Pretentii. Decizia nr. 6900/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6900/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 5130/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6900
Ședința publică din data de 29 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: V. H.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta–pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA ( DIN C. DIRECȚIEI REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI), ÎN REPREZENTAREA SERVICIULUI FISCAL MUNICIPAL FETEȘTI împotriva sentinței civile nr. 137/16.01.2013, pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimatul–reclamant B. L. C., având ca obiect „pretenții - taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 25.06.2014 intimatul-reclamant a depus cererea de repunere pe rol și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 245 C.pr.civ. repune cauza pe rol și, față de solicitarea de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului din prezenta cauză, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 137/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._ /2013, s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității cererii introductive, excepție ridicată de parata Administrația Finanțelor Publice Fetești .
S-a luat act că reclamantul B. L. C. înțelege să se judece doar cu parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE FETEȘTI.
S-a admis cererea formulată de reclamantul B. L. C., domiciliat în . Brăilei, nr. 7A, jud. Ialomița, împotriva paratei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE FETEȘTI, cu sediul în Fetești, ., jud. Ialomița, și a fost obligată parata să restituie reclamantului suma de 7562 lei contravaloare taxă emisii poluare pentru autoturismul marca HONDA, tip CN 2, cu număr de identificare JHMCN27406C201982.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat și reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița – Secția Civilăla data de 28.12.2012, sub nr._, reclamantul B. L. C., domiciliat în . Brăilei, nr. 7A, jud. Ialomița, a chemat în judecată pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a Municipiului Fetești cu sediul în Fetești, ., jud. Ialomița, (în continuare A.F.P.), solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7562 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța . 3 B, nr._ din 12.12.2012.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand, marca HONDA, tip CN2, cu număr de identificare JHMCN27406C201982.
Pentru ca autoturismul să fie înmatriculat în România, reclamantului i s-a calculat și încasat suma de 7562 lei, cu titlu de taxă poluare, achitată cu chitanța nr. . 3 B, nr._ din 12.12.2012.
Reclamantul consideră că dispozițiile în baza cărora a fost obligat să achite taxa de poluare, contravin dispozițiilor art. 90 din TRATATUL COMUNITĂȚII EUROPENE, care interzic statelor membre de a se aplica direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, în condițiile în care, autovehiculele achiziționate în România, chiar și la mâna a doua, nu li se percep aceste taxe.
Procedându-se astfel, susține reclamantul, s-a încălcat Tratatul Comunității Europene care limitează libertatea statelor membre în materie fiscală cu referire la restricționarea liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea unor taxe discriminatorii și protecționiste.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar .
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile OUG nr. 50/2008, Constituția României și Tratatul Comunității Europene.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit înscrisurilor anulate la dosar (pag. 6).
Prin întâmpinare, înaintată la dosarul cauzei, pârâta a apreciat ca inadmisibilă cererea reclamantului care avea obligativitatea contestării deciziei de calcul al taxei de poluare la organul emitent, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și 205 și urm. Cod proc. Fiscală, reclamantul necontestând la organele competente decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea acțiunii reclamantului, încasarea taxei de primă înmatriculare fiind consecința respectării prevederilor legale în materie
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a achiziționat un autoturism, marca HONDA, tip CN 2, cu număr de identificare JHMCN27406C201982, înmatriculat anterior ( 21.08.2006) în Germania, stat membru U.E.
Pentru ca autoturismul să fie înmatriculat în România, parata A.F.P. Fetești a calculat și încasat reclamantului suma de 7562 lei, cu titlu de taxă pentru emisii poluante, achitată cu chitanța nr. . 3 B, nr._ din 12.12.2012.
Instanța de fond s-a pronunțat cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod. Pr.civ. asupra excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului, întrucât acesta nu a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei emisii poluante, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Instanța de fond a avut în vedere că interesul promovării acțiunii este restituirea taxei de poluare printr-o cerere distinctă.
Contestația împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale, prevăzută de art. 205 din Codul de procedură fiscală și următoarele, este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul persoanei care se consideră lezată în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii, de a se adresa instanței de judecată.
Tot astfel, prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care dispun că actele administrative susceptibile potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională, nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "liberul acces la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția României.
Și dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ care instituie procedura recursului grațios", trebuie analizate și aplicate într-o manieră care să nu contravină principiului enunțat și care se circumscrie "dreptului la un proces echitabil".
Necontestarea deciziei de calcul a taxei pe poluare nu prezintă relevanță, întrucât reclamantul poate uza de o altă reglementare, respectiv de dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală, contestând însăși legalitatea, de plano, a taxei prelevate, în integralitatea ei.
Procedura prevăzută de dispozițiile art. 10 raportat la art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, de Cap. VI – „Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite” – din Hotărârea Guvernului nr. 686/2008, precum și de Ordinul nr. 986/2008 emis de Ministerul Finanțelor Publice, nu sunt incidente în cauză, deoarece reglementează numai posibilitatea contestării modalității de stabilire a cuantumului taxei pe poluare și restituirea diferenței de taxă plătită.
Prin urmare nu se impune efectuarea procedurii prealabile în situația în care judecătorul național are obligația să aplice normele comunitare, în mod direct și prioritar, dacă se constată că normele interne contravin acestora.
Așa cum a stabilit și Î.C.C.J. în rezolvarea unui RIL, prin decizia nr.24/17 noiembrie 2011, obligația parcurgerii procedurii reglementată de art.205 și următoarele din Codul de procedură fiscală există doar atunci când reclamantul înțelege să atace în instanță și decizia de calcul a taxei de poluare, ceea e nu este cazul în speța de față .
Prin urmare, tribunalul a respins ca nefondată excepția inadmisibilității cererii introductive, excepție ridicată de parata Administrația Finanțelor Publice Fetești, prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, cererea reclamantului a fost apreciată ca întemeiată pentru considerentele de mai jos:
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru vehicule, se datorează această taxă pentru cele din categoriile M(1) – M3 și N(1)-N (3), cel deținut de reclamant fiind de categoria N3 și neîncadrându-se în excepțiile prevăzute de art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1.
Art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Prin Legea nr.9/2012, lege sub imperiul căreia s-a produs raportul juridic analizat în prezentul litigiu, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003 .
Numai că prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2012, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă .
Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța de fond a constatat că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 este contrară art.110 din T.F.U.E, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
În mod concret, cu privire la faptul dacă prevederile Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 încălca sau nu normele comunitare a avut a se pronunța Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., când pronunțând o hotărâre preliminară a statuat prin hotărârea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Împotriva acestei sentințe judecătorești, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice Fetești, actualmente ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA ( DIN C. DIRECȚIEI REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI), ÎN REPREZENTAREA SERVICIULUI FISCAL MUNICIPAL FETEȘTI, în temeiul art. 299 și urm, art. 304 alin. 1 pct.-ul 9 coroborat cu art. 101 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în principal, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit O.U.G. nr. 50 / 2008, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cat si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
In esență, învederează instanței că nu sunt încălcate în cauza prevederile art. 90 din Tratatul Comunității Europene si totodată ca, obiectul taxei de poluare este protejarea mediului, atât prin modul de utilizare cat si prin modul de impunere, ținându-se cont ca elementele care stau la baza acestuia, sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon.
O.U.G. nr. 50 / 2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Conform art. 4 din O.U.G. nr. 50 / 2008 " obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România."
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, organul fiscal a apreciat ca in speța nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 50 / 2008, România, stat membru al Comunității Europene, nu supune direct sau indirect produsele altor tari membre ale Comunității unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare. Ori, taxa de poluare instituita de dispozițiile O.U.G. nr. 50 / 2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in România, înțeleg sa le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului. Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze in România autoturisme second - hand, importate din Uniunea Europeana, ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Nu in ultimul rând, nu trebuie omis nici faptul ca instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România si Comisia Europeana, astfel încât nu se poate aprecia ca ar contraveni legislației comunitare.
Taxa de poluare instituita prin O.U.G. nr. 50 / 2008, act normativ acceptat de Comisia Europeana, corespunde pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutra din punct de vedere fiscal. Ori, câtă vreme chiar Comisia Europeana a recunoscut ca taxa de poluare instituita prin O.U.G. nr. 50 / 2008 corespunde normelor comunitare, apreciem ca nu pot fi reținute susținerile reclamantului, potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal si ca aceasta taxa contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Nici Curtea Europeana de Justiție a CE., nici Comisia Europeana nu au considerat vreodată ca taxa de poluare este nelegala, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificare modului de calcul si criteriile la care se raportează nivelul taxării. Apreciază ca, reclamantul trebuia sa producă probe din care sa rezulte ca taxele pe care le aplica statul roman sunt superioare celor din statul care reclamantul si-a achiziționat autoturismul.
Aceasta taxa de poluare nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare si neînmatriculate in România, după aducerea lor in tara. Pentru autovehiculele deja înmatriculate in România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează ca aceasta taxa de poluare se aplica doar ca urmare a achiziționării intracomunitare si este o taxa cu echivalent taxelor vamale de import.
Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor a demarat in februarie 2006 o . acțiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, un mecanism economico - financiar bazat pe principiul " poluatorul plătește ", care urma sa fie aplicata cu ocazia primei înmatriculări a tuturor vehiculelor cu motor in România, atat in cazul celor noi cat si in cazul celor rulate, achiziționate din afara tarii, dar si celor produse in România. Promovând o politica de armonizare cu legislația si directivele Uniunii Europene in materie de protecție a mediului, Guvernul României a susținut un act normativ care reglementa introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule incepand cu data de 01.01.2007.
Parlamentul României, la propunerea Guvernului, a decis instituirea unei taxe speciale pentru autovehicule care, in conformitate cu prevederile art. 214 " 1 - 214v 3 din Codul fiscal, era plătită de orice persoana fizica sau juridica, care inmatricula pentru prima data in România un autoturism sau autovehicul.
F. de sistemul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule reglementat de O.U.G. nr. 50 / 2008, Comisia Europeana, prin avizul motivat din data de
28.11.2007, a considerat ca se incalca principiile Tratatului de Instituire a Comunității Europene, in sensul ca se aplica un regim discriminatoriu pentru autovehiculule second - hand achiziționate din alte state membre, invitând tara noastră sa adopte masurile necesare pentru a se conforma avizului menționat anterior in termen de doua luni de la primirea cestuia.
Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare si pentru stoparea continuării procedurii de constatare a neindeplinirii obligațiilor de stat membru, s-a produs abrogarea articolelor din Codul fiscal care reglementau regimul de taxare a autovehiculelor, Guvernul României mentinandu-si poziția ca trebuie evidențiata diferența dintre mașinile high si low poluatoare si a propus un proiect de ordonanța de urgenta a Guvernului.
Neadoptarea in regim de urgenta a O.U.G. nr. 50 / 2008 in conformitate cu cerințele din avizul motivat putea conduce la sesizarea Curții de justiție a Comunității. Comisia Europeana nu a constatat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul in sensul armonizării legislației romanești cu cea europeana.
F. de aceasta observație a Comisiei Europene, potrivit reglementarilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei inmatriculari in România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția interna, import sau din achiziții intracomunitare.
Atâta vreme cat Comisia Europeana a recunoscut ca taxa de poluare instituita prin O.U.G. nr. 50 / 2008 corespunde normelor comunitare, apreciază ca nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe " se constituie o discriminare a regimului fiscal si ca aceasta taxa contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene."
Procedura demarata de Comisia Europeana împotriva României a fost ridicata in data de 29.01.2009, urmare a faptului ca noua reglementare era compatibila cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Conform jurisprudentei constatate a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au in sistemul Tratatului instituind a Comunitatea Europeana ( TCE ) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import si export si a taxelor cu efect echivalent cuprinse in art. 25 din TCE. Finalizarea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor intre statele membre in condiții normale de concurenta prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii in privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de CEJ in cauzele Air Liquide Industries Belgium, C - 41 / 05, Brzezinski, C - 313 / 05).
De remarcat ca noțiunea de " impozit intern " are accepțiunea diferita de cea din dreptul intern, desemnând in jurisprudenta CEJ ( hotărârea Haar Petroleum, C - 90 / 94, Weigel, C - 387 / 01 ), un sistem general de taxe interne aplicabil in mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
S-a reținut de Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin hotărârea pronunțata in cauza Brzezinski, C - 313 / 05, ca o acciza care se aplica tuturor autoturismelor in temeiul primei lor inmatriculari pe teritoriul unui stat membru, iar nu in temeiul faptului ca trec frontiera, nu constituie o taxa vamala la import si nici o taxa cu efect echivalent in înțelesul art. 25 din TCE, ci intra in sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor si trebuie, ca urmare, analizata in raport cu art. 90 din TCE.
Se recunoaște in mod constant in jurisprudenta comunitara libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiata pentru anumite produse, chiar similare in sensul art. 90, alin. 1 din TCE, in funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar daca urmăresc obiectivele compatibile cu exigentele tratatului si ale dreptului derivat si daca evita orice forma de discriminare, directa sau indirecta, in privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție in favoarea produselor naționale concurente (hotărârea outokumpu, C - 213 / 96, nadasdi si N. C -290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art. 90 din TCE daca este conceput de maniera a exclude in orice ipoteza ca produsele importate sa fie taxate la un nivel superior fata de produsele naționale si daca nu are, in nicio situație, efecte discriminatorii ( hotărârea Comisiei din Luxemburg, C - 152 / 89, hotărârea Comisiei din G., C - 375 / 1995 ).
Așadar, este incidența incalcarea art. 90, alin. 1 din TCE atunci cand impozitul aplicat produsului importat si cel aplicat produsului național similar sunt calculate in mod diferit, ducând, chiar daca numai in anumite cazuri, la o impozitare superioara a produsului importat.
De asemenea, un sistem de taxare este compatibil cu dispozițiile art. 90 din TCE daca este suficient de precis, astfel incat se poate efectua in temeiul sau un calcul al deprecierii autovehiculului cat mai aproapede realitate, iar cel căruia i se impune taxa are la dispoziție o cale de atac in fata instanțelor naționale, pentru a contesta modaliatea de calculare a valorii deprecierii ( cauza C - 393 / 1998, A. Gomez Valențe C. Fazenda Publica ).
In cauza de fata rezulta din cuprinsul art. 3, alin. 1 din O.U.G. nr. 50 / 2008 ca taxa de poluare se aplica in cazul tuturor autoturismelor, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele prevăzute de art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 50 / 2008, pe baza unor criterii ce privesc destinația lor si nu proveniența.
Nu se realizează insa o discriminare intre autoturismele second - hand importate din statele comunitare si acestea, in condițiile in care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale incorporate in valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea Brzezinski, c 313 / 05).
Sistemul de taxare stabilit prin O.U.G. nr. 50 / 2008 este suficient de precis in ceea ce privește criteriile legate de calculul deprecierii autoturismului ( emisia de CO 2, capacitatea cilindrica etc....), aceste elemente fiind considerate in jurisprudența Curții Europene de Justiție drept criterii obiective ce pot fi folosite . taxare bazat pe o grila de impozitare ( cauza Nadasdi, C - 290 / 2005 ).
În drept, și-a întemeiat recursul pe art. 299 si urm, art. 304, alin. 1, pc. 9 coroborat cu art. 101, alin. 1 din Codul de procedura civila, prevederile art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554 / 2004 si prevederile Codului de procedura fiscala sus invocate.
În caz de neprezentare, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242. alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, deși potrivit art.308 alin.2 Cod procedură civilă, avea această obligație procesuală.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art.305 Cod procedură civilă, părțile neformulând propuneri concrete în acest sens.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Mai întâi, trebuie precizat că în cauză este în discuție taxa pentru emisiile poluante prevăzuta de Legea nr.9/2012, iar nu taxa de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, astfel că este eronat temeiul de drept invocat de recurentă în privința plății taxei aferente autovehiculului indicat.
În esență, Curtea reține că în Cauza T. c. România, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 (versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimatul reclamant) este contrară art. 110 din T.F.U.E. în privința autovehiculelor second hand cumpărate în alte state membre ale U.E. (răspunzând întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, fără echivoc, că ,,articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”), precum în speță (aspect necontestat în cauză și dovedit cu înscrisurile de la dosarul de fond), în condițiile în care legiuitorul român nu a intervenit corespunzător pentru a reglementa proporția în care regimul acestei măsuri fiscale nu descurajează punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre, astfel că în virtutea principiului priorității dreptului comunitar, consacrat de art. 148 din Constituția României, plata acestei taxe nu poate reprezenta o cerință legală pentru înmatricularea unor astfel de autovehicule.
De asemenea, prin Ordonanța Curții (Marea Cameră) din 3 februarie 2014, pronunțată în cauzele conexate C-97/13 (cauza C.) și C-214/13(cauza C.), s-a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit (prin Legea nr.9/2012), apoi restrâns de reglementarea națională în discuție în litigiile principale(prin O.U.G. nr.1/2012), prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, rară însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Practic, prin Ordonanța Curții (Marea Cameră) din 3 februarie 2014, pronunțată în cauzele conexate C-97/13 (cauza C.) și C-214/13(cauza C.), s-a statuat că regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, instituit prin Legea nr.9/2012, apoi restrâns de O.U.G. nr.1/2012, este similar celui instituit prin O.U.G. nr.50/2008, fiind, deci, valabile toate concluziile enunțate anterior.
Rezultă, deci, că sunt neîntemeiate toate susținerile recurentei privind legalitatea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită prin prin Legea nr.9/2012, apoi restrâns de O.U.G. nr.1/2012 ( versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimata reclamantă) și privind legalitatea cerinței de plată a taxei în discuție pentru înscrierea autovehiculului second-hand, marca HONDA, tip CN 2, cu număr de identificare JHMCN27406C201982, înmatriculat anterior ( 21.08.2006) în Germania, stat membru U.E.
Nu mai puțin, constatând și împrejurarea că judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, atunci când constată necorelarea sa cu dreptul intern, obligație dedusă din prevederile exprese ale art.148 al.2 și 4 din Constituție, Curtea apreciază că criticile sunt neîntemeiate criticile și sub acest aspect. De altfel, obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
De asemenea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că hotărârea sa, prin care s-a constatat neconformitatea cu dreptul comunitar a actului normativ național, este aplicabilă pentru toate cazurile care nu au fost soluționate definitiv și irevocabil, cu excepția situațiilor în care chiar Curtea de Justiție a Uniunii Europene restricționează producerea unor efecte, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Pe de altă parte, deoarece cererea de restituire formulată de către intimata reclamantă vizează în mod clar, cazul de restituire prevăzut de dispozițiile art. 117 al.1 lit. d din Codul de Procedură Fiscală (Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale), în mod eronat recurenta apreciază că în privința intimatei reclamante, nu ar fi incidentă nici una dintre situațiile de restituire reglementate de textul de lege în discuție.
De asemenea, în raport de forța juridică superioară a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, urmează a fi înlăturate opinia departamentului responsabil al Comisiei Europene și soluția Comisiei privind aplicarea O.U.G. nr.117/2009.
Pe de altă parte, după cum s-a arătat și mai sus, Curtea are în vedere și faptul că OUG nr.50/2008 reglementează cazuri de restituire a taxei de poluare legal achitată, situație care nu se regăsește în prezenta speță, în care este vorba despre o taxă pentru emisii poluante încasată cu încălcarea dreptului comunitar, deci în mod nelegal.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive întemeiate de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta–pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA ( DIN C. DIRECȚIEI REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI), ÎN REPREZENTAREA SERVICIULUI FISCAL MUNICIPAL FETEȘTI împotriva sentinței civile nr. 137/16.01.2013, pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimatul–reclamant B. L. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. V. H.V. B.
GREFIER
P. B. B.
Red./Tehnored: VH/2 ex.
Tribunalul Ialomița - Secția Civilă
Judecător:D. R.
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6902/2014.... → |
|---|
