. fiind emise în vederea executării unei obligații contractuale a universității.

Faptul că pârâta USH a primit cursanți la forma de învățământ Ia distanță deși nu avea dreptul și faptul că aceasta a organizat examen de licență pentru ei și le-a eliberat și adeverințe constituie fapte ilicite. Instanța de judecată nu poate acoperi aceste fapte ilicite dându-le caracterul de autenticitate prin hotărârea sa ținând cont de „voința părților" exprimată prin contractul de studii ce prevedea obligativitatea unei părți din contract să elibereze diplomă de licență altei părți din contract.

Prezumția de autenticitate și veridicitate a adeverinței nu poate fi analizată fără a ține cont de legalitatea organizării învățământului la distanță, a primirii studenților la această formă de învățământ și Ia examenul de licență pentru care nu aveau vocație. U. „S. Haret" nu putea organiza învățământ la distanță pentru specializarea urmată de reclamantă și pe cale de consecință nu putea primi studenți la această formă de învățământ și nici să îi primească ulterior la examenul de licență, prin aceasta prezumția de autenticitate și veridicitate a actului administrativ - adeverința doveditoare a promovării examenului de licență - fiind răsturnată.

De altfel, această adeverință nu are nicio valoare în momentul de față întrucât potrivit dispozițiilor art. 38 din Ordinul ministrului educației nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, termenul de valabilitate al adeverinței de absolvire a studiilor este de maximum 12 luni din momentul eliberării.

Simplul fapt că U. S. Haret a emis reclamantei o adeverință provizorie care atestă parcurgerea de către acesta a unei forme de învățământ, nu naște pentru beneficiarul adeverinței, automat, un drept la emiterea diplomei de studii. Conform art. 2. din Ordinul nr. 2284/2007, actele de studii sunt de tip diplomă, certificat, atestat. D. acestea sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri și calități dobândite.

Conform art. 2 alin. (2) din actul normativ de mai sus, doar actele de studii conferă titularilor acestora drepturile și obligațiile care decurg din Legea învățământului.

Nu se poate raporta la adeverințele emise, acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă eliberate prin voința unilaterală a universității, care nu au fost recunoscute de MEN și care nu pot înlocui legea.

Adeverința a fost eliberată pe baza raporturilor contractuale între studenți și universitatea pârâtă, în sensul executării obligațiilor contractuale din partea instituției.

M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.

M. are dreptul și obligația de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. In caz contrar, oricine poate organiza fără drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fără să respecte legea.

Adeverințele sunt emise de universitate și atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență, nu atesta decât o situație de fapt. fiind emise în vederea executării unei obligații contractuale a universității.

Faptul că în sensul cauzei deduse judecății. U. S. Haret a eliberat adeverințe care în opinia acesteia ar atesta efectuarea unor studii, este o faptă ce i se poate imputa doar respectivei universități.

Având în vedere argumentele din prezentul răspuns la întâmpinare dar și cele folosite în recurs, solicită admiterea recursului promovat de subsemnatul M. Educației Naționale în dosarul sus menționat, și respingerea cererii de chemare în garanție a Universității „S. Haret.

În drept: art. 205 din Codul de Procedură Civilă, Legea Educației nr. 1/2011, Legea învățământului nr. 84/1995, H.G. 676/2007, H.G. 635/2008, O.G. 10/2009, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005, H.G. 1011/2001. L. 554/2004,H.G. 536/2011 privind organizarea și funcționarea M.E.C.T.S., Ordinul ministrului educației nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, L 88/1993 republicată, H.G. nr. 693/2003, H.G. 1082/2003, H.G. nr. 940/2004, H.G. nr.l 175/2006, H.G. 410/2002, O.G. 137/2000.

Deliberând asupra recursurilor formulate, a probelor administrate în fața primei instanțe, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, precum și a sentinței civile recurate, Curtea constată că sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul formulat de pârâta USH, Curtea constată că în mod judicios prima instanță a respins cererea de chemare în garanție formulată de către recurenta-pârâtă în contradictoriu cu recurentul MEN ca rămasă fără obiect în condițiile admiterii cererii de chemare în judecată și obligării acestuia din urmă, cu respectarea principiului disponibilității procesului-civil, să pună la dispoziția pârâtei USH tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamantei a actului de studii.

Totodată se reține că prin cererea de chemare în garanție formulată de către recurenta-pârâtă, aceasta a solicitat în contradictoriu cu recurentul MEN obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în diploma de licență și a suplimentului de diplomă, astfel încât prin admiterea acestui capăt de cerere cuprins în acțiunea introductivă în contradictoriu cu pârâtul MEN, cererea de chemare în garanție având același conținut și obiect a rămas fără obiect, în fapt recurentul MEN fiind obligat să pună la dispoziția recurentei-pârâte USH tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamantului a actului de studii, demers administrativ similar sub aspectul capătului de cerere principal din cererea de chemare în garanție a recurentului MEN, scopul celor două cereri fiind în esență același, respectiv obligarea pârâtului să efectueze demersurile administrative pentru a aviza tipărirea acestor formulare ale actelor de studii conform metodologiei menționată în cererile de recurs cu scopul emiterii în final a actelor de studii care au făcut obiectul acțiunii introductive.

Mai mult, cu privire la critica recurentei-pârâte vizând stabilirea în privința ambilor pârâți prin sentința recurată a aceluiași termen de 10 zile calculat de la data rămânerii irevocabile a sentinței recurate, respectiv atât pentru obligația pârâtului MEN să pună la dispoziția USH tipizatul de diplomă, cât și pentru obligația recurentei USH de a elibera efectiv în favoarea reclamantei diploma de licență și a suplimentului de diplomă, Curtea apreciază că este nefondată neconstituind motivul de nelegalitate prevăzut de disp. art. 488 pct. 8 C.proc.civ., ci exclusiv o împrejurare care poate determina formularea unei cereri de lămurire a dispozitivului sentinței recurate în sensul stabilirii limitelor de executare a acestor dispoziții cuprinse în hotărârea atacată, neavând natura unei critici de nelegalitate, ci exclusiv asupra modului în care urmează a fi executat dispozitivul sentinței în cauză.

În privința criticii îndreptată împotriva neacordării prin sentința recurată a cheltuielilor de judecată solicitate de către recurenta-pârâtă USH Curtea constată că este de asemenea nefondată având în vedere împrejurarea că recurenta a avut pe de o parte și calitatea de pârâtă, iar pe de altă parte cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca rămasă fără obiect, apreciindu-se în mod judicios că prin admiterea capătului de cerere din acțiunea principală având ca obiect obligarea pârâtului MEN să pună la dispoziția USH tipizatul de diplomă în vederea eliberării către reclamantă a actului de studii, cererea formulată de recurenta-pârâtă este lipsită de obiect, scopul acesteia fiind acela ca în măsura în care cererea principală era soluționată într-un sens contrar celor solicitate de către pârâta în cauză să suplinească acordul pârâtului MEN de a efectua toate demersurile administrative în vederea tipăririi formularelor actului de studii în favoarea reclamantei-intimate, pârâtul MEN aflându-se în culpă procesuală în contextul descris anterior exclusiv față de reclamantă, iar nu și față de recurenta-pârâtă.

De asemenea, este nefondată și critica vizând respingerea excepției lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante sub aspectul solicitărilor acesteia având ca obiect acordarea avizului pârâtului MEN de aprobare a tipăririi formularelor tipizate ale diplomei de studii în favoarea reclamantei, având în vedere că în mod corect prima instanță a dat deplină eficiență disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004 stabilind că există o identitate între persoana reclamantei și persoana care urmare a finalizării studiilor în contextul faptic reliefat în sentința recurată, a obținut o adeverință de absolvire a acestor studii, inclusiv de promovare a examenului de licență în cadrul pârâtei USH, se poate pretinde persoană vătămată în dreptul său de a obține eliberarea diplomei de licență prin efectuarea tuturor demersurilor administrative de către ambii pârâți, inclusiv de recurentul MEN, respectiv de a pune la dispoziția USH, potrivit competențelor prevăzute de lege, a formularului tipizat al diplomei de licență în favoarea reclamantei, pârâtul în cauză refuzând să efectueze aceste demersuri cu motivarea inclusă în întâmpinarea formulată la fond și în cererea de recurs, astfel încât aprecierile vizând modul în care în concret atribuțiile de eliberare a avizului de tipărire a acestor formulare tipizate privesc fondul cauzei, respectiv analizarea caracterului justificat/nejustificat al refuzului acestuia de a întreprinde în favoarea reclamantei un astfel de demers administrativ.

