Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 5574/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5574/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 1534/122/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5574
Ședința publică de la 27.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. I.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât C. L. AL MUNICIPIULUI G. împotriva sentinței civile nr. 596/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă INSTITUȚIA P. G. prin PREFECT.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.06.2014, pronunțând următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 596/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. _ s-a admis acțiunea formulată de Instituția P. G. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului G.. S-a anulat hotărârea nr. 220/30.05.2013 adoptată de C. L. al municipiului G..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. L. al municipiului G..
În motivare, a arătat recurentul, în esență, că au fost încălcate normele de drept material, instanța interpretând greșit legea în ceea ce privește aplicabilitatea transparenței decizionale prevăzută de Legea nr.52/2003 neținându-se cont de faptul că hotărârea contestată nu este un act administrativ normativ. Or, Legea nr.52/2003 se referă strict la procedura de publicitate a actelor administrative normative.
În cererea de chemare în judecată nu se precizează concret normele de drept ce au fost nesocotite, actul administrativ fiind în conformitate cu ierarhia normelor juridice existente, fără ca acest lucru să îngrădească dreptul administrației publice locale de apreciere asupra oportunității actelor adoptate și libertății de a decide care este soluția susceptibilă a răspunde cel mai bine nevoilor sale.
Se apreciază că este greșită invocarea art. 861 alin.3 din Codul civil ce prevede că bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosință și pot fi concesionate ori închiriate, însă textul de lege face o referire generică la bunurile proprietate publică ce pot avea apartenență la domeniul public sau în cazul nostru la domeniul privat al unității administrativ teritoriale.
De asemenea, în mod corect, ca temei de drept al hotărârii contestate au fost invocate prevederile art.14 și 15 din Legea nr.213/1998 privind bunurile proprietate publică ce prevăd că închirierea bunurilor proprietate publică a unităților administrativ teritoriale se aprobă prin hotărâre a consiliului local, concesionarea sau închirierea acestora se face prin licitație publică, procedura legală urmând a fi respectată indiferent că ar fi vorba de bunuri din domeniul public sau domeniul privat al unităților administrativ teritoriale.
Reclamanta încalcă limitele controlului de legalitate prevăzute de lege, invocând motive care în cel mai rău caz pot duce eventual la modificarea actului administrativ în sensul înlocuirii dispozițiilor legale greșit menționate în preambul, pentru că atâta timp cât, pe fond, există temei legal atât în Legea nr .215/2001, cât și în noul cod civil pentru închirierea prin licitație publică a bunurilor private aparținând unităților administrativ teritoriale, hotărârea în cauză nu poate fi ilegală pentru a fi anulată în întregime.
Nu se menționează în hotărâre data și ora la care se va desfășura licitația, stabilirea acestor aspecte fiind atributul executivului, urmând a fi stabilite ulterior și date publicității printr-un anunț și în niciun caz C. local.
Suprafața și amplasamentul terenului ce urmează a fi închiriat rezultă din referatul de specialitate, caietul de sarcini și din celelalte înscrisuri ce fac parte integrantă din hotărâre, iar modelul de contract nu trebuia supus aprobării deliberativului, întrucât acesta reprezintă acordul de voință al părților, calitate de locator având Municipiul G. și nu C. local, mai mult nu există un act normativ care să prevadă obligativitatea aprobării contractului de către C. local.
Dacă în cazul concesiunilor există acte normative în vigoare care reglementează procedura și modul de stabilire a valorii redevenței (stabilită prin studiu de oportunitate întocmit de către un evaluator autorizat și aprobat de către C. local) în această situație punctul de pornire al licitației este un tarif stabilit tot de către C. local pentru anul 2013.
Arată recurentul că, fără a se angaja o cheltuială suplimentară și inutilă, prin caietul de sarcini s-a stabilit ca prețul de pornire al licitației este de 0,17 lei/mp. fără TVA, raportându-se la HCLM nr.264/2012 ce stabilește taxele pentru utilizarea domeniului public și domeniului privat al Municipiului G. pentru anul 2013, pentru care reclamanta a acordat aviz de legalitate.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.596CAF/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul G., respingerea acțiunii și, pe cale de consecință, menținerea actului administrativ ca fiind temeinic și legal.
În drept, au fost invocate prevederile art. 483-502 și 488, alin.(l), pct.8, art.223, alin.3 din Codul de procedură civilă, Noul Cod civil, Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată și actualizată, Legea nr.52/2003, actualizată.
Analizând sentința prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Într-adevăr, hotărârea Consiliului L. al mun. G., nr. 220/30.05.2013, ce vizează închirierea prin licitație publică a unui teren aparținând domeniului său privat nu este supusă rigorilor Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, deoarece, conform art. 7 alin. 1 numai în cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administrației publice are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune în site-ul propriu, să-l afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, și să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz.
Or, actul normativ este, potrivit art. 3 lit a din aceeași lege ”actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală”, caracteristică ce nu poate fi atribuită hotărârii în speță care se referă la un bun singular, o anumită suprafață de teren pe care dorește să o închirieze.
Însă, în pofida acestui aspect, Curtea consideră că hotărârea Consiliului L. a fost corect anulată de către instanța de fond, deoarece, pentru a se asigura transparența decizională în luarea oricăror măsuri de punere în valoare a patrimoniului privat al unităților administrativ teritoriale, este necesar ca autoritățile locale să procedeze la adoptarea unui Regulament, general aplicabil oricărei suprafețe de teren din domeniul privat și în cuprinsul căruia să se regăsească toate elementele din caietul de sarcini, pentru a fi înlăturate orice îndoieli și dublii de legalitate, pentru a se asigura aplicarea uniformă și fără preferințe, mascate sub invocarea oportunității, a legii pentru orice persoană interesată.
Se justifică, așadar, sub acest aspect, criticile reclamantului privitoare la inexistența unor justificări obiective pentru prețul de pornire, pasul de licitație, prețul documentației, taxa de participare și garanția de participare din cuprinsul caietului de sarcini.
Pentru aceste considerente, neconstatând incidența art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât C. L. AL MUNICIPIULUI G., cu sediul în G., .-51, jud. G. împotriva sentinței civile nr.596/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă INSTITUȚIA P. G. prin PREFECT, cu sediul în G., ., având CUI nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. S. V. R. M.
GREFIER
S. I.
Red. RV/4 ex./14.07.2014
Jud. fond U. M. Z. - Tribunalul G.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3186/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 6287/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
