Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 5820/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5820/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-08-2014 în dosarul nr. 4070/93/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ CU NR. 5820
Ședința publică din data de 8 august 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - L. E. F.
JUDECĂTOR - B. C.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă Asociația B. România, împotriva sentinței civile cu nr. 622/17.02.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul cu nr._, în contradictoriu intimații pârâți I.T.R.S.V. Râmnicu V. și S.C. C. E. Oltenia S.A.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 7.08.2014, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când CURTEA, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii la data de 8.08.2014, când a decis:
CURTEA,
Prin sentința civilă cu nr. 622/17.02.2014 Tribunalul Ilfov – Secția Civilă a respins cererea formulată de reclamanta Asociația B. România în contradictoriu cu pârâtele I. Rm. V., . SA ca neîntemeiata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 03.07.2013, reclamanta Asociația B. România a chemat in judecata pârâtele I. Rm. V., . SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună suspendarea deciziei I. 7/07.02.2011 pentru scoaterea definitiva din circuitul forestier a suprafeței de 0,9882 ha pentru realizarea obiectivului „Extinderea haldei de steril Valea Stiucani - Cariera Roșiuța”, suspendarea deciziei I. 18/20.03.2012 pentru scoaterea definitiva din circuitul forestier a suprafeței de 0,9608 ha pentru realizarea obiectivului „Extinderea haldei de steril Valea Stiucani - Cariera Roșiuța, suspendarea deciziei I. 25/09.04.2013 pentru scoaterea definitiva din circuitul forestier a suprafeței de 0,1028 ha pentru realizarea obiectivului „Extinderea carierei de exploatare a lignitului Roșiuța, suspendarea deciziei I. 23/08.04.2013 pentru scoaterea definitiva din circuitul forestier a suprafeței de 0,1000 ha pentru realizarea obiectivului „Extinderea carierei de exploatare a lignitului Roșiuța”, suspendarea deciziei I. 21/05.04.2013 pentru scoaterea definitiva din circuitul forestier a suprafeței de 0,1603 ha pentru extinderea obiectivului „Extinderea carierei de exploatare a lignitului Roșiuța, suspendarea deciziei I. 68/26.06.2012 pentru scoaterea definitiva din circuitul forestier a suprafeței de 0,3976 ha pentru extinderea obiectivului „Extinderea carierei de exploatare a lignitului Roșiuța”, suspendarea deciziei I. 55/28.05.2013 pentru scoaterea definitiva din circuitul forestier a suprafeței de 0,1929ha pentru extinderea obiectivului „Extinderea carierei de exploatare a lignitului Roșiuța”, suspendarea deciziei I. 48/16.05.2012 pentru scoaterea definitiva din circuitul forestier a suprafeței de 0,4471 ha pentru extinderea obiectivului „Extinderea carierei de exploatare a lignitului Roșiuța, suspendarea deciziei I. 46/15.05.2012 pentru scoaterea definitiva din circuitul forestier a suprafeței de 0,4744 ha pentru extinderea obiectivului „Extinderea carierei de exploatare a lignitului Roșiuța”, suspendarea deciziei I. 30/22.03.2012 pentru scoaterea definitiva din circuitul forestier a suprafeței de 0,4964 ha pentru extinderea obiectivului „Extinderea carierei de exploatare a lignitului Roșiuța”, suspendarea deciziei I. 103/19.09.2012 pentru scoaterea definitiva din circuitul forestier a suprafeței de 0,5104 ha pentru realizarea obiectivului „Extinderea carierei de exploatare a lignitului Roșiuța”.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat ca la baza emiterii acestor decizii nu stau actele necesare prevăzute de lege, respectiv acord de mediu pentru realizarea carierei de lignit (acordurile de mediu menționate în decizii nu privesc proiectul pentru care se defrișează pădurea, adică realizarea carierei de lignit, proiect care include și construirea haldei de steril); autorizație de construcție pentru realizarea carierei de lignit conform art. 3 lit e din Lg.50/1991; documentația prevăzută de art. 19 coroborat cu art. 35 din Ordinul MMP 924/2011;
Din deciziile de defrișare prezentate de I. și care fac obiectul prezentei cauze, proiectul de realizare a carierei de lignit presupune defrișarea a 4,8309 ha de pădure. Decizia de defrișare ar fi trebuit să aibă ca obiect intreaga suprafață care trebuie defrișată pentru realizarea acestui proiect.
Conform art. 40 lit a din Lg.46/2008 - Codul silvic, solicitările de scoatere definitivă de terenuri din fondul forestier se aprobă de conducătorul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, pentru suprafețe mai mari de 1 ha și mai mici de 10 ha. În speță, se încearcă în mod nelegal fracționarea suprafeței totale în loturi de sub 1 ha, pentru care competența de aprobare apartine conducătorilor sub unităților teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, respectiv I..
A mai arătat si ca nu au fost respectate procedurile de consultare a publicului prevăzute de Convenția de la Aarhus ratificată de România prin Lg.86/2000. A fost încălcată și legislația națională, respectiv Lg.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
De asemenea ca scoaterea din circuitul forestier și defrișarea nu sunt legale față de dispozițiile HG 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului. Proiectul pentru care se defrișează, respectiv extinderea carierei de lignit, nu a fost evaluat conform HG 445/2009. Acordul de mediu a fost emis în mod nelegal numai pentru defrișare, fără să se ia în considerare întregul proiect, respectiv extinderea carierei și exploatarea acesteia. Felierile proiectelor și realizarea evaluărilor de mediu pe bucățele sunt interzise prin deciziile Curții Europene de Justiție, care sunt publicate atât pe site-ul Comisiei Europene cât și pe site-ul Curții.
Nu au fost respectate nici celelalte acte normative în vigoare referitoare la regimul pădurilor.
În ceea ce privește producerea pagubei iminente, dispozițiile Lg.554/2004 trebuie interpretate în conformitate cu dispozițiile Convenției de la Aarhus art 9 care arată că este obligatoriu să existe posibilitatea suspendării actelor administrative care produc efecte negative asupra mediului. De asemenea, trebuie interpretată în conformitate cu dispozițiile din Tratatul Uniunii Europene referitoare la protecția mediului - principiul precauției în luarea deciziilor, principiu fundamental al Uniunii Europene conform dispozițiilor art. 191 pct 2 din Tratatul Uniunii Europene versiunea consolidată, publicat În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C 83/13 din 30.03.2010, - principiul integrării politicilor de mediu în toate politicile și activitățile uniunii, în scopul realizării dezvoltării durabile (principiu definit de art. 11 din Tratatul Uniunii Europene), principii reiterate și de OUG .195/2005 privind protecția mediului.
A mai menționat că este în termen pentru formularea acestei acțiuni de anulare a deciziei I. întrucât până la această dată nu a primit niciun răspuns la plângerea prealabilă. Astfel ca deciziile I. duc în mod inevitabil la tăierea pădurii pentru un proiect cu impact negativ major asupra mediului, o carieră de lignit (definit ca având un impact negativ major de Directiva EIA 85/337/CEE transpusă în România prin HG 445/2009, Anexa I pct. 19) pentru care nu există documentație legală: nici acord de mediu, nici autorizație de construire.
La data de 22.08.2013, pârâta . SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând in principal admiterea excepției lipsei de obiect, iar pe fondul cauzei respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat ca deciziile contestate si-au produs efectele in sensul ca a avut loc defrișarea vegetației forestiere de pe suprafața de teren inscrisa in fiecare decizie atacata.
A mai arătat pârâta si ca potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În ceea ce privește condiția cazului "bine justificat”, lăsată de legiuitor la aprecierea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă, fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs. Practica judiciară a statuat că, cazul bine justificat implică existența uneiî puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a Înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu. Ori, argumentele aduse de reclamantă, prin cererea dedusă judecății, sunt generice, abstracte și ipotetice, și nu justifică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de natură a Înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ, este executoriu din oficiu, adică nu sunt în măsură să conducă la existența cazului bine justificat în speța de față, din următoarele considerente:
În primul rând nu este vorba de realizarea unei noi cariere de lignit, a unui nou proiect, așa cum se susține în mod greșit de reclamantă, în realitate, în cadrul perimetrului de exploatare, aprobat prin H.G. nr. 1221/2008, se efectuează lucrări de extindere a Carierei Pinoasa, pentru menținerea capacității de producție și exploatare a cărbunelui;
Deciziile contestate au fost emise pentru scoaterea din circuitul forestier a suprafeței de teren indicata. Acordul de mediu stabilește condițiile și, după caz, măsurile pentru protecția mediului, fiind actul prin care se impun intervenției propuse, condiții și măsuri generate de necesitatea protecției mediului înconjurător, în cadrul realizării unui proiect. Există acord de mediu pentru deciziile contestate, fiind menționat în fiecare decizie, astfel încât afirmațiile reclamantei cu privire la lipsa acestuia, sânt lipsite de veridicitate.
Așa cum se poate observa din prevederile art. 19 alineatul (1) din Metodologia de stabilire a echivalenței valorice a terenurilor și de calcul al obligațiilor bănești pentru scoaterea definitivă sau ocuparea temporară a terenurilor din fondul forestier național, aprobat prin Ordinul nr. M.M.P. nr. 924/2011, autorizația de construcție, nu este prevăzută ca parte a documentației necesare emiterii aprobării de scoatere definitivă din fondul forestier național a unor suprafețe de teren.
A mai arătat pârâta si ca dreptul de folosință a terenurilor necesare activităților miniere, din perimetrul de exploatare, se dobândește, conform art. 6 din Legea minelor nr. 85/2003, prin vânzarea-cumpărarea terenurilor, schimbul de terenuri, închirierea terenurilor, etc. Ori, în aceste condiții, în care în cadrul perimetrului de licență există mai mulți proprietari de terenuri, este imposibil a dobândi în același timp și de la toți deținătorii, toate suprafețele ce urmează a fi afectate.
Același aspect, al extinderii treptate a carierei de lignit, are și o explicație tehnică, întrucât ocuparea terenului prin scoaterea acestuia din fondul forestier, se realizează etapizat, pe porțiuni, pe măsura avansării fronturilor de lucru, în interiorul perimetrului de exploatare, delimitat prin coordonatele STEREO 70, în strictă conformitate cu tehnologia de lucru pentru carierele de lignit.
De asemenea a arătat ca publicul a fost informat cu privire la Deciziile contestata de reclamantă.
În ce privește condiția pagubei iminente, reclamanta nu a dovedit că este îndeplinită, simpla contestare de către reclamantă a legalității actelor nefiind suficientă pentru a fi îndeplinită cerința prevăzută în art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La data de 12.09.2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere completatoare solicitând suspendarea deciziei I. 35/30.04.2013 pentru scoaterea definitiva din circuitul forestier a suprafaetei de 0,9881 ha pentru realizarea obiectivului „ Extinderea haldei de steril Valea Stiucani – Cariera Rosiuta”.
La data de 17.09.2013 pârâta I. Rm. Valcea a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând admiterea excepțiilor prematurității introducerii cererii și a lipsei de interes in promovarea acțiunii, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat ca documentațiile referitoare la scoaterea definitiva din fondul forestier național pentru extinderea obiectivului” Extinderea carierei de exploatare a lignitului Pinoasa in perimetrul de licență au fost întocmite si verificate in conformitate cu metodologia aprobata prin O.M nr.924/2011.
La emiterea acordurilor de mediu nr.GJ-13 din s-au respectat toate dispozițiile legale pe linie de mediu ,inclusiv H.G. 445/2009 ,privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului, întocmindu-se in acest sens studiu de impact. Aceste acorduri au stat la baza emiterii deciziilor contestate nefiind anulate de catre emitenti sau instante de judecata.
Încadrarea proiectului privind necesitatea efectuării evaluării impactului asupra mediului s-a efectuat conform HG 445/2009, anexa nr.2 pct.I, lit.d) - impadurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetație forestiera sau defrisare in scopul schimbarii destinatiei terenului.
S-a avut de asemenea in vedere Licenta de exploatare aprobata prin HG 1221/2004 eliberata de Agenția Naționala pentru Resurse Minerale .
A mai arătat pârâta ca publicul a fost informat cu privire la solicitarea acordului de mediu pe etape ale procedurii derulate, APM Gorj a asigurat si garantat accesul liber la informație a publicului interesat/afectat de proiect prin mass media, internet si alte mijloace.
Înainte de emiterea deciziilor contestate instituția noastră a efectuat propria consultare publica, înștiințând in acest sens Primăria Dragutesti ,județul Gorj pe a cărei raza administrativa se afla obiectivul de investii asupra consultărilor publice ce au avut loc la sediul instituției noastre.
Reclamanta nu a indicat fapte sau împrejurări de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actelor administrative, instanța putând sa aprecieze ca nu este îndeplinita condiția "cazului bine justificat" deoarece emiterea deciziilor s-a facut cu îndeplinirea condițiilor legale;
Sub aspectul celei de-a doua condiție paguba iminenta pornind de la definiția data de art.2 alin.1 lit.5 din Legea 554/204, instanța poate sa retina ca aceasta consta in prejudiciul material viitor si previzibil, constatând ca aceasta condiție nu a fost dovedita.
Cat privește îndeplinirea condiției pagubei iminente ,instant poate sa constate ca reclamanta nu susține niciun argument in acest sens .Paguba iminenta nu se prezuma .ci trebuie dovedita de persoana lezata ,prin probe concludente.
Reclamanta nu a administrat niciun fel de proba de natura sa formeze convingerea instanței in sensul iminentei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior astfel incat sa se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ ,conform fizionomiei pe care legea in prezent in vigoare o conferea acestei instituții juridice.
Se poate constata si reaua credința a reclamantei care a contestat in instanța la Tribunalul București aproape 100 de decizii de scoatere din fond forestier emise de instituția noastră in anul 2012 pentru . Sa - Divizia Miniera Gorj .
Prin sentința civilă nr.4324/18.09.2013, pronunțata in dosarul nr._/3/2013 de Tribunalul București, s-a dispus declinarea competentei de soluționare a prezentei cauze in favoarea Tribunalului Ilfov.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 26.11.2013 cu nr._ .
La termenul de judecata din 10.02.2014 tribunalul a respins ca neintemeiate excepțiile invocate prin întâmpinare de către parati, respectiv excepția prematuritatii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, lipsei de interes si lipsei de obiect, pentru considerentele reținute in încheierea de ședința.
Pentru a pronunța soluția dispusă, tribunalul a reținut următoarele:
In fapt, prin deciziile emise de I. RM. V. sub nr.7/07.02.2011, nr.18/20.03.2012, nr.25/09.04.2013, nr.23/08.04.2013, nr.21/05.04.2013, nr.68/26.06.2012, nr.55/28.05.2013, nr.48/16.05.2012, nr.46/15.05.2012, nr.30/22.03.2012, nr.103/19.09.2012 si nr.122/22.10.2012 s-a dispus scoaterea definitiva din circuitul forestier si defrisarea unor suprafețe de teren sub 1 ha fiecasre, aflate in proprietatea paratului C. E. Oltenia, in vederea realizarii obiectivelor „Extinderea haldei de steril Valea Știucani-Cariera Roșiuța”, respectiv „Extinderea carierei de exploatare a lignitului Roșiuța”.
Din cuprinsul deciziilor contestate reiese că la baza luării respectivelor măsuri s-au aflat HG nr.1678/2006 privind declararea utilității publice pentru lucrarea de interes național „Deschiderea si punerea in exploatare a carierei Rosiuta, jud. Gorj, respectiv HG nr.1294/2007 de acordare a licenței pentru exploatare a lignitului in perimetrul Rosiuta I; anunțul pentru consultarea publica, acordurile de mediu nr.GJ -19/2011, nr.GJ-20/2011, nr.GJ-22/2007, nr.GJ-18/2011 emise de APM Gorj (obiectiv in continuare), memoriul justificativ, ridicarea topografica, avizul favorabil al ocolului silvic Motru, acordul proprietarului, fisa tehnica de transmitere-defrișare inclusiv plata taxei de scoatere definitiva (acte depuse si la dosar).
Potrivit art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 din același act normativ, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond.
Conform art.2 al. 1 lit. t din L. nr.554/2004 reprezintă cazuri bine justificate împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ, iar potrivit lit.ș paguba iminenta reprezintă prejudiciul material viitor si previzibil sau după caz, perturbarea grava a funcționarii unei autorizații publice sau a unui serviciu public.
Tribunalul a apreciat că nu există îndoială cu privire la legalitatea deciziilor ce fac obiectul prezentei cauze întrucât: suprafața scoasă din circuitul forestier prin fiecare decizie este sub 1 ha ceea ce atrage competenta de aprobare a inspectoratelor teritoriale conform art.40 lit.a din L nr.46/2008; s-a făcut dovada consultării publice; Cariera Rosiuta a fost declarata lucrare de utilitate publica de interes national prin hotarare de guvern inca din anul 2006; acordul de mediu menționat in decizie nu a fost anulat in contencios administrativ; in privința autorizației de construire nu sunt incidente dispozițiile art.3 alin.1 lit.e din Legea nr.50/1991 ci dispozițiile speciale cuprinse in HG nr.445/2009 care la art.2 lit.b lit.(i) specifica ca aprobarea de dezvoltare reprezentata de decizia autorității sau autorităților competente, dă dreptul titularului proiectului să realizeze proiectul; aceasta se concretizează în: (i) autorizația de construire, pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 1 (proiectul paratului încadrându-se la pct.19 din Anexa 1).
Celelalte aspecte invocate de reclamantă respectiv faptul că proiectul de realizare a carierei de lignit presupune in fapt defrișarea a 4,8309 de ha de padure, ca paratul C. a procedat la felierea proiectului si realizarea evaluărilor de mediu pe bucatele încălcând normele interne in materie, dar si practica statuata prin deciziile Curtii Europene de Justitie nu pot fi primite si analizate in procedura sumara reglementata de art.14 din Legea nr.554/2004 întrucât ar însemna o prejudecare a fondului acțiunii in anularea actului administrativ. La fel, nu poate fi verificata pe calea prezentei actiuni nici daca procedura de consultare a publicului a respectat Convenția de la Aarhus la care România a aderat prin Legea nr.86/2000.
Înalta Curte de Casație și Justiție a decis în mod constant că în cadrul unei cereri de suspendare nu este posibilă antamarea fondului. Astfel, prin Decizia nr.4587/06.10.2011, ICCJ a reținut că pentru conturarea cazului temeinic si justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a administrativ, ci trebuie să-si limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt si /sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Concluzionând tribunalul a apreciat că nu este întrunită cerința cazului bine justificat deoarece verificând sumar argumentele invocate de reclamantă prin prisma dispozițiilor legale incidente, se constată că acestea nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă in ceea ce privește legalitatea actului contestat.
Relativ la producerea unei pagube iminente, tribunalul retine in fapt ca suprafetele au fost deja defrișate si excavate (potrivit susținerilor paratului din întâmpinare si inscrisurilor depuse in sustinere - contractul de executie si anexele acestuia), ca este vorba de extinderea carierei deja existente si ca reclamanta nu a făcut dovada promovării unei acțiuni in anularea deciziei contestate.
Simpla afirmație a reclamantei că o cariera de lignit reprezintă un proiect cu impact negativ major asupra mediului nu probează iminența producerii pagubei in condițiile in care actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate și de veridicitate iar suspendarea executării acestuia constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. la data de 25.04.2014 sub nr._ .
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta reclamantă arată următoarele:
Cu referire la cazul bine justificat arată că în mod greșit instanța de fond a aplicat legea, astfel, cariera este mai mare de 1 ha deci defrișările se realizează pe o suprafață pentru care I. nu are competența să emită decizii. Interpretarea instanței de fond ar duce la inaplicabilitatea dispozițiilor din Codul Silvic referitoare la competenta autorității centrale de protecție a mediului și a Guvernului cu privire la defrișările pe suprafețe mai mari de 1 ha - I. ar emite mereu mai multe decizii de 0,99 ha pentru obiective mai mari.
Mai arată recurenta că nu există acord de mediu pentru obiectivul propus - realizarea carierei de lignit. Acordul mediu menționat este emis numai pentru defrișarea pădurii și nu pentru obiectivul defrișării, respectiv realizarea carierei de lignit. Astfel, este irelevant dacă acest acord este sau nu anulat de instanță. Emiterea acordului de mediu pentru cariera de lignit și nu numai pentru defrișare este obligatorie conform HG 445/2009, Anexa 1 pct 19.
Nu există autorizație de construire, care reprezintă autorizație de dezvoltare prevăzută de HG 445/2009 și care se emite în temeiul art 3 lit e din Lg.50/1991. Aprecierea instanței că nu ar fi emisă în temeiul acestei legi este nelegală.
Nu există dovezi în legătură cu participarea publicului la luarea deciziei cu impact asupra mediului. Simpla emitere a unui anunț nu echivalează cu o procedură de consultare publică în conformitate cu dispozițiile Convenției de la Aarhus ratificată de România prin Lg.86/2000
Referitor la paguba iminentă, recurenta arată că nu există dovada faptului că a fost construită deja mina de lignit. Impactul unei mine de lignit se presupune, fiind clasificat astfel de HG 445/2009 întrucât, așa cum reține și instanța de fond, carierele de lignit sunt clasificate astfel la pct. 19 din Anexa 1 unde listate proiectele cu impact major asupra mediului, pentru care este obligatorie realizarea evaluării de mediu și emiterea acordului de mediu.
Conform procedurii nelegale urmate de beneficiar deciziile IRTSV sunt singurele actele de reglementare pentru construirea carierei de lignit.
Prin precizarea motivelor de recurs înaintată la dosarul cauzei în data de 12.05.2014, recurenta reclamantă arată următoarele:
Se impune suspendarea executării deciziilor contestate, întrucât se trece la construirea unei cariere de lignit în temeiul acesteia, deși în mod legal aceasta nu este competent să reglementeze un asemenea obiectiv. Titularul de proiect afirmă în mod nelegal că nu are nevoie de realizarea unei evaluări de mediu și nici de autorizație de construire. Este nelegală construirea carierei de lignit în temeiul deciziilor de defrișare emise de I..
În ceea ce privește cazul bine justificat, instanța a aplicat greșit normele de drept material: în speță există suficiente indicii de nelegalitate:
Cariera este mai mare de 1 ha deci defrișările se realizează pe o suprafață pentru care I. nu are competenta să emită decizii. Interpretarea instanței de fond ar duce la inaplicabilitatea dispozițiilor din Codul Silvic referitoare la competența autorității centrale de protecție a mediului și a Guvernului cu privire la defrișările pe suprafețe mai mari de 1 ha - I. ar emite mereu mai multe decizii de 0,99 ha pentru obiective mai mari.
Nu există acord de mediu pentru obiectivul propus - realizarea carierei de lignit. Acordul mediu menționat este emis numai pentru defrișarea pădurii și nu pentru obiectivul defrișării, respectiv realizarea carierei de lignit. Astfel, este irelevant
dacă acest acord este sau nu anulat de instanță. Emiterea acordului de mediu pentru cariera de lignit și nu numai pentru defrișare este obligatorie conform HG 445/2009, Anexa 1 pct 19.
Nu există autorizație de construire, care reprezintă autorizația de dezvoltare prevăzută de HG 445/2009 și care se emite în temeiul art. 3 lit e din Lg.50/1991. Aprecierea instanței că nu ar fi emisă temeiul acestei legi este nelegală. Instanța de fond face confuzie între termeni și aplică greșit normele de drept material.
Nu există dovezi în legătură cu participarea publicului la luarea deciziei cu impact asupra mediului. Simpla emitere a unui anunț nu echivalează cu o procedură de consultare publică în e conformitate cu dispozițiile Convenției de la Aarhus ratificată de România prin Lg.86/2000. Anunțul a fost emis numai la nivel local cu rea credință, pentru ca publicul din afara zonei de proiect să nu afle și să participe la luarea deciziei.
Referitor la paguba iminentă - nu există dovada faptului că a fost construită deja mina de lignit. Impactul unei mine de lignit se presupune, fiind clasificat astfel de HG 445/2009 întrucât, așa cum reține și instanța de fond, carierele de lignit sunt clasificate astfel la pct 19 din Anexa 1, unde sunt listate proiectele cu impact major asupra mediului, pentru care este obligatorie realizarea evaluării de mediu și emiterea acordului de mediu. În speță, nu a fost realizată și nu au fost emis acord de mediu pentru carieră.
Prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei prin intermediul Serviciului Registratură în data de 27.06.2014 IRTSV Râmnicu V. a solicitat respingerea recursului, având în vedere faptul că reclamanta nu a indicat fapte sau imprejurari de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actelor administrative, instanta a putut sa aprecieze ca nu este indeplinita conditia "cazului bine justificat" deoarece emiterea deciziei s-a facut cu indeplinirea condițiilor legale;
Instanța de fond a apreciat în mod corect ca nu exista indoiala cu privire la legalitatea deciziei intrucat suprafata scoasa din circuitul forestier este sub 1 ha ceea ce atrage competenta de aprobare a inspectoratelor teritoriale conform art.40 lit.a din L nr.46/2008; s-a facut dovada consultarii publice; cariera Roșiuța a fost declarată lucrare de utilitate publică de interes național prin hotărâre de guvern din 2006; acordurile de mediu mentionate in decizii nu au fost anulate in contencios administrativ; in privinta autorizatiei de construire nu sunt incidente dispozitiile art.3 alin.l lit.e din Legea nr.50/1991 ci dispozitiile cuprinse in HG nr.445/2009 care la.art.2 lit.b specifica faptul ca aprobarea de dezvoltare reprezentata de decizia autoritatii sau autoritatilor competente da dreptul titularului proiectului sa realizeze proiectul.
Sub aspectul celei de-a doua conditie - paguba iminenta - pornind de la definitia data de art.2 i alin. 1 lit.s din Legea 554/2004, instanta de fond a putut sa retina că aceasta constă în prejudiciul material viitor si previzibil sau dupa caz perturbarea grava a funcționării unei autoritati publice sau a unui serviciu public si sa constate ca aceasta condiție nu a fost îndeplinită.
Cat priveste indeplinirea conditiei pagubei iminente, instanta de fond a constatat ca reclamanta nu sustine niciun argument in acest sens. Paguba iminenta nu se prezuma ci trebuie dovedita de persoana lezata, prin probe concludente;
Reclamanta nu a administrat niciun fel de proba de natura sa formeze convingerea instantei in sensul iminentei unei pagube materiale greu sau imposibil de inlaturat ulterior astfel incat sa se circumscrie caracterului de exceptie al suspendarii executarii actului administrativ conform fizionomiei pe care legea in prezent in vigoare o confera acestei instituții juridice.
In cazul cererii de suspendare a actului administrativ, indeplinirea conditiei prevenirii unei pagube iminente nu este dovedita si demonstrata prin simpla sustinere ca punerea in executare a actului respectiv conduce la producerea unui prejudiciu in patrimoniul reclamantului, intrucat astfel s-ar ajunge la concluzia ca aceasta cerinta este presupusa in majoritatea actelor administrative din aceasta categorie, ceea ce ar contravenii caracterului de exceptie al institutiei suspendarii actelor administrative in reglementarea Legii nr.554/2004.
Instanta de fond a retinut in mod corect si legal ca simpla afirmatie a reclamantei da o cariera de lignit reprezinta un proiect cu impact negativ major asupra mediului nu probeaza iminenta producerii pagubei in conditiile in care actul administrativ; se bucura de prezumtia de legalitate si de veridicitate iar suspendarea executarii acestuia constituie o situatie de exceptie care intervine cand legea o prevede in limitele si conditiile anume reglementate si pe cale de consecinta a respins cererea ca neintemeiata deoarece nu au fost indeplinite cumulativ cerintele prevazute de art.l-l, din Legea nr.554/2004.
La data de 27.06.2013, pârâta . SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând in principal admiterea excepției lipsei de obiect, iar pe fondul cauzei respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a învederat că această cariera de exploatare a lignitului Tismana I funcționează în cadrul Societății C. E. Oltenia S.A. Deciziile contestate, au fost emise pentru scoaterea definitivă din fondul forestier național a terenului în suprafață indicată în aceste înscrisuri, în vederea realizării obiectivului "Extinderea carierei de exploatare a lignitului Tismana I", precum și pentru defrișarea vegetației forestiere de pe aceste suprafețe, terenuri ce fac parte din perimetrul de exploatare al Carierei Tismana I aprobat prin H.G. nr. 1647/2008.
A mai arătat pârâta si ca potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În ceea ce privește condiția cazului "bine justificat”, lăsată de legiuitor la aprecierea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă, fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs. Practica judiciară a statuat că, cazul bine justificat implică existența unei puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a Înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu. Or, argumentele aduse de reclamantă, prin cererea dedusă judecății, sunt generice, abstracte și ipotetice, și nu justifică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ, este executoriu din oficiu, adică nu sunt în măsură să conducă la existența cazului bine justificat în speța de față, din următoarele considerente:
În primul rând nu este vorba de realizarea unei noi cariere de lignit, a unui nou proiect, așa cum se susține în mod greșit de reclamantă, în realitate, în cadrul perimetrului de exploatare, aprobat prin H.G. nr. 328/2004, se efectuează lucrări de extindere a Carierei Tismana I, pentru menținerea capacității de producție și exploatare a cărbunelui;
Deciziile contestate au fost emise pentru scoaterea definitivă din fondul forestier național a terenului în suprafață indicată în aceste înscrisuri, în vederea realizării obiectivului "Extinderea carierei de exploatare a lignitului Tismana I ", în baza unei întregi documentații, din care fac parte și Acordurile de mediu nr.GJ-17 din 19.11.2012; GJ-02 din 12.03.2010, emise de Agenția pentru Protecția Mediului Gorj. Acordul de mediu stabilește condițiile și, după caz, măsurile pentru protecția mediului, fiind actul prin care se impun intervenției propuse, condiții și măsuri generate de necesitatea protecției mediului înconjurător, în cadrul realizării unui proiect. Există acord de mediu pentru deciziile contestate, fiind menționat în fiecare decizie, astfel încât afirmațiile reclamantei cu privire la lipsa acestuia, sunt lipsite de veridicitate.
Așa cum se poate observa din prevederile art. 19 aliniatul (1) din Metodologia de stabilire a echivalenței valorice a terenurilor și de calcul al obligațiilor bănești pentru scoaterea definitivă sau ocuparea temporară a terenurilor din fondul forestier național, aprobat prin Ordinul nr. M.M.P. nr. 924/2011, autorizația de construcție, nu este prevăzută ca parte a documentației necesare emiterii aprobării de scoatere definitivă din fondul forestier național a unor suprafețe de teren.
Totuși, pentru o corectă apreciere a legalității desfășurării activității noastre, menționează ca deține Autorizația pentru executarea de lucrări nr. 81/1983, emisă de Consiliul Popular al Județului Gorj, (anexată prezentei), în scopul executării de Lucrări miniere pentru menținerea capacității de cărbune la Cariera Tismana I obținută la data începerii lucrărilor și valabilă pe întreaga durată de execuție a activității.
A mai arătat pârâta si ca dreptul de folosință a terenurilor necesare activităților miniere, din perimetrul de exploatare, se dobândește, conform art. 6 din Legea minelor nr. 85/2003, prin vânzarea-cumpărarea terenurilor, schimbul de terenuri, închirierea terenurilor etc. Or, în aceste condiții, în care în cadrul perimetrului de licență există mai mulți proprietari de terenuri, este imposibil a dobândi în același timp și de la toți deținătorii, toate suprafețele ce urmează a fi afectate.
Același aspect, al extinderii treptate a carierei de lignit, are și o explicație tehnică, întrucât ocuparea terenului prin scoaterea acestuia din fondul forestier, se realizează etapizat, pe porțiuni, pe măsura avansării fronturilor de lucru, în interiorul perimetrului de exploatare, delimitat prin coordonatele STEREO 70, în strictă conformitate cu tehnologia de lucru pentru carierele de lignit.
De asemenea a arătat ca publicul a fost informat cu privire la Deciziile contestate de reclamantă.
Deciziile contestate de reclamanta au fost emise în baza Metodologiei de stabilire a echivalenței valorice a terenurilor si de calcul al obligațiilor bănești pentru scoaterea definitivă sau ocuparea temporară a terenurilor din fondul forestier național, odată prin Ordinul nr. M.M.P. nr. 924/2011, prevederilor art. 19 și art. 35 din acest act normativ fiind respectate în totalitate.
În ce privește condiția pagubei iminente, reclamanta nu a dovedit că este îndeplinită, simpla contestare de către reclamantă a legalității actelor nefiind suficientă pentru a fi îndeplinită cerința prevăzută în art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, in cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral (…).
Din analiza dispozițiilor mai sus citate rezultă că pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ, este necesara întrunirea, în mod cumulativ, a celor două cerințe: „cazul bine justificat” și „prevenirea unei pagube iminente”, așa cum acestea sunt definite la art. 2 alin. 1 literele ș) și t) din Legea nr. 554/2004 republicată.
Potrivit art. 2 lit. t) din legea menționată, cazul bine justificat are în vedere acele „împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”, iar conform art. 2 lit. ș) din același act normativ, paguba iminentă constă în acel „prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 reprezintă transpunerea în dreptul național a prevederilor, cu valoare de principiu, cuprinse în Recomandarea R (89)8/13.09.1989 a Comitetului de miniștri al Consiliului Europei privind protecția judiciară provizorie în materie administrativă, potrivit cărora "în decizia privind acordarea protecției provizorii solicitantului, instanța trebuie să ia în considerare toți factorii relevanți și interesele. Măsurile de protecție provizorie pot fi îndeosebi acordate, dacă executarea actului administrativ este de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv."
Din analiza reglementării amintite rezultă că suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, instanța având numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Raportând raționamentul generic expus anterior la datele speței cu care instanța a fost învestită, Curtea reține faptul că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea cererii ca neîntemeiată, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea actelor administrative contestate.
Astfel, verificând sumar aparenta de legalitate a actelor contestate, Curtea constată că deciziile a căror suspendare se solicită au fost emise pe baza următoarelor acte depuse în copie și la dosarul cauzei: licenta de exploatare aprobata prin HG nr.1294/2007; anunțul pentru consultarea publica, acordurile de mediu GJ 18, 19 și 20 din 2011 și 22/2007 emise de APM Gorj (obiectiv in continuare), memoriul justificativ, ridicarea topografica, avizul favorabil al ocolului silvic Motru, acordul proprietarului, fisa tehnica de transmitere-defrișare inclusiv plata taxei de scoatere definitiva (acte depuse si la dosarul de fond).
Față de această situație, Curtea consideră asemenea primei instanțe că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, aspectele invocate de recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de suspendare nefiind unele de vădită nelegalitate, ci unele care impun o cercetare a fondului litigiului.
Astfel, aspectul referitor la necompetența pârâtei I. Rm. V., de a emite actele contestat, prin fracționarea nejustificată a suprafețelor, pentru a nu fi aplicate dispozițiile art. 40 lit. b din Legea 46/1998, nu poate fi stabilit printr-o analiză sumară a cauzei, ci are nevoie de administrarea de probe și de o analiză pe fond a acestora, existând o aparență de legalitate a actelor în condițiile în care sunt emise pe o suprafață mai mică de 1 ha fiecare, pentru care nu sunt aplicabile prevederile invocate de recurenta-reclamantă.
De asemenea, și pentru analiza motivului referitor la lipsa participării publicului la luarea deciziei, trebuie administrate probe și trebuie realizată o analiză pe fondul cauzei, în condițiile în care pârâta susține că a procedat la consultarea publicului și depune în acest sens adresele emise pentru realizarea procedurii în discuție.
Prin urmare, în acest stadiu procesual, susținerea recurentei-reclamante privind emiterea deciziei contestate în lipsa participării publicului, nu este de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității deciziei, întrucât pârâta susține că a procedat la o astfel de consultare și depune dovezi în acest sens, fiind de competența instanței de fond să analizeze dacă modul în care a procedat autoritatea pârâtă respectă sau nu dispozițiile Convenției ratificate prin Legea 86/2000 sau ale Legii 52/2003.
Curtea mai reține că în mod legal prima instanță a reținut că nu există îndoială serioasă cu privire la legalitatea deciziilor ce fac obiectul prezentei cauze întrucât Completul E. Oltenia detine licenta pentru exploatarea resurselor minerale de lignit in perimetrul Roșiuța I din anul 2007; acordurile de mediu menționate in decizii nu au fost anulate in contencios administrativ; iar in privința autorizației de construire nu sunt incidente dispozițiile art.3 alin.1 lit.e din Legea nr.50/1991, ci dispozițiile speciale cuprinse in HG nr.445/2009 care la art.2 lit.b lit. (i) specifica ca aprobarea de dezvoltare reprezentata de decizia autorității sau autorităților competente, dă dreptul titularului proiectului să realizeze proiectul; aceasta se concretizează în: (i) autorizația de construire, pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 1 (proiectul paratului încadrându-se la pct.19 din Anexa 1).
În ceea ce privește respectarea dispozițiilor HG nr. 445/2009 privind evaluarea impactului asupra mediului și nelegalitatea acordului de mediu, acestea sunt tot aspecte a căror aparență de temeinicie nu poate fi stabilită print-o analiză sumară a cauzei, ci au nevoie de aprecieri de fond, ce nu se pot realiza în cadrul procedurii suspendării executării unui act administrativ.
În continuare, Curtea constată cel puțin formal, fără a analiza pe fond în integralitate susținerile recurentei-reclamantei faptul că în primul rând nu este vorba de realizarea unei noi cariere de lignit, a unui nou proiect, așa cum se susține de către recurenta-reclamantă, ci, astfel cum rezultă din conținutul actelor a căror suspendare s-a solicitat, în cadrul perimetrului de exploatare, aprobat prin H.G. nr. 328/2004, urmează a se efectua lucrări de extindere a Carierei Roșiuța și a haldei de steril Valea Știucani – Cariera Roșiuța, pentru menținerea capacității de producție și exploatare a cărbunelui;
Deciziile contestate au fost emise pentru scoaterea definitivă din fondul forestier național a terenului în suprafață indicată în aceste înscrisuri, în vederea realizării obiectivului "Extinderea carierei de exploatare a lignitului Roșiuța" și "Extinderea haldei de steril Valea Știucani – Cariera Roșiuța", în baza unei întregi documentații, din care fac parte și Acordurile de mediu nr. GJ 18, 19 și 20 din 2011 și 22/2007, emise de Agenția pentru Protecția Mediului Gorj.
Acordul de mediu stabilește condițiile și, după caz, măsurile pentru protecția mediului, fiind actul prin care se impun intervenției propuse, condiții și măsuri generate de necesitatea protecției mediului înconjurător, în cadrul realizării unui proiect. Există acord de mediu pentru deciziile contestate, fiind menționat în fiecare decizie, astfel încât afirmațiile reclamantei cu privire la lipsa acestuia, sunt lipsite de veridicitate.
Totodată, din analiza formală a acestor acorduri atașate dosarului de fond Curtea constată că acestea au vizat inclusiv obiectivul defrișărilor, respectiv extinderea carierei de exploatare a lignitului, iar nu exclusiv pentru scoaterea definitivă a terenurilor din fondul forestier național.
Mai mult, din analiza prevederilor art. 19 aliniatul (1) din Metodologia de stabilire a echivalenței valorice a terenurilor și de calcul al obligațiilor bănești pentru scoaterea definitivă sau ocuparea temporară a terenurilor din fondul forestier național, aprobat prin Ordinul nr. M.M.P. nr. 924/2011, ar rezulta că autorizația de construcție nu este prevăzută ca parte a documentației necesare emiterii aprobării de scoatere definitivă din fondul forestier național a unor suprafețe de teren.
În plus, Curtea reține că simpla susținere a recurentei-reclamante că intimatele-pârâte au eludat competența prevăzută de Codul Silvic în privința emiterii unor astfel de decizii de scoatere a terenurilor în cauză din fondul forestier național, prin fragmentarea artificială a acestora la suprafețe inferioarei limitei de 1 ha, astfel încât să fie conferită competența autorităților locale, iar nu centrale, nu este fondată având în vedere, cel puțin formal, că nu există indicii concrete de fapt din care rezulte o astfel de intenție, terenurile care au făcut obiectul acestor acte administrative fiind dobândite succesiv-în această configurație- de către beneficiarul acestor acte administrative, prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu proprietari distincți, nefiind dovedită o dobândire unitară a acestor suprafețe urmată de fragmentarea ulterioară a acesteia în mod artificial pentru eludarea aplicării art. 40 lit. b din Legea 46/1998.
În ce privește privește conditia pagubei iminente, aceasta reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Din această perspectivă, Curtea constată că recurenta-reclamantă nu a administrat niciun fel de proba de natura sa formeze convingerea instantei in sensul iminentei unei pagube materiale greu sau imposibil de inlaturat ulterior astfel incat sa se circumscrie caracterului de exceptie al suspendarii executarii actului administrativ, conform regimului juridic pe care legea in prezent in vigoare îl confera acestei instituții juridice.
Totodată, se constată că în cazul cererii de suspendare a actului administrativ, indeplinirea conditiei prevenirii unei pagube iminente nu este dovedita si demonstrata prin simpla susținere în sensul că ca punerea in executare a actului respectiv conduce la producerea unui prejudiciu, intrucat astfel s-ar ajunge la concluzia ca aceasta cerinta este presupusa in majoritatea actelor administrative din aceasta categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de exceptie al institutiei suspendarii actelor administrative in reglementarea Legii nr.554/2004.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că instanta de fond a retinut in mod legal ca simpla susținere a reclamantei în sensul că o cariera de lignit reprezintă un proiect cu impact negativ major asupra mediului nu probeaza iminenta producerii pagubei in conditiile in care actul administrativ; se bucura de prezumtia de legalitate si de veridicitate, iar suspendarea executarii acestuia constituie o situatie de exceptie care intervine cand legea o prevede, in limitele și conditiite anume reglementate si pe cale de consecinta a respins cererea ca neintemeiata deoarece nu au fost indeplinite cumulativ cerintele prevazute de art.l-l, din Legea nr.554/2004.
Prin urmare, Curtea apreciază că în mod întemeiat și cu aplicarea corectă a dispozițiilor de drept material, instanța de fond a reținut neîndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. 1 din legea 554/2004, iar soluția pronunțată prin sentința recurată corespunde considerentelor de fapt și de drept rezultate din stabilirea situației de fapt rezultată din administrarea probelor la prima instanță, existând conexiune logică între considerente și dispozitiv, nefiind fondat nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C.proc.civ. astfel că, văzând și dispozițiile art. 496 alin. 1 din codul de procedură civilă și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de Asociația B. România ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă Asociația B. România, împotriva sentinței civile cu nr. 622/17.02.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul cu nr._, în contradictoriu intimații pârâți I.T.R.S.V. Râmnicu V. și S.C. C. E. Oltenia S.A., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8.08.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. D. L. E. F. B. C.
GREFIER,
R. O.
Red. L.E.F.
Tehnored. R.O./5 ex./
Tribunalul Ilfov – judecător de fond: A. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 7909/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6672/2014.... → |
|---|
