Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 7809/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7809/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 629/98/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.7809
Ședința publică din data de 23 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă U.A.T. M. Slobozia prin Primar, împotriva sentinței civile cu nr. 798/23.04.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .., cererea de chemare în judecată având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-pârâtă prin consilier juridic E. B. cu delegație la fila 22 dosar, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că intimata reclamantă . a depus, prin registratura secției, cerere prin care invocă excepția lipsei de interes până la soluționarea definitivă a dosarului de fond.
Curtea acordă recurentei cuvântul pe excepția lipsei de interes.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, având cuvântul pe excepția lipsei de interes, solicită respingerea excepției având în vedere că în dosarul de față s-a dispus suspendarea doar a punctului doi din actul administrativ referitor la transmiterea concesiunii către noul proprietar, fără ca instanța de fond să respingă și punctul unu referitor la retragerea dreptului de concesiune. În aceste condiții s-a creat situația în care instanța de fond a acordat drept de folosință gratuită persoanei care ocupă terenul, sens în care se produce un prejudiciu autorității pârâte.
Înțelege să invoce excepția lipsei de interes a intimatei-reclamante având în vedere că, astfel cum reiese din contractul de comodat depus la dosar, aceasta a înstrăinat folosința terenului, fapt ce demonstrează lipsa de interes a intimatei-reclamante privind suspendarea actului administrativ. Mai mult, s-a depus o adresă de la Inspectoratul Teritorial de Muncă, din care reiese faptul că din 31.03.2012 și până în prezent intimata reclamantă nu mai avea nici un salariat.
Pe fond, recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că rezilierea contractului de concesiune nu a operat în baza art. 12 din contract, ci în baza art. 15, fiind o transmitere de la vechiul proprietar la noul proprietar. Cazul justificat nu mai subzistă întrucât instanța a respins contestația la executare formulată de contestatoarea ., așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar. De asemenea, nici paguba iminentă, prejudiciul material, nu mai subzistă întrucât acele contracte au ajuns la termen.
Curtea pune în vedere recurentei, prin consilier juridic, să precizeze, în raport de excepția lipsei de interes invocată de intimata-pârâtă la acest termen, dacă apreciază că se impune rămânerea fără obiect a cererii principale.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, consideră că prezentul recurs trebuie să se judece în sensul admiterii.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CU R T E A,
Prin cererea formulată în data de 04.03. 2014, înregistrată sub nr._, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINSITARTIV TERITORAILĂ M. SLOBOZIA PRIN PRIMAR a solicitat suspendarea executării dispoziției nr. 59/20.01.2014 emisă de pârâtă prin care se transmite dreptul de concesiune asupra terenului în suprafață de 750 mp situat în Slobozia, . (carter B.) către ..
Prin sentința civilă nr.798F/23.04.2014, Tribunalul Ialomița Secția civilă a admis cererea de suspendare a actului administrativ formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINSITARTIV TERITORAILĂ M. SLOBOZIA PRIN PRIMAR, iar în baza art. 14 al. 1 din Legea 554/2004, a suspendat executarea pct. 2 din dispoziția nr. 59/20.01.2014 emisă de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială M. Slobozia prin Primar privind transmiterea dreptului de concesiune asupra terenului în suprafață de 750 mp situat în Slobozia, . (carter B.) către ., până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
„Prin dispoziția primarului mun. Slobozia nr. 59/20.01.2014 s-a dispus la pct. 1 încetarea contractului de concesiune nr. 1120/2000, retragerea dreptului de concesionare acordat către . a adjudecării de către . situat în Slobozia, . (carter B.), jud. Ialomița, înscris în cartea funciară a loc. Slobozia sub nr._ – C1 conform actului de adjudecare încheiat la data de 03.12.2013 la Biroul executorului judecătoresc T. V. P., iar la pct. 2 s-a transmis începând cu data de 03.12.2013 dreptul de concesiune asupra terenului în suprafață de 750 mp situat în Slobozia, . (carter B.), jud. Ialomița către . dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe acest teren prin actul de adjudecare încheiat la 03.12.2013 de Biroul executorului judecătoresc T. V. P..
Reclamanta a făcut dovada că a formulat plângere prealabilă împotriva acestei decizii, plângere care a fost înregistrată la pârâtă sub nr._/26.02.2014 și la care a primit răspuns printr-o adresă fără număr emisă de unitatea administrativ teritorială mun. Slobozia, Direcția Juridică, C., Relații Publice din data de 25.03.2014 prin care i s-a respins solicitarea de revocare a dispoziției nr. 59/20.01.2014.”
Sub aspectul cazului bine justificat, tribunalul a conchis că împrejurările legate de starea de fapt și de drept a cauzei sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui anulare se solicită.
Astfel, potrivit extrasului de carte funciară eliberat la 03.03.2014 rezultă că figurează intabulat pe numele reclamantei dreptul de proprietate asupra unei construcții dobândită prin construire la adresa situată în Slobozia, .. Ialomița. Din certificatul de atestare fiscală nr._/20.12.2010 eliberat de Direcția Impozite și Taxe Slobozia rezultă că reclamanta plătește impozit pentru două clădiri situate în B., respectiv o baracă metalică și un atelier, având valori de inventariere diferite. De asemenea, din raportul de inspecție fiscală nr._/13.05.2011 întocmit de Primăria Slobozia ca urmare a controlului efectuat la reclamantă rezultă că aceasta figurează cu un atelier situat în B. dobândit în anul 2004 și cu o baracă metalică dobândită în anul 2000.
Reclamantul apreciază că nu se impunea concesionarea către . suprafețe de 750 mp care a făcut obiectul contractului de concesiune nr. 1120/2000 întrucât această societate a dobândit prin adjudecare dreptul de proprietate numai asupra uneia dintre cele două clădiri existenta la adresa din Slobozia, .. 7. Prin urmare, pentru clădirea care i-a rămas în proprietate, reclamanta apreciază că se impune a i se recunoaște dreptul de concesiune pentru o parte a terenului menționat mai sus.
Având în vedere înscrisurile aflate la dosar care dovedesc plata de către reclamantă a impozitului pentru două clădiri situate la adresa din Slobozia, .. 7 și nefiind lămurit aspectul referitor la imobilul care a fost adjudecat de . înglobează ambele clădiri sau numai una dintre ele, la o simplă „pipăire” a fondului cauzei, instanța constată că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului emis de pârâtă în ceea ce privește suprafața de teren care a fost concesionată către .> Instanța a apreciat că este îndeplinită și condiția privind existența pagubei iminente întrucât reclamanta a făcut dovada că are încheiate contracte de prestări servicii cu terțe persoane pe care nu și le poate executa întrucât nu are acces la materialele care se află pe terenul care a fost concesionat către .> Întrucât situația juridică a clădirilor deținute de reclamantă nu este clară, pentru lămurirea acesteia, tribunalul a apreciat că se impune suspendarea executării dispoziției primarului mun. Slobozia nr. 59/20.01.2014 în ceea ce privește pct. 2 al acesteia referitoare la transmiterea dreptului de concesiune către . de 750 mp situată în Slobozia, .. 7, până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta U.A.T. M. SLOBOZIA, considerându-o nelegală și netemeinică, solicitând casarea în tot a sentinței de fond și rejudecând, pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii reclamantei pentru următoarele motive:
1. În ceea ce privește existența cazului bine justificat, apreciază că instanța a greșit apreciind îndeplinită această condiție. Astfel, tribunalul a motivat această concluzie în baza datelor ce reies din Extrasul de Carte Funciară eliberat la 03.03.2014 și Certificatul de atestare fiscală emis de DIT Slobozia nr._/20.12.2010 precum și Raportul de inspecție fiscală nr._/13.05.2011 din care rezultă că intimata reclamantă plătește impozite și taxe pentru două clădiri situate la aceeași adresă din Slobozia, . (B.). Or constarea este eronată. Numai luând în considerare datele emiterii acestor acte administrative nu se poate conduce la concluzia rezonabilă că situația imobilelor existente la adresa menționată poate fi cu totul și cu totul alta decât cea de la momentul emiterii Certificatului de atestare fiscală nr._/20.12.2010 sau al Raportului de inspecție fiscală nr._/13.05.2011. În altă ordine idei, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că înscrierile în Registrul de carte Funciară se realizează doar în conformitate cu situația reală din teren, cu respectarea prevederilor art.21-36 din Legea nr.7/1996. De asemenea, înscrierile se realizează pe baza actelor de proprietate asupra imobilului supus înscrierii, iar înscrierile în evidențele fiscale se realizează pe baza unei simple declarații pe proprie răspundere conform Codului fiscal.
2. În ceea ce privește paguba iminentă, arată că instanța a luat în considerare două contracte încheiate de reclamantă cu terțe persoane cu puțin timp înainte de a introduce acțiunea judecătorească. Or nu se poate justifica posibilitatea producerii pagubei iminente doar prin două contracte de prestări servicii. Consideră că reclamanta nu-și mai putea realiza oricum obiectul de activitate în condițiile în care nu mai avea un drept de proprietate asupra construcției în care își desfășura activitatea anterior lunii noiembrie 2013.
Un alt aspect de care nu aținut cont tribunalul se referă la faptul că Dispoziția Primarului Municipiului Slobozia nu mai poate fi suspendată întrucât aceasta și-a produs deja efectele, în acest sens fiind încheiat contractul de concesiune nr.2744/21.01.2014 în care calitatea de concedent o are ., acest contract de concesiune fiind înscris în Registrul de Carte Funciară.
Pe de altă parte, prin modalitatea de soluționare a cauzei, tribunalul a creat un dezechilibru întrucât prin punerea în aplicare a acestei sentințe prin care se suspendă executarea pct.2 al Dispoziției 59/2014 până la pronunțarea sentinței de fond, terenul care face obiectul dispoziției menționate va fi folosit fără titlu valabil de ..
Intimata-reclamantă .., a invocat excepția lipsei de interes întrucât în dosarul_ s-a dispus suspendarea aceleiași dispoziții până la soluționarea definitivă a cauzei.
Cu privire la excepția invocată Curtea constată că pronunțarea unei hotărâri de suspendare a aceluiași act în temeiul art. 15 din legea 554/2004 nu atrage lipsa de interes în promovarea recursului împotriva hotărârii prin care s-a suspendat același act în temeiul art. 14 din același act normativ, recurenta fiind interesată în reformarea ambelor hotărâri.
În ceea ce privește fondul pricinii Curtea constată că prima instanță a făcut o analiză corectă a probatoriului administrat în cauză în condițiile în care soluționarea cererii de suspendare nu prejudecă fondul. Existența unor proba care sunt de natură să creeze o aparență în sensul că pe terenul în discuție există o clădire care aparține reclamantei era suficientă pentru a da naștere unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului contestat. Or reclamanta a depus la dosar un certificat de atestare fiscală și un raport de inspecție fiscală care fac vorbire de două clădiri în proprietatea reclamantei, respectiv un atelier (care a făcut obiectul executării silite) și o baracă metalică ce nu a făcut obiectul nici unui act de executare, rămânând, cel mai probabil, în proprietatea reclamantei.
Este adevărat că aceste acte au fost emise cu mai mult timp în urmă, existând posibilitatea ca respectiva clădire să nu mai existe în prezent, însă, așa cum am precizat mai sus, în cadrul unei cereri de suspendare a unui act administrativ se face doar o analiză sumară a probelor. Instanța nu este ținută să stabilească o situație certă ci soluționarea cererii se face în raport de aparența dreptului.
În ceea ce privește paguba iminentă, Curtea constată că simpla concesionare a terenului pe care se află o construcție aparținând reclamantei este de natură să aducă acesteia prejudicii materiale întrucât reclamanta nu mai are posibilitatea să folosească respectiva clădire. În speță, distinct de această pagubă generică, reclamanta a făcut dovada faptului că a încheiat contracte de prestări servicii pe care nu le poate aduce la îndeplinire datorită faptului că nu are acces la depozitul de materiale aflat pe terenul concesionat. Este nerelevant faptul că aceste contracte sunt de dată recentă, paguba fiind susceptibil a se produce indiferent de data contractelor de prestări servicii.
Cât privește imposibilitatea suspendării dispoziției, Curtea constată că în speță nu s-a făcut dovada că dispoziția atacată a produs efecte ireversibile, luarea unor măsuri provizorii fiind pe deplin justificată.
Recurenta mai susține că prin luarea măsurii suspendării a fost prejudiciat întrucât nu mai poate încasa redevența pentru teren. Or acest aspect nu poate fi tranșat în cadrul litigiului de față întrucât nu există certitudinea că recurenta este îndreptățit la această redevență. Măsura suspendării actului se întemeiază pe o aparență de nelegalitate a acestuia, or cât timp există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea dispoziției de concesionare a terenului, exisă o îndoială și cu privire la dreptul recurentei de a încasa redevența aferentă.
Față de aceste considerente Curtea va respinge recursul ca nefondat și, în baza art., 453 din codul de procedură civilă va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă U.A.T. M. Slobozia prin Primar,cu sediul în Slobozia, ., jud. Ialomița, împotriva sentinței civile cu nr. 798/23.04.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .., cu sediul în Slobozia, ., parter, ., ca nefondat.
Obligă recurenta la 1860 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. VladDaniel G. SeverinIonel R.
GREFIER,
E. Chirănuș
Red.DS, tehnored.MT/4ex.
Tribunalul Ialomița – red.jud. IM
| ← Pretentii. Decizia nr. 6611/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 6612/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
