Anulare act administrativ. Decizia nr. 5762/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 5762/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 4010/87/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 5762/2014

Ședința publică de la 3 Iulie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. R.

Judecător D. C. V.

Judecător D. G. S.

Grefier M. P.

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții-pârâți AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTATIILOR și A. J. A FINANTELOR PUBLICE TELEORMAN IN NUME PROPRIU SI PENTRU D.G.R.F.P. PLOIESTI împotriva sentinței civile nr. 1171/05.09.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL Z., având ca obiect „anulare act administrativ”.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul din 26.06.2014 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților, a amânat pronunțarea la data de 03.07.2014 când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman SCMASCAF sub numărul_ din data de 22 august 2012, reclamanta S.C. B. F. Energy S.R.L. Z. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman, să se dispună anularea Deciziei nr. 84 din data de 21 februarie 2012 prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de soluționare a contestațiilor a respins ca neîntemeiată contestația formulată de S.C. B. F. Energy S.R.L. împotriva Deciziei de impunere numărul 3 din 15.06.2011 întocmită de Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman; anularea Deciziei de impunere numărul 3 din data de 16.06.2011 și a raportului de inspecție fiscală nr. 3066 din 14.06.2011 întocmite de Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman, obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 490.842 lei compusă din ; suma de 411.793 lei reprezentând acciza pentru alcool etilic, suma de 7128 lei majorări de întârziere aferente accizelor, suma de 18.582 lei dobânzi de întârziere aferente accizelor și suma de 53.339 lei penalități de întârziere aferente accizelor.

Prin sentința nt.1171/05.09.2013, Tribunalul Teleorman SCMASCAF a respins ca nefondată excepția tardivității contestației invocată de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 84 din data de 21.02.2012 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția generală de soluționare a contestațiilor, a anulat decizia de impunere nr. 3/15.06.2011 și raportul de inspecție fiscală nr. 3066 din 14.06.2011 întocmite de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru accize și operațiuni vamale Teleorman în ceea ce privește obligația de a vira la bugetul de stat suma de 490.842 lei reprezentând obligații fiscale suplimentare de plată,compuse din: 411.793 lei - accize, 7128 lei - majorări întârziere aferente accizelor, 18,582 lei - dobânzi de întârziere și 53.339 lei - penalități de întârziere, aferente accizelor și a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 490.842 lei, achitată cu titlu de obligații fiscale suplimentare.

Pentru a pronunța această sentință:

Cu privire la excepția tardivității formulării cererii privind anularea deciziei de impunere nr.3 din 15.06.2011, pentru motivul că acțiunea a fost înregistrată după trecerea termenului de un an de la comunicarea acesteia (respectiv 20.06.2011), tribunal a respins-o ca nefondată.

„Astfel, potrivit art.218 alin.2 din Codul de procedură fiscală deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Rezultă din acest articol, că reclamanta nu putea contesta la instanța de contencios administrativ direct decizia de impunere, ci numai în cadrul contestației formulată împotriva deciziei de soluționare a contestației administrative și numai după soluționarea contestației acestuia în procedura administrativă.

Ca atare ,se reține că reclamanta nu putea solicita instanței de contencios administrativ anularea deciziei de impunere nr. 3 din 15.06.2011 înainte de soluționarea contestației administrative formulată împotriva acestei decizii ,o astfel de acțiune fiind prematur formulată. Prin urmare cererea privind anularea deciziei de impunere nr. 3/15.06.2011 odată cu acțiunea privind anularea deciziei nr. 84/21.02.2012 emisă de ANAF în soluționarea contestației formulate conf. 218 alin.2 Cod proc. fiscală,a fost formulată de reclamantă în termenul legal prevăzut de lege ,nefiind astfel tardiv formulată.”

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că obiecțiunile formulate la cele două rapoarte de expertiză sunt nefondate, acțiunea reclamantei fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

„Astfel, reclamanta S.C. B. F. Energy S.R.L. Z. deține calitatea de antrepozit fiscal de producție, potrivit autorizației de antrepozit fiscal RO 0128634PP01 pentru producția de alcool etilic – bioetanol.

În această calitate, în regim suspensiv, poate să primească, să producă, să transforme, să dețină și să expedieze alcool etilic – bioetanol.

Alcoolul etilic - bioetanol este produs accizabil pentru care se percepe acciza in conformitate cu prevederile art 206 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare: „Accizele armonizate, denumite in continuare accize, sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului următoarelor produse: a)alcool si băuturi alcoolice; b)tutun prelucrat; c) produse energetice si electricitate";

În perioada suspusă inspecției fiscale 16.03._10 ,societatea reclamantă a livrat in regim suspensiv de la plata accizelor, cantitatea de 34.947.236,18 litri de produs accizabil alcool - bioetanol, către antrepozite fiscale situate pe teritoriul național si pe teritoriul Comunității.

Pentru unele livrări efectuate de către reclamantă către antrepozitul fiscal de producție ., la recepționarea cantităților livrate s-au constatat diferențe cu minus, totalizând 12.902,20 litri,diferențe pe care reclamanta le-a considerat pierderi tehnologice normate ce nu se supun accizării. Aceste diferențe au fost consemnate în documentele administrative de însoțire în conformitate cu prevederile art. 192 alin 3 alin 9 din Legea nr. 571/2003.

Dimpotrivă ,organul de control fiscal a considerat că diferențele constatate în minus și consemnate în procesele verbale de recepție cantitativă reprezintă pierderi care nu pot fi admise ca neimpozabile fiindu-le aplicabile dispoz. art. 206/9 alin.1 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal ,potrivit căruia „Persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este:

a) in ceea ce privește ieșirea unor produse accizabile dintr-un regim suspensiv de accize, astfel cum se menționează la art. 206 1 alin 1) lit a):

1. antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice alta persoană care eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de accize ori in numele căreia se efectuează aceasta eliberare și, in cazul ieșirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană care a participat la această ieșire". .. """.... De asemenea s-a susținut că, potrivit prevederilor pct. 73. alin (n) din Normele de aplicare ale Titlului VII din Codul Fiscal aprobat prin HG 44/2004 cu modificările si completările ulterioare: „In toate situațiile in care distrugerea sau pierderea produselor accizabile nu se admite ca neimpozabilă ,acciza devine exigibilă la data la care autoritatea vamala teritoriala a stabilit regimul pierderilor si se plătește in termen de 5 zile de la aceasta data."

