Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 8505/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8505/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 5468/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8505
Ședința publică de la 17.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – Z. G. L.
JUDECĂTOR - P. C. F.
JUDECĂTOR - I. M. C.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul F. G. S. împotriva deciziei civile nr. 5869/1.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/2011*, în contradictoriu cu intimații I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „DEALU SPIRII” AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, R. M. – LA I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „DEALU SPIRII” AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și T. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul F. G. S. personal, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită; intimatul I. pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii” al Municipiului București a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, solicitând judecarea cauzei în lipsă, după care,
Contestatorul F. G. S. se legitimează cu actul de identitate . nr._ emis la data de 8.11.2013 de SPCEP Sector 3.
Curtea comunică, în ședință publică, contestatorului F. G. S. un exemplar al întâmpinării formulată de intimatul I. pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii” al Municipiului București, acordând cuvântul părții pe admisibilitatea contestației în anulare.
Contestatorul F. G. S. apreciază că este admisibilă contestația în anulare, aceasta fiind întemeiată pe dispoz. art. 317, art. 318 și art. 319 C.proc.civ. Solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, modificarea și/sau casarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii, anularea fișei de evaluare din perioada 1.12.2009 – 30.11.2010 și obligarea pârâtului ISU „Dealu Spirii” să emită și să completeze o nouă fișă de evaluare pentru acea perioadă conținând note mai mari și calificativul „EXCEPȚIONAL” sau „FOARTE B.” și obligarea fiecărui pârât la daune morale de 1 leu, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin dec.civ. nr. 5869/1.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/2011 a fost respins recursul formulat de recurentul-reclamant F. G. S., împotriva sentinței civile nr. 5448/07.11.2013, pronunțate de Tribunalul București, Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații-pârâți I. P. SITUATII DE URGENTA "DEALU SPIRII" AL MUNICIPIULUI BUCURESTI, R. M., T. C., ca nefondat.
P. a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
În ceea ce privește susținerea recurentului privind încălcarea principiului dreptului la un proces echitabil, inclusiv a dreptului la apărare, Curtea a constatat neîntemeiat acest argument. Astfel, instanța de fond a apreciat în mod corect concludenta, pertinența și utilitatea probelor solicitate de reclamant și a respins în mod corect cererea recurentului de probe, în condițiile art. 167 din Codul de procedură civilă. De altfel, recurentul a reiterat și în cererea de recurs probele solicitate a fi incuviintate de prima instanta, instanta de recurs apreciind faptul că nu se impune suplimentarea probatoriului deja administrat cu probele enumerate de recurent la fila 57 fata verso din cererea de recurs, probele enumerate de recurent nefiind utile cauzei, deci nefiind apte sa conduca la tranșarea litigiului.
Referitor la nulitatea absoluta a fișei de evaluare întrucat această fișă de evaluare este tardiv emisă, Curtea a retinut ca nefiind intemeiate susținerile recurentului.
În conformitate cu dispozițiile art.73 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, metodologia privind întocmirea aprecierilor de serviciu se stabilește prin ordin de ministru, respectiv Ordinul ministrului administrației și internelor nr.300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor.
Evaluarea activității profesionale, pregătirii și conduitei individuale a personalului este reglementată de Capitolul VI din ordin.
Calendarul desfășurării activităților de evaluare a cadrelor militare este prevăzut la art.87 din Ordin, în perioada 1 decembrie-31 ianuarie, constând în întocmirea de către șefii/comandanții nemijlociți a fișelor de evaluare și a interviurilor de evaluare profesională individuală; aprobarea evaluărilor, aducerea la cunoștința personalului a evaluărilor de serviciu și consemnarea în cuprinsul fișelor a intenției formulării unei contestații, iar nu mai departe de 16 ianuarie soluționarea contestațiilor, etc.
Astfel, din analiza fișei rezultă data a evaluării a șefului nemijlocit plt. R. M. ca fiind 04.12.2010, iar data aprecierii șefului ierarhic al șefului nemijlocit lt.T. C. a fost, în termen, 23.12.2010.
Rezultă, așadar, că aprecierea șefului ierarhic a fost întocmită în termen.
In ceea ce priveste necompetenta șefului nemijlocit, dl plt. R. M., susținerile recurentului nu au fost considerate intemeiate, întrucat șeful nemijlocit îndeplinea, în mod legal, la data evaluării, această funcție, iar lt.T. C. era comandantul Detașamentului Chimiștilor, din cadrul Grupului de intervenție nr.3 la data efectuării evaluării anuale a sg.maj.F. Gh.S.. În plus, recurentul nu a solicitat si obținut in instanta de contencios administrativ anularea actului administrativ de numire in functie a dlui plt. R. M., nici a dlui T. C., astfel ca simpla afirmatie ca acesta nu a fost numit in functie de o persoana competenta nu este suficienta, trebuind a fi si probata in instanta, pe calea unei actiuni in anulare separate sau a unei eventuale exceptii de nelegalitate, neinvocate, insă, de recurent.
