Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 4571/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4571/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 43475/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 4571
Ședința publică de la 2.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, împotriva sentinței civile nr. 2327/26.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2012, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. JUDEȚEAN IALOMIȚA și DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI IALOMIȚA, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 19.05.2014, 26.05.2014 și pentru azi 2.06.2014.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, sub nr. unic_ CA/2012, reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEAN IALOMIȚA și DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI IALOMIȚA, obligarea la stabilirea structurii de funcții publice și numirea în funcții publice a personalului din cadrul Direcției Generale și de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița aflate în subordinea Consiliului Județean Ialomița, conform dispozițiilor legale.
Prin sentința civilă nr. 2327/26.04.2013, Tribunalul București a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul București a reținut că, în fapt, prin adresa nr._/01.03.2010 emisă de ANFP, s-a solicitat pârâtei DGASPC Ialomița transmiterea cu celeritate a documentelor necesare privind avizarea de către ANFP a structurii funcțiilor publice în conformitate cu prevederile art.2 alin.(3) și art.107 din Legea nr.188/1999.
Prin Hotărârea nr. 15/28.03.2012 a Consiliului Județean Ialomița a fost aprobată organigrama și statul de funcții al DGASPC Ialomița pentru anul 2012, în care s-au evidențiat funcțiile de conducere și de execuție la nivelul întregii structuri organizatorice, iar prin Hotărârea nr. 33/23.05.2012 a Consiliului Județean Ialomița a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a DGASPC Ialomița, în care au fost reglementate, printre altele, atribuțiile și funcțiile Direcției, structura organizatorică și drepturile salariaților instituției.
Reclamanta nu a înțeles însă să conteste niciodată aceste două acte adminsitrative cu caracter normativ emise de pârâtul C. Județean Ialomița, neputând totodată, să furnizeze nicio explicație pertinentă și rezonabilă în acest sens, care să-i legitimeze în același timp interesul public pretins în formularea acțiunii pendinte.
Câtă vreme, de la momentul solicitării documentelor necesare privind avizarea de către ANFP a structurii funcțiilor publice în conformitate cu prevederile art.2 alin.(3) și art.107 din Legea nr.188/1999 (anul 2010), până la momentul învestirii instanței cu acțiunea pendinte (12.11.2012), la nivelul celor două autorități publice pârâte au fost emise acte administrative prin care s-ar fi pretins încălcarea legislației referitoare la funcția publică și funcționarii publici, nu există nicio justificare legală a pasivității reclamantei în efectuarea demersurilor necesare contestării acestor acte administrative, ce ar fi avut și consecința suspendării de drept a executării acestora.
Ca atare, demersul acțiunii pendinte, intervenit după . . a celor două hotărâri normative emise de C. Județean Ialomița, apare drept vădit lipsit de interes, în sensul art. 2 alin.(1) lit. r din Legea nr.554/2004.
Împotriva sentinței civile nr. 2327/26.04.2013 a formulat recurs reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu consecința modificării în tot a Sentinței nr. 2327/26.04.2013 pronunțată de Tribunalul București, în prezenta cauză, în sensul admiterii acțiunii introductive formulată de către A.N.F.P., respectiv, în sensul obligării pârâtelor la stabilirea structurii de funcții publice și numirea în funcții publice a personalului din cadrul Direcției Generale și de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița aflată în subordinea Consiliului Județean Ialomița, conform dispozițiilor legale.
În motivarea recursului s-a arătat că, instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ..
În ceea ce privește critica instanței de fond potrivit căreia nu există nicio justificare legală a pasivității reclamantei în efectuarea demersurilor necesare contestării Hotărârii nr. 15/28.03.2012 a Consiliului Județean Ialomița prin care a fost aprobată organigrama și statul de funcții al D.G.A.S.P.C. pentru anul 2012 și Hotărârea nr. 33/23.05.2012 a Consiliului Județean Ialomița prin care a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a D.G.A.S.P.C. Ialomița, a precizat recurenta-reclamantă că pârâtele nu au dovedit faptul că au comunicat aceste acte administrative anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește conducerea D.G.A.S.P. Ialomița, art. 4 din Regulamentul-cadru prevăzut ca anexă la H.G. nr. 1434/2004 cu modificările și completările ulterioare, prevăd expres că funcțiile de director executiv și cele două funcții de directori executivi adjuncți sunt funcții publice.
Potrivit art. 125 alin. (2) din Legea nr. 292/2011, personalul angajat în cadrul serviciilor sociale, precum și cel din cadrul serviciilor publice de asistență socială, este personal contractual, însă, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, prin excepție de la prevederile alin. (1), persoanele cu funcție de conducere din cadrul serviciilor publice de asistență socială, precum și personalul cu atribuții în realizarea și elaborarea strategiilor anuale de acțiune, în colectarea și administrarea bazelor de date, în contractarea serviciilor sociale, administrarea resurselor umane și a activităților económico-financiare și de consiliere juridică pot fi încadrați ca funcționari publici în condițiile Legii nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare.
Rezultă deci că, în privința activității de asistență socială, deși regula o constituie personalul contractual, legiuitorul a prevăzut o gamă destul de largă de excepții, mai exact de situații în care personalul poate avea calitatea de funcționar public.
Aparent, folosirea sintagmei de "pot fi încadrați" ar sugera ca stabilirea funcțiilor publice pentru persoanele care desfășoară activitățile enumerate de textul legal ar fi facultativă, lăsată la aprecierea angajatorului, însă o astfel de interpretare nu poate fi primită deoarece textul de mai sus trebuie coroborat și interpretat în lumina art. 110, art. 107 și art. 2, alin. (3) din Legea nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare, care impun obligativitatea stabilirii de funcții publice pentru persoanele care desfășoară activitățile enumerate de art. 125 alin.(2) din Legea nr. 292/2011, toate aceste activități implicând exercițiul prerogativelor de putere publică.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 punctul 9 și art. 3041 Cod proc. civ., Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1000/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale Direcției generale de asistență socială și protecția copilului, cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinarea depusă la data de 11.04.2014, intimata-pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI IALOMIȚA a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și păstrarea ca legală și temeinică a Sentinței Civile nr. 2327 din data de 26.04.2013 a Tribunalului București.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul-pârât C. JUDEȚEAN IALOMIȚA în ședința publică de la data de 12.05.2014, s-a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței Civile nr. 2327 din data de 26.04.2013 a Tribunalului București.
În faza recursului nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
În materia contenciosului administrativ, obligația de a face (de emitere a unui act administrativ sau de efectuare a unei operațiuni administrative) este subsidiară constatării refuzului nejustificat al autorității publice de emitere a actului sau de efectuare a operațiunii, astfel cum rezultă din reglementarea dată de art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004.
În speță, recurenta-reclamantă susține că intimatul-pârât refuză nejustificat să se conformeze obligației de a stabili funcțiile publice, invocând art. 107 alin. 1 lit.a din Legea nr. 188/1999 și prevederile HG nr. 1434/2004 din care rezultă că DGASPC acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public, directorul executiv al direcției și adjunctul acestuia având calitatea de funcționari publici.
Curtea constată, în acord cu soluția primei instanțe, că nu se poate reține un refuz nejustificat al autorității pârâte, câtă vreme organigrama și statul de funcții al DGASPC Ialomița au fost aprobate prin Hotărârea nr. 15/28.03.2012 a Consiliului Județean Ialomița, iar prin Hotărârea nr. 33/23.05.2012 a Consiliului Județean Ialomița a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a DGASPC Ialomița, în care au fost reglementate, printre altele, atribuțiile și funcțiile Direcției, structura organizatorică și drepturile salariaților instituției, aceste act administrative bucurându-se de prezumția de legalitate și de atributul executorialității până la desființarea lor prin modalitățile prevăzute de lege.
Or, aceste hotărâri nu au fost contestate până în prezent, deși recurenta ar fi avut temei să introducă acțiunea în anulare reglementată de art.3 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.22 alin.3 din Legea nr.188/1999.
Față de aceste împrejurări de fapt și de drept, în baza art. 312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, împotriva sentinței civile nr. 2327/26.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2012, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. JUDEȚEAN IALOMIȚA și DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI IALOMIȚA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER
M. G.-D.
Jud.fond Tribunalul București – Secția a IX-a C.
L. M. B.
Red. N.V./Tehnodact. M.G.D./2 ex
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2273/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5863/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
