Anulare act administrativ. Decizia nr. 6077/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6077/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 1469/122/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 6077
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.09.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: I. M. C.
JUDECĂTOR: S. O.
JUDECĂTOR: Ș. A.
GREFIER: D. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-reclamantă INSTITUȚIA P. G. PRIN PREFECT, împotriva sentinței civile nr. 612/C./17.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. L. AL MUNICIPIULUI G., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât, prin consilier juridic C. A., în baza împuternicirii de reprezentare juridică pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că, la data de 25.04.2014, la serviciul registratură, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, într-un singur exemplar, după care:
Curtea acordă cuvântul asupra probatoriului în cauză.
Reprezentantul intimatului-pârât depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv o sentință judecătorească pronunțată într-o cauză similară.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri noi în recurs pentru intimatul-pârât, apreciind-o ca fiind aparent relevantă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cererii de recurs.
Reprezentantul intimatului-pârât solicită instanței de judecată respingerea recursului, menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond și implicit a actului administrativ contestat, pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra fondului cererii de recurs.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 612/17.10.2013, Tribunalul G. - Secția civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta Instituția P. G. prin Prefect, în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului G..
Împotriva sentinței civile nr. 612/17.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. - Secția civilă a formulat recurs reclamanta INSTITUȚIA P. G. PRIN PREFECT, înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 07.03.2014, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, reținând cauza spre rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Consideră că sentința pronunțată vădit nelegală, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 488 al. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă de vreme ce hotărârea este pronunțată cu aplicarea și încălcarea legii.
Astfel, având caracterul unui act normativ și, implicit, aplicabilitate generală, Hotărârea nr. 214/2013 și-a produs efectele de la data aducerii la cunoștința publicului conform art. 49 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, modificată și completată.
În această situație, pentru asigurarea unei depline transparențe, era absolut necesar ca în cuprinsul Hotărârii să se menționeze data, ora și locuit desfășurării licitației, pentru ca la momentul luării la cunoștință despre intenția autorității deliberative de a închiria respectivul spațiu, orice persoană interesată să își poată procura documentele necesare participării la licitație și să se prezinte la data, ora și locul menționat. Față de maniera și forma în are a fost însă aprobată Hotărârea și implicit Caietul de sarcini este greu de crezut că prin trecerea sub tăcere a datei și locului de desfășurare a licitației nu s-a dorit restricționarea altor persoane juridice ce ar fi putut fi interesate să participe la procedură și favorizarea societății comerciale care a depus cererea ce a stat la baza actului administrativ atacat.
În mod eronat instanța de fond achiesează la maniera în care procedează C. L. al municipiului G., respectiv de a încredința executivului sarcina de a stabili ulterior data, ora și locul desfășurării licitației, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul Hotărârii nu se menționează decât că aceasta (hotărârea) va fi comunicată anumitor autorități și direcții din cadrul aparatului de specialitate al primarului ori din subordinea Consiliului L., fără însă a se preciza care este și scopul comunicării către acestea (spre conformare, spre ducere la îndeplinire, spre știință etc.).
Învederează, de asemenea, faptul că, prin prisma atribuției conferite de legiuitor consiliului local de a hotărî cu privire la bunurile care aparțin domeniului public și privat al unității administrativ teritoriale, tot acestuia îi revine și obligația de a stabili clauzele contractuale referitoare la maniera în care bunurile respective urmează să fie exploatate de către persoanele cărora le este transmisă posesia și dreptul de folosință, drepturile și obligațiile părților, modalitățile de modificare și încetare a contractului etc.
Respingând acțiunea formulata, instanța de fond a nesocotit prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, modificată și completată, conform căruia, primarul doar duce la îndeplinire, alături de viceprimar și aparatul de specialitate, hotărârile deliberativului, fără ca legiuitorul să acorde acestuia posibilitatea de a încheia contracte a căror clauze să fie stabilite după bunul plac. Astfel, de vreme ce principalul efect juridic pe care îl produce Hotărârea nr. 214/2013 este încheierea contractului de concesiune, era absolut necesar ca modelul contractului să fie supus aprobării Consiliului L. tocmai ca o garanție a respectării și ducerii întocmai la îndeplinire de către executiv a hotărârii deliberativului.
Deși legislația actuală conține lacune cu privire la reglementarea procedurii de concesiune a bunurilor aparținând domeniului privat, consideră că obligația de a fi supuse aprobării consiliului local și clauzele contractuale este indiscutabilă, având în vedere atât aspectele menționate anterior, cât și reglementarea de către legiuitor a altor proceduri similare de atribuire a contractelor de concesiune a bunurilor aparținând domeniului public al unei unități administrativ - teritoriale. Astfel, în situația atribuirii contractelor de concesiune a bunurilor aparținând domeniului public, se supune deliberativului întreaga documentație de atribuire în cuprinsul căreia se regăsesc informații privind clauzele contractuale obligatorii, respectiv contractul cadru.
Cu privire la opinia instanței de fond conform căreia în speța de față nu se impunea respectarea procedurii de publicitate prevăzută de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, modificată și completată, întrucât Hotărârea nr. 214/2013 nu reglementează norme cu caracter general, iar pe cale de consecință reprezintă un act cu caracter normativ, consideră că aceasta este de asemenea eronată și lipsită de suport legal pentru următoarele considerente:
În exercitarea atribuțiilor legale, consiliile locale adoptă hotărâri care, conform art. 49 din Legea nr. 215/2001, au caracter normativ ori individual, caracter în funcție de care este stabilit și momentul la care aceste acte administrative produc efecte juridice.
În situația în care a fi de acord cu motivarea instanței de fond conform căreia actul administrativ în speță este nu are caracter normativ, concluzia logică la care se ajunge este aceea că prezenta hotărâre are un caracter individual. Or, în această situație, având în vedere dispozițiile legale anterior enunțate, se pune întrebarea firească față de cine produce actul administrativ efecte juridice și care anume este persoana interesată căreia i se comunică acesta pentru a-și produce efectele juridice în scopul cărora a fost adoptat? Un posibil răspuns ar fi NUMAI către ..
În mod indubitabil, de vreme ce la procedura de concesionare poate participa orice persoană juridică interesată care îndeplinește condițiile stabilite prin caietul de sarcini și achită taxele și garanțiile menționate, actul administrativ neadresându-se unor subiecte de drept individualizate. Hotărârea nr. 214/2013 nu are caracter individual, ci normativ, iar în atare situație, pârâtului C. L. al municipiului G. îi revenea obligația de a respecta procedura prevăzută de art. 6 din Legea nr. 52/2003.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 483 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 19 alin. 1 lit. „a" și „e" din Legea nr. 340/2004 republicată, art. 123 alin. 5 din Constituția României, art. 3 și 11 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, modificată și completată.
Intimatul-pârât C. L. AL MUNICIPIULUI G. a formulat întâmpinare la data de 07.04.2014, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Reiterează apărările susținute și în fața primei instanțe astfel, așa cum rezultă din art. l al hotărârii, acest teren aparține domeniului privat al municipiului G., nefiindu-i aplicabile prevederile H.G. nr.168/2007 prin care se aprobă Normele de aplicare a OUG nr.54/2006, aprobate și modificate prin Legea nr.22/2007 care reglementează privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, aspect reținut și de instanța de fond.
După cum a arătat, fiind vorba de un teren din domeniul privat, temeiul de drept al hotărârii îl constituie Legea nr.50/1991, republicată privind autorizarea lucrărilor de construcții ce reglementează, procedura de concesionare a terenurilor aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, după caz, art.13 stipulând că „terenurile aparținând domeniului privat al unităților administrativ - teritoriale, destinate construirii pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitație publică, în condițiile respectării prevederilor documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului".
Menționează că terenul în suprafață de 77,54 m.p. ce urmează a fi concesionat aparține domeniului privat al municipiului, având număr cadastral_, înscris în cartea funciară_, potrivit încheierii nr._ a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară G..
Procedura de concesionare se face prin licitație publică, pe bază de oferte prezentate de solicitanți, documentația de atribuire a terenului se face conform caietului de sarcini iar valoarea redevenței este stabilită în studiul de oportunitate, întocmit de către un evaluator autorizat și aprobat de C. local.
În ceea ce privește comisia de evaluare a ofertelor, precizează că la nivelul autorității locale, prin H.C.L.M. nr.210/30.08.2012 a fost aprobată constituirea Comisiei de evaluare pentru concesionarea bunurilor aparținând domeniului public și privat al municipiului G. având în componență funcționari publici ai aparatului de specialitate, consilieri locali și un reprezentant al DG.F.P. G., hotărâre ce a fost comunicată reclamantului în vederea controlului legalității și de care ar fi trebuit să aibă cunoștință.
Precizează că aceeași procedură legală s-a uzitat și în trecut, actele administrative anterioare primind aviz de legalitate astfel, rezultă îndoieli serioase în ceea ce privește maniera de control a legalității actului contestat.
Instrucțiunile pentru organizarea și desfășurarea procedurii de concesionare a terenului, clauzele contractului, concedentul, obiectul, drepturile și obligațiile părților, prețul, termenul, clauze de încetare, toate aceste elemente sunt aprobate prin caietul de sarcini, anexă la hotărâre, fără a mai fi necesară aprobarea unui model de contract.
Mai mult decât atât, neregulile semnalate de recurentă referitoare la desfășurarea procedurii de atribuire nu sunt susținute prin arătarea normelor legale ce ar fi încălcate, stabilirea unor detalii referitoare la data și locul de desfășurare a licitației urmând a fi stabilite ulterior în cadrul procedurii de atribuire prin publicarea anunțului licitației și aducerea la cunoștință publică.
Dacă se urmărea să favorizăm o anumită societate așa cum se insinuează de recurentă nu se mai organiza o licitație publică la care să poate participa orice persoană interesată.
Referitor la acuza recurentei privind neîndeplinirea procedurii de asigurare a transparenței și publicitate, învederează că prevederile art.6 din Legea nr.52/2003 nu au aplicabilitate în speța de față, deoarece autoritățile administrației publice au obligația publicării unui anunț numai în cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative, art.3 definind actul normativ ca fiind actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală iar obligația de transparența - obligația autorităților administrației publice de a informa și de a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative.
Prin urmare, în cauza de față consideră că nu ne aflăm în prezența unui act administrativ normativ cunoscut în literatura de specialitate ca izvor de drept ce cuprinde norme general obligatorii, ce legiferează, modifică sau stinge anumite raporturi juridice generale și impersonale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 223. alin.3, art. 205 și următoarele din Codul de procedură civilă, O.U.G. nr.26/2012, Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată și actualizată.
Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 214/30.05.2013, C. L. al municipiului G. a aprobat studiul de oportunitate și caietul de sarcini în vederea concesionării prin licitație publică deschisă a terenului de 77,54 mp aparținând domeniului privat al municipiului, pe o durată de 49 de ani.
Actul administrativ sus menționat nu are caracter normativ, criticile formulate de recurent nefiind fondate.
Tribunalul a reținut corect caracterul esențial al actelor administrative normative- al reglementării secundum legem, acestea fiindnorme de organizare și executare a normelor primare din lege sau hotărâri guvernamentale, prezentând caracteristicile acestora: impersonalitate, abstracțiune, generalitate, în timp ce hotărârea din speță are drept scop nașterea unor raporturi juridice concrete, referitoare la un teren individualizat de 77,54 mp, și nu statuează norme generale, de aplicabilitate generală pe teritoriul municipiului.
Este adevărat că în vederea asigurării accesului tuturor persoanelor la procedura de licitație publică deschisă, cerințele de publicitate ar trebui să fie îndeplinite.
Însă hotărârea contestată are ca obiect evaluarea studiului de oportunitate privind concesionarea și a caietului de sarcini. Nu pot fi susținute motive de nelegalitate privind aspecte asupra cărora prin actul administrativ contestat nu s-a dispus nicio măsură, în condițiile în care recurentul nu a invocat dispoziții legale care să impună autorității stabilirea acestor elemente (data ora, locul de desfășurare a licitației) odată cu aprobarea studiului de oportunitate și a caietului de sarcini.
Hotărârea nr. 214/30.05.2013 nu are ca efect „încheierea contractului de concesiune”, ci aprobarea studiului de oportunitate și a caietului de sarcini, act care va sta la baza licitației care se va desfășura în vederea atribuirii contractului de concesiune. Încheierea contractului de concesiune se va realiza în baza hotărârii comisiei de evaluare a ofertelor.
Curtea constată că în mod corect tribunalul a reținut faptul că prevederile HG nr. 168/2007, de aplicare a OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, nu sunt incidente procedurii aprobate prin hotărârea din speță, față de împrejurarea că terenul aparține domeniului privat al municipiului.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 496 C.p.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă INSTITUȚIA P. G. PRIN PREFECT, cu sediul în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr. 612/C./17.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. L. AL MUNICIPIULUI G., cu sediul în G., ., județ G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. M. C. S. O. Ș. A.
GREFIER
D. G.-D.
Red. A.Ș./A.N./4 ex.
Jud. fond T.G.: F. R.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5599/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