Recurentul mai invoca faptul că este nulă absolut fișa de evaluare deoarece această fișă de evaluare i-a fost adusă la cunoștință tardiv.
Din analiza fișei de evaluare rezultă faptul că aceasta i-a fost adusă la cunoștință recurentului la data de 15.02.2011.
Recurentul nu poate invoca o vătămare procesuala, nefiind îndeplinite conditiile art. 105 alin. 2 C., în condițiile in care, recurentul se afla în concediu de odihnă planificat la începutul anului 2011 (in acest sens in recurs s-a depus adresa comandantului Grupului de intervenție nr.3, prin care se solicita aprobarea prelungirii termenelor de efectuare a cercetării privind rapoartele înaintate de sg.maj.F. Gh.S. și de aducere la cunoștință a conținutului fișei de evaluare - raportarea nr._/13.01.2011), astfel că fisa de evaluare i-a fost comunicată sub semnătură în data de 15.02.2011 și, in plus, drepturile procesuale ale recurentului nu au fost vătămate în condițiile în care acesta a și menționat în cuprinsul fișei faptul că înțelege să conteste calificativul acordat.
Nici in ceea ce priveste soluționarea contestației formulate susținerile recurentului privind tardivitatea constituirii comisiei nu pot fi susținute. Astfel după cum rezultă din fișa de evaluare, propunerea șefului comisiei privind rezolvarea contestatiei de acordare a calificativului „corespunzator” a fost emisă la data de 25.02.2011. si aprobata la aceeași data. Prin urmare, Comisia a soluționat contestația în termen de 15 zile calendaristice de la data expirării termenului de depunere a contestației, cu respectarea art.90 alin.2 din Ordinul MAI nr.300/2004 și a menținut calificativul acordat de șeful nemijlocit.
In ceea ce privește nulitatea fișei de evaluare deoarece evaluatorul nu a dat nici o notă la obiectivul „comportament rutier", în condițiile în care evaluatorul avea obligația de a da o notă deoarece recurentul este conducător auto profesionist, Curtea a reținut că acest motiv nu de nulitate nu a fost invocat în fața instantei de fond, fiind invocat pentru prima data in recurs cu incalcarea dispozitiilor art. 316 rap la art. 294 alin. 1 C., in sensul ca in recurs nu poate fi schimbata cauza cererii de chemare in judecata, neputand fi invocate, așadar, motive noi de nulitate, neinvocate si neanalizate la fond.
In ceea ce priveste necomunicarea raportului nr._/11.02.2011, Curtea retine ca acest inscris reprezintă un raport cu privire la aspectele sesizate de reclamant prin rapoartele identice nr._/30.12.2010, respectiv nr._/30.12.2010, insa respectivul raport nu face obiectul litigiului de față, astfel că motivele invocate de recurent cu privire la acesta nu vor fi analizate intrucat exced obiectului litigiului.
De asemenea, Curtea a mai retinut ca celelalte motive de recurs invocate de recurent nu sunt întemeiate. Astfel, contrar susținerilor recurentului, judecătorul fondului nu a încălcat dispozițiile art.129 alin.6, pronunțându-se asupra obiectului dedus judecății, respectiv anularea fișei de evaluare pe perioada cuprinsă între 01.12._10.
De asemenea, Curtea a constatat inaplicabilitatea Legii nr.53/2003 privind Codul Muncii, întrucât in speță este aplicabilă norma specială care reglementează condițiile în care are Ioc evaluarea competențelor profesionale ale cadrelor militare, respectiv Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Or, potrivit Legii aplicabilă cadrelor militare, respectiv art. 73, metodologia privind întocmirea aprecierilor de serviciu se stabilește prin ordin de ministru, respectiv Ordinul ministrului administrației și internelor nr.300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor.
Ordinul ministrului administrației și internelor prevede modalitatea de desfășurare a evaluării cadrelor militare art. 75 și următoarele și a fost completat prin Dispoziția Directorului D.M.R.U. nr.II/960 din 2004, prin stabilirea procedurii de evaluare a personalului, din Anexa 20 la Dispoziție. Potrivit art.4 alin.2 din Anexa 20, pentru cadrele militare personalul va fi notat de către comandantul(șeful nemijlocit)/șeful ierarhic al șefului nemijlocit la indicatorii specifici postului, înscriși pe formularul de evaluare, pentru fiecare rubrică de la B.a.11la B.a.8., reprezentând cele mai reprezentative sarcini, îndatoriri și responsabilități înscrise în fișa postului, cu un punctaj cuprins între maximum 1 („excepțional") și minimum 6 („necorespunzător").
In plus, contrar susținerilor recurentului, la rubrica „Constatări și concluzii" a fost motivat punctajul, cu recomandările șefului nemijlocit pentru îmbunătățirea activității desfășurate. Astfel, s-a recomandat subofițerului „folosirea corespunzătoare a bunurilor și executarea activităților administrativ gospodărești" și să aibă „mai multă inițiativă în muncă, spirit de colaborare și asumarea responsabilității pentru îmbunătățirea relației de colegialitate cu ceilalți subofițeri".
Prin urmare, nu se poate retine că fișa de evaluare nu a fost motivata, ca împrejurarile care au condus la micsorarea calificativului nu ar fi fost descrise, nici ca respectivul calificativ acordat nu ar fi fost justificat.
In fine, imprejurarea că reclamantul nu are cunostință de O MAI nr. 300/2004 nu poate fi invocata in speță. Prima instanta a explicat in mod corect regimul acestui act, acesta fiind exceptat de la publicare conform HG nr. 555/2001. In plus realitatea afirmației recurentului privind necunoașterea acestui act normativ nu poate fi susținută intrucat insuși recurentul a invocat in concret atat in fond cat si in recurs norme cuprinse in acest act reclamate a fi incalcate, norme ce au fost si analizate de instante.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul F. G. S., reiterând susținerile sale din procesul încheiat prin decizia a cărei anulare se solicită. În esență, contestatorul critică decizia și sentința sub aspectul neadministrării probelor solicitate și sub aspectul încălcării prezumției de nevinovăție, în opinia contestatorului acesta meritând calificativul ,,excelentˮ, întrucât este un pompier cu o activitate ireproșabilă.
În drept, au fost invocate prevederile ale Codului civil, ale Codului de procedură civilă, ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale altor acte normative interne și internaționale, iar în dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimatul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „DEALU SPIRII” AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a depus întâmpinare, prin care a apreciat că este inadmisibilă contestația formulată (f. 20 și urm.).
Ceilalți intimați, legal citați, nu au depus întâmpinare.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 317 C.pr.civ. 1865 (aplicabil cauzei conform art. 3 din Legea nr. 76/2012, procesul fiind început anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă), hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
În condițiile art. 318 C.pr.civ. 1865, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare este așadar o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care nu se poate obține reexaminarea temeiniciei soluției atacate, prin stabilirea altei situații de fapt, după cum nu se poate nici obține reverificarea raționamentelor juridice uzitate de instanța de recurs, a cărei hotărâre este irevocabilă și a intrat în autoritatea lucrului judecat. Contestația în anulare nu este un recurs la recurs. Pe calea contestației în anulare se poate obține anularea deciziei pronunțate de instanța de recurs numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de textele de lege menționate.
Analizând contestația formulată, se constată că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul dintre cele prevăzute de lege.
Contestatorul nu a invocat și cu atât mai puțin demonstrat necompetența instanței de recurs, care ar fi trebuit, de altfel, invocată în condițiile art. 1591 C.pr.civ. 1865, introdus prin Legea nr. 202/2010. Nu s-a invocat și nici probat o nelegală citare a contestatorului la judecarea recursului, recurentul-contestator fiind legal citat și prezent la termenul de dezbateri în recurs.
În ce privește noțiunea de greșeală materială la care se referă art. 318 C.pr.civ., jurisprudența și doctrina sunt constante în a considera că acest concept se referă le greșeli formale în legătură cu judecata recursului, precum ignorarea taxei judiciare de timbru depuse la dosar și anularea eronată a cererii ca netimbrată, ori ignorarea dovezii de comunicare și considerarea, tot în mod eronat, că recursul a fost declarat în mod tardiv. Art. 318 C.pr.civ. nu permite însă formularea unor critici cu privire la situația de fapt reținută și cu privire la raționamentele juridice uzitate de instanță, fiind vorba despre pretinse greșeli de judecată care nu pot fi remediate pe calea contestației în anulare, care nu este un recurs la recurs, după cum s-a arătat deja. În cauză se formulează critici cu privire la neadministrarea unor probe, cu privire la netemeinicia și nelegalitatea concluziilor referitoare la evaluarea contestatorului, chestiuni care exced în mod evident motivelor prevăzute de lege pentru contestația în anulare.
În fine, Curtea de Apel a răspuns tuturor motivelor de recurs formulate, nefiind incidentă nici ipoteza omisiunii la care se referă art. 318 teza a II-a C.pr.civ. 1865.
În ce privește referirea contestatorului la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea constată, în limitele permise de motivele prevăzute de lege pentru exercitarea contestației în anulare, că drepturile procesuale ale contestatorului au fost respectate, procesul având caracter echitabil, iar simpla sa nemulțumire cu privire la soluția irevocabilă pronunțată în cauză nu-l îndreptățește să obțină o nouă reexaminare a cauzei, cu nesocotirea autorității de lucru judecat.
P. considerentele expuse, contestația va fi respinsă, ca inadmisibilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul F. G. S. împotriva deciziei civile nr. 5869/1.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/2011*, în contradictoriu cu intimații I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „DEALU SPIRII” AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, R. M. – LA I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „DEALU SPIRII” AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și T. C., ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Z. G. L. P. C. F. I. M. C.
GREFIER
M. I.
Red. ZGL/ 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 6839/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 6204/2014.... → |
|---|
