Calcul drepturi salariale. Încheierea nr. 11/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 11/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 111/116/2014
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la data de 11.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. C. F.
GREFIER - A. P.
Pe rol se află soluționarea acțiunii promovate de reclamanții P. C. și P. I. M., în contradictoriu cu pârâtul M. Educației Naționale, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere lipsa părților, pentru a da acestora posibilitatea de a se prezenta în cauză, dispune lăsarea pricinii la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act că reclamantele au solicitat judecata cauzei în lipsă, existând mențiune în acest sens la fila 15 dosar. Curtea constată că acesta este primul termen la care părțile sunt legal citate, apreciind că la termenul anterior a fost lipsă de procedură cu reclamanta P. C., având în vedere că aceasta nu are niciuna dintre calitățile menționate de art. 162 alin. 1 C.proc.civ., pentru se înmâna citația persoanei însărcinate cu primirea corespondenței și invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București Secția de C. administrativ și fiscal, rămânând în pronunțare, cu prioritate, pe această excepție.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ.,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 25.11.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
P. C. F. A. P.
ROMÂNIA
DOSAR NR_
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3225
Ședința publică de la 25.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. C. F.
GREFIER - A. P.
Pe rol se află soluționarea acțiunii promovate de reclamanții P. C. și P. I. M., în contradictoriu cu pârâtul M. Educației Naționale, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.11.2014, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.11.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A)Obiectul acțiunii
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Călărași - Secția civilă la data de 22.01.2014 sub nr. de dosar_, reclamantele P. C. și P. I. M. au solicitat să se dispună obligarea pârâtului M. Educației Naționale la eliberarea atestatului de competențe profesionale, precum și obligarea pârâților Școala Gimnazială nr. 1 D. și P. Comunei D. la calcularea și plata diferențelor salariale ca urmare a obținerii atestatelor de echivalare a competențelor, începând cu data de 01.11.2012 și până în prezent.
1.2. În motivarea cererii, s-au arătat, în esență, următoarele:
- sunt incidente cauzei prevederile art. 248 alin. 3 din Legea nr. 1/2011;
- prin Ordinul nr. 5484/29.09.2011, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 735/19.10.2011, s-a aprobat Metodologia privind recunoașterea și echivalarea competențelor profesionale dobândite formal, nonformal sau informal de către cadrele didactice care ocupă funcții de educatori/educatoare, institutori/institutoare, învățători/ învățătoare în vederea ocupării funcției didactice de profesor pentru învățământul preșcolar, profesor pentru învățământul primar;
- în decembrie 2011, prin Ordinul de Ministru nr. 6563, a fost aprobat calendarul de parcurgere a activităților prevăzute de metodologie, urmând ca procedura de echivalare să se desfășoare între ianuarie și noiembrie 2012 și ca atestatele de recunoaștere a competențelor să fie eliberate la data de 1 noiembrie 2012;
- pentru a putea fi echivalate competențele și încadrate în funcția de profesor de învățământ primar și preșcolar, un cadru didactic trebuia să adune minim 100 de credite, după cum se arată în Metodologia de echivalare;
- reclamantele au parcurs toți pașii prevăzuți de Calendar, dosarele le-au fost acceptate de Inspectoratul Școlar Județean Călărași, studiile au fost echivalate, dovadă că figurează în Lista învățătorilor/educatorilor care trebuie echivalați, emisă de ISJ Călărași;
- cu toate acestea, ministrul nu a semnat Atestatul de Competențe Profesionale, fiind singurul responsabil de nesemnarea acestora și implicit de recunoașterea titulaturii reclamantelor de profesor pentru învățământ primar, respectiv, profesor pentru învățământ preșcolar.
1.3. În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 1 /2011 (completată și modificată), ale art. 13 din OMECTS nr. 5484/2011 și ale OMECTS nr. 6563/2011.
B)Hotărârea pronunțată în cauză de Tribunalul Călărași
2.1. După ce, la termenul din data de 5.06.2014, conform mențiunilor făcute în practicaua încheierii de la acel termen, Tribunalul Călărași a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității de reprezentant și, în consecință, lipsa calității procesuale active a reclamantelor, excepții invocate de pârâta M. Educației Naționale București, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, prin încheierea din data de 5.06.2014:
- s-a dispus disjungerea capătului de cerere formulat de reclamantele P. C. și P. I.-M. în contradictoriu cu pârâții Școala Gimnazială nr.1 D. și Instituția Primarului ., și formarea unui nou dosar cu termen la 5 iunie 2014 la același complet- C12;
- a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Călărași, referitor la primul capăt de cerere, respectiv obligarea Ministerului Educației Naționale să emită atestatele de echivalare a studiilor, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București-Secția de C. Administrativ și Fiscal.
2.2. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Călărași a reținut următoarele:
Dosarul a fost repartizat în mod aleatoriu Completului de judecată C 12 din cadrul Tribunalului Călărași, cu specializare litigii de muncă și asigurări sociale.
În urma analizei acțiunii, completul de judecată învestit în mod aleatoriu a constatat necompetența sa materiala cu privire la capătul de cerere ce vizează obligarea pârâtului M. Educației Naționale la emiterea atestatului de competențe profesionale, prin raportare la prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 99 alin. 1 Cod procedură civilă.
Prin încheierea pronunțată la data de 05.06.2014, s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect „obligarea pârâților la plata diferențelor dintre drepturile efectiv încasate si cele cuvenite in conformitate cu legea, după emiterea atestatelor” formulat de reclamantele P. C. si P. I. M. în contradictoriu cu pârâții Școala G. nr. 1 D. și, P. Comunei D., fiind format dosarul cu nr. de înregistrare_ .
Cu privire la atestatul de competențe, Tribunalul, după ce a citat prevederile art. 13 alin. 3-5 din Ordinul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5484/29.09.2011 pentru aprobarea Metodologiei privind recunoașterea și echivalarea competențelor profesionale, a observat că procedura de recunoaștere și echivalare a competențelor profesionale dobândite formal, nonformal și informal se finalizează cu acordarea Atestatului de recunoaștere și echivalare a competențelor dobândite formal, nonformal și informal, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2.
S-a mai reținut de tribunal că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din HG nr. 185/2013, că, în ceea ce privește refuzul pârâtului M. Educației Naționale de emitere a atestatelor de competențe profesionale solicitate de reclamante, acesta se asimilează actelor administrative unilaterale, potrivit art. 2 alin 2 din Legea nr. 554/2004, că, fiind o autoritate publică centrală investită cu emiterea unui asemenea atestat, potrivit art. 13 alin. 4 din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5484/ 29.09.2011, competența materială de soluționare a acțiunii împotriva pârâtului aparține Curții de Apel, în baza art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004 și art. 96 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
S-a concluzionat că se impune a se admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu de prezentul comple și a se declina competența soluționării prezentei cauze Curții de Apel București – Secția contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu prevederile art. 132 alin. 3 Cod procedură civilă.
C)Actele procesuale ale instanței
3. La termenul de judecată din data de 11.11.2014, cu respectarea prevederilor art. 130 alin. 2 și ale art. 131 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), Curtea de Apel București a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale, rămânând în pronunțare pe această excepție, în baza art. 248 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, Curtea reține următoarele :
II)Considerentele reținute de Curte în fundamentarea soluției adoptate în pricină
4. Obiectul litigiului dedus judecății în prezenta cauză, așa cum acesta a fost configurat prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Călărași - Secția civilă la data de 22.01.2014 sub nr. de dosar_, rezidă în solicitarea formulată de către reclamantele P. C. și P. I. M. în sensul de a se dispune obligarea pârâtului M. Educației Naționale la eliberarea atestatului de competențe profesionale și de a se dispune obligarea pârâților Școala G. nr. 1 D. și P. Comunei D. la calcularea și plata diferențelor salariale ca urmare a obținerii Atestatelor de echivalare a competențelor, începând cu data de 01.11.2012 și până în prezent.
5. Este de observat, apoi, că, prin încheierea din data de 5.06.2014 - actul de procedură prin care a fost învestită Curtea de Apel București-Secția de C. Administrativ și Fiscal-, după ce s-a dispus disjungerea capătului de cerere formulat de reclamantele P. C. și P. I.-M. în contradictoriu cu pârâții Școala Gimnazială nr.1 D. și Instituția Primarului ., și formarea unui nou dosar cu termen la 5 iunie 2014 la același complet-C12, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Călărași, referitor la primul capăt de cerere, respectiv obligarea Ministerului Educației Naționale să emită atestatele de echivalare a studiilor, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ amintită mai sus.
6. Or, apreciază Curtea că invocarea din oficiu de către Tribunalul Călărași a excepției necompetenței materiale a acelei instanțe la termenul din data de 5 iunie 2014 a survenit cu nesocotirea flagrantă a prevederilor art. 130 alin. 2 C.proc.civ., pentru considerentele care succed (pct. 7- 11).
7. Astfel, din analiza acestei dispoziții legale – în vigoare (conform art. 81 din Legea nr. 76/2012, modificat prin art. I pct. 1 din OUG nr. 4/2013) de la data de 15.02.2013, așadar de la o dată anterioară înregistrării acțiunii de față pe rolul Tribunalului Călărași (22.01.2014)-, reiese că necompetența materială, deși este o excepție de ordine publică, față de art. 130 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ., nu se mai poate invoca oricând în cursul judecății, ci doar la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
O astfel de reglementare responsabilizează atât judecătorul, cât și părțile, în sensul că aceștia sunt obligați să-și pună problema competenței instanței de la începutul procesului, nu să ignore acest aspect și să intre în cercetarea fondului, iar la un moment ulterior, ales arbitrar, să „descopere” necompetența materială și să invoce excepția corespunzătoare.
De altfel, art. 131 alin. 1 C.proc.civ. prevede că „La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate”.
8. Evidențiază, de asemenea, Curtea că, dacă necompetența materială nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.
Ca atare, instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza, tocmai ca efect – implicit, dar logic necesar- al dispozițiilor care limitează în timp posibilitatea de a invoca excepția necompetenței materiale.
Altfel spus, dacă partea interesată ori instanța din oficiu nu a invocat excepția necompetenței materiale la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, ci la un moment procesual ulterior (cum este cazul în speță, potrivit celor de mai jos), atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, iar instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza cu care a fost învestită, chiar dacă nu ar fi fost competentă material să judece cauze de același fel, în temeiul art. 130 alin. 2 C.proc.civ.
9. Or, în speță, se observă că, la termenul din data de 8.04.2014, conform mențiunilor cuprinse în încheierea pronunțată la acel termen (fila 85- dosar nr._ ), Tribunalul Călărași a considerat că procedura de citare a părților este legal îndeplinită, dispunând scoaterea cauzei de pe rolul C11 și trimiterea dosarului pe rolul C12 inițial învestit cu dosarul nr._ .
De asemenea, se constată că, la termenul de judecată din data de 15.05.2014, conform mențiunilor cuprinse în încheierea pronunțată la acel termen (fila 96- dosar nr._ ), Tribunalul Călărași a considerat că procedura de citare a părților este legal îndeplinită, a pus în discuție excepția lipsei calității de reprezentant, invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către pârâtul M. Educației Naționale, pe care a respins-o și a apreciat necesar a acorda un termen pentru a se dispune „emiterea unei adrese către Inspectoratul Școlar al Județului Călărași pentru a comunica instanței toate actele care au stat la baza emiterii adresei nr. 5218/10.10.2012 către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru recunoașterea competențelor profesionale și emiterea atestatelor de profesor în învățământul primar”, așadar, nefiind vorba despre „lămuriri ori probe suplimentare necesare pentru stabilirea competenței”, în sensul art. 131 alin. 2 C.proc.civ.
10. Rezultă, așadar, că termenul din data de 8.04.2014 este „primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”, în sensul art. 130 alin. 2 C.proc.civ., întrucât, la acest moment procesual, părțile au fost legal citate.
Concluzia expusă este valabilă chiar în ipoteza – incidentă în speță- a schimbării judecătorului care intră în componența completului de judecată, întrucât necompetența materială privește instanța, iar nu judecătorul.
11. În consecință, doar cel mai târziu la termenul de judecată evocat mai sus (pct. 9 par. 1)-, părțile ori instanța, față de prevederile art. 130 alin. 2 C.proc.civ., puteau invoca excepția necompetenței materiale a Tribunalului Călărași în soluționarea litigiului dedus judecății.
Or, se constată că, potrivit mențiunilor inserate în practicaua încheierii din data de 5.06.2014 (fila 111- dosar nr._ al Tribunalului Călărași), excepția necompetenței materiale a judecătoriei a fost invocată din oficiu de instanță la acest termen din data de 5.06.2014, care este indubitabil ulterior primului termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
12. Prin urmare, față de considerentele expuse pe larg în cele ce preced, se impune a se concluziona că Tribunalul Călărași – Secția civilă, iar nu Curtea de Apel București-Secția contencios administrativ și fiscal, este competent să judece în primă instanță acțiunea pendinte.
III) Soluția Curții de Apel adoptată în cauză
13. Pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și va declina judecarea prezentei cauze spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Călărași- Secția civilă.
14. Curtea va constata că, în speță, s-a ivit conflict negativ de competență, fiind incidentă ipoteza descrisă de dispozițiile art. 133 pct. 2 prima teză C.proc.civ., respectiv „când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces”.
În consecință, în baza prevederilor art. 134 C.proc.civ., se va suspenda din oficiu judecata cauzei și se va înainta dosarul de față instanței competente să soluționeze conflictul ivit, respectiv, în temeiul art. 135 alin. 1 C.proc.civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezentând „instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict”, pentru pronunțarea regulatorului de competență, în condițiile art. 135 alin. 4 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze promovate de reclamanții P. C. și P. I. M., în contradictoriu cu pârâtul M. Educației Naționale, în favoarea Tribunalului Călărași- Secția civilă.
Constată că, în speță, s-a ivit conflict negativ de competență.
În consecință, suspendă din oficiu judecata cauzei și înaintează dosarul de față instanței competente să soluționeze conflictul ivit, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
P. C. F. A. P.
Red. PCF/5 ex./26.11.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2529/2014. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4858/2014.... → |
|---|