Verificând modul de soluționare de către societatea reclamantă a diferențelor constatate în minus, respectiv 12.902,20 litri, organul de control a reținut ca agentul economic controlat nu a constituit, nu a achitat si nu a declarat accize aferente acestor cantități la termenele stabilite de legislația in vigoare, in suma de 411.793 lei si a emis Decizia de impunere nr.3/15.06.2011 pentru suma principala de 411.793 lei si accesorii in suma de 79.049 lei, calculate in temeiul art. 120 alin. (1) si alin. (7), ale art. 120A1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările, ulterioare.

Analizând susținerile părților ,în raport de actele și lucrările dosarului ,Tribunalul reține ca fiind întemeiată contestația reclamantei.

Astfel, expertul contabil, verificând documentația care a stat la baza recepției alcoolului etilic-bioetanol în antrepozitul fiscal aparținând Petrotel Lukoil SA Ploiești a constat că bioetanolul, pe timpul transportului ,a fost însoțit de documentele care atestă că acesta a circulat în regim suspensiv de la plata accizelor ,respectiv document administrativ de însoțire certificat de autoritatea fiscală competentă ,factură ,aviz de însoțire ,tabel sigilii vagoane,scrisoare de trăsură pentru grupuri de vagoane ,documente ce poartă semnătura și ștampila Direcției Județene pentru accize și operațiuni vamale Teleorman. Expedierea bioetanolului de la reclamantă către antrepozitul fiscal aparținând Petrotel Lukoil SA Ploiești s-a făcut în cisterne vagon standardizate ,fiecare cisternă vagon fiind sigilată la plecare cu sigiliu vamal, în prezenta unui reprezentant al Direcției Județene pentru accize și operațiuni vamale Teleorman.

De asemenea ,din actele aflate la dosarul cauzei ,respectiv procese verbale de desigilare întocmite în perioada de referință ,se constată că la destinație vagoanele cisternă au sosit cu sigiliile intacte(f 26-105 vol. IV) sau,chiar dacă s-a întâmplat ca pe parcursul transportului la un vagon din 6 sigilii să lipsească 2 sigilii ,oricum au rămas intacte celelalte sigilii aplicate vagonului care făceau imposibilă sustragerea conținutului transportat )f 53 vol.III).

Expertul în specialitatea „Chimia și Ingineria substanțelor organice ,petrochimice și carbochimice „a reținut în raportul de expertiză dispus în cauză(f 110 vol. IV) că bioetanolul este un carburant „atipic” care ,datorită volatilității ridicate ,generează pierderi prin evaporare pe parcursul operațiilor de stocare ,manipulare ,transport. A arătat expertul că în diferite state ale Uniunii Europene au fost stabilite norme de scutire pentru pierderile tehnice cauzate de inexactități de măsurare ,variații de temperatură ,evaporare ,contracție ,dilatare a produsului accizabil și nu au survenit unor nereguli pe durata transportului ,cum ar fi accident sau furt.

Analizând cauzele apariției diferențelor de bioetanol constatate la recepție ,în condițiile în care vagoanele cisternă au plecat cu sigiliile intacte de la vama Teleorman și au fost recepționate cu sigiliile intacte la vama Prahova, expertul în produse chimice a reținut următoarele 2 cauze posibile, respectiv;

- diferențe/erori de măsurare a cantităților datorată limitelor tehnice a mijloacelor utilizate în acest scop;

- pierderi naturale prin evaporare generate în timpul transportului unui produs volatil prin supapele de respirație cu care sunt prevăzute cisternele CF.

Referitor la metoda de măsurare, din actele și lucrările dosarului rezultă(de altfel acest aspect nu a fost contestat de pârâte) că la expediere a fost folosită metoda volumetrică realizată printr-un sistem de comandă și încărcare tip Coriollis, verificat metrologic iar la recepție s-a utilizat o altă metodă de măsurare ,respectiv cea prin cântărire a vagoanelor pe o basculă electronică ,de asemenea verificată metrologic.

Pierderile naturale inevitabile care se pot produce pe timpul transportului bioetanolului sunt constituite din vaporii de produs eșapați în atmosferă prin supapele cu care sunt prevăzute cisternele ca urmare a variației temperaturii pe parcursul celor 3 zile de transport și variațiilor de presiune atmosferică.

Oricum, indiferent de care ar fi putut fi cauza cantității de etanol găsite lipse la recepție, potrivit Ordinului nr.101/01.06.2005 privind aprobarea Normei de Metodologie legală NML 047-05 emis de Biroul R. de Metrologie Legală „ În condițiile respectării procedurii de măsurare ,eroarea maximă admisă la măsurarea cantităților de lichide conținute în cisternă este de +-0,5%din capacitatea nominală.

Expertul în specialitatea produse chimice a constatat că pentru toate livrările de bioetanol efectuate de reclamantă în perioada 16.03._10 către antrepozitul fiscal aparținând Petrotel Lukoil SA Ploiești ,diferențele înregistrate la recepție cuprinse între 0,037-0,18% se încadrează în limitele erorii maxime admise de 0,5% la măsurarea cantităților de produs conținute în cisternă conf. Ordinului nr.101/01.06.2005.

Ca atare, existența erorilor de măsurătoare în marja de plus sau minus 0,5 % prevăzută de Ordinul nr.101/01.06.2005 privind aprobarea Normei de Metodologie legală NML 047-5 emis de Biroul R. de Metrologie Legală nu poate fi ignorată cu toate consecințele ce decurg din aceasta în sensul exonerării reclamantei cu privire la diferențele admisibile.

