Pretentii. Decizia nr. 6611/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6611/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 3272/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.6611
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.09.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M.-C. I.
JUDECĂTOR A. J.
JUDECĂTOR I. R.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr.2987/22.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul reclamant U. D. B. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că intimații cu fost citați cu un exemplar al motivelor de recurs și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 alin 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, precum și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CERERILE
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti -Sectia C. Administrativ si Fiscal - la data de 29.01.2013 reclamantul U. D. a chemat in judecata pe parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 din Bucuresti solicitand instantei sa se dispuna obligarea la restituirea sumei achitata in cuantum de 4615 lei reprezentand taxa de emisii poluante pentru autovehicule, actualizata cu indicele de inflatie, cu dobanda fiscala aferenta si cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca a achizitionat autoturismul marca Suzuki tip . auto M1, norme de poluare E2, nr. de identificare VSEETW01V01201837, an de fabricaie 1997 . auto J_ cu data primei inmatriculari 4.11.1997 iar pentru a il putea inmatricula in Romania a fost nevoit sa achite suma de4615 lei, prin chitanta . nr._/3.12.2012 reprezentand taxa emisii poluante, calculata prin decizia de calcul a taxei de emisii poluante nr._/3.12.2012, in temeiul dispoz. L. 9/2012.
Sustine reclamantul ca autovehiculul a fost pentru prima data inmatriculat in strainatate si pentru prima data a solicitat imatricularea acestuia pe teritoriul Romaniei a fost nevoita sa achite aceasta taxa si considera nelegal perceputa aceasta taxa, fiind contrara normelor comunitare care mentioneaza ca daca autoturismul a fost deja inmatriculat pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, nu se mai percepe inca o taxa similara, astfel ca, printr-o cerere a solicitat restituirea taxei achitata, iar parata a refuzat restituirea acesteia, ceea ce considera a fi insa nelegal, intrucat autoturismul nu se afla la prima inmatriculare in spatiul comunitar, organele fiscale aplicand eronat dispoz. din C.Proc. Fiscala, contrar normelor comunitare, respectiv art. 110 din Tratatul Comunitatii Europene care are in vedere ca nici un stat membru nu poate impune asupra produselor provenite din alte state membre impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect produselor nationale similare. Aceleasi norme comunitare - art. 25 si 28 din Tratatul CE interzic taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent, iar in privinta statelor membre sunt prohibite restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent.
Se mai mentioneaza ca regimul de taxare introdus in Romania este incompatibil cu prevederile art. 23 din Tratatul CE, aspect de drept consacrat si de jurisprudenta CJCE, intrucat orice denumire ar imbraca o astfel de taxa, de poluare, de prima inmatriculare sau de mediu, insusi sistemul de taxare perceput de statul roman contrazice dispozitiile si aquis-ul comunitar, determinand o discriminare intre reglementarile nationale si cele comunitare.
Un astfel de sistem de impozitare este incompatibil cu art. 90 TCE, caci exclude ipoteza ca produsele importate dintr-un stat membru UE sa fie taxate la nivel superior fata de produsele similare nationale. In ceea ce priveste incompatibilitatea normei interne cu norma comunitara, se mai arata de catre reclamantul ca norma interna poate fi inlaturata de la aplicabilitate de catre magistrat, atata vreme cat este contrara normei comunitare, aspect rezultat din Constitutia Romaniei, intrucat norma care prevaleaza este cea comunitar iar ultimele hotarari pronuntate de CJCE in cauzele T. vs. Romania si N. C-263/2010 demonstreaza ca este abuziva incasarea acestei taxe.
Ori, in speta taxa de poluare stabilita nu se poate asimila impozitelor interne, deoarece este perceputa pentru asigurarea protectiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care le inmatriculeaza pentru prima data in Romania si nu este perceputa cu ocazia vanzarii ulterioare, ceea ce denota ca se aplica doar autoturismelor achizitionate din spatiul intracomunitar, fiind deci o taxa cu efect echivalent taxelor vamale de import, interzise de normele comunitare.
In drept s-au invocat dispoz. Constitutiei Romaniei, C.Pr.Fiscal, Tratatul C.E.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa tb. 39 lei si tb. jud. 0,3 lei.
In dovedire s-au atasat la dosar acte, in copii, respectiv: decizie de calcul a taxei de emisii poluante nr._/3.12.2012, CI, chitanta . nr._/3.12.2012 carte de inmatriculare vehicul, cerere de restituire. Parata Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București - in reprezentarea Administratiei Finantelor Publice a Sectorului 1 Bucuresti a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei AFP sector 1 pe motiv ca taxa de poluare a fost doar incasata de aceasta institutie, insa a fost virata in contul Administratiei F. pentru Mediu.S-a mai invocat si exceptia inadmisibilitatii cererii, motivate d efaptul ca reclamantul nu a respectat procedura prevazuta de dispzo. ar. 205 al. 1 din C.Proc. Fiscala, intrucat nu a dovedit ca a formulat anterior plangere prealabila la organul competent.
Prin aceeasi intampinare s-a formulat si o cerere de chemare in garantie impotriva Administratiei F. pentru Mediu prin care a solicitat in temeiul art. 1 din O.U.G.50/2008 si H.G. 686/2008 ca aceasta sa achite, in cazul admiterii cererii suma reprezentand taxa de poluare catre reclamant.
Parata a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.2987/22.04.2014, tribunalul a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. SECTOR 1, ca neîntemeiată, a admis cererea formulată de reclamant, a obligat pârâta A.F.P. sector 1 să restituie reclamantului suma de 4615 lei cu titlu de taxă emisii poluante, cu dobânda fiscală aferentă si a respins cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit facturii nr. 10 depusa in probatoriul cauzei, reclamantul a dobandit autoturismul marca Suzuki tip . auto M1, norme de poluare E2, nr. de identificare VSEETW01V01201837, an de fabricaie 1997 . auto J_ cu data primei inmatriculari 4.11.1997.
In vederea inmatricularii in Romania a autoturismului dobandit, reclamantul a fost nevoit sa achite suma de 4615 lei, conform chitantei . nr._/3.12.2012 reprezentand taxa emisii poluante, calculata prin decizia de calcul a taxei de emisii poluante nr.,_/3.12.2012 in temeiul dispoz .L.9/2012.
Asa cum rezulta din cuprinsul deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante, s-a stabilit in sarcina reclamantului obligatia de a plati suma de 4.615 lei, in temeiul prev.L.9/2012 .
Constata instanta ca reclamantul a formulat cerere de restituire nr._/14.12.2012, in temeiul dispoz. art. 117 din C.Proc. Fiscala prin care a solicitat restituirea sumei achitate (potrivit dovezii atasate la fila 6 dosar),insa parata nu a dar un raspuns. Referitor la fondul cauzei, considera Tribunalul ca in speta sunt incidente prevederile L. 9/2012 ( care anterior a imbracat forma O.U.G.50/2008).
Problema de drept dedusa judecatii este daca taxa pentru emisii poluante stabilita de dispozitiile L. 9/2012 este legal perceputa de catre statul roman, in conditiile aderarii Romaniei la spatiul comunitar.
Asa cum rezulta din cuprinsul prev. art. 4 al. 1 din L. 9/2012, reclamanta are obligatia de a achita taxa pentru emisiile poluante reglementata, taxa care se face venit la fondul pentru mediu si se gestioneaza de Administratia F. pentru Mediu.
Tribunalul consideră că refuzul pârâtei de restituire a sumei incasate cu titlu de taxa de emisii poluante este nejustificat.
Astfel, potrivit art. 4 din L. 9/2012, ,,
(1) Obligatia de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;
b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri prevazute la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului platitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.”
Astfel, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art. 4 lit. a, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second - hand.
Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 13 .01. 2012, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țara.
In consecinta, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . prevederilor L. 9/2012.
Așadar, legiuitorul a reglementat, . ca taxa de poluare, sub denumirea ,,taxa pentru emisiile poluante”, al cărei scop este, în principiu, concret - `poluatorul plătește` -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducereala îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Potrivit dispozitiilor constituționale sus aratate, și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre ale Uniunii Europene de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
Este de menționat că pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de emisii poluante contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile art. 2 al. 1 lit. l din L. 9/_, retine Tribunalul ca, taxa pentru emisiile poluante, este definita de legiuitor ca fiind ,,l) taxa – reprezinta suma datorata de catre contribuabil pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 si N1, N2, N3”.
In chiar preambului acestei legi, se mentioneaza ca taxa pentru emisiile poluante este chiar noua taxa de poluare, si, in cuprinsul acesteia nu sunt regasite modificari substantiale ale fostei O.U.G.50/2012 care a reglementat vechea taxa de poluare, in prezent suspendata de la aplicare.
Coroborand prevederile legale in vigoare cu normele europene, rezultă că pentru un autovehicul produs în România sau în alte state membre UE, nu trebuie sa se perceapa o noua tax, independent de denumirea acesteia, ( taxa de poluare, sau taxa pentru emisiile poluante), dacă a fost anterior înmatriculat . al Uniunii Europene.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisiile poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
In consecinta, L.9/2012 este deci contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autovehiculelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Tribunalul mai remarcă un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 13.01.2012 (respectiv 1.07.2008, conform O.U.G.50/2008) și cele care înmatriculează autovehicule ulterior, doar aceste din urmă persoane plătesc taxa pentru emisiile poluante (respectiv de poluare) deși este evident că poluare deriva de la ambele categorii de autoturisme. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pentru emisiile poluante ( respectiv de poluare) de faptul înmatriculării, deși din preambulul L. 9/2012 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, ceea ce implica instituirea unei taxe de emisii poluante ( de poluare) pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Pe cale de consecință, Tribunalul constată că reclamantului in mod nejustificat i s-a perceput taxa pentru emisiile poluante, astfel că este îndeplinit cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Mai considera instanta ca in speta sunt incidente si prevederile Deciziei nr. 24/ 14.11.2011 pronuntata de I.C.C.J. in recursul promovat de procurorul general in interesul legii, prin care s-a aratat ca actiunile aand ca obiect restituirea taxei de poluare ( cu noua forma reglementata de legiuitor ca taxa de emisii poluante, potrivit L. 9/2012) sunt supuse restituirii, conform jurisprudentei Curtii Europene de Justitie si in lipsa unei cereri prealabile care sa fie formulate in fata organului fiscal de catre contribuabil.
Astfel, I.C.C.J. in solutia sus mentionata a statuat ca, ,,Principiul general este acela ca statele membre trebuie sa ramburseze taxele percepute in mod nelegal, Curtea de Justitie a Uniunii Europene insistand asupra ideii disponibilitatii unui remediu specific in cadrul sistemelor juridice nationale, ca remediu de drept european.
Relevanta in aceasta privinta este hotararea pronuntata in Cauza 199/82 Amministrazione delle Finanze dello Stato c. San Giorgio SpA.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit cu claritate ca taxa de poluare reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011 inclusiv cu modificarile aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, aprobata prin Legea nr. 17/2011 (potrivit paragrafului 27 din hotararea preliminara prin care s-a solutionat Cauza C-263/10, N.), contravine dispozitiilor art. 110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene.
Prin urmare, conform jurisprudentei consecvente a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu incalcarea dreptului european si, corelativ, statul are obligatia de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guverneaza rambursarea sumelor in discutie sunt regulile nationale.
Principiul existentei unor remedii nationale adecvate si efective a fost dezvoltat si explicitat mai ales in hotararea pronuntata asupra afacerilor reunite C-397/98 si C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. si altii si Hoechst UK Ltd., in care Curtea de la Luxembourg a punctat in sensul ca rambursarea taxelor prelevate nelegal nu poate fi conditionata de contestarea reglementarii nationale ori a actelor fiscale la momentul platii.
In esenta, Curtea a aratat ca autoritatile fiscale nationale nu pot invoca o culpa a contribuabililor care nu au apelat la un remediu national ineficient, in conditiile in care ele insele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme nationale incompatibile cu dreptul european.
Aceste reguli sau proceduri, la randul lor, trebuie sa respecte principiul echivalentei (neputand institui conditii mai putin favorabile decat pentru cererile similare bazate pe incalcarea dreptului national) si principiul efectivitatii (procedura nationala nu trebuie sa faca excesiv de dificil sau chiar imposibil exercitiul drepturilor conferite de Tratatul privind functionarea Uniunii Europene).
Justitiabilii care au solicitat rambursarea taxei de poluare au apelat la procedura *restituirii de sume*, invocand preponderent, potrivit art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala, *aplicarea eronata a prevederilor legale*.
Aceasta reglementare respecta cele doua principii enuntate anterior, al echivalentei si al efectivitatii; nu s-a sustinut ca art. 110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene nu ar putea fi circumscris ipotezei vizate de norma nationala, adica nu ar putea constitui o prevedere legala aplicata eronat.
Problema controversata vizeaza admisibilitatea utilizarii directe a acestei cai ori, dimpotriva, parcurgerea obligatorie, in prealabil, a procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala.
Conscluzionand, Inalta Curte a retinut ca actiunea judiciara avand ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi conditionata de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele doua proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedura fiscala.
Din aceasta perspectiva, se impun cateva precizari.
Astfel, in primul rand, a sustine ca nu exista acces la procedura restituirii, reglementata de art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala (si, implicit, Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobanzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal), decat dupa epuizarea procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala inseamna practic a inlatura din ordinea juridica prima dispozitie legala indicata.
.. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala nu ar mai avea nicio justificare logica daca restituirea sumelor nelegal platite nu s-ar putea obtine decat atacand direct decizia de calcul al taxei de poluare. Or, potrivit regulii de interpretare *actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat*, un text de lege trebuie interpretat in sensul in care ar produce efecte, iar nu in sensul in care n-ar produce niciunul.
Trimiterea la prevederile art. 117 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura fiscala, pe care procurorul general o realizeaza in cuprinsul memoriului de recurs in interesul legii, nu face decat sa intareasca argumentatia expusa, cata vreme acesta nu este decat un alt caz distinct (dintre cele 8 reglementate de legiuitor) in care se restituie sumele incasate.
In al doilea rand, nu trebuie ignorate obiectul si finalitatea celor doua proceduri care vizeaza, pe de o parte, anularea deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecinta inlaturarii acesteia din realitatea juridica, iar, pe de alta parte, cenzurarea refuzului nejustificat de solutionare a cererii de restituire a taxei de poluare si obligarea la restituirea sumei incasate cu acest titlu.
Procedura prealabila reglementata de dispozitiile legale amintite anterior este obligatorie numai in cazul primei categorii de actiuni, in timp ce, pentru a doua, ea nu mai are un astfel de caracter in baza art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
In al treilea rand, solutia admisibilitatii unor asemenea actiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, care recunoaste contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe platite cu incalcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care aceasta taxa a fost stabilita.
Relevanta in aceasta privinta este jurisprudenta Metallgesellshaft si Hoechst, in care s-a conchis in sensul ca *este contrar dreptului european ca o instanta nationala sa respinga sau sa admita doar in parte o cerere... pentru rambursarea sau repararea prejudiciului financiar suferit ca o consecinta a platii impozitului pe profit... pentru simplul motiv ca acestea nu au solicitat autoritatii fiscale beneficiul regimului fiscal... si ca nu s-au folosit de remediile juridice aflate la dispozitia lor pentru a contesta refuzurile autoritatilor fiscale, prin invocarea prioritatii si efectului direct al dreptului comunitar, in conditiile in care legislatia nationala refuza... beneficiul regimului
In fine, aceasta solutie se impune si prin prisma Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit caruia statele trebuie sa asigure un recurs efectiv, prin care o persoana sa se poata plange de incalcarea drepturilor sale.
Raportat la exceptia lipsei calității procesual pasive a pârâtei A.F.P. sector 1, instanta o va respinge, ca neîntemeiată, avand in vedere ca intre reclamant si aceasta parata s-a nascut raportul juridic de drept administrativ fiscal, decizia de stabilire a taxei de emisii poluante fiind emisa de AFP sector 1, care este si persoana juridica care a incasat aceasta taxa .
In ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii, motivate de faptul ca reclamantul nu a respectat procedura prevazuta de dispoz. ar. 205 al. 1 din C.Proc. Fiscala, intrucat nu a dovedit ca a formulat anterior plangere prealabila la organul competent - instanta retine ca reclamantul a dovedit prin cererea de restituire depusa la fila 6 dosar ca a solciitat anterior formularii prezentei actiuni o cerere la organul fiscal pentru restituirea sumei incasate.Apreciaza Tribunalul ca nu a fost necesar a se uzita de catre reclamant si de procedura regasita la art. 205 al. 1 din OG92/2003, intrucat nu s-a solicitat anularea nici unui act fiscal, cid oar restituirea sumei incasate.In consecinta se va respinge exceptia inadmisibilitatii, ca neintemeiata.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, Tribunalul va admite acțiunea.
Va obliga pârâta A.F.P. SECTOR 1 să restituie reclamantului suma de 4615 lei reprezentând contravaloare taxă emisii poluante cu dobânda fiscala aferentă, de la momentul platii taxei, conform chitantei, respectiv 3.12.2012 si pana la efectiva restituire, in temeiul Dec. ICCJ nr. 24/14.11.2012 si jurisprudentei CJCE- cauza I..
Va obliga pârâta, aflata in culpa procesuala la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, in temeiul prev. art. 274 din C., respectiv 42 lei, taxă de timbru și timbru judiciar.
Referitor la cerera de chemare in garantie formulata de parata contra Administratiei fondului pentru Mediu, apreciaza Tribunalul ca aceasta nu este intemeiata, intrucat parata A.F.P. sect. 1, desi aflata in culpa procesuala, nu este dovedit un raport juridic de drept administrativ fiscal in prezenta cauza cu chematul in garantie, care este un tert in relatie cu reclamantul.
Imprejurarea ca prev. L. 9/2012 stipuleaza ca incasarea sumei cu titlu de taxa de poluare se face venit la Administratia F. pentru Mediu, de catre acest organ administrativ nu implica automat si existenta unui raport juridic intre organul fiscal si institutia de mediu.
Astfel, se va respinge cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată, nefiind indeplinite cerintele art. 60-63 din C..
RECURSUL
Parata a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca instanta de fond trebuia sa admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si trebuia sa admita si cererea de chemare in garantie, deoarece taxa se face venit la bugetul F. pentru Mediu, administrat de chemata in garantie Administratia F. pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, recurenta a afirmat ca taxa a fost calculata in baza Legii nr.9/2012 de stabilire a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicole, această taxă de poluare, fiind instituita ca urmare a respectării normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudentei Curții de Justiție a Comunităților Europene.
De astfel nu se contestă modul de calcul al taxei pentru emisiile poluante, ci faptul că legislația națională contravine prevederilor legislației din Uniunea Europeană.
Legea nr.9/2012, privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicole stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei cu destinațiade venit la bugetul F. pentru Mediu, aceasta fiind gestionată de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Totodată, prin . data de 13.01.2012 a Legii nr.9/2012 a fost reglementată eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei privind poluarea ,pentru autovehicole.
Față de cele prezentate, Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice a acționat în baza unui act normativ cu putere de lege, emis conform dispozițiilor Constituției de către autoritățile publice abilitate.
Referitor la obligarea paratei la plata dobânzilor, prin acțiunea formulată, reclamantul nu a solicitat acordarea dobânzilor fiscale, drept pentru care, instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, fiind incidente si dispozițiile art. 304 pct. 6 C.proc.civ.
In ceea ce privește cheltuielile de executare in cuantum de 42 lei reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar nu poate fi indeplinita intrucat potrivit art. 45 alin.(1) lit.f)din O.U.G. nr. 80/2013, "sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, dupa caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: când contestația la executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitiva.."
In cazul in care instituția nu ar formula prezentul recurs si s-ar conforma hotărârii instanței de fond, contestatorul, dupa rămânerea irevocabila a sentinței civile nr. 139/13.01.2014, ar beneficia, la cerere si de restituirea taxei de timbru, imbogatindu-se fără just temei.
Astfel, conform art. 45 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de restituire soluționata de către instanța de judecata va fi depusa in vederea restituirii la unitatea administrativ teritoriala la care a fost achitata taxa, respectiv Direcția de Impozite si Taxe Locale Sector 1 - organ al administrației publice locale (Primăria Sectorului 1) - diferit de Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, instituție fara personalitate juridica din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala - Ministerul Finanțelor Publice.
Dupa obținerea sumei restituita de către DITL Sector 1, reclamanta s-ar putea îndrepta si împotriva instituției recurente prin punerea in executare silita a hotărârii instanței de fond si astfel ar obține inca o data aceeași suma, îmbogatindu-se fara justa cauza.
In drept, recurenta a invocat art.304 din C.p.civ, Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Intimatul-reclamant nu a depus intampinare.
CURTEA
In ceea ce priveste solutia data de prima instanta asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Administratia Finantelor Publice sector 1 Bucuresti, instanta constata urmatoarele:
Este adevarat ca potrivit art.1 din OUG nr.50/2008 taxa se face venit la bugetul F. pentru Mediu, administrat de chematul in garantie Administratia F. pentru Mediu, dar potrivit art.5, alin.1 si 2 din acelasi act normativ, taxa se calculeza, se stabilieste si se incaseaza de catre autoritatea fiscala competenta, adica de parata.
Rezulta astfel, ca parata are calitatea de mandatar legal al Administratiei F. pentru Mediu, putand raspunde fata de reclamant pentru depasirea limitelor mandatului, prin emiterea unor acte nelegale.
In consecinta, instanta de fond a respins in mod legal exceptia ca neintemeiata.
In ceea ce priveste solutia data de prima instanta asupra fondului cauzei, Curtea retine urmatoarele:
Autovehiculul achizitionat de reclamant a fost inmatriculat pentru prima data in Uniunea Europeana in 04.11.1997.
Ulterior, la inmatricularea acestuia in Romania, reclamantul a fost nevoit sa plateasca taxa de poluare prevazuta de Legea nr.9/2012, in cuantum de 4.615 lei, astfel cum a fost stabilita de parata prin decizia din 03.12.2012.
Instanta constata ca taxa speciala prevazuta de Legea nr.9/2012 aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.110 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene, deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare/taxei pe poluare/taxei pe emisiile poluante provenite de la autovehicule si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura si vechime cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Sustinerea in sensul daca taxa platita de reclamant este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamantul a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului, este adevarata, insa in speta autovehiculul reclamantului trebuie comparat cu un autoturism second hand identic ca vechime, adica inmatriculat in Romania in data de 04.11.1997 cand a avut loc prima inmatriculare in Uniunea Europeana a masinii reclamantului si care circula deja pe piata interna la data inmatricularii in Romania adica 03.12.2012.
Or, in data de 04.11.1997, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal, de OUG nr.50/2008 sau de Legea nr.9/2012, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Aceasta inseamna ca autovehiculul second-hand aflat deja pe piata interna din Romania la data de 03.12.2012, desi avea aceeasi vechime cu cea a masinii reclamantului (prin ipoteza, ambele fiind inmatriculate in aceeasi zi, 04.11.1997-unul in Romania, iar celalalt in Uniunea Europeana) beneficiaza de un avantaj la o eventuala vanzare, in sensul ca se va vinde mai usor, cu un cost final mai mic (deoarece inmatricularea lui s-a realizat pentru o taxa modica, astfel incat vanzatorul nu a inclus aceasta taxa in pretul de vanzare), in timp ce autovehiculul second-hand adus din Uniunea Europeana se va vinde mai greu, deoarece pe langa pretul lui de vanzare care ar putea fi identic cu cel al vehiculului din Romania, cumparatorul va trebui sa plateasca suplimentar si o taxa semnificativa de inmatriculare/poluare/emisii poluante, ceea ce face ca in final costul total al achizitiei sa fie mai mare.
Rezulta deci ca finalitatea acestei taxe consta in protejarea vanzarii masinilor second-hand aflate deja in circulatie in Romania, in detrimentul celor de aceeasi vechime si tip aflate in circulatie in alte tari UE.
Cum taxa de inmatriculare platibila in Romania in data de 04.11.1997, este evident mai mica decat taxa de 4.615 lei platita de reclamant, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea art.214 1 C.Fiscal/OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Ramanand lipsita de temei legal, taxa speciala de mai sus este susceptibila de restituire catre reclamanta in baza art.117, alin.1, lit.d C.pr.fiscala, astfel incat in mod legal prima instanta a obligat parata, in baza art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, la restituirea efectiva catre reclamant a sumei de 4.615 lei achitata cu titlu de taxa.
Facand aplicarea art.124, alin.1 C.pr.fiscala, in mod corect prima instanta a obligat parata la plata catre reclamant a dobanzilor prevazute de C.pr.fiscala.
Ca urmare a admiterii actiunii principale, se constata, ca in mod legal, prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.274 C.pr.civila, obligand parata la plata cheltuielilor de judecata.
F. de aceste motive, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr.2987/22.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul reclamant U. D. B. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. A. J. I. R.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. TB2
L. G.
The.red.A.J
2 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 7504/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 7809/2014.... → |
|---|