Cu privire la recursul formulat de MEN, Curtea reține că este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Astfel, criticile întemeiate pe motivul de recurs prevăzut de disp. art. 488 pct. 8 C.proc.civ. vizând aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material invocate prin cererea de recurs cu privire la neacreditarea formei de învățământ urmată de către intimata-reclamantă și obligația recurentei-pârâte USH de a solicita și obține anterior începerii anului I de studii o astfel de autorizare/acreditare, sunt nefondate având în vedere disp. art. 11 alin. 1 și 2, respectiv art. 20 din Constituția României, acestea impunând preeminența față de dispozițiile din dreptul intern a interpretărilor date exercitării drepturilor fundamentale-accesul la justiție conform art. 6 din CEDO- în acord cu dispozițiile Convenției cu aceeași denumire și a jurisprudenței adoptată în aplicarea acestor interpretări.

În concret, Curtea reține că sentința recurată respectă practica judiciară constante și majoritară în admiterea unor astfel de cereri de chemare în judecată, având obiecte identice sau cel puțin similare, prin raportare la principiile statuate de CEDO în cauza B. împotriva României sunt fondate.

Curtea constată că în cadrul acestei cauze Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut următoarele:

„32. Curtea reafirmă imediat că Convenția nu impune statelor contractante nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau prejudiciile cauzate înainte de a ratifica Convenția (a se vedea, mutatis mutandis, Kopecky împotriva Slovaciei [GC], nr._/98, paragraful 35, CEDO 2004-IX).

36. În lipsa unui mecanism capabil să asigure coerența practicii chiar în cadrul celei mai înalte instanțe interne, aceasta din urmă a ajuns să pronunțe, uneori în aceeași zi, decizii diametral opuse în privința domeniului de aplicare a Legii nr. 309/2002 (a se vedea, de exemplu, deciziile din 11 ianuarie, 1 și 28 martie 2005).

37. Desigur, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).

38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.

39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).

40. Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.

În consecință, a fost încălcat încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.

În prezenta cauză, Curtea constată că recurentul MEN a refuzat să aprobe în favoarea recurentei-reclamante tipărirea tipizatelor diplomelor de licență și a suplimentelor la această diplomă invocând ca și argument esențial faptul că la data începerii și finalizării studiilor prin susținerea examenului de licență la specialitatea urmată de către aceasta nu exista un act normativ care să aprobe autorizarea/acreditarea formelor de învățământ urmată de către reclamantă, argument înlăturat însă în mod constant atât de Înalta Curte de Casație și Justiție-SCAF-în unanimitate, cât și de această instanță, potrivit jurisprudenței majoritare, prin recunoașterea în favoarea unor persoane, aflate în situații identice sau cel puțin similare în privința situației de fapt invocată prin acțiunea introductivă de către recurenta-reclamantă, a dreptului de a beneficia de diplomele de licență și suplimentele la această diplomă, pentru argumentele reținute în conținutul acestei jurisprudențe constante în materie, în esență faptul că autoritatea publică centrală, recurentul MEN, în virtutea dispozițiilor legale care îi reglementează competența, avea obligația de a verifica modul în care recurenta-pârâtă USH a organizat și a desfășurat studiile în privința intimatei-reclamante, respectiv să solicite și să obțină sistarea unor eventuale activități în afara dispozițiilor privind acreditarea cursurilor astfel organizare, respectiv prin anularea adeverinței obținută de către intimata-reclamantă, act administrativ care, în lipsa diplomei de licență și până la eliberarea acesteia, are aceeași valoare juridică și a cărei legalitate nu a fost înlăturată conform Legii nr. 554/2004, context în care demersurile procesuale ale intimatei-reclamante în vederea obținerii actelor de studii cu concursul ambilor pârâți, sunt justificate și menite să acopere refuzul nejustificat al autorității publice competentă să avizeze tipărirea formularelor aferente acestor acte de studii.

În plus, Curtea constată, potrivit înscrisurilor depuse în recurs de către recurenta-pârâtă USH, că în privința studiilor urmate de către reclamantă atât Înalta Curte de Casație și Justiție, SCAF, cât și Curtea de Apel București, SCAF, au statuat în majoritatea cauzelor de acest tip faptul că se impune admiterea unor asemenea acțiuni, întemeiat pe identitate de argumente invocate inclusiv în prezenta cauză, prin înlăturarea argumentelor de pretinsă lipsă de acreditare a formei de învățământ urmate de către reclamanți fie la ID, fie la FR, acțiuni admise în sensul petitului care formează obiectul acțiunii introductive și în prezenta cauză, context în care Curtea constată incidente aceleași rațiuni pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 alin. 1 din CEDO în sensul obligației instanțelor de recurs, de ultim grad de jurisdicție, de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul siguranței publice „care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar”, considerente față de care(cu respectarea principiului disponibilității procesului civil) Curtea apreciază că nu se impune reținerea criticilor invocate de către recurentul MEN cu privire la pretinsa nelegalitate a emiterii unor adeverințe de studii și inexistența potrivit dispozițiilor legale în sarcina acestuia a obligației de a acorda astfel de diplome și suplimente la diplomele de licență, fiind vorba despre argumente de fond nefondate din perspectiva obligației instanței interne de ultim grad în această materie de a da curs unei jurisprudențe majoritare și constantă.

Va fi înlăturat ca nefondat și motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 488 pct. 4 C.proc.civ.. prin sentința recurată nefiind încălcate limitele atribuțiilor puterii judecătorești, ci fiind pronunțată în aceste limite, cu respectarea dispozițiilor art. 32 și 52 din Constituția României cu referire la dispozițiile art. 1, 2 și 18 din Legea nr. 554/2004, intimata-reclamantă criticând refuzul, apreciat drept unul nejustificat(conform considerentelor reținute în vederea respingerii ca nefondat a primului motiv de recurs), exprimat de autoritățile publice pârâte pentru efectuarea tuturor demersurilor administrative în scopul eliberării diplomei de licență și a suplimentului acestei diplome, corespunzător studiilor urmate și finalizate prin promovarea examenului de licență de către intimata-reclamantă.

Critica vizând greșita aplicare a dispozițiilor din Legea nr. 554/2004 prin obligarea recurentului MEN la plata unor penalități de întârziere până la îndeplinirea obligației prevăzute prin sentința recurată în sarcina acestuia este nefondată având în vedere că în mod legal prima instanță a aplicat disp. art. 18 alin. 5 din acest act normativ, astfel încât să determine autoritatea publică în cauză să execute această operațiune administrativă prin constrângerea plății unor astfel de penalități în cazul refuzului executării dispozitivului sentinței recurate, posibilitate prevăzută în favoarea reclamanților în materia contenciosului administrativ reținându-se totodată și caracterul nejustificat al refuzului acestui recurent de a efectua în favoarea reclamantei toate demersurile administrative în vederea eliberăriii către USH a formularelor diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, considerente care coroborate, în temeiul disp. art. 496 C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 determină respingerea ambelor recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursurile formulate de recurenta pârâtă U. „S. Haret” cu sediul în București, ..13, sect.3 și de recurentul pârât - chemat în garanție M. Educației Naționale, cu sediul în București, ..28-30, sect.1, împotriva sentinței civile nr.1411/13.11.2013 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. (N.) I., cu domiciliul în . Bîscoveni, ..749, jud. Teleorman, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 26.06.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

G. D. A. Ș. L. E. F.

GREFIER

C. A.

Red. GD/AC

2 ex

Jud. fond:V. V.

← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 4665/2014....		Anulare act administrativ. Sentința nr. 683/2014. Curtea de... →

Obligaţia de a face. Decizia nr. 5522/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Decizia nr. 5522/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI