Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3149/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 3149/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 679/87/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.3149

Ședința publică din data de 14.04.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – V. H.

JUDECĂTOR – O. D. P.

JUDECĂTOR – B. C.

GREFIER – C. A.

Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta –pârâtă U. S. Haret București – Facultatea de D. și Administrație Publică și recurentul pârât chemat în garanție M. Educației Naționale împotriva Sentinței Civile nr. 636 din data de 10.07.203 pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata –reclamantă R. S. F., având ca obiect „obligare emitere act administrativ ”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință, se prezintă intimata reclamantă prin apărător, avocat Ș. M. care depune la dosar împuternicire avocațială . nr._/2014 emisă de Baroul Teleorman, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 23.07.2013, prin serviciul registratură, U. S. Haret a depus întâmpinare atașând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și înscrisuri și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la data de 12.12.2013, prin serviciul registratură, M. Educației Naționale a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de 08.04.2014, prin serviciul registratură, intimata reclamantă a depus întâmpinare, după care:

Curtea comunică apărătorului intimatei reclamante întâmpinarea depusă de U. S. Haret și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Intimata reclamantă prin apărător, solicită instanței respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că sentința civilă recurată este legală și întemeiată.

Solicită instanței să aibă în vedere apărările formulate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar și precizează că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

Curtea, fiind solicitată judecarea cauzei în lipsă de către recurentele pârâte, reține cauza spre soluționarea recursurilor.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului din prezenta cauză, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 639 din data de 10.07.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta R. S. F. în contradictoriu cu pârâtele U. S. Haret – Facultatea de D. și Administrație Publică București și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (fost M. Educației, Cercetării și Inovației) și chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

A obligat pârâtul M. Educației Naționale de a pune la dispoziția Universității „S. Haret”, tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamantei a actului de studii și de a-i recunoaște titlul de licențiat în drept sub sancțiunea unor penalități de 500 lei/zi de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației.

A obligat pârâta U. „S. Haret” să elibereze reclamantei diploma de licență conform adeverinței nr.3977/09.07.2009 și suplimentul de diplomă (foaie matricolă) și să-i returneze originalul diplomei de bacalaureat depus la dosarul de înscriere sub sancțiunea unor penalități de 500 lei/zi de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:

La data de 30.01.2013, prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta R. S. F. în temeiul art. 1 si următoarele din Legea nr. 554/2004 a chemat în judecată pe pârâții: U. S. HARET - Facultatea de D. și Administrație Publică București și M. Educației Naționale, și în contradictoriu cu aceștia, a solicitat instanței:

1) - să oblige pârâtul M. Educației și Cercetării și Inovării București să desemneze unitatea de specialitate producătoare, de a pune la dispoziție Universității S. HARET tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamantei a actelor de studii, de a i se recunoaște titlul de licențiat în drept, certificat prin adeverința de studii nr. 3977/09.07._, emisă de M. Educației și Cercetării și Inovării București și de a viza recunoașterea și echivalarea actelor de studii în vederea utilizării acestora, sub sancțiunea unor penalități de 500 lei/zi de întârziere, începând cu a 10- a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației;

2)- să oblige pârâta U. S. HARET să-i elibereze diploma de licență, conform adeverinței de studii emise și suplimentul la diplomă (foaie matricolă) și să-i înapoieze originalul diplomei de bacalaureat depuse la dosarul de înscriere, sub sancțiunea unor penalități de 500 lei / zi de întârziere începând cu a 10 a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației.

În susținerea cererii formulate, a motivat:

Este absolventă a ciclului I de studii universitare de licența sistem Bologna - a Universității S. Haret București, Facultatea de D. si Administrație Publica București, Specializarea D., forma de învățământ ID, perioada 2005-2009, 240 credite ECTS, si a promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009, așa cum rezultă din adeverința 3977/09.07.2009, valabilă până la eliberarea diplomei.

A făcut numeroase demersuri în vederea eliberării actelor, fără nici un rezultat.

În anul 2005 s-a înscris in anul I de studii și în același an a fost emis Ordinulu Ministrului Educației nr. 3545/2005, care în art. 9 prevede că "formele de învățământ FR (frecvența redusă) sau ID (învățământ distanță) se organizează numai de către universitățile care organizează cursuri de zi in domeniile respective" .

Facultatea de D. și Administrație Publică a fost acreditată și are cursuri de zi, așa încât în mod legal a organizat și cursuri ID.

În art. 4 din Ordinul Ministrului Educației nr. 3545/2005 se arată că „admiterea se organizează numai in instituțiile de învățământ superior care au în structura domeniilor de studiu prevazute de HG 88/2005, specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie".

Legea nr. 84/1005 (legea învățământului), în art. 60 alin. 1, prevede că „activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță; formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi".

Așadar, cele 2 condiții prevăzute de actele normative în vigoare, ca desfășurarea formei de învățământ ID sa fie una legală, sunt: 1- specializarea respectivă sa fie acreditată/ autorizată provizoriu de funcționare ; 2- să deruleze forma de învățământ ZI.

Art. 40 din OUG 75/2005 (Monitorul Oficial nr. 642/20.07.2005) prevede că „toate instituțiile și unitățile de învățământ public care funcționează la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgent sunt considerate acreditate și se supun procedurilor de evaluare periodic ,din 5 in 5 ani".

În Legea 87/2006 de aprobare a OUG 75/2005 se arată, la art. 29 alin 3, că „în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program de studii din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă".

Legiuitorul a avut în vedere că evaluarea și acreditarea se face doar la nivelul programelor de studii care duc la o calificare universitară distincta, nicidecum la nivelul formelor de învățământ.

Legea prevede că se acreditează și se evaluează programe de studii și nu forme de învățământ, acestea nefiind decât modalități de desfășurare a programelor de studii care evident, sunt supuse evaluării si acreditării.

Având în vedere că a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, în cauză nu sunt incidente dispozițiile OG 10/2009 .

Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OG 10/2009 la data intrării în vigoare 23.08.2009 – U. S. Haret, înființată prin Legea 443/2002 și-a încetat școlarizarea pentru specializările autorizate sau acreditate provizoriu pentru forma de învățământ la distanță.

Art. 3 alin. 1 din OG nr. 10/2009 oferă posibilitatea „studenților [...] de a continua studiile la specializări autorizate provizoriu sau acreditate...” ,per a contrario, absolvenților nu le este aplicabil acest text întrucât calitate acestora de studenți a încetat la data promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2009.

OG 10/2009 a fost abrogată prin Legea 1/2011, însă prin dispozițiile art. 361 din Legea 1/2011 au fost conservate prevederile art. 3 din OG 10/2009.

Potrivit art. 361 alin. 4 din legea 1/2011 la data intrării în vigoare a acestui act normativ încetează procesul didactic la toate specializările și programele de studii care nu au fost autorizate provizoriu sau acreditate, fiind vizate, așadar, specializări din facultăți care la data intrării în vigoare a Legii 1/2011 erau în curs de desfășurare a activității didactice, nu și cele care își încetaseră activitatea anterior - cazul Universității S. Haret (art. 1 alin. 1 din OG 10/2009).

Dispozițiile art. 361 alin. 4 nu pot avea caracterul de norme tranzitorii pentru situația dedusă judecații, nefiind aplicabile.

Pe cale de consecință, adeverința 3977/09.07.2009 care atestă calitatea de absolventă a Facultății de D. și Administrație Publică București - Specializarea D., este un act valabil, care o îndreptățește la eliberare diplomei de licență.

Aceste raționamente sunt confirmate prin Decizia nr. 2376/6.05.2010 a Înaltei Curți de Casație si Justiție și prin adresa - răspuns cu nr._/2011 emisă de M. Justiției și comunicată instanței supreme pentru lămurirea situațiilor apărute în cadrul structurii unor instanțe de judecată.

A concluzionat că fiind absolventă a Facultății de D. si Administrație Publică București,- Specializarea D., forma de învățământ ID, situație ce rezultă din promovarea examenului de licență din sesiunea iulie 2009, fapt probat cu adeverința depusa la dosar, refuzul Ministerului Educației Cercetării și Invâțâmântului de a pune la dispoziția Universității S. Haret tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea sa a actelor de studii, cât și neîndeplinirea obligațiilor ce îi revin Universității - cele privitoare la eliberarea diplomei de licență și restituirea în original a diplomei de bacalaureat, sunt total nejustificate.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 si următoarele din Legea nr.554/2004.

În dovedirea cererii formulate a anexat dovezile îndeplinirii procedurii prealabile și înscrisuri.

Pârâta U. "S. HARET",, în temeiul dispozițiilor art.115 Cod proc.civ. si art.60 următoarele Cod proc.civ.a formulat întâmpinare si cerere de chemare in garanție, prin care a solicitat instantei să constatate ca și-a îndeplinit obligațiile legale fata de reclamantă, in sensul că, după finalizarea completă a studiilor si susținerea examenului de licența, la cererea acesteia, a eliberat adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisa sub nr. 1405/ 21.05.2009 si cu prevederile art. 20 si art. 38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007.

MECTS este cel care in calitatea sa de autoritate publica, gestionează materialele si tipizatele cu regim special necesare pentru a elibera diploma si suplimentul la diploma solicitate de către reclamant

Pentru a avea posibilitatea eliberării diplomelor de licența a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului in sensul in care a comunicat necesarul de formulare tipizat pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, in vederea aprobării acestora si spre a emit mai departe comanda de tipărire la ..

Tot in vederea depășirii acestei situații, a informat si Romdidac SA-Compania de material didactic desemnata de MECT, aducandu-le la cunostiinta că solicită tipărirea unor formulare tipizate, insă Romdidac SA prin mai multe adrese, le-a comunicat, ca nu poate sa tipărească si sa livreze formularele cu regim special decât cu aprobarea scrisa a MECTS-Directia Generala Juridica si Control.

MECTS sau Agenția R. de Asigurarea Calității in Învățământul Superior (ARACIS înființata in baza O.U.G. nr.75/2005), nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrativa care să conducă la concluzia ca universitatea a acționat in afara cadrului legal, in condițiile in care Ministerului Educației, i se recunostea prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a "propune încetarea activității de invatamant si desființarea prin lege a universității".

A concluzionat că nu s-a opus niciodată soluționării cererii reclamantei, întrucât dreptul de a a-i emite diploma de licența este un drept dobândit de aceasta prin promovare examenului de licența, legal organizat, a depus toate diligentele pentru realizarea cu celeritate a acest deziderat, singurul impediment constând in opoziția susținuta a MECTS de a aviza tipărirea formularelor cu regim special .necesare

În temeiul art.60-63 C.proc.civ.,art.18 coroborat cu art.28 alin. 1 din Legea nr.554/2004, a formulat cerere de chemare in garanție a Ministerului Educatiei.Cercetarii, Tineretului si Sportului și a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in diploma de Licența si suplimentul la diploma pentru reclamanta, sub sancțiunea prevăzuta de art.24 alin.2 din Legea 554/2004, in cuantum de 50 lei/zi intarziere, incepand cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabila a hotărârii, de asemenea sa fie obligat chematul in garanție MECTS (MEN) la plata tuturor sumelor solicitate, cu orice titlu, către reclamanta.

Asupra admiterii cererii de chemare in garanție s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție in Dosar nr._, in Dosar nr._, in Dosar nr. 1283/44/20" Dosar nr._, Dosar nr._ ,Dosar nr._ si in Dosar nr._, Dosar nr._ ,Dosar nr._/2/2010, Dosar nr._, Dosar_ in sensul admiterii cererii de chemare in garanție a MECTS-irevocabil.

Întrucat in mod constant s-a statuat in jurisprudenta I.C.C.J.-Sectia de C. Administrative si Fiscal, in litigii de aceeași natura, ca MECTS are obligația legala de a aproba tiparirea formularelor tipizate constand in diplomele de licența si suplimentele la diploma si pentru respectarea principiului coerentei si unității jurisprudentei consacrat ca atare in practica Curții Europene Drepturilor Omului, a solicitat obligarea MECTS sa aprobe tipărirea formularelor destinate actelor studii.

În drept, și-a întemeiat cererea în baza textelor de lege menționate, art.60-63 C.proc.civ., art.18 din Legea nr.554/2004 coroborate cu art.28 alin.1 din Leg nr.554/2004.

A solicitat obligarea la cheltuieli judecata pe cale separata.

În dovedirea cererii formulate a solicitat proba cu inscrisuri .

Pârâtul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calitații procesuale active a reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.

În susținerea excepției invocate, a motivat:

În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr._/2007, pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învațământ superior, instituțiile de învațamânt superior de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii pot gestiona și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

În conformitate cu prevederile acestui ordin formularele actelor de studii se achiziționeaza de la unitate de specialitate pe baza comenzilor transmise anterior acesteia de către delegația instituțiilor de învațamânt superior acreditate.

Rectorul instituției de învațamânt superior este responsabil pentru organizarea și desfașurarea activitații de gestionare completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.

Pe fondul cauzei, a motivat:

Reclamanta a absolvit la U. „S. Haret", Facultatea de D. si Administrație Publica la forma de învățământ „la distanță".

Din adresele Agenției Române de asigurare a Calității în învățământul Superior (ARACIS) reiese că specializarea urmata de reclamanți la forma de învățământ ID nu a fost niciodată autorizată provizoriu/acreditată.

Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, H.G. nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; or aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către instituția de învățământ pe care au absolvit-o reclamanții

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.

Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Prin urmare o instituție nu are dreptul să înscrie „studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

Din economia textului de lege menționat mai sus - art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu, respectiva procedura de autorizare de funcționare provizorie.

La art.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității "S. Haret" din București, se statuează:

„După . prezentei legi în structura Universității "S. Haret" din București, vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."

Chiar în legea de înființare a acestei instituții de învățământ superior se menționează faptul că în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii”.

Legea nr. 84/1995, la art.103, alin. 2 prevede: "Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".

Nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distantă (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptului de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.

Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID si FR dacă universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.

Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Ulterior procedurii descrise mai sus, specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.

În acest sens a decis și înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.4726/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr._ .

În cazul Universității „S. Haret" din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 88/1993, a OUG. nr. 75/2005. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.

Potrivit art. 60 alin.l din Legea învățământului nr. 84/1995 „ activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi".

Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi.

Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționtă de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.

In speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamantă, pârâta USH era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID. Având în vedere că reclamanta nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățită să obțină diploma de licență.

În măsura în care USH nu era acreditată/autorizată provizoriu pentru specializarea urmată de reclamantă, la forma de învățământ ID, iar la momentul încheierii contractului cu reclamanta nu îi putea elibera acesteia în mod valabil o diplomă de licență producătoare de efecte juridice, recunoscută de MECTS, această posibilitate legală nu există nici în prezent iar MECTS nu poate fi obligat să aprobe eliberarea unor tipizate de diplome de licență pentru absolvenții care nu au urmat cursurile în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Parata U. S. Haret știa că este obligatorie parcurgerea procedurii de autorizare provizorie/acreditare și pentru formele de învățământ ID și FR, fapt care rezultă și din adresele ARACIS prin care au fost informați cu privire la situația unor specializări la aceste forme de învățământ.

Solicitarea reclamantei ca în contradictoriu cu MECTS să îi fie eliberată diploma de licență pentru studiile desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului „Quod nullum est, nullum producit efectum", studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.

Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MECTS, dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.

Atât persoana care dorește să urmeze o formă de învățământ, cât și persoana care asigură desfășurarea procesului de învățământ își asumă propriile decizii. Este în responsabilitatea fiecărei persoane juridice care asigură proces de învățământ să respecte procedura legală.

Nu se poate imputa altor subiecți de drept conduita instituțiilor de învățământ superior sau a persoanelor care s-au înscris și au urmat anumite forme de învățământ.

Toți candidații care și-au depus dosarele aveau vârsta majoratului, aveau discernământ, aveau capacitate deplină de exercițiu, și-au ales singuri specializările pentru care au optat. Faptul că acești candidați nu au verificat suficient specializările și formele de învățământ la care și-au depus dosarele nu poate fi imputat MECTS. In nici un caz neglijența nu poate fi similară bunei credințe, așa cum încearcă să insinueze reclamanții.

Ținând cont de principiile „nemo censetur ignorare legem"/„Ignorantia juris non excusat", nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept. Nici un candidat la momentul înscrierii nu întreabă sau nu obține vreun acord de la M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru a-și exercita voința.

În speță nu este vorba despre cumpărarea unui serviciu oarecare, ci de achiziționarea unui serviciu de interes public, respectiv urmarea unei forme de învățământ care trebuie să respecte toate rigorile prevăzute de lege pentru ca procesul de învățământ să asigure cetățeanul și statul ca beneficiar final, că a fost respectată legea, că diplomele sunt produsul unui proces de învățământ organizat în mod legal.

Nu se poate imputa MECTS că au fost urmate cursuri fără să existe autorizare de funcționare provizorie pentru specializarea și forma de învățământ urmată din anul înscrierii reclamantei la acestea, iar instanța nu se poate pronunța în afara cadrului legal.

Unicul responsabil pentru desfășurarea activității de învățământ este Instituția de învățământ superior, în speță USH. U. „S. Haret" are culpa exclusivă de a fi organizat „cursuri" fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți".

Este inadmisibil ca, în urma unei activități desfășurate în afara cadrului legal, cu bună știință, de către USH, să se dea vina pe MECTS și să se impună în sarcina MECTS recunoașterea studiilor organizate și urmate în mod nelegal și eliberarea de diplome de licență.

Nu se poate vorbi de o aparență înșelătoare, în condițiile în care hotărârile de guvern pentru fiecare instituție de învățământ superior din sistemul național de învățământ, indiferent dacă era de stat sau particulară, era menționată cu specializările, formele de învățământ autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.

In afara hotărârilor de guvern care prevedeau ce specializări și forme de învățământ aveau instituțiile de învățământ superior, mai exista și posibilitatea pentru reclamanți de a se informa la instituțiile care puteau să ofere relații/informații despre specializările la care se putea desfășura procesul de învățământ.

Hotărârile de guvern nu au fost emise pentru a fi ignorate, ci pentru asigura și informa cu privire la cadrul legal în care urma să fie desfășurat procesul de învățământ.

În drept și–a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.115-118 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002, Legea nr.88/1993, H.G. 1011/2001, H.G. nr. 536/2011,OUG nr. 75/2005, Legea nr.288/2004, H.G. nr. 1418/2006, OMECT 2284/2007, H.G. nr1609/2004, H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008. H.G. 1175/2006, H.G. 749/2009, Legea nr.l din 2011.

La termenul de judecată din data de 03.04.2013, reclamanta a precizat acțiunea formulată, în sensul că solicită obligarea pârâtului M. Educației Naționale de a pune la dispoziția Universității „S. Haret”, tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamantei a actului de studii și de a-i recunoaște titlul de licențiat în drept sub sancțiunea unor penalități de 500 lei/zi de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației, iar pârâta U. „S. Haret” să elibereze reclamantei diploma de licență conform adeverinței nr.3977/09.07.2009 și suplimentul de diplomă (foaie matricolă) și să-i returneze originalul diplomei de bacalaureat depuse la dosarul de înscriere sub sancțiunea unor penalități de 500 lei/zi de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației.

Acțiunea reclamantei a fost apreciată ca fiind întemeiată astfel cum a fost precizată, reținându-se că:

Reclamanta este absolvent al Universității S. Haret, Facultatea de D. și Administrație Publică specializarea drept, promoția iulie 2009, titular al adeverinței nr. 3977/09.07.2009.

U. S. Haret din București a fost înființată prin Legea nr. 443 din 5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin H.G. nr. 693/2003 si HG nr. 676/2007, au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ de zi, domeniile de licență: drept, sociologie, management, psihologie, științe ale educației, informatică și altele.

Ca parte a sistemului național de învățământ, U. S. Haret se bucură, conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995 în vigoare în perioada în care reclamantul a urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, de autonomie universitară, care presupunea, printre altele, și dreptul comunității universitare respective de a-și conduce și de a-și exercita libertățile academice, și de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații, inclusiv dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.

În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, ministrul educație a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește la art. 2, că "Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate"; la art. 8 prevăzându-se că "Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate".

Reclamanta a fost admisă să susțină examenul de licența, examen pe care 1-a promovat, fiindu-i eliberată adeverința de licența.

Calitatea de unitate de învățământ superior acreditată/neacreditată a Universității S. Haret - pentru formele de învățământ absolvite de reclamant -vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, iar reclamantul, în baza teoriei „aparenței dreptului", nu poate fi victima lipsei de acreditare.

Într-adevar, există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din OUG nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditării: evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior), insă procedura în cauza nu vizează raporturile juridice ale Universității cu reclamanta, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente in materie.

Eventualele abateri ale Universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate/neautorizate nu pot fi imputate reclamantului aflat în eroare comună cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite, iar acestuia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.

Din probele administrate rezultă derularea raporturilor reclamantei, în calitate de student, cu U. S. Haret, inclusiv faptul că acesta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor, inclusiv a celui de licență.

La rândul său, U. a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licența).

Altfel spus, U. S. Haret a creat față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparența de legalitate a formelor de invatamant (aparenta rezultată din incheierea contractelor de școlarizare, incasarea taxelor, organizarea si desfășurarea de examene, inclusiv de licența, etc).

Mai mult, chiar si in prezent U. indica absolvenților faptul ca, referitor la baza legala a organizării si desfășurării formelor de invatamant la distanta si cu frecventa redusa, aceasta este reprezentată de art. 60 al. 1 din Legea invatamantului nr. 84/1995 care prevede ca activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: de zi, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de învățământ seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi".

De asemenea, tot U. indica faptul că art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993, cat si art. 29 al. 3 din Legea nr. 87/2006 stabilesc ca evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitara distincta (specializare), nefacand nici o referire expresă sau tacita la formele de invatamant (în acest sens, adeverința de licența emisa reclamantei).

Altfel spus, U. parata creează reclamantei, aparenta de legalitate a organizării și desfășurării acestor forme de invatamant.

De altfel, in raporturile juridice in care una dintre parti este un profesionist (in sensul de persoana care desfășoară o activitate specifica, cu caracter de repetitivitate si in mod organizat), iar cealaltă parte este o persoana fizica care apelează la serviciile acestuia, obligațiile de diligenta ale profesionistului sunt cele sporite, iar nu cele ale celui care apelează la serviciile sale.

De cealaltă parte, în mod rezonabil, beneficiarul serviciilor are obligația îndeplinirii sarcinilor sale pecuniare - acolo unde raportul juridic o impune. Nu i se poate impune beneficiarului serviciilor prestate să verifice legalitatea acestora, asigurarea legalității fiind în sarcina prestatorului.

În concluzie, reiese ca nu li se poate imputa studenților inscrisi la formele de invatamant neautorizate provizoriu/neacreditate, actuali absolvenți, lipsa de diligenta in condițiile in care calitatea de profesionist este deținuta de universitate care trebuia sa depună toate diligentele in vederea legalei desfășurări a activității, nici nu i se pot pretinde diligente suplimentare, câtă vreme U. a creat aparenta de legalitate, rezultata din împrejurările de fapt reținute in cele ce preced (admitere la specializare, incasare de taxe, organizare de examene, organizare examen de licența, etc).

Pe langa aceste argumente mai poate fi reținut și faptul că unitatea de învățământ a emis reclamantei adeverința de licență ,care, până la proba contrarie, este valabila, întrucât nici o autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului, fapt confirmat și de ICCJ, Secția contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 2376/2010 pronunțată în dosarul nr._ .

De vreme ce adeverința nu a fost revocata sau după caz, anulată, aceasta produce în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarului ei trebuie să i se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza aceasta.

A interpreta in sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS si implicit, nici de alte autorități ale statului, absolvenții riscând sa fie excluși din cariera, din viata sociala, in condițiile in care au fost admiși la studii de către U. S. Haret, au achitat taxele de școlarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum si examenul de licență.

În concluzie, tribunalul a constatat că reclamanta a susținut toate examenele in conformitate cu legislația in vigoare a învățământului și planul de învățământ, conform actelor depuse la dosarul cauzei și ca nu exista nici un act normativ sau hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila prin care au fost anulate aceste examene susținute.

Pe de altă parte, chiar dacă specializarea reclamantului nu ar fi fost recunoscuta, acesta a fost de bună-credință, necunoscând acest aspect, iar eroarea in care s-a aflat produce efecte juridice (principiul error comunis facit jus) în sensul validității adeverinței de licență, ce constată promovarea tuturor studiilor și a examenului de licență.

Se reține de asemenea că prin adresele nr. 575/12.10.2010, nr. 573/26.10.2010, nr. 1054/03.02.2011, 569/13.13.10.2010, nr. 31/01.06.2010, nr. 769/25.08.2009, U. S. Haret a solicitat MECTS să-i fie dată aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac SA, transmițând totodată, necesarul de formulare tipizate, însă ele au fost soluționate în parte, pârâta Universitate aflându-se în imposibilitate să elibereze actele de studii tuturor absolvenților, din vina MECTS, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului recunoscând prin întâmpinare că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 prin adresele_/21.06.2010,_,12356F/25.10.2010,_/29.11.2010,_,_,_/13.10.2010, implicit recunoaște și specializarea reclamantei.

Din aceste motive, în baza art.1 și 18 din Legea nr.554/2004 va obliga pârâtul M. Educației Naționale de a pune la dispoziția Universității „S. Haret”, tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamantei a actului de studii și de a-i recunoaște titlul de licențiat în drept, iar pârâta U. S. Haret va fi obligată să elibereze reclamantei diploma de licență conform adeverinței nr.3977/09.07.2009 și suplimentul de diplomă (foaie matricolă) și să-i returneze originalul diplomei de bacalaureat depus la dosarul de înscriere.

În ceea ce privește obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere de 500 lei/zi de întârziere începând cu a 10 a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației, și această cerere este întemeiată în raport de prevederile art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004 care dispun că soluțiile prevăzute la alin.1, respectiv anularea în tot sau în parte a actului administrativ, obligarea autorității publice de a emite un act administrativ, de a elibera un alt înscris sau de a efectua o anumită operațiune administrativă pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere.

Cererea de chemare în garanție formulată de U. S. Haret pentru a fi obligat M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă, va fi respinsă ca rămasă fără obiect din moment ce a fost admis capătul 1 al cererii principale, dispunându-se obligarea M. Educației și Cercetării, în calitate de pârât în cauză, să pună la dispoziția Universității S. Haret tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamantei a actelor de studii sub sancțiunea penalităților de întârziere.”

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta U. S. Haret, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în garanție.

A arătat că:

„Instanța de fond in mod greșit a respins cererea de chemare in garanție a M.E.N.(MECTS), apreciind ca M. Educației Naționale are calitatea de parat in cauza si a fost obligat sa aprobe tipizatul destinat diplomei de licența pentru reclamant, cererea de chemare in garanție rămânând fara obiect.

Solicitarea de obligare a paratului MEN( MECTS) de a aproba tipărirea formularelor destinate diplomei de licența si a suplimentului la diplomă, nu poate fi solicitata de absolvent, întrucât nu are calitate procesuala activă, nu exista raport juridic direct intre absolvent si M.E.N.

Solicitarea de aprobare a tipizării formularelor destinate actelor de studii, este parte a procedurii de eliberare a diplomei de licența, ce se desfășoară intre subscrisa U.S.H. si MEN (MECTS), fără intervenția reclamantului.

Potrivit Art . 7 din "Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ", (Ordinul nr.2284/2007),"Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, in condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECT, unitate care poarta întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții si pentru asigurarea securității tipăririi si păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare” iar potrivit art. 8. din Ordinul nr.2284/2007, "Formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor”.

Predarea-preluarea formularelor se efectuează in baza unui proces-verbal încheiat intre delegatul instituției si reprezentantul unității de specialitate producătoare, in care sunt trecute toate datele de identificare ale formularelor, inclusiv seriile si numerele.

In cauza exista o interdependenta intre cele doua obligații menționate in cereri, respectiv cererea de chemare in judecata si cererea de chemare in garanție, in raport de competenta fiecărei autorități.

Din adresa nr._/25.06.2009, emisa de MECTS, rezulta fara echivoc ca tipărirea si eliberarea actelor de studii, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS, in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție de către subscrisa.

Prin chemarea in garanție se urmărește un dublu scop:

-persoana chemata in garanție sa se apere împotriva pretențiilor formulate de reclamantul din acțiunea principala;

-cel care cheamă in garanție sa îsi poată valorifica pretențiile in ipoteza in care va pierde procesul prin aceeași hotărâre judecătoreasca.

Din dispozițiile art.60 C.proc. civ. rezulta ca cererea de chemare in garanție este admisibila numai in cazul drepturilor garantate legal sau convențional, dar si ori de cate ori ai dreptul să ceri altuia sa te despăgubească pentru obligațiunea la care te-a îndatorat hotărârea judecătoreasca și pentru cheltuielile ocazionate cu prezenta cauza.

Prin cererea de chemare in garanție, a solicitat cheltuieli de judecata, cheltuieli care au fost efectuate de subscrisa cu ocazia promovării prezentei acțiuni, cauza fiind neîndeplinirea obligației pe care o are MEN, de a da avizul necesar tipizării actelor de studii pentru reclamant, in termenul prevăzut de lege.

Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat, de către recurentă.

Pentru aceste considerente, solicită să se admită recursul, iar pe fond sa se admită cererea de chemare in garanție a MECTS.

lnstanța de fond greșit a stabilit ca recurenta sa elibereze diploma de licența, începând cu a 10-a zi de la data rămânerii irevocabile a sentinței, termen in care a fost obligat si chematul in garanție MEN (MECTS), sa-si indeplinească obligația de a aviza tipărirea formularului destinat acestui act de studii.

Având in vedere ca obligația sa este subsecventa obligației Ministerului, considera ca nu se impune ca termenul in care trebuie sa își îndeplinească obligația sa coincidă, ca punct de plecare cu termenul in care trebuie sa-si indeplineasca obligația MEN (MECTS) și apoi sa curgă penalitățile.

In acest fel sunt prejudiciați, intrucat MEN (MECTS ) poate sa le aprobe tipizarea formularelor destinate diplomei de licența in a 10-a zi de la data cand hotărârea ramane definitiva si irevocabila, dupa aceasta zi recurenta este pusa in întârziere în privința îndeplinirii obligației de a emite reclamantului diploma de licența.

Dupa obținerea avizului de la MEN ( MECTS), recurenta face comanda la ROMDIDAC-SA pentru tipărirea acestor formulare urmând apoi sa-i elibereze reclamantului diploma de licența.

Întrucât dispozitivul trebuie sa fie clar si fara echivoc, sa rezolve toate cererile pârtilor, sa arate in mod expres si concret care sunt limitele "condamnării", fara a fi tinuti in respectarea obligațiilor impuse de instanța, de nerespectarea obligației MECTS, solicita sa se admită recursul.

Astfel, este necesar a se înlătura dispozițiile instanței de fond, privind termenul comun de îndeplinire a obligațiilor stabilite in sarcina sa cu cel al Ministerului.

Întrucât obligația recurentei este susecventă obligației MEN, iar termenul de 10 zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii stabilit de instanța pentru a își indeplini obligația atat recurenta, cât si M.E.N. este un termen foarte scurt, solicită să fie inlaturat acest termen. După solicitarea avizului de la M.E.N., prin corespondenta, urmând mai departe procedura de eliberare a diplomei in conformitate cu prevederile legale, respectiv tipărirea, completarea si difuzarea acesteia către reclamant, invederează instanței imposibilitatea de indeplinire a obligațiilor in termenul de 10 zile. Dupa acest termen, recurenta va fi obligata la penalități de 500 lei/zi de întârziere.

Pentru aceste considerente, solicită sa se admită recursul, sa fie modificată in parte hotărârea, iar pe fond sa se admită cererea de chemare in garanție si sa se dispună a se înlătura dispozițiile instanței de fond, privind termenul comun de indeplinire a obligațiilor stabilite in sarcina sa cu cel al Ministerului.

De asemenea, împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs și pârâtul M. Educației Naționale, solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii în sensul respingerii cererii de chemare în judecata ca neîntemeiata fata de M. Educației Naționale.

O prima critică adusă sentinței instanței de fond se refera la depășirea atribuțiilor sale deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct.(4) Cod procedură Civilă.

Învederează astfel instanței că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual.

Conform prevederilor legale, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea, potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv, procedura de autorizare de funcționare provizorie.

Menționează că U. "S. Haret" din București a solicitat în dosarul nr._, anularea H.G. nr.676/2007 și HG nr.635/2008.

Prin Decizia nr.4726/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către U. "S. Haret" din București.

De precizat este faptul că în considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța supremă a reținut următoarele: "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.

Prin urmare, o instituție care înscrie „studenți" și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

Astfel, prin dispoziția dată, instanța de fond obligă M. Educației Naționale la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență, ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare, respectiv Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995 republicată cu modificările și completările ulterioare si OUG. 75/2005.

Menționează că în cazul Universității „S. Haret" din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.

Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fie înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată /autorizată să funcționeze la forma de învățământ, specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.

Așa cum a menționat, conform prevederilor legale, formele de învățământ la distanță și fără frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

În concluzie, instanța de fond, încălcând principiul separației puterilor în stat, dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantei care nu a urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.

Faptul că au fost emise niște adeverințe, nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond se raportează la adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea.

Ca să te prevalezi de un drept trebuie ca acesta să existe. MECTS nu i se poate opune un proces de învățământ care nu a fost desfășurat în condițiile legii și nici nu poate aproba eliberarea de tipizate peste numărul de studenți care au fost admiși la forme de învățământ cu nerespectarea prevederilor legale.

Critică astfel soluția dată, întrucât pentru o hotărâre temeinică și legală, era suficient a se analiza cuprinsul hotărârilor de guvern care reglementau în privința structurii fiecărei instituții de învățământ superior, inclusiv a Universității „S. Haret", a specializărilor autorizate/acreditate să funcționeze provizoriu. O lecturare a H.G. nr.410/2002, H.G. nr.940/2004, H.G. nr. 1609/2004, H.G. 676/2007 în paralel cu lecturarea adeverinței de studii a reclamantei din care să reiasă și forma de învățământ erau suficiente pentru corecta dezlegare a pricinii.

Admiterea cererii de chemare în judecata a Ministerului Educației Naționale este nelegală, acesta fiind obligat să încalce actele normative menționate mai sus prin aprobarea de formulare tipizate pentru specializări nereglementate de legiuitor.

Referitor la cererea de obligare a MEN la plata unor penalități de 500 lei/zi de întârziere, începând cu a X-a zi de la rămânerea irevocabila a hotărârii si pana la îndeplinirea efectiva a obligațiilor, solicită sa o respingă ca prematur formulată.

Plata penalităților in materia contenciosului administrativ este reglementata de art. 24 din Legea nr. 554/2004 cu modificările si completările ulterioare. Potrivit acestui text de lege "Daca în urma admiterii acțiunii, autoritatea publica este obligata sa încheie, sa înlocuiască sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive si irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. In cazul în care termenul nu este respectat, se aplica conducătorului autorității publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamanta are dreptul la despăgubiri pentru întârziere."

Deci, pentru aplicarea amenzii sau obligarea la despăgubiri trebuie sa existe o hotărâre irevocabila, iar autoritatea publica sa refuze sa o pună in executare in termenul stabilit de instanța sau în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. In prezent nu se află in aceasta situație si nici nu s-au depus probe din care sa rezulte ca MEN ar refuza sa se conformeze unei eventuale hotărâri defavorabile, cererea reclamantei fiind astfel prematur formulata.

Cu privire la recunoașterea diplomei de licență învederează instanței:

M. Educației Naționale în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, raportat la atribuțiile și competențele sale în domeniul educației, respectiv al învățământului superior, recunoaște fără nici o altă formalitate, diplomele eliberate în conformitate cu prevederile legale de către instituțiile de învățământ superior acreditate.

Toate specializările și formele de învățământ, pentru care instituțiile de învățământ superior sunt acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual, iar printre atribuțiile și competentele MECTS care sunt reglementate în H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările ulterioare, în coroborare cu prevederile Legii nr. 1/2011 cu modificările ulterioare nu se regăsește și aceea de recunoaștere a unei diplome eliberate de o instituție de învățământ superior care face parte din sistemul național de învățământ.

Nici un licențiat al acestei țări nu vine la MEN, ulterior finalizării studiilor, pentru recunoașterea studiilor. Diplomele sunt recunoscute fară nici o formalitate daca au fost emise in condițiile legii.

De altfel, nici reclamanta nu a putut menționa care este temeiul legal al unei asemenea cereri, care este textul de lege care instituie în sarcina MEN obligația de recunoaștere printr-un act administrativ a unei diplome eliberate în condițiile legii de instituțiile de invățământ superior, parte a sistemului național de educație.

Raportat la cele de mai sus, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii în sensul respingerii cererii de chemare în judecata ca neîntemeiata fata de M. Educației Naționale.

În drept, s-a întemeiat pe art.60, art. 304 pct.(4), (5) și (9), art. 304 indice 1 din Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005, OMECT nr.2284/2007.

Legal citată, recurenta pârâtă U. S. Haret a formulat întâmpinare cu privire la recursul Ministerului Educației Naționale, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat susținând că:

Pentru tipărirea si difuzarea către subscrisa U.S.H. a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnata de MECTS, conform art.7 din OMECT.nr.2284/2007 (in speța ROMDIDAC SA), este necesara aprobarea scrisa a recurentului M.E.C.T.S., aspect ce rezulta și din conținutul adresei nr._/25.06.2009 ( pe care o anexează cauzei), iar cum aprobarea cererilor de către MECTS nu a fost dovedită, instanța de fond in mod corect a admis cererea intimatului reclamant.

Din adresa nr._/25.06.2009, emisa de MECTS, rezulta fără echivoc ca tipărirea si eliberarea actelor de studii, ale reclamantului, nu se poate realiza decat cu aprobarea scrisa a M. Educației Naționale in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție de către universitate.

Refuzul MECTS nu este justificat, nu exista niciun temei legal care sa legitimeze aceasta poziție adoptata de recurent deoarece intimatul reclamant este îndreptățit a pretinde eliberarea actelor de studii, cerința acestuia fiind legitima, justificata mai ales de obligația pe care si-a onorat-o prin parcurgerea cursurilor legal organizate de universitate si prin însușirea cunoștințelor (dovedita prin promovarea examenului de licenta). Avand in vedere dispozițiile legale universitatea a emis reclamantului adeverința ca este licențiat, aceasta adeverința a fost emisa sub egida recurentului si mai mult, a produs efecte juridice. Adeverința emisa este in ființa, nu a fost revocata, iar efectele pe care le-a produs se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate proprie unui act administrativ.

Arată instanței că USH are obligația ca ulterior eliberării adeverințelor de studii ce atesta calitatea intimatului - reclamant de licențiat, prin promovarea examenului de licența in sesiunea iulie 2009, sa elibereze și diploma de licență.

Aceasta obligație nu poate fi dusa la indeplinire, deoarece recurentul-chemat in garanție MECTS refuza sa aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare.

Celelalte susțineri din recurs, privind neanalizarea instanței de fond a hotărârilor de guvern, prin care U.S.H. a fost acreditata/autorizata sa funcționeze provizoriu si a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009, nu pot fi reținute deoarece acestea nu vizează si nu fac obiectul cererii de chemare in judecata, instanța de fond nefiind investita cu o astfel de cerere.

U. a funcționat ., a asigurat funcționarea unor programe de școlarizare care sa permită accesul studenților la studii de înaltă calitate. In acest context, poziția recurentului, de a nu aproba tipizarea formularelor cu regim special, este singura nelegalitate din ansamblul conjunctural creat, obstructionând dreptul absolvenților de a-si valorifica cunoștințele dobândite si de a fi retribuiți corespunzător studiilor promovate.

În mod constant s-a statuat in jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție-Sectia de C. administrativ si fiscal, in litigii de aceeași natura, ca M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului are obligația legala de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând in diploma de licența si suplimentele la diplomă (a se vedea, in acest sens, cu titlu de exemplu Deciziile: 5386 / 15 .01. 2011 ; 5722 / 29 .11 . 2011 ; 5656 / 24 .11 . 2011 ; 2533 / 22 .05 . 2012 ; 628/08 . 02 . 2012 ; 953/23 . 02 . 2012 ; 2514/22 . 05 . 2012 ; 2480/ 18 . 05 . 2012 ;_12; 2534/22.05.2012 etc).

In ceea ce privește recursul promovat de universitate, solicită admiterea sa pentru aceleași considerente pe care le-a enunțat și în cadrul motivelor sale de recurs.

A precizat că cererea de chemare in garanție este intemeiata deoarece admiterea sa asigura efectiv punerea in executare a sentinței recurate in condițiile in care eliberarea de către subscrisa a diplomelor de licența este condiționata de aprobarea tipăririi formularelor de către MECTS in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție.

In consecința se afla in imposibilitatea efectiva de a respecta hotărârea data de instanța, de a emite reclamantei diploma de licența atâta vreme cat nu va fi admisa cererea de chemare in garanție a MECTS.

Astfel, chemarea in garanție a M. Educației Naționale, este o necesitate obiectivă, intrucât in cauză există o interdependență intre cele doua obligații menționate in cereri, respective cererea de chemare in judecata si cererea de chemare in garanție, in raport de competența fiecărei autorități.

La dosar, intimata reclamantă a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a arătat că solicită să fie respins recursul ministerului, formulat în cauza de față, ca fiind nefondat și să fie obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere următoarele considerente:

Prin primul motiv de recurs, M. Educației Naționale ( MEN ) critică sentința nr. 636/10.04.2013 sub aspectul încălcării atribuțiilor judecătorești „deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal." Această susținere are caracter general și este nefondată. Astfel, potrivit HG nr. 940/2004, Facultatea de D. a Universității „S. Haret" era acreditată pentru specializarea „D.", forma de învățământ „Zi". Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art. 60 alin 1 din Legea nr. 84/1995, potrivit cărora „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță; formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituții de învățământ superior care au cursuri de zi", precum și cu cele ale art. 9 din Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 3545/2005 potrivit cărora „formele de învățământ FR (frecvență redusă) sau ID (învățământ la distanță) se organizează numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective", se observă clar că U. „S. Haret" a organizat la Facultatea de D. cursuri la forma de învățământ ID în temeiul dispozițiilor legale menționate mai sus. Așadar, procesul de învățământ organizat pentru această formă nu a fost în afara cadrului legal.

In ce privește eliberarea actelor de studii, art. 3 alin. 4 din HG nr. 1175/2006 prevede „Fiecărui absolvent de studii universitare de licență i se eliberează diploma de licență pe domeniul de studiu, precum și un supliment de diplomă al cărui conținut este în conformitate cu normele europene și în care se va menționa specializarea", fără a face referire la forma de învățământ urmată.

Față de dispozițiile acestui text de lege, susținerea recurentului este nefondată, acesta adăugând la lege ceea ce-i convine.

Invocă recurentul dispozițiile HG nr. 676/2007 potrivit cărora universitatea avea dreptul de a școlariza doar la forma de învățământ „Zi". Raportat la această susținere arăt că la data intrării în vigoare a HG nr. 676/2007 absolvise doi ani de facultate.

Se mai arată în cererea de recurs că MEN nu poate elibera către USH formulare de diplomă care să exceadă cifrei de școlarizare raportate de aceasta și nu poate elibera asemenea documente fără să respecte normele legale cu aplicare în domeniu. Față de această susținere arăt că are caracter general și nu se fundamentează pe dovezi și acte normative în concret.

Recurenta susține: „Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică". Nici de această dată recurenta nu indică, în concret, prevederile legale care dispun evaluarea academică a formelor de învățământ. Atât HG nr. 916/2005, cât și HG nr. 1175/2006 fac referire la instituții de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și nu la forme de învățământ. De asemenea art. 29 alin. 3 din OUG nr. 75/2005 prevede „în învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program de ciclu de licență, care duce la o calificare universitară distinctă."

Precizează că recurentul nu poate invoca în prezent actul normativ care impune acreditarea sau autorizarea de funcționare provizorie a formei de învățământ și nu a programului de studii sau a structurilor instituționale.

O alta critică adusă sentinței recurate este aceea că instanța în mod greșit a admis cererea de chemare în garanție deoarece între U. „S. Haret" (USH) și M. Educației Naționale (MEN) nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri. Sub acest aspect, instanța fondului în mod corect a reținut că Ordinul MECTS nr. 2284/2007, precum și Ordinul nr. 4022/2008 conțin reglementări care atribuie recurentului competențe cu privire la „conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor de studii" în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu alte instituții prevăzute de legislația în vigoare, dar și competențe cu privire la desemnarea unității de specialitate pentru tipărirea și difuzarea formularelor actelor de studii astfel concepute. In speță, se observă că intimata USH nu-și poate îndeplini obligația constând în eliberarea diplomei de licență, întrucât recurentul MEN refuză să-și dea avizul pentru tipărirea formularelor tipizate necesare.

Așadar, obligarea recurentului de a pune la dispoziția USH tipizatul de diploma in vederea eliberării actului de studii si de a-i recunoaște titlul de licențiat in drept sub sancțiunea unor penalități de 500 lei/zi intarziere incepand cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabila a hotărârii si pana la indeplinerea efectiva a obligației, este întemeiată.

Recurentul invocă faptul că „actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate."

Din economia acestui text se observă că recurenta face vorbire de „legislația în vigoare" fără a preciza în concret actul normativ incident.

Precizează că a început cursurile universitare în toamna anului 2005. La acea dată era în vigoare HG nr. 916/2005 prin care se aproba structura instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pe facultăți și departamente, iar Univ. „S. Haret" avea acreditată Facultatea de D. și Administrație Publică, specializarea D..

În temeiul art. 60 alin 1 din Legea nr. 84/1995, coroborat cu art. 4 și 9 din Ordinul 3545/2005, având în vedere autonomia universitară, senatul USH a stabilit ca la Facultatea de D. și Administrație Publică una din formele de învățământ să fie ED.

Arată recurentul că adeverința, prin care i se recunoaște titlul de licențiat, a fost eliberată de USH în baza raporturilor contractuale dintre dumneaei și aceasta. Or, și această susținere este nefondată, deoarece potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior adoptat prin Ordinul nr. 2284/2007, „După finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează Adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni".

Așadar, USH i-a eliberat adeverința de absolvire a studiilor în temeiul legii și nu ca fiind un act ce atestă raporturile lor contractuale. De asemenea, adeverința nu i-a fost eliberată prin voința unilaterală a USH, ci la cererea sa, în temeiul legii.

Referitor la recursul formulat de U. S. Haret:

Această recurentă critică sentința recurată sub aspectul că instanța în mod greșit i-a respins cererea de chemare în garanție a M.E.N. Potrivit art. 72 C.pr.civ. „Partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri". Față de aceste dispoziții, partea interesată poate să cheme o terță persoană. In cauză, recurenta a chemat în garanție M. Educației Naționale. Or, acesta nu este un terț în raport cu părțile și

obiectul cauzei, acesta are chiar calitatea de pârât. Așadar, hotărârea pronunțată în cauză îi va fi opozabilă și acestuia, nefiind nevoie de formularea unei cereri de chemare în garanție.

Susține recurenta că intimata nu are calitatea de a solicita obligarea MEN de a aproba tipărirea formularelor destinate diplomei de licență și suplimentului la diplomă, că această calitate îi revine acesteia.

Or, în cauză, are interesul de a-i fi eliberată diploma de licență fapt pentru care a chemat, direct, în calitate de pârât, M. Educației Naționale pentru a fi obligat să pună la dispoziția USH formularul de diplomă și de supliment la diplomă pentru a-i fi eliberat de către aceasta.

Se invocă faptul că prin chemarea în garanție s-a urmărit ca MEN să se apere împotriva pretențiilor formulate de mine, iar pe de altă parte, USH să își poată valorifica pretențiile în ipoteza în care va pierde procesul. In cauza de față, MEN a avut posibilitatea să se apere în raport cu pretențiile sale, iar pe de altă parte a fost obligat să aprobe tipărirea și difuzarea formularelor de diplomă către USH. In felul acesta, niciunul dintre recurenți nu a fost prejudiciat.

Pentru aceste considerente solicită să fie respinse recursurile ca nefondate și să fie menținută sentința recurată ca fiind legală și temeinică.

În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art.305 Cod procedură civilă, intimata USH depunând la dosarul de recurs practică judiciară și adresa nr._/25.06.2009 a intimatului M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fostul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI).

Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentele recursuri, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.

Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererilor de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, dar și sub toate aspectele de drept și de fapt ale cauzei, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursurile promovate, ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:

Astfel, referitor la recursul formulat de recurenta pârâtă U. S. Haret, se constată că instanța de fond, în mod eronat, a stabilit ca recurenta sa elibereze diploma de licența, începând cu a 10-a zi de la data rămânerii irevocabile a sentinței, termen în care a fost obligat și recurentul pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fostul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI), să-și îndeplinească obligația de a aviza tipărirea formularului destinat acestui act de studii.

Or, obligația recurentei pârâte este subsecventă obligației Ministerului, astfel că nu se impune ca termenul în care trebuie sa își îndeplinească obligația să coincidă, ca punct de plecare, cu termenul în care trebuie să-și îndeplinească obligația MEN (MECTS) și apoi sa curgă penalitățile.

În acest fel, recurenta pârâtă este prejudiciată, întrucât recurentul pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fostul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI) poate sa le aprobe tipizarea formularelor destinate diplomei de licență în a 10-a zi de la data când hotărârea rămâne definitivă și irevocabilă, iar după această zi recurenta este pusă în întârziere în privința îndeplinirii obligației de a emite intimatului reclamant diploma de licență.

Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, după obținerea avizului de la MEN ( MECTS), recurenta face comanda la ROMDIDAC-SA pentru tipărirea acestor formulare urmând apoi sa-i elibereze intimatului reclamant diploma de licență.

Or, dispozitivul hotărârii judecătorești trebuie sa fie clar și fără echivoc, să rezolve în mod logic, toate cererile părților și să arate în mod expres și concret care sunt limitele "condamnării", astfel că este găsit întemeiat al doilea motiv de recurs.

În schimb, critica sentinței instanței de fond privind soluția dată cererii de chemare în garanție este neîntemeiată, întrucât această cerere a rămas fără obiect din moment ce a fost admis capătul 1 al cererii principale, dispunându-se obligarea M. Educației și Cercetării, în calitate de pârât în cauză, să pună la dispoziția Universității S. Haret tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea intimatei reclamante a actelor de studii sub sancțiunea penalităților de întârziere, impunându-se înlăturarea tuturor argumentelor invocate în susținerea acestei critici.

Referitor la recursul formulat de recurentul pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI), se reține că recurentul pârât nu poate fi obligat să le recunoască titlul de licențiat obținut în urma susținerii examenului de licență la Facultatea de D. și Administrație Publică București - Specializarea D. din cadrul Universității S. Haret decât în cazurile concrete în care va refuza acest lucru.

M. Educației Naționale, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, raportat la atribuțiile și competențele sale în domeniul educației, respectiv al învățământului superior, recunoaște fără nici o altă formalitate, diplomele eliberate în conformitate cu prevederile legale de către instituțiile de învățământ superior acreditate.

Toate specializările și formele de învățământ, pentru care instituțiile de învățământ superior sunt acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual, iar printre atribuțiile și competentele MECTS care sunt reglementate în H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările ulterioare, în coroborare cu prevederile Legii nr. 1/2011 cu modificările ulterioare, nu se regăsește și aceea de recunoaștere a unei diplome eliberate de o instituție de învățământ superior care face parte din sistemul național de învățământ.

De altfel, nici recurenta reclamanta nu a indicat care este temeiul legal al unei asemenea cereri, care este textul de lege care instituie în sarcina MEN obligația de recunoaștere printr-un act administrativ a unei diplome eliberate în condițiile legii de instituțiile de învățământ superior, parte a sistemului național de educație.

Referitor la celelalte critici din cererea recurs, se reține că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, cu privire la pretinsa încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță, Curtea constată că instanța de fond a verificat doar legalitatea refuzului autorității recurente de a aviza sau aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă în privința intimatei reclamante, activitate care se circumscrie atribuțiilor specifice ale instanței de contencios administrativ, conform art.1 alin.1, art.2 alin.1 lit.f, h și i și alin.2, art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, modif. și compl., precum și dacă prin acest refuz au fost încălcate drepturile sau interesele legitime ale intimatei reclamante.

Astfel, intimata reclamantă a urmat cursurile Universității S. Haret din București – Facultatea de D. si Administrație Publica București, Specializarea D., forma de învățământ ID, perioada 2005-2009, 240 credite ECTS, si a promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009, așa cum rezultă din adeverința 3977/09.07.2009, valabilă până la eliberarea diplomei.

Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.

Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.

În cazul de față, recurenta-pârâtă U. S. Haret a solicitat recurentului-pârât M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Recurentul-pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.

În aceste condiții recurenta-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii intimatei-reclamante de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.

Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de către recurent, în acest sens urmând a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.

Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție, care chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rol conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.

Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.

Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 54/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.

În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum intimatei reclamante i-a fost eliberată o adeverință de licențiat, neconstestată, aceasta are dreptul la a-i fi eliberate diploma de licențiat și suplimentul de diplomă, cererea de chemare în judecată formulată de acestea fiind întemeiată, cum corect a reținut și instanța de fond.

Referitor la soluția dată cererii de obligare a MEN la plata unor penalități de 500 lei/zi de întârziere, începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabila a hotărârii si pana la îndeplinirea efectiva a obligațiilor, se reține că această cerere a fost găsită întemeiată în raport de prevederile art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004 care dispun că soluțiile prevăzute la alin.1, respectiv anularea în tot sau în parte a actului administrativ, obligarea autorității publice de a emite un act administrativ, de a elibera un alt înscris sau de a efectua o anumită operațiune administrativă pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere, iar nu în raport de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 cu modificările si completările ulterioare, cum eronat susține recurentul, astfel că se înlătură în totalitate criticile formulate de recurent sub aceste din urmă aspecte.

Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de recurentul M. Educației Naționale (fostul MECTS) împotriva Sentinței Civile nr. 636 din data de 10.07.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .

Va admite recursul formulat de recurenta U. S. Haret împotriva Sentinței Civile nr. 636 din data de 10.07.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .

Va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că obligația stabilită în sarcina pârâtei U. S. Haret trebuie îndeplinită în termen de 10 zile de la data la care M. Educației Naționale (fostul MECTS) își îndeplinește propria obligație.

Va respinge capătul de cerere formulat de partea reclamantă R. S. F. privind obligarea Ministerului Educației Naționale (fostul MECTS) să recunoască titlul de licențiat.

Va menține în rest sentința civilă recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurentul M. Educației Naționale (fostul MECTS) împotriva Sentinței Civile nr. 636 din data de 10.07.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata –reclamantă R. S. F. și recurenta pârâtă U. S. Haret.

Admite recursul formulat de recurenta U. S. Haret împotriva Sentinței Civile nr. 636 din data de 10.07.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata –reclamantă R. S. F. și recurentul pârât-chemat în garanție M. Educației Naționale (fostul MECTS).

Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:

Obligația stabilită în sarcina pârâtei U. S. Haret trebuie îndeplinită în termen de 10 zile de la data la care M. Educației Naționale (fostul MECTS) își îndeplinește propria obligație.

Respinge capătul de cerere formulat de partea reclamantă R. S. F. privind obligarea Ministerului Educației Naționale (fostul MECTS) să recunoască titlul de licențiat.

Menține în rest sentința civilă recurată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

V. H. O. D. P. B. C.

GREFIER,

C. A.

Red./Tehnored. H.V./2 ex./

Tribunalul Teleorman – S.A.S.C.M.C..A.F/

Judecător fond: V. V.

← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3130/2014....		Anulare act administrativ. Sentința nr. 2935/2014. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare act administrativ. Decizia nr. 6287/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4385/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Hotărâre din 15-04-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3130/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 2935/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţia de a face. Decizia nr. 6181/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţia de a face. Decizia nr. 5714/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 9036/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI