Anulare act administrativ. Sentința nr. 1028/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 1028/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 7084/2/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1028

Ședința publică de la 27 martie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - M. D.

GREFIER - E. S.

Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A. D. G. în contradictoriu cu pârâta A. DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 27 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a acorda părților posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 13 martie 2014 și pentru azi, 27 martie 2014, când în aceeași compunere a pronunțat următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.10.2013 sub nr._, reclamantul A. D. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. de Supraveghere Financiară, anularea deciziei nr. 793/26.09.2013.

În motivare, reclamantul a arătat că Societatea asigurare Reasigurare Astra S.A. a îndeplinit obligațiile care i-au revenit prin decizia nr. 316/05.06.2012, motiv pentru care fapta pentru care a fost sancționat cu amendă nu exista la momentul emiterii deciziei atacate.

Decizia nr. 316/05.06.2013 a stabilit un număr limitat de societăți de asigurare ce activează în piața asigurărilor după criterii stabilite de Consiliul CSA care să întocmească, în scop informativ, un al doilea set de situații financiare anuale individuale în conformitate cu IFRS adoptate potrivit procedurii prevăzute la art. 6 par. 2 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002. Din economia textului acestei decizii rezulta volumul mare de activitate pe care îl implica aceasta obligație suplimentară, pe lângă activitatea curentă, precum și elementele de noutate pe care le implica și faptul ca aceste situații trebuie sa fie auditate de auditori externi.

Societatea Asigurare Reasigurare ASTRA S.A. a luat măsuri pentru a aduce la îndeplinire aceste obligații, respectiv prin adresa nr. 4494/03.09.2013 s-a comunicat Strategia privind implementarea IFRS - urilor, conform Deciziei nr. 316/05.06.2013; la data de 22 octombrie 2012 a avut loc o întâlnire la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru a discuta cu privire la strategia transmisa, din punct de vedere al reprezentanților CSA documentul neîndeplinind în totalitate condițiile unei strategii; la data de 13.11.2013 Societatea de Asigurare Reasigurare ASTRA S.A. a solicitat Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prelungirea termenului pentru retratarea soldurilor de deschidere ale anului 2012, la care nu s-a primit răspuns, motiv pentru care a considerat ca cererea de amânare a fost aprobata de instituția de supraveghere; la data de 07 iunie 2013, s-a primit o noua solicitare de comunicare a acestor situații din partea Autorității de Supraveghere Financiara cu noi termene; la data de 14.06.2013, prin adresa nr. 9995 s-a comunicat către A. de Supraveghere Financiara situațiile financiare retratate IFRS pentru soldurile de deschidere ale anului 2012; la data de 1 iulie 2013 am primit prin e-mail o adresa din partea ASF prin care ne solicita sa stabilim o întâlnire la sediul ASF în vederea dezbaterii principalelor aspecte rezultate din implementarea IFRS; la întâlnirea care a avut loc la data de 12.07.2013 s-au discutat de către reprezentanții ASTRA nominalizați prin adresa nr._/05.07.2013 principalele aspecte rezultate din implementarea IFRS și s-au stabilit aspectele ce trebuie revizuite/rezolvate; cu adresa nr._/10.09.2013 s-au comunicat documentele despre care s-a discutat la data de 12.07.2013 la întâlnirea ce a avut loc la sediul ASF, respectiv: nota privind diferențele dintre tratamentele contabile identificate pentru soldurile inițiale ale anului 2012, situația ajustărilor efectuate asupra soldurilor inițiale ale anului 2012 la care am adăugat coloana conținând conturile contabile și copii ale situațiilor financiare retratate IFRS pentru soldurile de deschidere ale anului 2012 - transmise prin adresa nr. 9995/14.06.2013; la data de 26.09.2013 au fost emise deciziile de sancționare ale tuturor membrilor Directoratului și tuturor membrilor Consiliului de Supraveghere cu amenzi de cate 5.000 lei pentru un motiv surprinzător: netrasmiterea notei privind diferențele dintre tratamentele contabile identificate pentru soldurile inițiale ale anului 2012. Prin adresa nr._/10.09.2013 înregistrata la ASF sub nr. 40.820/13.08.2013 a dovedit ca a transmis și aceasta nota.

De asemenea, s-a arătat că măsurile de sancționare sunt în disproporție evidenta cu presupusa fapta reținuta în sarcina reclamantului și a celorlalți membri ai Consiliului de Supraveghere și membrilor Directoratului, fiind invocate în acest sens prevederile Ordinului CSA nr._/2006, precum și faptul că interesul asiguraților nu a fost afectat, contrar scopului declarat al deciziei de sancționare, situațiile solicitate având rol de informare și caracter de text, în vederea implementării viitoare; nu a produs vreo urmare asupra stabilității activității de asigurare în România; fapta nu prezintă niciun pericol social; implementarea masurilor dispuse prin decizie au făcut obiectul mai multor discuții cu reprezentanții instituției de supraveghere, tocmai în scopul aplicării sale corecte; nu a fost urmărit vreun scop anume.

În ceea ce privește circumstanțele personale și reale ale săvârșirii presupusei fapte, reclamantul a arătat că Societatea Asigurare Reasigurare ASTRA S.A. este o societate administrata în sistem dualist, conducerea activității zilnice a acesteia fiind asigurata de Directorat. De asemenea, societatea este legal reprezentata fata de terți și în justiție de către președintele directoratului, iar în lipsa acestuia de către vicepreședinte. Membrii Directoratului au stabilite sarcini și atribuții în ceea ce privește coordonarea și controlul activității structurilor organizatorice ale societății prin decizie a Directoratului.

Totodată, s-a precizat că responsabilitatea urmăririi, întocmirii și transmiterii documentației solicitată de ASF prin adresa nr. 316/05.06.2012 aparține Directoratului și nu Consiliului de Supraveghere, care reprezintă conducerea administrativa a societății desemnata de acționari pentru supravegherea activității în ansamblu și cu atribuții și responsabilități strict și limitativ prevăzute de lege și actul constitutiv.

Cu privire la consecințele Deciziei nr. 793/26.09.2013 a ASF, s-a menționat că aceasta îl prejudiciază pe reclamant și pe viitor, având în vedere prevederile art. 2 alin. 5 din Normele CSA privind gradualizarea masurilor sancționatorii puse în aplicare prin Ordinul CSA nr._/2006.

În drept, au fost invocate prevederile art. 40 alin. 1 din Legea nr. 32/2000.

În dovedire, a fost depus un set de înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

Pârâta A. de Supraveghere Financiară, Sectorul Asigurărilor-Reasigurărilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul D. G. A., persoană semnificativă - președinte al consiliului de supraveghere la Societatea Asigurare Reasigurare Astra S.A.

În motivare, s-a arătat că prin adresa Societății Asigurare - Reasigurare Astra S.A. nr. 4494/03.09.2012 înregistrată la C.S.A. cu nr._/05.09.2012 a fost transmis un document intitulat „Strategia privind implementarea IFRS-urilor".

La data de 18.10.2012 a fost stabilită o întâlnire în vederea dezbaterii aspectelor conținute în documentul intitulat „Strategia privind implementarea IFRS-urilor”, reprogramată, conform solicitării societății, la data de 22.10.2012.

Prin adresa Societății Asigurare - Reasigurare Astra S.A. nr. 5692/13.11.2012 înregistrată la C.S.A. cu nr._/16.11.2012, asigurătorul a solicitat amânarea termenului pentru retratarea soldurilor de deschidere ale anului 2012, la data de 31.01.2013.

Ca urmare a solicitării formulate, prin răspunsul nr. MC/64.264/05.12.2012, s-a comunicat Societății Asigurare - Reasigurare Astra S.A. că în urma analizării propunerii de amânare a termenului s-a dispus menținerea acestuia.

Prin adresa C.S.A. nr. MC/4665/21.01.2013 și adresa A.S.F. nr. RC/B/8711/05.06.2013, a fost transmisă notificarea ca în termen de 7 zile să comunice motivele nerespectării Deciziei nr.316/05.06.2012.

Ca urmare a adresei A.S.F. nr. RC/B/8711/05.06.2013 Societatea Asigurare Reasigurare ASTRA S.A. a transmis adresa nr. 9995/14.06.2013 înregistrată la A.S.F. cu nr.B-_/18.06.2013 de înaintare a situațiilor financiare retratate IFRS pentru soldurile de deschidere ale anului 2012.

În data de 12.07.2013, la sediul A.S.F., a avut loc o întâlnire la care au participat reprezentanții societății de asigurare, având ca obiect implementarea IFRS conform Deciziei C.S.A. nr.316/05.06.2012.

Prin adresa Societății Asigurare Reasigurare ASTRA S.A. nr.347/25.07.2013 înregistrată la A.S.F. cu nr.B-_/29.07.2013, asigurătorul a arătat că "nu a reușit să se încadreze în termenele ..." stabilite prin decizie și a comunicat o "strategie privind implementarea IFRS".

Având în vedere situația de fapt prezentată a fost întocmit Referatul de constatare nr. DR/B-33.677/23.08.2013.

Fapta constituie contravenție în conformitate cu prevederile art.39 alin.(2) lit. a), c) și d) din Legea nr.32/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește individualizarea și gradualizarea măsurii sancționatorii, pârâta a arătat că la aplicarea acesteia s-a ținut seama de circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei și de conduita făptuitorului, potrivit art. 39 alin. (6) din Legea nr. 32/2000.

De asemenea, în ceea ce privește răspunderea reclamantului, s-a arătat că acesta este persoană semnificativă - președinte ai consiliului de supraveghere la Societatea Asigurare Reasigurare Astra SA. Potrivit pct. 5 din Decizia nr. 316/05.06.2012 persoanele semnificative, inclusiv membrii consiliului de supraveghere, au avut obligația să asigure măsurile necesare pentru aplicarea corespunzătoare a IFRS pentru întocmirea situațiilor financiare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.civ.

În dovedire, pârâta a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că scopul emiterii Deciziei C.S.A. nr. 316/05.06.2012 a fost acela al asigurării premizelor implementării IFRS ca bază unică de raportare contabilă, în condițiile în care autoritatea emitenta nu a oferit niciun sprijin în acest sens, deși elaborarea reglementarilor contabile specifice domeniului asigurărilor sunt în sarcina ei.

S-a arătat că C.S.A. nu putea stabili în sarcina societății a cărei persoana semnificativă este reclamantul, printr-un act individual, o obligație care excede legii și care are caracter discriminator (în sensul ca privește doar anumite societăți de asigurare și nu se aplica tuturor).

Asigurătorii au obligația, în prezent, de a întocmi și depune situațiile financiare anule în conformitate cu reglementările în vigoare, respectiv cu Ordinul C.S.A. nr. 3129/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene specifice domeniului asigurărilor, astfel cum a fost modificat și completat, și nu în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiara.

Mai mult, întocmirea unui al doilea set de situații financiare anuale (potrivit altor standarde IFRS) de către o societate de asigurare, nu numai ca este împovărătoare din punct de vedere financiar, dar și din punct de vedere al resursei umane implicate în acest proces.

Pe de alta parte, este evident ca prin aceasta „sarcina" suplimentara stabilita pe o durata de 3 ani s-au creat societății ASTRA condiții mai grele decât altor societăți de asigurare, care nu au fost alese sa „asigure" întocmirea situațiilor financiare suplimentare IFRS, ceea ce contravine regulilor unei economii de piața moderne. De altfel, Hotărârea Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 29.05.2013 care a stat la baza emiterii Deciziei C.S.A. nr. 316/05.06.2012 și prin care s-au stabilit societățile de asigurare/reasigurare care vor întocmi în scop informativ, un al doilea set de situații financiare anuale individuale în conformitate cu IFRS nu a fost comunicată, neștiind astfel care au fost criteriile de selecție aplicate.

Mai mult, Societatea Asigurare-Reasigurare ASTRA S.A. a depus toate diligentele pentru a asigura îndeplinirea masurilor prevăzute în Decizia C.S.A. nr. 316/05.06.2012, masuri pe care le-a și îndeplinit pana la data de 26.09.2013.

A.S.F. nu a reușit sa explice care este dispoziția/măsura din Decizia nr. 316/05.06.2012 pe care reclamantul, în calitate de persoana semnificativa - Președinte al Consiliului de Supraveghere al Societății Asigurare-Reasigurare ASTRA S.A., a încălcat-o.

Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin decizia nr. 793/26.09.2013 emisă de pârâta ASF s-a decis sancționarea reclamantului, în calitate de persoană semnificativă – președinte al consiliului de supraveghere la Societatea Asigurare Reasigurare Astra SA, cu amendă în cuantum de 5.000 lei, conform art. 39 alin. 3 lit. c) din Legea nr. 32/2000. În motivare, s-a reținut că nu au fost respectate obligațiile impuse în sarcina Societății Asigurare Reasigurare Astra SA prin decizia nr. 316/05.0.2012 în vederea asigurării premizelor implementării IFRS ca bază unică de raportare contabilă pentru întocmirea situațiilor financiare anuale individuale de către societățile de asigurare, respectiv ca începând cu exercițiul financiar aferent anului 2012 să sigure întocmirea în scop informativ a unui set de situații financiare anuale individuale în conformitate cu IFRS aferente anului 2012 și de a transmite aceste situații financiare la autoritatea de supraveghere în termen de 6 luni de la încheierea exercițiului financiar al anului 2012, ce trebuiau însoțite de o notă în care să fie reflectate diferențele dintre tratamentul contabil conform Reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene și tratamentul contabil prevăzut de IFRS, pentru fiecare element din structura acestora, auditate și publicate pe pagina proprie de internet.

În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 lit. e) din Legea nr. 32/2000, forma în vigoare la momentul emiterii actului contestat „(3) Asigurătorul are obligația: (…) e) să transmită orice alte raportări financiare, precum și alte rapoarte, situații sau analize solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ori stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi, avize sau decizii;”, iar potrivit art. 39 alin. 2 lit. a), c) și d) din același act normativ „(2) Constituie contravenții următoarele fapte: a) nerespectarea, în orice mod, a normelor adoptate conform art. 8 alin. (1), precum și a deciziilor sau avizelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emise potrivit art. 4 alin. (26) și art. 8 alin. (2); (…) c) încălcarea, în orice mod, de către asigurători, reasiguratori, intermediari în asigurări și/sau în reasigurări, Fond sau de entitățile care organizează cursuri de calificare, pregătire și perfecționare profesională, după caz, a dispozițiilor art. 5 lit. b), b¹), c), d), e), f), g), h), h¹), h²), h³), i), j), l), l¹) și m), ale art. 18, ale normelor emise în aplicarea prezentei legi, precum și a avizelor, deciziilor sau solicitărilor de informații, documente și rapoarte;

d) nerespectarea prevederilor art. 12 alin. (16), (17) și (18), art. 12¹, 12², 20, 20¹, art. 33 alin. (7), art. 34 alin. (4¹), (4²) și (4³), art. 38¹ alin. (6), (12) și (14), precum și ale cap. V, după caz;”.

Pe de altă parte, conform art. 39 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 32/2000 „(3) Săvârșirea cu intenție sau din culpă, prin comisiune sau omisiune, a vreuneia dintre faptele prevăzute la alin. (2) se sancționează cu: (…) c) amendă aplicabilă: asigurătorilor/reasiguratorilor, de la 5.000 lei la 100.000 lei; intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări, de la 2.500 lei la 50.000 lei; agenților de asigurare, persoane fizice, subagenților și agenților de asigurare subordonați, persoane fizice, de la 500 lei la 1.000 lei; conducătorilor entităților care organizează cursuri de calificare, pregătire și perfecționare profesională, de la 1.000 lei la 10.000 lei; membrilor consiliului de administrație și/sau directoratului și/sau ai consiliului de supraveghere, ai conducerii executive, ai conducătorilor activităților de asigurări de viață și de asigurări generale, în cazul asigurătorilor cu activitate compozită, ai persoanelor desemnate în funcții de conducere specifice domeniului asigurărilor, care vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi, conducătorului sau, după caz, conducerii executive a intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări, persoane juridice și membrilor Consiliului director al Fondului, de la 2.500 lei la 50.000 lei.”

În ceea ce privește motivul de nelegalitate a deciziei nr. 793/26.09.2013, respectiv nerespectarea prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2011 întrucât în cuprinsul actului nu s-ar fi menționat fapta contravențională săvârșită și data comiterii acesteia, Curtea constată că Legea nr. 32/2000 este actul normativ cu caracter special în materia activității de asigurare și de supraveghere a asigurărilor, care derogă de la dispozițiile generale din materia contravențiilor reglementate de OG nr. 2/2001.

În acest sens, potrivit art. 8 alin. 2 lit. k) din Legea nr. 32/2000 ASF emite decizii prin care constată și aplică sancțiuni, iar art. 8 alin. 2 lit. k¹) din aceeași lege, precum și art. 7 din Ordinul CSA nr._/2006 prevăd că deciziile de sancționare vor cuprinde justificarea legală a aplicării acestora și vor fi comunicate persoanelor fizice sau juridice împotriva cărora s-a dispus sancțiunea. În deciziile de sancționare se vor menționa și dreptul de contestare de către persoanele în cauză a măsurilor sancționatorii dispuse, termenul până la care se poate depune contestația, precum și autoritatea sau instanța către care trebuie adresată contestația.

Pe de altă parte, art. 42 alin. 3 din Legea nr. 32/2000 stabilește că în caz de conflict între dispozițiile prezentei legi și prevederile conținute în alte acte normative se aplică prevederile prezentei legi.

Așadar, actul administrativ prin care se constată contravenția în materia asigurărilor și se aplică sancțiunea este decizia ASF, care trebuie să conțină mențiunile obligatorii prevăzute de legea specială, iar nu mențiunile specifice procesului-verbal de contravenție al cărui conținut este reglementat de OG nr. 2/2001.

Față de aceste argumente, Curtea constată că este neîntemeiată susținerea reclamantului privind încălcarea dispozițiilor OG nr. 2/2001, sub aspectul conținutului deciziei de sancționare, în speță fiind incidente prevederile Legii nr. 32/2000 și nu cele ale art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.

Un argument suplimentar în acest sens este reprezentat și de faptului că art. 39 alin. 11 din Legea nr. 32/2000 conform căruia contravențiilor prevăzute la alin. 2 le sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 2/2001, în măsura în care prezenta lege nu prevede altfel, a fost abrogat prin art. I pct. 36 din OUG nr. 117/2007, astfel cum a fost modificat prin art. unic, pct. 2 din Legea nr. 161/2009, rezultând dincolo de orice dubiu că nu-și găsesc aplicare dispozițiile OG nr. 2/2001 în ceea ce privește condițiile de formă ale actului de sancționare contravențională în materia asigurărilor.

Mai mult, Curtea constată că în cuprinsul decizie nr. 793/26.09.2013 este menționată fapta contravențională reținută în sarcina reclamantului, respectiv neaducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite în sarcina Societății de Asigurare Reasigura Astra SA prin decizia CSA nr. 316/05.06.2012, fiind prezentate obligațiile astfel instituite și care nu au fost executate. De asemenea, în ceea ce privește data comiterii faptei contravenționale, Curtea reține că aceasta are un caracter continuu, durând în timp până la momentul intervenirii unei manifestări în sensul executării obligațiilor. Așadar, Curtea constată că fapta contravențională reținută în sarcina reclamantului este săvârșită în mod continuu, de la momentul la care obligația instituită prin Decizia nr. 316/05.06.2012 trebuia adusă la îndeplinire, respectiv 6 luni de la încheierea exercițiului financiar al anului 2012 până la momentul executării obligațiilor. Acestea sunt considerentele pentru care în cuprinsul deciziei nr. 793/26.09.2013 nu este menționată o dată calendaristică de comitere a faptei contravenționale.

Constatând că decizia a cărei anulare se solicită îndeplinește cerințele prevăzute de Legea nr. 32/2000, din punct de vedere al motivării, fiind un act administrativ motivat atât în fapt, cât și în drept, Curtea reține caracterul neîntemeiat al criticilor formulate de reclamant în privința legalității acestuia.

Pe de altă parte, Curtea constată că sunt neîntemeiate și criticile care vizează temeinicia deciziei de sancționare reținând că Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) reprezintă un set de reguli (standarde) de raportare financiară de înaltă calitate, elaborate în interesul public de Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate, în scopul elaborării unui singur set de standarde contabile globale, de înaltă calitate, care prevede informații transparente și comparabile în situațiile financiare cu scop general.

Prin decizia CSA nr. 316/2012 s-a stabilit că începând cu exercițiul financiar aferent anului 2012, Societatea Asigurare Reasigurare Astra SA va asigura, pentru 3 ani consecutivi, întocmirea în scop informativ, a unui set de situații financiare anuale individuale în conformitate cu IFRS, pe care le va transmite la CSA în termen de 6 luni de la încheierea exercițiului financiar (30.06.2013).

Aceste situații financiare trebuiau însoțite de o Notă în care să fie reflectate diferențele dintre tratamentul contabil aplicat conform Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene specifice domeniului asigurărilor, aprobate prin Ordinul președintelui CSA nr. 3129/2005 și tratamentul contabil prevăzut de IFRS, pentru fiecare element din structura acestora, însoțită de explicațiile detaliate.

De asemenea, trebuia să fie auditate și publicate pe pagina proprie de internet a societății de asigurare.

Prin adresa Societății Asigurare - Reasigurare Astra S.A. nr. 4494/03.09.2012, înregistrată la C.S.A. cu nr._/05.09.2012 a fost transmis un document intitulat „Strategia privind implementarea IFRS-urilor".

La data de 18.10.2012 a fost stabilită o întâlnire în vederea dezbaterii aspectelor conținute în documentul intitulat „Strategia privind implementarea IFRS-urilor", întâlnirea a fost reprogramată, conform solicitării societății, la data de 22.10.2012.

Prin adresa Societății Asigurare - Reasigurare Asțra S.A. nr. 5692/13.11.2012 înregistrată la C.S.A. cu nr._/16.11.2012, asigurătorul a solicitat amânarea termenului pentru retratarea soldurilor de deschidere ale anului 2012, la data de 31.01.2013.

Ca urmare a adresei A.S.F. nr. RC/B/8711/05.06.2013 Societatea Asigurare Reasigurare ASTRA S.A. a transmis adresa nr. 9995/14.06.2013, înregistrată la A.S.F. cu nr. B-_/18.06.2013, de înaintare a situațiilor financiare retrátate IFRS pentru soldurile de deschidere ale anului 2012.

Prin adresa Societății Asigurare Reasigurare ASTRA S.A. nr. 347/25.07.2013 înregistrată la A.S.F. cu nr. B-_/29.07.2013, asigurătorul a arătat că "nu a reușit să se încadreze în termenele ..." stabilite prin decizie și a comunicat o "strategie privind implementarea IFRS".

Curtea reține că soldurile de închidere ale anului 2011/soldurile de deschidere ale anului 2012 nu au fost transmise până la termenul stabilit la pct. 2 al Deciziei CSA nr. 316/2012 (30.11.2012), nici până la termenul solicitat de asigurator (31.01.2013), ci ca urmare a notificării CSA nr. RC/B/8711/05.06.2013, după aproximativ 6 luni (18.06.2013).

Nu au fost transmise de către societate situațiile financiare aferente anului 2012 în conformitate cu IFRS și nici Nota în care să fie reflectate diferențele dintre tratamentul contabil.

Cât privește adresa nr. 347/25.07.2013, se constată că în cuprinsul său reclamantul precizează că Nota în care să fie reflectate diferențele dintre tratamentul contabil va fi finalizată până la data de 31.08.2013, iar situațiile financiare aferente anului 2012 conform IFRS vor fi finalizate până la 31.10.2013, termene care nu au fost respectate.

Această situație de fapt a fost consemnată în Referatul de constatare nr. DR/B/_/23.08.2013 care a stat la baza emiterii deciziei contestate, prin care s-a dispus amendarea contravențională a reclamantului, în calitatea sa de persoană semnificativă – membru directorat la Societatea Asigurare Reasigurare Astra SA.

Societatea a transmis, prin adresa nr._/10.09.2013, înregistrată la ASF cu nr._/13.09.2013, Nota privind diferențele dintre tratamentele contabile identificate pentru soldurile inițiale ale anului 2012 și Situația ajustărilor efectuate asupra soldurilor inițiale ale anului 2012 și au fot retransmise copii ale Situațiilor financiare retratate IFRS pentru soldurile de deschidere ale anului 2012, dar nu au fost transmise situațiile financiare aferente anului 2012, conform IFRS.

Abia prin adresa nr._/31.10.2013, înregistrată la AFS cu nr. B –_/6.11.2013, societatea a transmis Situațiile financiare preliminare pentru exercițiul financiar 2012, în conformitate cu IFRS.

Curtea constată că reclamantul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, întrucât, în calitate de președinte al consiliului de supraveghere la Societatea Asigurare Reasigurare Astra SA, persoană semnificativă, avea atribuții și competențe specifice stabilite prin actele normative cu caracter special, care reglementează activitatea de asigurare.

În acest sens, se rețin dispozițiile pct. 5 din Decizia CSA nr. 316/2012 conform cărora „Consiliul de Supraveghere, directoratul societății de asigurare, conducătorul compartimentului economico - financiar trebuie să asigure măsurile necesare pentru aplicarea corespunzătoare a IFRS pentru întocmirea situațiilor financiare. Aceste persoane răspund în principal pentru:

a) Elaborarea strategiilor proprii pentru implementarea IFRS, aprobate în mod corespunzător. Strategia trebuie să cuprindă acțiuni și măsuri concrete stabilite pentru structurile organizatorice implicate (financiar-contabilitate, subscriere, daune, reasigurare, resurse umane, IT, etc), responsabilitățile concrete delegate persoanelor nominalizate din conducerea operativă și executivă din cadrul societății, politicile contabile, monografiile contabile, pentru toate operațiunile derulate de societate;

b) Adaptarea corespunzătoare a procedurilor/normelor interne și a programelor informatice în vederea asigurării conformității informațiilor contabile și financiare cu cerințele IFRS;

c) Exactitatea și realitatea datelor care sunt prelucrate, respectiv înscrise în situațiile financiare anuale;

d) Transmiterea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor până la data de 31 august 2012 a propriilor strategii, a calendarului de implementare, care să cuprindă obiective, termene de realizare, persoane responsabile si coordonatori - persoane semnificative din cadrul societății;

e) Informarea trimestrială a autorității de supraveghere cu privire la realizarea calendarului de implementare și a măsurilor stabilite prin respectivele strategii.”

În răspunsul la întâmpinare reclamantul arată că elaborarea reglementărilor contabile specifice domeniului asigurărilor sunt în sarcina CSA, conform art. 5 lit. a din Legea 32/2000 și că, în opinia sa, nu se putea stabili în sarcina societății a cărei persoană semnificativă este, o obligație care excede legii și care are caracter discriminator, în sensul că privește doar anumite societăți de asigurare și nu se aplică tuturor.

Curtea constată că este irelevantă în soluționarea cauzei susținerea referitoare la competența ASF de a elabora reglementări contabile specifice domeniului asigurărilor, din moment ce prin Decizia CSA nr. 316/2012 s-a stabilit în sarcina societății obligația de a întocmi, în scop informativ, un set de situații financiare anuale individuale în conformitate cu IFRS, și nu obligația de a elabora reglementări contabile în acest domeniu, act administrativ care nu face obiectul prezentei cauze. Mai mult, reclamantul nu a susținut și nu a dovedit că această decizie ar fi fost contestată în fața instanțelor de judecată, care ar fi dispus anularea sa.

Cât privește stabilirea obligației în discuție, instanța reține că pârâta are rolul de a implementa Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), ca bază unică de raportare contabilă pentru întocmirea situațiilor financiare anuale individuale de către societățile de asigurare.

Pentru pregătirea implementării complete a IFRS la nivelul pieței asigurărilor din România, în scopul evaluării capacității acestora de implementare în bune condiții a IFRS au existat întâlniri în anii 2012 și 2013 pentru dezbateri directe între reprezentanții societăților de asigurare, echipelor de audit și reprezentanții CSA (în prezent, ASF).

Pentru anii 2012 și 2013, Consiliul autorității de supraveghere în domeniul asigurărilor a dispus pentru 10 societăți de asigurare (printre care și Societatea Asigurare Reasigurare Astra SA), care au fost selectate în funcție de volumul primelor de asigurare realizat la finalul exercițiului anului 2011, întocmirea în paralel a 2 seturi de situații financiare individuale, astfel: un set conform prevederilor Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene (Ordinul CSA nr. 3129/2005) și un set conform prevederilor IFRS.

Alegerea acestei societăți printre cele care urmau să întocmească în paralel cele 2 seturi de situații financiare anuale individuale s-a justificat prin prisma faptului că, potrivit rapoartelor asupra pieței de asigurări și a activității aferente anilor 2011 și 2012, publicate de CSA, atât în anul 2011, cât și în anul 2012, Societatea Asigurare Reasigurare Astra SA a realizat cel mai mare volum de prime brute încasate din valoarea totală înregistrată pe piața din România.

În mod firesc, impactul aplicării IFRS de către această societate de asigurare este foarte important în analiza de către ASF a pieței de asigurări, în scopul adoptării cadrului legislativ.

Decizia de aplicare IFRS de către toate societățile de asigurare-reasigurare, ca set unic de situații financiare va fi luată în funcție de rezultatele evaluărilor efectuate pentru perioada de aplicare în paralel a IFRS și a reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, care va lua în considerare analiza impactului de natură contabilă, financiar-fiscală, prudențială, organizatorică și de reglementare.

Se constată că pârâta a justificat, prin raportare la elementele obiective care au rezultat din rapoartele asupra pieței de asigurări și a activității aferente anilor 2011 și 2012, selectarea Societății Asigurare Reasigurare Astra SA pentru a întocmi în paralel cele două seturi de situații financiare anuale individuale, neputând fi vorba în niciun caz de o măsură cu caracter discriminator, cum în mod neîntemeiat susține reclamantul.

În raport de obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, Curtea are de analizat dacă au fost respectate obligațiile stabilite prin Decizia CSA nr. 316/2012, dacă aceasta a fost sau nu încălcată și nu dacă obligațiile respective au fost stabilite în mod legal și temeinic, întrucât acest aspect putea fi examinat în cadrul unei acțiuni având ca obiect anularea Deciziei CSA nr. 316/2012.

Referitor la susținerea reclamantului potrivit căreia prin decizia contestată a fost încălcat principiul răspunderii contravenționale personale prin faptul că mai multe persoane semnificative din cadrul Societății de Asigurare Reasigura Astra SA au fost sancționate pentru aceeași faptă, Curtea constată că este neîntemeiată având în vedere că emiterea deciziilor de sancționare pentru toate persoanele care aveau obligația de a îndeplini măsurile dispuse prin Decizia CSA nr. 316/2012 nu echivalează cu angajarea răspunderii contravenționale cu caracter colectiv.

Fiecare persoană a fost sancționată pentru fapta proprie, fiind evident că sancțiunile au fost aplicate pentru aceeași contravenție, în condițiile în care aceste persoane răspundeau pentru realizarea acelorași activități, fiind menționate la pct. 5 al Deciziei CSA nr. 316/2012, și aveau obligația de a duce la îndeplinire măsurile ce fac obiectul deciziei respective.

O altă critică vizează individualizarea sancțiunii aplicate, reclamantul considerând că pârâta nu a ținut cont de criteriile de individualizare reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, critică ce este neîntemeiată întrucât, așa cum s-a arătat, dispozițiile OG nr. 2/2001 nu sunt aplicabile în cauză, pentru considerentele care au fost expuse anterior.

Potrivit art. 2 alin. 1 din Ordinul CSA nr._/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind gradualizarea măsurilor sancționatorii, (1) Măsurile sancționatorii prevăzute de art. 39 alin. (3) din Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, se vor aplica fie gradual, fie direct, ținându-se seama de unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

1. interesul asiguraților;

2. urmarea produsă asupra stabilității activității de asigurare în România;

3. profilul de risc al fiecărui asigurător;

4. categoriile de asigurări practicate;

5. gradul de pericol social al faptei săvârșite;

6. împrejurările în care a fost săvârșită fapta;

7. modul și mijloacele de săvârșire a acestei fapte;

8. scopul urmărit;

9. circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei;

10. obiecțiunile la procesul-verbal de constatare sau răspunsul contravenientului la notificarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, prin care explică motivul încălcării dispozițiilor legale;

11. celelalte date înscrise în referatul de constatare/procesul-verbal;

12. alte considerente de oportunitate, evaluări și analize calitative.

Curtea constată că pârâta a ținut cont la stabilirea amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei de mai multe dintre aceste elemente și anume: interesul asiguraților care au drepturile și obligațiile stabilite prin contractele de asigurare încheiate cu societățile care vor avea obligația de a aplica IFRS, ca bază a contabilității, potrivit reglementărilor elaborate ca urmare a analizării de către ASF a situațiilor trimise inclusiv de Societatea Asigurare Reasigurare Astra SA; urmarea produsă asupra stabilității activității de asigurare din România, prin prisma faptului că perioada de raportare paralelă facilitează identificarea și cuantificarea impactului aplicării IFRS, înainte de trecerea la IFRS ca bază a contabilității; categoriile de asigurări practicate (atât asigurări de viață, cât și asigurări generale, inclusiv asigurări obligatorii); gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciindu-se că sunt afectate atât stabilitatea activității de asigurare în România, cât și interesul asiguraților, astfel că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, nefiind justificată înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

De asemenea, pârâta a avut în vedere și împrejurările în care fapta a fost săvârșită, respectiv faptul că societatea a avut cel mai mare volum de prime încasate, este cotată la bursă, este singura autorizată să desfășoare activitate pe teritoriul unui alt stat în baza dreptului de stabilire.

Cu privire la circumstanțele reale și personale, reclamantul susține că nu putea săvârși faptele reținute în decizia de sancționare, față de dispozițiile art. 10 alin. 4 din Legea 82/1991, și că nu avea niciun fel de competențe pe linia întocmirii situațiilor financiar-contabile ale societății.

Sub acest aspect, Curtea reține că elaborarea situațiilor financiare conform IFRS presupune implicarea tuturor departamentelor și persoanelor care răspund de buna desfășurare a activității acestora, deci și a consiliului de supraveghere a cărui președinte este reclamantul.

Contrar opiniei reclamantului, obligația aducerii la îndeplinire a Deciziei CSA nr. 316/2012 nu era exclusiv atribuția Direcției Financiar contabilitate a societății, câtă vreme la pct. 5 din decizie se precizează în mod expres că asigurarea măsurilor necesare pentru aplicarea corespunzătoare a IFRS pentru întocmirea situațiilor financiare trebuie să se facă de către Consiliul de Supraveghere, directoratul societății de asigurare și conducătorul compartimentului economico-financiar.

Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că decizia de sancționare este legală, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 32/2000 și ale Ordinului CSA nr._/2006, astfel că acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Pe de altă parte, în temeiul principiului disponibilității părții ce guvernează procesul civil, având în vedere manifestările de voință ale părților, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. D. G., cu domiciliul procesual ales la sediul Societății Asigurare Reasigurare Astra SA din București, .. 3, ., sector 3, în contradictoriu cu pârâta A. DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, cu sediul în București, .. 15, sector 4, ca neîntemeiată.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2014.

PREȘEDINTE,GREFIER,

M. D. E. S.

Red./thred. MD

4 ex./29.07.2014

← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 629/2014....		Conflict de competenţă. Sentința nr. 15/2014. Curtea de Apel... →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 1028/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 1028/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI