Anulare act administrativ. Decizia nr. 6287/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6287/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 4772/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6287
Ședința publică de la 11.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. I.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant R. G. împotriva sentinței civile nr. 75/17.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ și I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant R. G. reprezentat de avocat B. S. G. cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei și intimații-pârâți M. Administrației și Internelor și I. T. al Poliției de Frontieră G. reprezentați de consilier juridic Kutnik C. cu delegație depusă la dosar și intimatul-pârât I. G. al Poliției de Frontieră reprezentat de consilier juridic A. P. cu delegație depusă la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită; intimatul-pârât I. G. al Poliției de Frontieră a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne și pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimaților-pârâți, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, arătând că persoana care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ poate chema în judecată autoritatea publică emitentă a actului atacat. În situația de față, actul administrativ atacat este emis de șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră G. care potrivit art. 12 alin. 2 din OUG nr. 104/2001, în forma în vigoare era unitate teritorială cu personalitate juridică din subordinea IGPF. Mai arată că I. Județean al Poliției de Frontieră G. a fost desființat prin Legea nr. 280/2011, structura care a preluat drepturile și obligațiile acestei unități fiind I. T. al Poliției de Frontieră G., care are personalitate juridică.
Reprezentanta intimatului-pârât I. G. al Poliției de Frontieră, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, ca neîntemeiată. Pe fondul recursului solicită admiterea lui, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului-pârât MAI, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Reprezentanta intimatului-pârât I. G. al Poliției de Frontieră, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 13.06.2012 reclamantul R. G. a chemat în judecată pârâții M. Administrației și Internelor (MAI), I. G. al Poliției de Frontieră (IGPFR) și I. T. al Poliției de Frontieră G. (ITPF) pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea dispoziției nr._/2011, reintegrarea reclamantului pe postul ocupat anterior sau pe un post similar, plata retroactivă a drepturilor bănești cuvenite de la data încetării raporturilor de serviciu la data reintegrării efective.
Prin sentința civilă nr.4879/2012 Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G..
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul G. a pronunțat Sentința civila nr. 75/17.07.2013 prin care a dispus: respingerea acțiunii formulată de reclamantul R. G., în contradictoriu cu M. Administrației și Internelor, I. G. al Poliției de Frontieră și I. T. al Poliției de Frontieră G..
Pentru a hotărî astfel, instanta a reținut, în esență, următoarele:
Prin dispoziția șefului Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră G. cu nr.970.292/2011 s-a comunicat reclamantului desființarea unor posturi de natura celui ocupat și imposibilitatea încadrării unei funcții similare în aceeași unitate.
Cu adresa nr._/2011 M.A.I. a comunicat că pentru funcțiile de execuție se va organiza examen constând în probă scrisă pentru polițiștii afectați de reorganizare și care au ocupat posturi de natura celor desființate.
În aplicarea OMAI nr.600/2005 s-a organizat examen de departajare, în urma căruia, potrivit rezultatelor, reclamantul a participat pe postul SPF Ture serviciu și a fost declarat respins.
Rezultă din dovezi că reclamantului i s-au comunicat motivele punerii la dispoziție în vederea participării la examen la 07.07.2011, sub semnătură, că s-au comunicat dispoziția privind organizarea examenului pentru ocuparea a 122 posturi agent de poliție, 7 posturi de ofițer etc., că acesta s-a înscris la examen și că examinarea a constat în teste grilă, cu publicarea corespunzătoare a tematicii și bibliografiei.
Faptul că reclamantul are îndoieli cu privire la participanții la examen și că unii dintre lucrători au avut posibilitatea de a-și menține funcția ocupată printr-un transfer provizoriu nu îndreptățește susținerea că procedura de reorganizare a fost incorectă câtă vreme s-au respectat întocmai procedurile legale.
Potrivit anunțului, rezultatele examinării se notează în termen de 24 ore de la finalizarea examenului, iar depunerea contestațiilor se face în 24 ore de la afișarea rezultatelor, astfel că nu este justificată susținerea reclamantului că nu i s-ar fi permis contestarea în termen.
Cât privește comunicarea posturilor vacante disponibile în structuri similare, Tribunalul a constatat că reclamantului i s-a adus la cunoștință măsura desființării unor posturi de natura celui ocupat și inexistența unei funcții similare în aceeași unitate ori în alte unități.
În consecință, deși susține că nu ar fi fost informat corespunzător asupra altor funcții vacante și că examinarea a fost inechitabilă, reclamantul nu a dovedit atari împrejurări, considerente pentru care, constatând acțiunea nefondată, în baza dispozițiilor Legii nr.360/2002 Tribunalul a respins actiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul-reclamant R. G., prin 2 cereri succesive, solicitând, in temeiul art.312 pct.2 si 3 coroborat cu art.304 ind.9 pct.6, 7, din cod.proc.civila, raportat la dispozițiile art. 261 pct 5 c.p.c. si art. 105 alin.2 c.p.c., admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, pentru următoarele considerente:
Principala critica adusa sentinței recurate se refera la faptul ca instanța de fond nu motivează respingerea capetelor de cerere formulate in contestație, contrar dispozițiilor art. 261 pct.5 Cod.proc. civila fiind aplicabila, in opinia recurentului, sancțiunea prevăzuta la art.105 alin.2 cod.proc.civila, respectiv nulitatea Sentinței recurate.
In ceea ce privește principalele motive ale acțiunii, instanța de fond a inteles sa nu faca nicio interpretare personala raportata la speța dedusa judecații, rezumandu-se doar la redarea conținutului intampinarii depuse de către intimata.
Instanța nu a motivat respingerea capetelor de cerere prin care se solicita constatarea incalcarilor ce s-au adus normelor de desfășurare a examentului de către comisia de examen.
In situația in nu se va retine acest motiv de casare, recurentul a solicitat admiterea recursului formulat, desființarea in totalitate a Sentinței recurate si pe fond admiterea acțiunii formulate cu consecința anularii Dispoziției nr._/2011, emisa cu incalcarea art.99-100 din Legea 188/1999, reincadrarea reclamantului pe postul deținut anterior sau pe un post similar si plata retroactiva a drepturilor bănești cuvenite de la data incetarii raporturilor de serviciu la data reintegrării efective.
A considerat recurentul ca, din inscrisurile depuse la dosar si probele administrate in cauza, a făcut dovada pe deplin ca procedura de examen a fost in mod grav incalcata de către comisia de examen.
M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR si I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ au formulat fiecare intimpinare, prin care au invocat, in primul rind, excepția lipsei calității procesuale pasive, si, in subsidiar, respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Principala critica adusa sentinței recurate de către recurent se refera la faptul ca, în opinia acestuia, instanța de fond nu ar fi motivat respingerea capetelor de cerere formulate in contestație.
Curtea reține că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art.261 cod procedură civilă 1865, are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii a situației de fapt, expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Contrar susținerilor recurentului, Curtea constată că judecătorul fondului a analizat efectiv apărările și susținerile părților, examinând chestiunile de fapt și de drept.
Astfel, prin sentința recurată s-a analizat legalitatea examenului de departajare, constatându-se respectarea procedurilor legale în organizarea acestuia.
Cât privește critica formulată în subsidiar, potrivit căreia, din inscrisurile depuse la dosar si probele administrate in cauza, recurentul ar fi făcut dovada ca procedura de examen a fost in mod grav incalcata de către comisia de examen, Curtea constată, de asemenea, că este nefondată.
Astfel, intimatul pârât a respectat dispozițiile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, ”în cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică”, examenul a fost organizat cu respectarea procedurilor legale, iar, la examenul de departajare organizat, recurentul reclamant a fost declarat ”respins”.
Pentru aceste considerente, reținând, în principal, reducerea efectivă și reală a numărului de posturi, precum și nepromovarea de către recurentul- reclamant a concursului organizat pentru departajare, Curtea va reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimații pârâți prin întâmpinare, Curtea constată că nu o poate analiza, în condițiile în care aceștia nu au formulat recurs împotriva sentinței.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin.1 teza a II-a C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant R. G. împotriva sentinței civile nr. 75/17.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ și I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. S. V. R. M.
GREFIER
S. I.
Red. IF/2 ex.
Jud. fond B. M. M. – Tribunalul G.
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4385/2014.... → |
|---|
