Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5599/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5599/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 14451/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5599
Ședința publică din data de 30 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentele-pârâte ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.4740/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. I. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU având ca obiect contestație act administrativ - taxa poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea constată recursurile în stare de judecată și le reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberand, asupra prezentei cauze se constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti -Sectia C. Administrativ si Fiscal - la data de 25.04.2012, reclamantul E. I. a chemat in judecata pe pârâta A. FINANTELOR PUBLICE S. 5, solicitand instantei sa se dispuna anularea deciziei de calcul a taxei emisii poluante nr._/7.02.2012, obligarea la restituirea sumei achitata in valoare de 5.407 lei reprezentand taxa emisii poluante, cu dobanda legala, aferenta cu plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca la data de 16.01.2012 prin contractul de vanzare cumparare pentru un vehicul folosit a achizitionat autoturismul marca Skoda O., categorie auto M1, norme de poluare E4, . TMBCE61Z_, an de fabricatie 2008, . auto J_, cu data primei inmatriculari 10.04.2008 iar pentru a il putea inmatricula in Romania a fost nevoit sa achite suma de 5407 lei, prin chitanta . nr._/10.02.2012 reprezentand taxa de emisii poluante, calculata prin decizia de calcul nr._/8.02.2012, in temeiul dispoz. L.9/2012.
Sustine reclamantul ca autoturismul a fost pentru prima data inmatriculat in strainatate, fiind dobandit de A&C Intens Pro SRL, potrivit facturii din 28.12.2011, din Olanda, si considera nelegal perceputa aceasta taxa, fiind contrara normelor comunitare care mentioneaza ca daca autoturismul a fost deja inmatriculat pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, nu se mai percepe inca o taxa similara, astfel ca, printr-o cerere a solicitat restituirea taxei achitata, iar parata a refuzat restituirea acesteia, ceea ce considera a fi insa nelegal, intrucat autoturismul nu se afla la prima inmatriculare in spatiul comunitar, organele fiscale aplicand eronat dispoz. din C.Proc. Fiscala, contrar normelor comunitare, respectiv art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunitatii Europene care are in vedere ca nici un stat membru nu poate impune asupra produselor provenite din alte state membre impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect produselor nationale similare. Aceleasi norme comunitare - art. 25 si 28 din Tratatul CE interzic taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent, iar in privinta statelor membre sunt prohibite restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent.
Mai sustine reclamantul ca regimul de taxare introdus in Romania este incompatibil cu prevederile art. 23 din Tratatul CE, aspect de drept consacrat si de jurisprudenta CJCE, intrucat orice denumire ar imbraca o astfel de taxa, de poluare, de prima inmatriculare sau de mediu, insusi sistemul de taxare perceput de statul roman contrazice dispozitiile si aquis-ul comunitar, determinand o discriminare intre reglementarile nationale si cele comunitare.
Un astfel de sistem de impozitare este incompatibil cu art. 90 TCE, caci exclude ipoteza ca produsele importate dintr-un stat membru UE sa fie taxate la nivel superior fata de produsele similare nationale (hot. din 11.08.1976, cauza Simmenthal).
In ceea ce priveste incompatibilitatea normei interne cu norma comunitara, se mai arata de catre reclamantul ca norma interna poate fi inlaturata de la aplicabilitate de catre magistrat, atata vreme cat este contrara normei comunitare, aspect rezultat din Constitutia Romaniei, intrucat norma care prevaleaza este cea comunitar iar ultimele hotarari pronuntate de CJCE in cauzele T. vs. Romania si N. C-263/2010 demonstreaza ca este abuziva incasarea acestei taxe.
Ori, in speta taxa stabilita nu se poate asimila impozitelor interne, deoarece este perceputa pentru asigurarea protectiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care le inmatriculeaza pentru prima data in Romania si nu este perceputa cu ocazia vanzarii ulterioare, ceea ce denota ca se aplica doar autoturismelor achizitionate din spatiul intracomunitar, fiind deci o taxa cu efect echivalent taxelor vamale de import, interzise de normele comunitare.
In drept s-au invocat dispoz. Constitutiei Romaniei, L. 554/2004, C.Pr.Fiscal, Tratatul C.E.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa tb. 43 lei si tb. jud. 0,3 lei.
In dovedire s-au atasat la dosar acte, in copii, respectiv: decizie de calcul a taxei de emisii poluante nr._/8.02.2012., chitanta . nr._/10.02.2012 ; contract de vanzare cumparare, CI, carte de identitate auto, plangere prealabila, factura de cumparare.
Directia Generala a Finatelor Publice a Munic. Bucuresti,, in reprezentarea AFP sect. 5 a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei AFP sect. 5, pe motiv ca taxa de poluare a fost doar incasata de aceasta institutie, insa a fost virata in contul Administratiei F. pentru Mediu si exceptia inadmisibilitatii cererii indreptata impotriva deciziei de calcul a taxei emisii poluante nr._/7.02.2012., intrucat nu se incadreaza in prevederile art. 41 din OG92/2003.
Prin aceeasi intampinare s-a formulat si o cerere de chemare in garantie impotriva Administratiei F. pentru Mediu prin care a solicitat in temeiul art. 1 din O.U.G.50/2008 si H.G. 686/2008 ca aceasta sa achite, in cazul admiterii cererii suma reprezentand taxa de poluare catre reclamant.
Alaturat, aceasta parata a depus la dosar acte, in probatoriu, respectiv decizia nr. 202/11.04.2012 de solutionare a contestatiei, si documentatia aferenta.
La fila 47 dosar reclamantul a depus o cerere precizatoare aratand ca contesta si decizia nr. 202/11.04.2012 de solutionare a contestatiei, emisade DGFPMB, pe care il cgheama in judecata, in calitate de parat, emitent al acestei decizii.
Prin sentința civilă nr.4740/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._ , a fost respinsă excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. sector 5 ca neîntemeiată; a fost admisă cererea inițială și precizată, formulată de reclamantul E. I. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. 5 BUCUREȘTI prin Direcția G. a Finanțelor Publice București, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU; s-a dispus anularea deciziei privind taxa de emisii poluante nr._/08.02.2012 și a deciziei nr. 202/11.04.2012 de soluționare a contestației, ca nelegale; a fost obligată pârâta A.F.P. sector 5 să restituie reclamantului suma de 5407 lei reprezentând taxă de emisii poluante, cu dobânda legală aferentă; a fost admisă cererea de chemare în garanție și a fost obligată chemata în garanție către pârâtă la plata sumei încasate în valoare de 5407 lei, a fost obligată pârâta A.F.P. sector 5 către reclamant la 43 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru, 0,3 lei timbru judiciar și 500 lei onorariu avocat.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Asa cum rezulta din cuprinsul deciziei de calcul a taxei de emisii poluante nr. nr._/8.02.2012, s-a stabilit in sarcina reclamantului obligatia de a achita aceasta taxa in valoare de 5.407 lei, prin raportare la dispoz. L. 9/2012.
In fapt, prin contractul de vanzare cumparare pentru un vehicul folosit a reclaamntul a achizitionat autoturismul marca Skoda O., categorie auto M1, norme de poluare E4, . TMBCE61Z_, an de fabricatie 2008, avand . auto J_, cu data primei inmatriculari 10.04.2008 .
In vederea inmatricularii in Romania a acestui autoturism, conform legislatiei aplicabile, OUG. 50/2008 reclamantul a fost nevoita sa achite suma de 5.407lei, reprezentand taxaemisii poluante, in temeiul dispoz.L.9/2012, suma achitata prin chitanta . nr._/10.02.2012 .
Nemultumit de decizia de stabilire a acestei taxe, reclamantul a formulat contestatie fiscala prealabila, solutionata prin decizia de solutionare a contestatiei nr. 202/11.04.2012 emisa de DGFPMB, in sensul respingerii ca neintemeiata a acestei contestatii, apreciindu-se ca taxa instituita de legiuitor a fost legal perceputa, iar reclamantul nu este exceptat de la plata acestei contributii.
Astfel, reclamantul a inteles prin cererea precizatoare sa conteste si decizia nr. 202/2012 de solutionare a contestatiei fiscale, fata de dispoz. O.G.92./2003.
Problema de drept dedusa judecatii este daca taxa pentru emisii poluante stabilita de dispozitiile L. 9/2012 este legal perceputa de catre statul roman, in conditiile aderarii Romaniei la spatiul comunitar.
Asa cum rezulta din cuprnsul prev. art. 4 al. 1 din L. 9/2012, reclamanta are obligatia de a achita taxa pentru emisiile poluante reglementata, taxa care se face venit la fondul pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru Mediu.
Tribunalul consideră că refuzul pârâtei de restituire a sumei de 11.022 lei reprezentand taxa privind emisiile poluante este nejustificat.
Astfel, potrivit art. 4 din L. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art. 4 lit. a, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second - hand. Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 13 .01. 2012, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țara.
In consecinta, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . prevederilor L. 9/2012.
Așadar, legiuitorul a reglementat, . ca taxa de poluare, sub denumirea ,,taxa pentru emisiile poluante”, al cărei scop este, în principiu, concret - `poluatorul plătește` -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducereala îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Potrivit dispozitiilor constituționale sus aratate, și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre ale Uniunii Europene de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile art. 2 al. 1 lit. l din L. 9/_, retine Tribunalul ca, taxa pentru emisiile poluante, este definita de legiuitor ca fiind ,,l) taxa – reprezinta suma datorata de catre contribuabil pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 si N1, N2, N3”.
In chiar preambului acestei legi, se mentioneaza ca taxa pentru emisiile poluante este chiar noua taxa de poluare, si, in cuprinsul acesteia nu sunt regasite modificari substantiale ale fostei O.U.G.50/2008 care a reglementat vechea taxa de poluare, in prezent suspendata de la aplicare.
Coroborand prevederile legale in vigoare cu normele europene, rezultă că pentru un autovehicul produs în România sau în alte state membre UE, nu trebuie sa se perceapa o noua taxa, independent de denumirea acesteia, ( taxa de poluare, sau taxa pentru emisiile poluante), dacă a fost anterior înmatriculat . al Uniunii Europene.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisiile poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
In consecinta, L.9/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autovehiculelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Tribunalul mai remarcă un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 13.01.2012 (respectiv 1.07.2008, conform O.U.G.50/2008) și cele care înmatriculează autovehicule ulterior, doar aceste din urmă persoane plătesc taxa pentru emisiile poluante (respectiv de poluare) deși este evident că poluare deriva de la ambele categorii de autoturisme. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pentru emisiile poluante ( respectiv de poluare) de faptul înmatriculării, deși din preambulul L. 9/2012 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, ceea ce implica instituirea unei taxe de emisii poluante ( de poluare) pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Pe cale de consecință, Tribunalul constată că reclamantului in mod nejustificat i s-a perceput taxa pentru emisiile poluante, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
F. de exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei AFP sect. 5 invocata prin intampinare- considera instanta ca exceptia este neintemeiata, si va fi respinsa, ca atare, intrucat intre reclamant si aceasta parata exista un raport juridic de drept administrativ/fiscal, urmare a deciziei de calcul a taxei emisii poluante iar plata taxei s-a efectuat catre aceasta parata, fiind irelevant din punct de vedere juridic cine a fost titularul contului la care au fost virati banii reprezentand taxa poluare.
F. de exceptia inadmisibilitatii cererii indreptata impotriva deciziei de calcul a taxei emisii poluante nr._/7.02.2012. – invocata de parata pe motiv ca nu se incadreaza in prevederile art. 41 din OG92/2003- instanta o va resl;inge, ca neintemeiata, avand in vedere ca decizia de solutionare a contestatiei s-a emis in considerarea prev. art. 205 si 218 din OG92/2003, cadru legal ce permite formularea unei contestatii fiscale, iar faptul ca decizia nr. 202 /2012 a fost contestata, nu impiedica dreptul partii de a solicita si anularea actului pretins vatamator reprezentat de taxa emisii poluante, care a stabilit /instituit plata acestei sume de bani- contributie la bugetul statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI Administrația S. 2 a Finanțelor Publice prin DGRFP București, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs, au fost formulate considerații cu privire la greșita apreciere de către instanța de fond a faptului că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pentru emisii poluante în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, art. 90 prg. 1.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.(2) din Codul de procedura civila, s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa recurentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs, au fost formulate considerații cu privire la: greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte; greșita apreciere de către instanța de fond a faptului că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pentru emisii poluante în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, art. 90 prg. 1.; în ceea ce privește obligarea la plata dobânzii; în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.(2) din Codul de procedura civila, s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa recurentei.
Intimatul reclamant E. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursurile de față prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Cu privire la motivul comun de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C., fiind invocată greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material cu ocazia soluționării fondului cauzei, Curtea constată că intimatul-reclamant a dobândit în dreptul de proprietate asupra autoturismului second hand marca SKODA O. nr. identificare TMBCE61Z_, care a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat european la data de 10.04.2008.
Cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, reclamantul a achitat în baza art. 4 din Legea nr. 9/2012 o taxă pe emisii poluante în cuantum de 5407 lei.
Curtea va constata că la data plății taxei de către reclamant erau suspendate dispozițiile art. 4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, care instituiau obligația de plată a taxei pentru emisii poluante și proprietarilor de autovehicule cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat pentru care nu fusese achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, sau taxa pe poluare.
Așadar, corect a constatat instanța fondului că regimul juridic al taxei în urma suspendării art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012 a devenit asemănător celui instituit de OUG nr. 50/2008, fiind obligatorie plata taxei pentru emisii poluante în cazul înmatriculării autoturismelor noi și cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor second – hand înmatriculate anterior într-un stat din Uniunea Europeană.
De asemenea, corect a constatat instanța fondului că în ceea ce privește conformitatea dispozițiilor legale ce instituie obligația de plată a taxei cu dreptul comunitar, aplicabil este același raționament expus de CJUE în cauzele T. și N..
Cu toate acestea, Curtea va reține că instanța fondului nu a avut în vedere întreg raționamentul expus de CJUE în cauzele amintite, care diferă în funcție de existența sau inexistența unei obligații de plată a taxei cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism similar celui achiziționat de intimatul - reclamant.
Astfel, Curtea va constata că prezintă o relevanță deosebită data la care a avut loc prima înmatriculare a autoturismului în spațiul comunitar, în speță aceasta fiind 10.04.2008, dată în raport de care trebuie analizat dacă în România, în cazul în care autoturismul s-ar fi aflat la prima înmatriculare, ar fi fost supus unei taxe de primă înmatriculare.
În cauzele menționate anterior instanța europeană a făcut distincție intre situatia autovehiculelor rulate inmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior anului datei de 01.07.2008 si cele inmatriculate ulterior (cum este situația reclamantului).
În acest sens se va avea în vedere paragraful 38 al hotărârii T., în care CJUE a menționat că pentru a se analiza dacă există discriminare indirectă între autovehiculele second – hand importate și cele second - hand existente deja pe teritoriul statului trebuie verificat dacă taxa impusă este neutra fata de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național si au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr.50/2008.
Separat, CJUE a arătat că trebuie examinată și neutralitatea taxei între vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, deci care cu ocazia primei înmatriculări nu au fost suspuse niciunei taxe prin raportare la vechime, grad de uzură, normă de poluare, etc.
Analizând separat cele doua situații, CJUE a concluzionat că OUG nr. 50/2008 este susceptibila sa încalce art.110 TFUE numai in una din cele doua ipoteze,respectiv numai in cazul comparației dintre vehicule de ocazie importate si vehicule de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, deci numai atunci când comparația se realizează cu vehicule aflate la prima înmatriculare înainte de 01.07.2008.
În privinta autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE după data de 01.07.2008, Curtea a retinut ca legislatia nationala nu afecteaza libera concurenta a produselor, urmând raționamentul expus în paragrafele 40, 41, 44 și 47 ale Hotărârii I. T., după cum urmează:
„40. In aceasta privinta, Curtea a precizat ca, din momentul achitarii unei taxe de inmatriculare ., valoarea acestei taxe se incorporeaza in valoarea vehiculului. Astfel, atunci cand un vehicul înmatriculat în statul membru in cauza este, ulterior, vandut ca vehicul de ocazie in acelasi stat membru, valoarea sa de piata, care include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare, va fi egala cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa initiala (Hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat retinută ca baza de impozitare trebuie sa reflecte valoarea unui vehicul similar deja inmatriculat pe teritoriul national (Hotararea Weigel, citata anterior, punctul 71, si Hotararea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C-74/06, Rep., p.I-7585, punctul 28).
41. Pentru a obtine acest rezultat, deprecierea reala a vehiculelor de ocazie importate trebuie luata in considerare la calcularea valorii taxei. Aceasta luare in considerare nu trebuie in mod necesar sa dea nastere la o evaluare sau la o expertiza a fiecarui vehicul. Astfel, evitand dificultatile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generala, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regula generala, ar fi foarte apropiata de valoarea lor reala (Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, si Comisia/G., punctul 29).
44.Prin introducerea, in calculul taxei, a vechimii vehiculului si a rulajului mediu anual real al acestuia si prin adaugarea, la aplicarea acestor criterii, a luarii in considerare facultative, cu costuri neexcesive, a starii acestui vehicul si a dotarilor sale prin intermediul unei expertize obtinute din partea autoritatilor competente in materie de inregistrare a autovehiculelor, o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala garanteaza ca valoarea taxei este redusa in functie de o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculului.
47.Din consideratiile de mai sus rezulta ca un sistem precum cel instituit prin OUG nr.50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de inmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adauga, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului mentionat si a dotarilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci cand este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depaseste valoarea reziduala a taxei mentionate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național si au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr.50/2008”.
În concluzie, CJUE a reținut că sistemul de plată a unei taxe pe poluare, având la baza anumite criterii precum cel din OUG nr. 50/2008 nu este în esență, de natură a încălca normele comunitare, care a fost înmatriculat anterior pe teritoriul României și a fost supus (cu ocazia primei înmatriculări) la plata taxei prevăzută de OUG nr. 50/2008, deci care a fost înmatriculat pentru prima dată în România după data de 01.07.2008.
Ulterior, în Cauza C. și C. prin Ordonanța din 3 februarie 2014, CJUE a reținut că este cert, pe de o parte, că, asemeni Ordonanței de Urgență nr. 50/ 2008, Legea nr. 9/ 2012 supunea vehiculele de ocazie importate taxei pe poluare. Pe de altă parte, Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu Ordonanța de Urgență nr. 50 /2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă. Trebuie să se constate însă că Ordonanța de Urgență nr. 1/ 2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin Ordonanța de Urgență nr. 50 /2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În concluzie, Curtea a reținut că, având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi restrâns de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, rară însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În concret, intimatul - reclamant putea opta, la momentul cumpărării, între un autoturism second hand înmatriculat anterior în Uniunea Europeană, care la valoarea de piață adăuga valoarea taxei pe emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/ 2012 și un autoturism second hand din România, care în valoarea de piață nu avea adăugată nici taxă de înmatriculare.
Astfel, Curtea reține că un efect indirect al taxei instituite prin art.2141 - 2143 din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Pe cale de consecință, Curtea va constata că, în măsura în care taxa percepută intimatului-reclamant nu ar fi fost percepută pentru un autoturism similar provenit de pe piața din România, taxa pe poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art. 110 TFUE, astfel că se impune a fi restituită.
În ceea ce privește motivul de recurs legat de invocarea unei greșite soluționări a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, Curtea apreciază critica recurentei ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care aceasta a fost cea care a calculat și încasat suma solicitată de reclamantă, prin aceste fapte juridice luând naștere raportul juridic care stă la baza cererii de restituire.
Astfel, prin calitate procesuală pasivă se înțelege acea condiție de exercițiu a acțiunii civile care constă în identitatea dintre pârâtul chemat în judecată și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății; prin calitate nu se poate înțelege chiar existența dreptului dedus judecății, aceasta reprezentând o chestiune de fond.
Câtă vreme recurenta-pârâtă este emitenta deciziei prin care s-a stabilit taxa pe poluare, precum și persoana juridică care a încasat taxa, aceasta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Faptul că destinația finală a sumei revine unei alte persoane juridice ține de fondul raporturilor juridice deduse judecății, iar nu de îndeplinirea cerinței de exercițiu a acțiunii constând în calitatea procesuală pasivă.
Cu privire la motivul de recurs legat de invocarea greșitei acordării a dobânzii, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 124 C.pr. fiscală „Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget - (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. (2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.”, iar art. 70 din același act normativ prevede „Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor -(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. (2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.”
Față de statuările CJUE în Hotărârea I. contra României, în care s-a stabilit că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe, Curtea constată că este nefondată această critică a recurentei.
In ceea ce privește motivul de recurs legat de acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea nu poate reține că recurenta nu are o culpă procesuală, câtă vreme aceasta a refuzat restituirea taxei, iar instanța a apreciat că se impunea această restituire; recurenta adaugă la lege prin condiția ca căderea în pretenții să fie irevocabilă, o asemenea condiție nefiind prevăzută de text. În plus, nu se cere a fi dovedită reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale in sarcina părții care a pierdut procesul pentru acordarea cheltuielilor de judecată, forma de vinovăție cerută de lege fiind simpla culpă, formă de vinovăție ce este întrunită în cauza de față. Astfel, acest motiv de recurs este nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurentele-pârâte ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ambele cu sediul în București, ., sector 2 împotriva sentinței civile nr.4740/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. I. cu dom. ales în București, Calea Rahovei, Electromagnetica Business Park, nr. 266-268, .. 2, . 5, și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, . 6, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Data red. 7.07.2014
2 ex; red. Jud. AV
sentința civilă nr. 4740/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._
judecător fond: –L. G.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4858/2014.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 6077/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