Astfel art. 10 din Ordinul nr. 101/01.06.2005, prevede;,, în condițiile respectării prevederii de măsurare, eroarea maximă admisă la măsurarea cantităților de lichide conținute în cisterne este de ± 0,5% din capacitatea nominală.

Cum din documentația care a stat la baza recepției alcoolului etilic-bioetanol în antrepozitul fiscal aparținând Petrotel Lukoil SA Ploiești, rezultă că vagoanele cisternă au sosit la destinație cu sigiliile intacte iar mijloacele de cântărire a vagoanelor cisternă, respectiv bascula electronică, au fost verificate metrologic, rezultă că diferențele cantitative între cantitățile ajunse la destinație față de cantitățile expediate de furnizor și că lipsurile constatate se datorează unor diferențe generate de mijloacele de cântărire și măsurare diferite deținute de expeditor și primitor dar pot avea drept cauză și pierderile naturale prin evaporare, în această din urmă situație pierderile fiind însă mai mici, datorită duratei scurte a transportului.

Ca atare, tribunalul reține că diferențele de cantități reținute de reprezentanții pârâtei nu reprezintă pierderi sau lipsuri ci toleranțe admise metrologic la cântărire conf. Ordinului nr. 101/2005 a MEC privind aprobarea Normei de Metodologie legală NML 047-5 „Cisterne” ,astfel că reclamanta nu trebuie să plătească accize la diferențele în minus constatate de DJAOV Teleorman.

De altfel, și în Decizia civilă nr. 1996 din 14.05.2012 ,Curtea de Apel București a reținut că diferențele de cantități de alcool etilic-bioetanol găsite la transporturile efectuate de reclamantă către antrepozitul fiscal aparținând Petrotel Lukoil SA Ploiești în perioada 21.01._10 s-au datorat mijloacelor diferite de cântărire folosite de cei doi agenți economici și că sunt aplicabile acestei situații dispozițiile art.10 din Ordinul nr. 101/01.06.2005. Ori ,în perioada supusă inspecției fiscale 16.03._10 ,mijlocele de cântările folosite de reclamantă și Petrotel Lukoil SA Ploiești sunt aceleași cu cele folosite în perioada 21.01._10,iar potrivit experților de specialitate cantitatea de alcool etilic-bioetanol găsită lipsă se încadrează în limitele erorii maxime admise de 0,5% la măsurarea cantităților de produs conținute în cisternă conf. Ordinului nr.101/01.06.2005.

Având în vedere aceste considerente ,Tribunalul constată că sunt nelegale decizia de impunere nr. 3/15.06.2011 și raportul de inspecție fiscală nr. 3066 din 14.06.2011 întocmite de Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman, astfel că va dispune anularea lor. De asemenea se va anula și decizia 84 din data de 21 februarie 2012 prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de soluționare a contestațiilor a respins ca neîntemeiată contestația formulată de S.C. B. F. Energy S.R.L. împotriva Deciziei de impunere numărul 3 din 15.06.2011 întocmită de Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman.”

Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia 84 din data de 21 februarie 2012 prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de soluționare a contestațiilor a respins ca neîntemeiată contestația formulată de S.C. B. F. Energy S.R.L. împotriva Deciziei de impunere numărul 3 din 15.06.2011 întocmită de Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman, decizia de impunere nr. 3/15.06.2011 și raportul de inspecție fiscală nr. 3066 din 14.06.2011 întocmite de Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman.

Constatând că reclamanta a achitat către bugetul consolidat al statului suma de 490.842 lei astfel cum rezultă din Nota de compensare a obligațiilor fiscale din data de 21.12.2010 (f. 40 vol. I) a obligat pârâta să restituie reclamantei această plată nedatorată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.

Prin recursul promovat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, sunt invocate următoarele motive de recurs:

.Ignorând criticile aduse rapoartelor de expertiză, prima instanță a procedat la respingerea ca nefondate a obiecțiunilor, rezumându-se la preluarea motivelor de fapt care au stat la baza stabilirii obligațiilor fiscale suplimentare de plată în sarcina societății reclamante, fără să motiveze însă respingerea obiecțiunilor formulate, situație ce se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct 7 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină).

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond s-a rezumat să-și însușească pe rând elemente referitoare la acțiunea în contencios administrativ a reclamantei, la întâmpinarea Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. față de aceasta, la întâmpinarea Agenției Națională de Administrare Fiscală, la obiectivele stabilite de instanță prin expertiza contabilă judiciară și expertiza tehnică de specialitate, fără să prezente propriile sale argumente de fapt și de drept în susținerea hotărârii pe care a pronunțat-o, ceea ce echivalează practic cu o motivare a unei hotărâri. Or, chiar dacă a achiesat întru totul la concluziile rapoartelor de expertiză, instanța de fond era datoare să arate punctual, motivele de fapt si de drept pentru care a înlăturat argumentele invocate de autoritatea vamală in susținerea dreptului de a stabili obligații fiscale suplimentare de plată în sarcina societății reclamante.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, onorată instanță, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, instanță care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură prin urmare să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare. Atâta timp cât în considerente, instanța nu analizează probele care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauza, nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrară și nu permite exercitarea controlului judiciar, motive care conduc indubitabil la o casare cu trimitere chiar dacă, strict teoretic, instanța s-a pronunțat pe "fond", prin admiterea acțiunii. Rugăm instanța de recurs să constate, în cauză, că prima instanță a procedat la admiterea acțiunii reclamantei, motivându-și soluția - după redarea pe rând a elementelor referitoare la acțiunea în contencios administrativ a reclamantei, la întâmpinarea Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. față de aceasta, la întâmpinarea Agenției Națională de Administrare Fiscală, la obiectivele stabilite de instanță prin expertiza contabilă judiciară și expertiza tehnică de specialitate - în exclusivitate pe constatările si concluziile din cuprinsul rapoartelor de expertiză contabilă judiciară și expertiză tehnică judiciare efectuate în litigiu.

În urma controlului realizat la intimata reclamantă s-a constatat că pentru unele livrări efectuate de . SRL către antrepozitul fiscal de producție ., la recepționarea cantităților livrate, s-au constatat diferențe cu minus, totalizând cantitatea de 12 902,20 litri alcool etilic - bioetanol, consemnate in procesele verbale de recepție cantitativă și în rapoartele de primire a produsului accizabil, care încheie deplasarea produselor in regim suspensiv.

În consecință, autoritatea vamală, urmare a constatărilor rezultate și consemnate în Raportul de inspecție fiscală, a dispus măsura recuperării accizelor aferente cantității de 12 902,20 litri alcool etilic - bioetanol, astfel că prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 3/15.06.2011, a fost stabilită în sarcina S.C. B. F. ENERGY S.R.L. obligația de plată a sumei de 490.842 lei reprezentând 411.793 lei accize, 7128 lei majorări de întârziere aferente accizelor, 18.582 lei dobânzi de întârziere aferente accizelor și 53.339 lei penalități de întârziere aferente accizelor.

În drept, reglementările legale în materie sunt următoarele:

- art. 206³⁰ alin. (2) lit. a) pct. 1 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare: "Deplasarea produselor accizabile aflate in regim suspensiv de accize ...(2) Produsele accizabile pot fi deplasate in regim suspensiv de accize pe teritoriul Comunității, inclusiv daca produsele sunt deplasate via o tara terța sau un teritoriu terț: a) de la un antrepozit fiscal la: 1. un alt antrepozit fiscal".

Accizele aferente produselor accizabile devin exigibile, conform prevederilor 2066, alin. (1) din Codul Fiscal care stipulează: "accizele devin exigibile in momentul eliberării pentru consum si in statul membru in care se face eliberarea pentru consum". Eliberarea pentru consum este reglementata de art. 2067 alin(1) lit. a): „ieșirea produselor accizabile, inclusiv neregulamentara, dintr-un regim suspensiv de accize”

Potrivit prevederilor art. 206⁹ alin.(1) lit. a) pct.1: "Persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este: a) in ceea ce privește ieșirea unor produse accizabile dintr-un regim suspensiv de accize, astfel cum se menționează la art. 2067 alin. d) lit. a): 1. antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice alta persoana care eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de accize ori in numele căreia se efectuează aceasta eliberare si, in cazul ieșirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice alta persoana care a participat la aceasta ieșire".

Totodată, potrivit prevederilor pct. 73. alin (11) din Normele de aplicare ale Titlului VII din Codul Fiscal aprobat prin HG 44/2004 cu modificările si completările ulterioare: „In toate situațiile in care distrugerea sau pierderea produselor accizabile nu se admite ca neimpozabila, acciza devine exigibila la data la care autoritatea vamala teritoriala a stabilit regimul pierderilor si se plătește in termen de 5 zile de la aceasta data ."

Potrivit prevederilor pct.73 alin.2), alin.3) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare " (2) Nu se consideră eliberare pentru consum distrugerea totală sau pierderea iremediabilă de produse accizabile, dacă acestea intervin în timpul în care se află într-un regim suspensiv de accize si dacă:

a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, contaminării, inundațiilor sau altor cazuri de forță majoră;

b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deținerii sau deplasării produsului;

c) este ca urmare a autorizării de către autoritatea vamală teritorială.

(3) Pentru produsele accizabile aflate în una dintre situațiile prevăzute la alin. (2) nu se datorează accize, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) se prezintă imediat autorității vamale teritoriale dovezi suficiente despre evenimentul produs, precum și informații precise cu privire la cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România, în cazul prevăzut la alin. (2) Ut. a);

b) pot fi dovedite prin procese-verbale privind înregistrarea distrugerii totale sau a pierderii iremediabile;

c) se încadrează, în cazul de la alin. (2) Ut. b), în limitele prevăzute în normele tehnice ale utilajelor si instalațiilor sau în coeficienții maximi de pierderi specifice activităților de depozitare, manipulare, distribuție si transport prevăzuți în studiile realizate de persoane juridice abilitate la solicitarea antrepozitarului interesat;

d) sunt evidențiate si înregistrate în contabilitate.

S.C. B. F. ENERGY S.R.L. a depus la autoritatea competentă un Studiu privind coeficienții maximi de consumuri tehnologice, specifici activității de depozitare, manipulare, distribuție și transport pentru bioetanol, întocmit de S.C. PETROSTAR S.A. PLOIEȘTI, cu intenția de a demonstra că diferențele în minus, constatate la destinatarii interni și intracomunitari, sunt ca urmare a cauzelor ce țin de natura produselor, însă din analiza studiului s-a constatat că la elaborarea acestuia au fost avute în vedere, la stabilirea coeficienților de consumuri tehnologice și, deci, implicit, la stabilirea pierderilor de bioetanol ce intervin pe parcursul activității de depozitare, manipulare, distribuție și transport, destinația finală a bioetanolului (aceea de produs energetic) si nu de natura reală a produsului (depozitat manipulat, distribuit și transportat), aceea de alcool etilic. Or, chiar dacă destinația naturală a produsului este una energetică, societatea a produs si livrat în fapt, alcool etilic.

În susținerea celor de mai sus, menționăm că, deși societatea in cauza a solicitat reîncadrarea tarifara a produsului bioetanol în categoria produselor energetice, obținând inclusiv de la Direcția Generala Politica Industriala si Competitivitate din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului si Mediului de Afaceri precizarea că bioetanolul este un produs energetic, totuși A.N.V. București a menținut încadrarea bioetanolului in categoria de alcool etilic. De altfel, S.C. PETROSTAR S.A. - in calitate de emitent al studiului in cauză, precizează că produsul bioetanol se încadrează in categoria produselor petrochimice lichide, conform metodologiei in vigoare folosita la elaborarea studiului (..1/2006-Organic Liquid Storage Tanks, API 42/2008-Chapter 5-Petroleum Industry, MMPS-Chapter 19- Section 1- Evaporative Loss from fixed roof). Or, conform pct. 83 alin. 29 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, bioetanolul este definit ca fiind " alcool etilic realizat in antrepozitele fiscale de producție a alcoolului etilic" si care mai apoi este un "produs destinat utilizării in producția de produse energetice si in alte industrii, exclusiv industria alimentara" Totodată, conform definiției general acceptată, petrochimia are in vedere produsele petroliere, gazele de sonda, gazul metan si nu produsele ce au calitatea de alcool etilic. Astfel, prin prisma naturii sale, a componentei materiilor prime ce se folosesc la obținerea bioetanolului (cereale, porumb si nu produse petroliere), acesta nu se regăsește ca produs petrochimic ci este un alcool etilic, care nu poate fi folosit pentru uzul alimentar, datorita prezentei in componenta sa a unor compuși chimici care-l fac incompatibil cu folosirea in industria alimentara cum sunt: sulf, acid acetic, cloruri anorganice, methanol, etc.

Pentru lămurirea acestor împrejurări de fapt, instanța fondului a considerat necesar să cunoască părerea unor specialiști, în acest sens fiind admisă, la solicitarea reclamantei, proba cu expertiza tehnică judiciară și expertiza contabilă judiciară.

Expertul tehnic desemnat de către instanța de judecată a avut obligația de a se pronunța asupra următoarelor obiective stabilite de către instanță:

- obiectivul nr. 1. "să se constate dacă diferențele cantitative în minus constatate în rapoartele de primire a produsului bioetanol avute în vedere de decizia de impunere contestată sunt pierderi tehnologice normate datorate manipulării, transportului și a limitelor tehnice ale utilajelor/ instalațiilor de măsurare a produselor în raport de mijlocul de livrare la beneficiar având în vedere mijloacele de măsurare - cântărire diferite deținute de expeditor și destinatar, procesul de evaporare în funcție de anotimp, temperatură, zi, noapte";

- obiectivul nr.2. „să se constate dacă diferențele constatate de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman la produsul bioetanol sunt diferențe impuitabile ca lipsuri în gestiune sau pierderi normale tehnologice datorate manipulării, transportului și a limitelor tehnice ale utilajelor și instalațiilor (clasa de precizie)"

- obiectivul nr.3. ,,să se constate dacă, sunt incidenței pentru livrările efectuate beneficiarilor din România)normele tehnice cuprinse în Ordinul 101/01.06.2005 privind aprobarea Normei de Metrologie Legală NML 047-05 cisterne, emis de Biroul Român de Metrologie Legală și dacă pierderile se încadrează în aceste norme să se calculeze procentul";

- obiectivul nr.4. „ să se constate dacă pierderile tehnice determinate în scopul stabilirii drepturilor vamale potrivit standardelor pierderilor la transport vrac al bioetanolului ori normelor de scutire determinate pe baza coeficienților maximi de consum tehnologic specifici activităților de manipulare, depozitate și transport al bioetanolului au fost avute în vedere la determinarea diferențelor cantitative în minus pe teritoriul Comunității Europene".

- obiectivul nr.5. „ să se constate care sunt limitele admise ca pierderi tehnologice la stocarea și transportul bioetanolului pe Căi Ferate distinct în transportul intern și mijloacele de transport folosite";

- obiectivul nr. 6. „ să se precizeze metodologia folosită potrivit standardelor în domeniu pentru determinarea limitelor admise ca pierderi tehnologice la stocarea, manipularea și transportul bioetanolului produs și livrat de S.C B. F. ENERGY S.R.L";

- obiectivul nr.7. „ ținând cont de obiectivele menționate anterior să se determine dacă pierderile reținute sunt cauzate de natura produselor, respectiv de caracteristicile specifice ale bioetanolului",

iar expertul contabil de a se pronunța asupra a zece obiective:

- obiectivul nr.1 . " să se stabilească dacă tratamentul contabil aplicat de S.C. B. F. ENERGY S.R.L. pentru operațiunile de stocare, manipulare și transport a bioetanolului produs și livrat de S.C. B. F. ENERY S.R.L., reflectă diferențe imputabile ca lipsuri în gestiune sau reflectă pierderi normate tehnologice";

- obiectivul nr. 2. „să se stabilească dacă, din punct de vedere contabil, pentru livrările de bioetanol la parteneri contractuali din România se aplică Ordinul 101/01.06.2005 privind aprobarea Normei de Metrologie Legală NML 047-05 cisterne, emis de Biroul Român de Metrologie Legală;

- obiectivul nr.3. „să se determine și să se întocmească situația centralizatoare a livrărilor de bioetanol către S.C. PETROTEL LUKOIL S.A la care s-au constatat, în rapoartele de primire a produsului livrat, diferențe cantitative în minus, prin luarea în considerare a erorilor maxime admise la măsurarea cantităților de lichide aflate în capacități de transport (cisterne), din care se livrează produsul la beneficiar, potrivit standardelor de domeniu";

- obiectivul nr.4. „să se verifice dacă tratamentul contabil și fiscal reflectat de decizia de impunere/raportul de inspecție fiscală-atașate la dosarul cauzei de față - este corespunzător față de normele de metrologie incidente, de mențiunile actelor de predare-primire încheiate de furnizor-beneficiar, față de toleranțele tehnologice de măsurare a bioetanolului admise la încărcare/livrare și, în consecință să se stabilească corectitudinea determinării sumelor pretins datorate de S.C. B. F. ENERGY S.R.L. cu titlu de accize suplimentare și accesorii (potrivit legislației fiscale incidente)";

- obiectivul nr.5. „ să se stabilească dacă, în situația dată, accizele devin sau nu exigibile, având în vedere prevederile art.206, alin.5 și 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, coroborat cu pct. 16 și pct.73, alin.3, lit. c din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal";

- obiectivul nr.6. „ să se precizeze dacă S.C. B. F. ENERY S.R.L. trebuia să plătească accize la diferențele în minus constatate de DJA0V Teleorman;

- obiectivul nr.7. „să se determine dacă produsul în discuție, bioetanol, pe timpul transportului a fost însoțit de documentele care atestă că acesta a circulat în regim suspensiv de la plata accizelor, potrivit dispozițiilor secțiunii 9 din Titlul VII al Codului Fiscal."

- obiectivul nr.8. „să se verifice dacă există documente contabile din care să rezulte că la expediere de la S.C B. F. ENERGY S.R.L., bioetanolul a fost încărcat în cisterne vagon standardizate;

- obiectivul nr.9. „să se verifice dacă cisternele Cf au fost sigilate în prezența unui reprezentant al Direcției Vamale Teleorman, cu sigiliul vamal, la plecarea de la S.C. B. F. ENERGY S.R.L. Z.";

- obiectivul nr.10. „să se verifice dacă există documente din care să rezulte ca la destinatar cisternele cu bioetanol au fost desigilate în prezenta reprezentantului vamal și dacă s-au constatat sigilii violate".

Într-o totală confuzie și într-un total dispreț față de considerentele expuse punctual, pe larg, în obiecțiunile formulate de autoritatea vamală, instanța fondului, fără să prezente propriile sale argumente de fapt și de drept în susținerea hotărârii pe care a pronunțat-o, în mod total nelegal, respinge ca nefondate obiecțiunile formulate la cele două rapoarte de expertiză,

Or, onorată instanță, argumentele cu care instanța de fond a respins aceste obiecțiuni nu sunt justificate, din moment ce judecătorul fondului a investit experții cu 7 obiective (expertiza tehnică judiciară) + 10 obiective (expertiza contabilă judiciară) și mai ales din moment ce, fără nici o argumentare proprie, a preluat descrierea în fapt a autorității vamale, fără a arăta motivele de fapt și de drept pentru care nu a admis aceste obiecțiuni.

În continuare, pornind de la neanalizarea argumentelor invocate de autoritatea vamală în susținerea legalității și temeiniciei actelor administrative fiscale, judecătorul fondului, pronunță o soluție greșită în ceea ce privește nelegalitatea deciziei de impunere nr. 3/15.06.2011 și a raportului de inspecție fiscală nr. 3066 din 14.06.2011 întocmite de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman.

Considerăm că, prin achiesarea la concluziile rapoartelor de expertiză (în realitate efectuându-se o singură expertiză, expertul contabil preluând de fapt în cuprinsul răspunsurilor la obiectivele stabilite de către instanță, aceleași concluzii care au fost formulate și inserate în cuprinsul lucrării de specialitate întocmite de expertul tehnic judiciar desemnat în cauză), în sensul aprecierii că,

> Expedierea bioetanolului de la reclamantă către antrepozitul fiscal aparținând Petrotel Lukoil SA Ploiești s-a făcut în cisterne vagon standardizate, fiecare cisternă vagon fiind sigilată la plecare cu sigiliu vamal, în prezența unui reprezentant al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman;

> În diferite state ale Uniunii Europene au fost stabilite norme de scutire pentru pierderile tehnice cauzate de inexactități de măsurare, variații de temperatură, evaporare, contracție, dilatare a produsului accizabil si nu au survenit unor nereguli pe durata transportului, cum ar fi accident sau furt;

> În condițiile în care vagoanele cisternă au plecat cu sigiliile intacte de la vama Teleorman și au fost recepționate cu sigiliile intacte la vama Prahova, expertul în produse chimice a reținut următoarele 2 cauze posibile, respectiv: diferențe/erori de măsurare a cantităților datorată limitelor tehnice a mijloacelor utilizate în acest scop; pierderi naturale prin evaporare generate în timpul transportului unui produs volatil prin supapele de respirație cu care sunt prevăzute cisternele CF; ……;

> Oricum, indiferent care ar fi putut fi cauza cantității de etanol găsite lipsă la recepție, potrivit Ordinului nr. 101/01.06.2005 privind aprobarea Normei de Metodologie legală NML 047-05 emis de Biroul Român de Metrologie Legală „In condițiile respectării procedurii de măsurare, eroarea maximă admisă la măsurarea cantităților de lichide conținute în cisternă este de +-0,5 % din capacitatea nominală;

> Ca atare, tribunalul reține că diferențele de cantități reținute de reprezentanții pârâtei nu reprezintă pierderi sau lipsuri ci toleranțe admise metrologic la cântărire conf. Ordinului nr. 101/2005 a MEC privind aprobarea Normei de Metrologie legală NML 047-5 „Cisterne", astfel că reclamanta nu trebuie să plătească accize la diferențele în minus constatate de DJAOV Teleorman...,

Instanța fondului a interpretat în mod eronat dispozițiile prevederilor pct.73 al in. 2), al in.3) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare " (2) Nu se consideră eliberare pentru consum distrugerea totală sau pierderea iremediabilă de produse acei za bile, dacă acestea intervin în timpul în care se află într-un regim suspensiv de accize si dacă:

a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, contaminării, inundațiilor sau altor cazuri de forță majoră;

b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deținerii sau deplasării produsului;

c) este ca urmare a autorizării de către autoritatea vamală teritorială.

(3) Pentru produsele accizabile aflate în una dintre situațiile prevăzute la alin. (2) nu se datorează accize, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) se prezintă imediat autorității vamale teritoriale dovezi suficiente despre evenimentul produs, precum și informații precise cu privire la cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România, în cazul prevăzut la alin. (2) lit. a);

b) pot fi dovedite prin procese-verbale privind înregistrarea distrugerii totale sau a pierderii iremediabile;

c) se încadrează, în cazul de la alin. (2) lit. b), în limitele prevăzute în normele tehnice ale utilajelor și instalațiilor sau în coeficienții maximi de pierderi specifice activităților de depozitare, manipulare, distribuție și transport prevăzuți în studiile realizate de persoane juridice abilitate la solicitarea antrepozitarului interesat;

d) sunt evidențiate și înregistrate în contabilitate", soluția dată conducând astfel la o eronată aplicare a legii.

În consecință, rugăm instanța de recurs să observe și să constate că verificarea efectuată asupra diferențelor cantitative de bioetanol constatate la destinatar a avut în vedere respectarea cadrului legal (fiscal) aplicabil acestora, in speță, încadrarea sau nu a acestor diferențe în categoria de distrugeri totale sau pierderi iremediabile de produse accizabile, pentru care se datorează sau nu accize de plată, în concordanță cu cadrul legal aplicabil produselor accizabile (Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal si Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările si completările ulterioare), Ordinul nr. 101/01.06.2005 privind aprobarea Normei de Metrologie Legala NML 047-05 cisterne, emis de Biroul R. de Metrologie Legala, neavând relevanta fiscala, acesta neregăsindu-se indicat ca temei legal de justificare a pierderilor de produse accizabile (alcool etilic - bioetanol în cazul de față).

Oricum, Ordinul nr. 101/01.06.2005 privind aprobarea Normei de Metrologie Legala NML 047-05 cisterne, emis de Biroul R. de Metrologie Legala si invocat ca aplicabil in justificarea diferențelor cantitative de bioetanol de către expertul tehnic,nu se regăsește in cadrul legal ce reglementează tratamentul fiscal aplicabil pierderilor (diferențelor cantitative) de produse accizabile, indicat mai sus, S.C. B. F. ENERGY S.R.L. neîndeplinind condiția prevăzută de legiuitor la pct. 73 alin. (3) lit. c din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, adică nu a deținut si nu a pus la dispoziția organelor de control normele tehnice ale utilajelor și instalațiilor utilizate în activitatea de producere a produsului accizabil alcool etilic - bioetanol care să fie prevăzute în studiul realizat. De altfel, onorată instanță, ceea ce nu a avut în vedere judecătorul fondului la analizarea speței dedusă judecății este faptul că, pierderile de produs accizabil (cuantificabile) apar nu numai pe parcursul deplasării în regim suspensiv, ci și pe parcursul ciclului de fabricație a bioetanolului, respectiv la stocarea, la manipularea și la încărcarea produsului în rezervoare, operațiuni desfășurate în incinta S.C. B. F. ENERGY S.R.L., adică a expeditorului. In sprijinul acestei argumentări vine chiar Studiul pe care reclamanta îl invocă în justificarea diferențelor cantitative, în minus, de bioetanol (ex. Tabelul 1-Centralizator coeficienți maximi de consum tehnologic specifici activității de manipulare, depozitare, transport și distribuție), astfel încât, în prezenta cauză nu poate fi vorba de o lipsă a unor abateri în sarcina expeditorului. Deci, hotărârea instanței fondului bazată exclusiv pe concluziile celor două expertize este una greșită întrucât diferențele cantitative în minus nu pot fi încadrate în categoria neregulilor/abaterilor deoarece societatea nu a prezentat dovezi/documente și nici nu a invocat apariția unor evenimente care să conducă la încadrarea diferențelor cantitative în minus în categoria neregulilor/abaterilor.

De altfel, prin art.4 al Normei de metrologie legală NML 047-05 „Cisterne" aprobată prin Ordinul nr. 101/01.06.2005 al Ministrului Economiei și Comerțului", legiuitorul vine și lămurește cine pune în aplicare și în ce scop a fost emis acest ordin: ,,Unitățile din structura și din subordinea Biroului Român de Metrologie Legală, precum și laboratoarele autorizate de acesta vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin". Reiese astfel cu evidență, că prezenta normă de metrologie stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cisternele mobile destinate transportului rutier sau feroviar al produselor lichide care, în afara funcției de transport, sunt utilizate și ca mijloace de măsurare a cantităților de lichide în tranzacțiile comerciale. Or, în prezenta cauză, cisternele au fost folosite doar în scop de transport nu și de măsurare, deoarece nu au fost vândute un număr de X (atâtea) cisterne ci contractul cu Petrotel Lukoil prevede vânzarea unei cantități de X (atâția) litri/kg de bioetanol.

Prin urmare prevederile acestei norme nu puteau fi luate în considerare, întrucât cisternele au fost folosite exclusiv pentru transportul bioetanolului și nu ca mijloc de măsurare a cantității vândute.

În opinia recurentelor instanța fondului s-a aflat în eroare sub două aspecte:

> într-o totală confuzie și într-un total dispreț fată de documentele aflate la dosarul cauzei, expertul tehnic a constatat (concluzie la care judecătorul fondului a achiesat) că ,, vagoanele cisternă au plecat cu sigiliile intacte de la vama Teleorman și au fost recepționate cu sigiliile intacte la vama Prahova", ceea ce poate fi edificat decât ca neanalizarea tuturor documentelor aflate la dosarul cauzei. Eroarea de fond o constituie faptul că produsele accizabile (bioetanolul) au fost deplasate, în regim suspensiv de accize, de la un antrepozit fiscal (S.C. B. F. ENERGY S.R.L.) la un alt antrepozit fiscal S.C.Petrotel Lukoil SA.

> toate vagoanele cisternă au plecat sigilate de la vamă Teleorman și au fost recepționate cu toate sigiliile intacte la vama Prahova, cu ignorarea proceselor verbale de desigilare întocmite de reprezentanții D.J.A.O.V. Prahova, depuse la dosarul cauzei, din analiza cărora reiese foarte clar faptul că, în urma desigilării cisternelor CF sau auto, au fost constatate cazuri atât de sigilii lipsă, cât si identificate alte serii de sigilii în locul sigiliilor înscrise în documente.

Într-adevăr, prin Decizia civilă nr. 1996 din 14.05.2012 Curtea de Apel București a reținut că diferențele de cantități de alcool etilic-bioetanol găsite la transporturile efectuate de reclamantă către antrepozitul fiscal aparținând Petrotel Lukoil SA Ploiești în perioada 21.01._10 s-au datorat mijloacelor diferite de cântărire folosite de cei doi agenți economici iar în perioada supusă inspecției fiscale 16.03._10, mijloacele de cântărire folosite de reclamantă și Petrotel Lukoil SA Ploiești sunt aceleași, însă,onorată instanță, într-o analiză mai mult decât succintă a deciziei invocate și avute în vedere la soluția pronunțată de judecătorul fondului, la o analiză mai mult decât succintă a acestei hotărâri, se poate constata cu ușurință că prin Decizia civilă nr. 1996 din 14.05.2012 instanța a analizat aplicabilitatea/inaplicabilitatea prevederilor art. 192 Codul fiscal (abrogat), Or, la rt.192 din Codul fiscal legiuitorul nu prevedea obligativitatea elaborării unui Studiu realizat de persoane juridice abilitate care să cuprindă normele tehnice ale produsului expediat, astfel cum a fost prevăzut ulterior prin prevederile la pct. 73 alin. (3) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

De altfel, într-o speță similară, prin Hotărârea 3570 din 15.11.2013 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de S.C. B. F. Energy S.R.L. în anularea actelor întocmite de autoritatea vamală, ca neîntemeiată.

.

Intimata . SRL Z. a formulat întâmpinare la recursurile formulate de recurentele-pârâte, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței nr.1171/05.09.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, completul specializat pentru contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ criticile formulate în recursurile introduse de pârâți fiind neîntemeiate.

Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că acțiunea este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor pct.73 alin.2) și alin.3) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare " (2) Nu se consideră eliberare pentru consum distrugerea totală sau pierderea iremediabilă de produse accizabile, dacă acestea intervin în timpul în care se află într-un regim suspensiv de accize si dacă:

a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, contaminării, inundațiilor sau altor cazuri de forță majoră;

b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deținerii sau deplasării produsului;

c) este ca urmare a autorizării de către autoritatea vamală teritorială.

(3) Pentru produsele accizabile aflate în una dintre situațiile prevăzute la alin. (2) nu se datorează accize, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) se prezintă imediat autorității vamale teritoriale dovezi suficiente despre evenimentul produs, precum și informații precise cu privire la cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România, în cazul prevăzut la alin. (2) Ut. a);

b) pot fi dovedite prin procese-verbale privind înregistrarea distrugerii totale sau a pierderii iremediabile;

c) se încadrează, în cazul de la alin. (2) lit. b), în limitele prevăzute în normele tehnice ale utilajelor si instalațiilor sau în coeficienții maximi de pierderi specifice activităților de depozitare, manipulare, distribuție si transport prevăzuți în studiile realizate de persoane juridice abilitate la solicitarea antrepozitarului interesat;

d) sunt evidențiate si înregistrate în contabilitate.

Intimata reclamantă a susținut că diferențele în minus constatate la livrarea bioetanolului corespund condițiilor impuse de art. 73 alin 3 lit c din norme, depunând la organul fiscal un studiu realizat de ..Organele fiscale nu au luat în considerare acest studiu sub motiv că acesta are în vedere destinația finală a bioetanolului nu natura reală a produsului.

Pentru a verifica încadrarea acestor pierderi în limitele stipulate la art. 73 alin. 3 lit. c din Norme, instanța fondului a apreciat că are nevoie de opinia unor experți, realizându-se o expertiză contabilă și un tehnică, concluziile acestora fiind favorabile reclamantei.

Recurenta pârâtă a formulat obiecțiuni prin care critică concluziile raportului de expertiză, susținând, în recurs, că instanța ar fi trebuit să analizeze aceste obiecțiuni și să formuleze considerente proprii, nu să se raporteze exclusiv la concluziile rapoartelor de expertiză.

Aceste susțineri sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 201 din codul de procedură civilă „Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe”

Expertiza reprezintă un mijloc de probă menit să furnizeze instanței o opinie în domenii de specialitate în care aceasta nu are competența tehnică necesar.

În aceste condiții instanța de judecată este îndreptățită să își fundamenteze soluția pe opinia expertului fără a avea obligația de a face o analiză proprie a argumentelor expertului, dată fiind lipsa de expertiză a completului în domeniul pentru care s-a solicitat lucrarea.

În aceste condiții instanța de fond a procedat în mod corect raportându-se la expertiza tehnică ale cărei concluzii au fost în sensul că diferențele cantitative se încadrează în toleranțele admisibile metrologic la transport.

Criticile recurentei reclamante privind unele inadvertențe din cuprinsul expertizei nu erau relevante. Astfel este nerelevant faptul că expertul a menționat că transportul nu s-a realizat dintr-un punct vamal în altul, în condițiile în care transportul s-a realizat dintr-un antrepozit fiscal în altul. Relevant este faptul că atât la încărcare cât și la descărcare a fost de față un reprezentant al organelor vamale care a verificat actele și transportul. Nerelevantă este și critica referitoare la existența unor situații în care nu au fost identificate toate sigiliile sau existau sigilii cu alte numere întrucât astfel de cazuri au fost singulare și nu au putut avea vreo influență asupra tuturor operațiunilor realizate.

Cât privește normativele la care s-a raportat expertul pentru a verifica încadrarea diferențelor cantitative în limite, Curtea constată că era vorba de o chestiune de ordin tehnic ce expertiza specialistului în domeniul vizat instanța neavând posibilitatea să cenzureze aceste aspecte.

Față de aceste considerente Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile, formulat de recurenții-pârâți AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTATIILOR și A. J. A FINANTELOR PUBLICE TELEORMAN IN NUME PROPRIU SI PENTRU D.G.R.F.P. PLOIESTI împotriva sentinței civile nr. 1171/05.09.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL Z., ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03.07.2014.

Președinte, I. R.	Judecător, D. C. V.	Judecător, D. G. S.

Grefier M. P.

Red./tehn S.D.

Jud. fond: R. M. – Tribunalul Teleorman – SCAF

← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Hotărâre...		Obligaţia de a face. Decizia nr. 5050/2014. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare act administrativ. Sentința nr. 3037/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1762/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Încheierea nr. 29/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Hotărâre din 06-02-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţia de a face. Decizia nr. 5050/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 2263/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 6900/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6902/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI