Obligaţia de a face. Decizia nr. 5987/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5987/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 3680/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.5987
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 SEPTEMBRIE 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. J.
JUDECĂTOR – A. P.
JUDECĂTOR – R. I. C.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursurile declarate de recurentele-pârâte C. DE A. DE SĂNĂTATEA A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.2230 din 25.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. Ș., având ca obiect „ anulare act administrativ-pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant prin avocat R. N. în baza împuterniciri avocațiale ._/2014, aflată la fila 11 dosar, lipsind recurentele pârâte..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că, la data de 29.08.2014, prin serviciul registratură, intimatul-reclamant a depus întâmpinare la cererile de recurs în 3 exemplare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursurilor formulate de recurentele-pârâte, ca nefondate, menținerea în totalitate a sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform argumentelor arătate în cuprinsul întâmpinării.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, arată că, o lasă la aprecierea instanței.
De asemenea, menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CERERILE
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia C. Administrativ si Fiscal la data de30.01.2013 reclamantul Badulescu S. a chemat in judecata pe pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucuresti si ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 solicitand instantei anularea actului administrativ fiscal intitulat ,,situatia contributiilor declarate, incasate si restante si a majorarilor calculate, incasate si restante” (Anexa1); anularea avizului de plata nr._/5.10.2012 comunicat la data de 11.10.2012 (Anexa2), obligarea paratei la restituirea sumei de 2.517 lei achitata ca urmare a actelor atacate prin chitanta . nr._/11.10.2012 (Anexa3) si obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea actiunii, reclamantul a arătat ca la data de 11.10.2012 a primit de la AFP sect. 3 actele atacate prin care era obligat la plata sumei de 5.682,04 lei reprezentand 2.527 lei contributie pretins datorata si 3.165,04 lei majorari pentru anii 2007-2008.In perioada 2007-2008 a realizat pe langa veniturile din pensie si venituri din cedarea folosintei bunurilor, venituri pentru care anual a depus declaratie privind venitul realizat model 200, conform formularului emis de ANAF titlul IIIL. 571/2003 privind C.Fiscal pentru care a achitat sarcinile fiscale stabilite prin deciziile de impunere emise de organul fiscal.P. la data luarii la cunostinta a actelor adminsitrative comunicate sustine reclamantul ca nu a mai fost informat asupra contributiei individuale de asigurari de sanatate asupra acestei susrse de venit si nu are nici o relatie contractuala cu CASMB pentru a face parte din categoria de asigurati conform art. 213 al. 1 si 2 din L. 95/2006, iar pana la 1.01.2011 urmare a adoptarii L. 117/2010 nu existau in sarcina persoanelor asigurate obligatiile legale de depunere a vreunei declaratii fiscale privind contributiile de asigurari de sanatate.
Mai arata reclamantul ca organul fiscal a incalcat art. 7 si 12 din C.Proc. Fiscala care stabilesc competenta organului fiscal de a avea rol activ in stabilirea obligatiilor fiscale ce incumba contribuabililor, iar actele emise de CASMB si CNAS nu se pot asimila notiunii de acte fiscale nefiind emise de un organ fiscal, caci atributile acestora nu sunt de colectare a creantelor fiscale, astfel de atributii apartinand doar organelor fiscale competente conform art. 17 al. 5 din C.Proc. Fiscala, care sunt ANAF si unitatile sale teritoriale. Mai mult, s-a incalcat obligatia de comunicare in termen a unei decizii de impunere, anterior scadentei obligatiei .
Considera reclamantul ca urmare a celor mentionate contesta atat contributiile individuale de asigurari de sanatate cat si majorarile de plata stabilite, pentru gresita aplicare si incalcare a legii.
Mai mentioneaza reclamantul ca s-a adresat cu plangere prealabila catre ambele parate, insa nici una dintre ecestea nu au comunicat vreun raspuns.
In ce priveste calitatea de asigurat, se invoca lipsa unui contract de asigurare de sanatate pentru a exista un raport juridic de asigurare nascut in temeiul art. 211 al. 1 din L. 95/2006, fiind incalcat art. 222 din aceeasi lege care prevede ca fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an prin casele de asigurari asupra serviciilor de care beneficiaza, nivelul contributiei si a modalitatii de plata precum si a drepturilor si obligatiilor sale.In lipsa calitatii de persoana asigurata conform art. 257 al. 1 si 2 din L. 95/.2006 rezulta inexistenta obligatiei de plata a contributiilor.
Relativ la competenta emiterii deciziilor de impunere, se mentioneaza ca art. 85 al. 1 din C.Proc. Fiscala, stabileste competente organului fiscal de a emite astfel de decizii.Obligatia de plata a contributiilor de asigurari de sanatate reprezinta o obligatie fiscala intrucat sumele stabilite cu acest titlu sa datoreaza bugetului de stat consolidat, parte a bugetului general consolidat, iar art. 1 al. 3 din C.Proc. fiscala stabileste ansamblul activitatilor ce revin organelor fiscale in procesul de administrare a im[otelelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat in legatura cu inregistrarea fiscala.In speta obligatia organului fiscal era de a stabili obligatia de plata printr-o decizie d eimpunere, care sa fie comunicata pentru a produce efecte juridice si apoi, in masura neindeplinirii obligatiei in termen sa aplice penalitati.In lipsa comunicarii unei astfel de decizii se aplica art. 45 din C.Proc. Fiscala privind nulitatea absoluta a actelor adminsitrative emise si necomunicate pentru a fi opozabile.Conform art. 256 al. 2 din L. 95/2006, colectarea contributiilor persoane fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de catre ANAF se afectueaza de catre casele de asigurari.Art. 216 mentioneaza ca in cazul neachitarii la termena contributiilor datorate fndulu de catre persoane fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, CNAS prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita prin incasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de intarziere.
Prin urmare, arata reclamantul ca si in lipsa unui contract de asigurare incheiat cu o casa de sanatate, incepand cu 1.01.2011 nu exista obligatia depunerii declaratiei fiscale care sa poata fi asimilata celor prevazute la art. 82 al. 2 si 86 al. 6 din C.Proc. fiscala, iar singurul act prin care s eputeau stabili obligatii de plata este decizia de impunere prevazuta la art. 85 din C.Pr. Fiscala.In privina termenului lega in care trebuia comunicata decizia de impunere, desi legislatia nu indica un termen expres, prin raprtare la calitatea CNAS ca organ competent in privinta colectarii acestor categorii de creante fiscale si la ANAF de organ fiscal, rezulta 2 termene, unul anual, cnform art. 222 din l. 95/2006 si al doilea, pana la 15.09. a anului urmator de impunere, prin asimilarea cu termenu prevzut pentru comunicarea deciziilor d eimpunere privind stabilirea diferentei de impozit pe venit de catre organul fiscal, conform art 84 din C.Fiscal.
In drept s-au invocat dispoz. C.fosal. C.Proc. Fiscala. L. 95/2006, HG. 1050/2004 .
Alaturat, reclamantul a depus in probatoriu ,,situatia contributiilor declarate, incasate si restante si a majorarilor calculate, incasate si restante; avizul de plata nr._/5.10.2012, situatie analitica de debite plati solduri, chitanta . nr._/11.10.2012, plangere prealabila,, dovezi de comunicare
Cererea s-a timbrat cu taxa tb. 8+39 lei si tb. jud. 0,3 lei.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsie de obiect a cererii, urmare a Deciziei CCR nr. 164/12.03.2013 publicata in M.Oficial 296/23.05.2013 privind exceptia de neconstitutionalitate a prev. art. 257 al. 2 lit. e din L. 95/2006 in care s-a statuat ca, contributiile la FNUASS deja achitate pana la data publiarii acestei decizii nu pot face obiectul unor cereri de restituire ulterior publicarii.
Alaturat, parata a depus decizia nr. 2248/8.01.2014, situatia contributiilor datorate, incasate, restante si a majorarilor de intarziere.
La fila 41 dosar, reclamantul a depus o cerere precizatoare, aratand ca sustine actiunea initiala, precum s-a formulat.
Alaturat a depus decizia C.C.R. nr. 164/12.03.2013 si practica judiciara.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.2230/25.03.2014, tribunalul a respins excepția lipsei de obiect a cererii, ca neîntemeiată, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ SITUAȚIA CONTRIBUȚIILOR DECLARATE, ÎNCASATE ȘI RESTANTE ȘI A MAJORĂRILOR CALCULATE, ÎNCASATE ȘI RESTANTE, a avizului de plată nr._/05.10.2012 ca nelegale, a obligat pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A Mun. București să restituie reclamantului suma de 2.517 lei, precum si la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în valoare de 670 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Asa cum rezulta di cuprinsul actului intitulat ,,situatia contributiilor declarate, incasate si restante si a majorarilor calculate, incasate si restante” din 11.10.2012 emis de parata CASMB, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 5.682,04 lei din care 2.527 lei reprezinta contributie si 3.165,04 lei majorari, pentru anii 2007-2008.Acest inscris a fost emis de CASMB in baza avizului de plata nr._/5.10.2012 emis de AFP scetor 3 si comunicat reclamantului la data de 11.10.2012, potrivit caruia datoreaza CASS persoane fizice in valoare de 2517 lei si 281 lei majorari de intarziere, in total 3100 lei.Aceeasi situatie rezulta si din ,,situatia analitica debite plati solduri emisa reclamantului de catre parata AFP sector 3.
Desi ambelor parate li s-a pus in vedere sa ataseze documanetaiile privind actele contesatte, Se constata ca acestea nu au atasat in probatoriu dosarul administrativ din care sa rezulte modalitatea de stabilire a contributiei/majorarilor mentionate in actul sus mentionat si nici nu s-a emis vreo decizie de impunere in conditiile art. 85 din C.Pr. Fiscala si /sau a art. 222 corob. cu art. 211 al. 1 din L. 95/2006.
De altfel, paratale nu au adus probatorii nici in ceea ce priveste modalitatea de comunicare a actelor fiscale de impunere sau a celor contestate in acest dosar, pentru verificarea termenelor conform C. Fiscal si C. Proc. Fiscala.
Din cuprinsul recunoasterilor din actiunea reclamantului, rezulta ca acesta in perioada 2007-2008 a realizat pe langa veniturile din pensie si venituri din cedarea folosintei bunurilor, venituri pentru care anual a depus declaratie privind venitul realizat model 200, conform formularului emis de ANAF Titlul IIIL. 571/2003 privind C.Fiscal pentru care a achitat sarcinile fiscale stabilite prin deciziile de impunere emise de organul fiscal.
LA dosar nu exista dovezi privind informarea/comunicarea catre reclamant a unor decizii d eimpunere- acte fiscale emise care sa poata fi contestate in conditiile C.Proc. Fiscala cu privire la situatia contributiei individuale de asigurari de sanatate asupra acestei surse de venit, conform art. 213 al. 1 si 2 din L. 95/2006, pe perioada 2007-2008, in conditiile in care pana la data de 1.01.2011 (urmare a adoptarii L. 117/2010) nu exista in sarcina persoanelor asigurate obligatiile legale de depunere a vreunei declaratii fiscale privind contributiile de asigurari de sanatate.
In conditiile in care organul fiscal indeplinea un rol activ de a stabili sarcini fiscale potrivit prev. L. 95/2006 (cu privire la contributiile CASS persoane fizice) ar fi trebuit sa emita acte administrativ fiscale in conditiile legii - 85 din C.Pr. Fiscala Cum situatia fiscala a reclamantului este evidentiata doar in actele emise de cele doua institutii ,,situatia contributiilor declarate, incasate si restante si a majorarilor calculate, incasate si restante” din 11.10.2012 emis de parata CASMB si avizul de plata nr._/5.10.2012 emis de AFP scetor 3- instanta le va analiza pe acestea, in conditiile in care reclamantul doar pe acestea le-a avut la cunostinta si le-a contestat pe cale adminsitrativa, insa fara a primi vreun raspuns.
Relativ la criticile reclamantului cu privire la inexistenta unui raport juridic de asigurare de asigurare nascut in temeiul art. 211 al. 1 din L. 95/2006, pe motiv ca s-ar fi incalcat art. 222 din aceeasi lege care prevede ca fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an prin casele de asigurari asupra serviciilor de care beneficiaza, nivelul contributiei si a modalitatii de plata precum si a drepturilor si obligatiilor sale, iar in lipsa calitatii de persoana asigurata conform art. 257 al. 1 si 2 din L. 95/.2006 rezulta inexistenta obligatiei de plata a contributiilor- instanta le va respinge, caci calitatea de persoana asigurata deriva de la lege, i ceea ce priveste obligativitatea platii acestei contributii.
Este insa pertinenta critica reclamantului referitoare la obligativitatea si competenta emiterii deciziilor de impunere, din pareta organelor fiscale -care in speta nu au fost emise ( nefiind depuse la dosar din pareta paratei AFP3 astfel de acte fiscale), in conditiile in care art. 85 al. 1 din C.Proc. Fiscala, care stabileste competente organului fiscal de a emite astfel de decizii.Obligatia de plata a contributiilor de asigurari de sanatate reprezinta o obligatie fiscala intrucat sumele stabilite cu acest titlu sa datoreaza bugetului de stat consolidat, parte a bugetului general consolidat, iar art. 1 al. 3 din C.Proc. fiscala stabileste ansamblul activitatilor ce revin organelor fiscale in procesul de administrare a impozitelelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat in legatura cu inregistrarea fiscala.
In speta obligatia organului fiscal era de a stabili obligatia de plata printr-o decizie de impunere, care sa fie comunicata pentru a produce efecte juridice si apoi, in masura neindeplinirii obligatiei in termen sa aplice penalitati.In lipsa comunicarii unei astfel de decizii devin incidente prev. art. 45 din C.Proc. Fiscala privind nulitatea absoluta a actelor administrative emise si necomunicate pentru a fi opozabile.
In privinta termenului legal in care trebuia comunicata decizia de impunere, daca s-ar fi emis, este evident ca se aplica termenele prevazute de C. Proc. Fiscala privind comunicarea deciziilor de impunere privind stabilirea diferentei de impozit pe venit de catre organul fiscal, conform art 84 din C.Fiscal.
Conform art. 256 al. 2 din L. 95/2006, colectarea contributiilor persoane fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de catre ANAF se afectueaza de catre casele de asigurari.Art. 216 mentioneaza ca in cazul neachitarii la termena contributiilor datorate fondului de catre persoane fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, CNAS prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita prin incasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de intarziere.
Retine instanta ca reclamantul, cu buna credinta a achitat prin chitanta . nr._/11.10.2012 suma de 2.517 lei reprezenttand CASS.
Constata instanta ca potrivit dispoz. art. 257 al. 3 din L. 95/2006,(forma modificata prin OUG93/24.06.2008), au in vedere ca ,, in cazul persoanelor care realizeaza in acelasi timp venituri de natura celor prevazute la al. 2 lit. a-e si f, contributia se calculeaza asupra tuturor acestor venituri. Prin Decizia CCR nr. 164/12.03.2013 publicata in M.Oficial 296/23.05.2013 privind exceptia de neconstitutionalitate a prev. art. 257 al. 2 lit. e din L. 95/2006 s-a consttat neconstitutionalitatea acestei dispozitii legale.
Mai retine instanta ca alaturat intampinarii, parata CASMB a depus o decizie intitulata decizie de desfiintare a deciziei de impunere din oficiu nr. 2248/8.01.2014, (fara dovezi de comunicare catre reclamant) potrivit careia, conform art. 83 al. 41 din OUG92/2003, decizia de impunere din oficiu nr._ din 11.06.2012 a fost desfiintata.
In speta parata, fata de competeta de emitere a actelor fiscale(regleemntata de art. 85 din OG92/2003), parata CASMB, in ipoteza in care ar fi emis o astfel de decizie de impunere din oficiu cu nr._ din 11.06.2012, se pune problema competentei sale, insa nefiind depusa la dosar, instanta nu cunoaste obiectul acseteia.Pe de alta parte, daca parata AFP sector 3 ar fi emis o astfel de decizie, la dosar nu se regaseste si intervine problema competentei CASMB de a desfiinta un act fiscal emis de AFP sector 3.
Totusi, apreciza instanta ca in lipsa dovezii emiterii unui atara act privind stabilirea acestor contributii in sarcina reclaamntului, nu se poate analiza decizia de desfiintare a deciziie de impunere din oficiu, din perspectiva exceptieilipsei de obiect a cererii reclaantului, atata vreme cat singurele acte actele depuse in probatoriu sunt cele contestate si carenu au fost revocate/ anulate/desfiintate.
Relativ la exceptia lipsie de obiect a cererii, invocata de parata CASMB urmare a Deciziei CCR nr. 164/12.03.2013 publicata in M.Oficial 296/23.05.2013 privind exceptia de neconstitutionalitate a prev. art. 257 al. 2 lit. e din L. 95/2006 prin care s-a statuat ca, contributiile la FNUASS deja achitate pana la data publiarii acestei decizii nu pot face obiectul unor cereri de restituire ulterior publicarii- instanta o va respinge, ca neintemeiata, lipsa de obiect a unei cereri presupune ca pe parcursul judecatii parata si-ar fi indeplinit obligatiile legale, ori, in speta, nu rezida o astfel de situatie, nefiind emise nici macar acte adminsitrativ fiscale- decizii de impunere din care sa rezulte legalitatea datoriei/ contributiei care se imputa reclamantului.
In consecinta, apreciaza instanta ca in speta se retine culpaambelor parate, pe de-o parte a oganului fiscal AFP sector 3 care avea obligatia legalade a emite decizie de impunere, care sa se comunice reclamantului in conditiile OG92/2003 – asupra contributiilor CASS, pe perioada mentionata, decizie care sa imbrace cerintele legii, iar pe dealta parte, CASMB, in masura in care constata ca are competenta de a emite acte, urma a tine seama de prev. art. 256 al. 2 din L. 95/2006, care indica ca, ,, colectarea contributiilor persoane fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de catre ANAF se afectueaza de catre casele de asigurari”.
F. de toate cele sus mentionate, in lipsa emiterii unei decizii de impunere, retine Tribunalul ca actele emise si contestate in cauza sunt lovite de nulitate absoluta, si se impuerestituirea sumei achitata de catre reclamant, cu titlu de contributie CASS, pe motiv ca a achitat o obligatie inexistenta, in lipsa unei obligatii fiscale care sa se datoreze in conditiile unui act fiscal legal emis.
Astfel, instanta va admite actiunea.
Va dispune anularea actului administrativ SITUAȚIA CONTRIBUȚIILOR DECLARATE, ÎNCASATE ȘI RESTANTE ȘI A MAJORĂRILOR CALCULATE, ÎNCASATE ȘI RESTANTE, a avizului de plată nr._/05.10.2012 ca nelegale.
Va obliga pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A mun. București să restituie reclamantului suma de 2.517 lei.
Va obliga paratele, in solidar, conform art. 276 din C. aflate in culpa procesuala la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecată în valoare de 670 lei, reprezentad taxa tb, tb. jud. si onorariu avocat.
RECURSUL
Parata Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca instanța de fond nu a ținut cont că instituția recurenta a anulat datoriile la FNUASS ale reclamantului pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, ca urmare a aplicării în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr.164/12.03.2013 (publicată în M.Of. nr. 296/23.05.2013), referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.257 alin. 2 lit. e) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în redactarea de la data intrării în vigoare a acestora și până la modificările ce le-au fost aduse prin OUG nr.93/2008 pentru modificarea și completarea Lg. nr.95/2006.
De asemenea, tot instanța nu a reținut că în Decizia Curții Constituționale se statuează că, contribuțiile la FNUASS deja achitate până la data publicării deciziei Curții Constituționale nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate ulterior publicării acesteia. Prin urmare, având în vedere că reclamantul este pensionar îi sunt aplicabile prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 164/12.03.2013 amintite mai sus.
Având în vedere cele menționate mai sus, solicită instanței admiterea recursului și respingerea cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că reclamantul nu a suferit nici o vătămare, nu i-a fost adus nici un prejudiciu.
In drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 486 Cod de Procedură Civilă.
Parata Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, reprezentata de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca instanța de fond, in mod greșit a admis obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, motivat de faptul ca, in raport de aspectul potrivit căruia avizul de plata nu reprezintă un titlu de creanța (document administrativ fiscal), iar suma contestata de către reclamant reprezintă „contribuții asigurări sociale de sănătate" instituite de către C. Naționala de Sănătate a Municipiului București si transferate electronic, neexistand dosar predat la Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice pana in momentul de fata.
Prin urmare, Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice nu se afla . care sa justifice obligarea sa in temeiul art.276 din Codul de procedura civila la plata cheltuielilor de judecata cauzate de promovarea acțiunii reclamantului
Motivele care au stat la baza soluției judecătorești, în privința acordării cheltuielilor de judecată, sunt neîntemeiate, deoarece, în cauză, erau incidente dipozițiile art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care judecătorii au însă dreptul să mărească sau să misșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute in tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."
Articolul 274 alin. 3 Cod proc.civ. este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justitiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
In aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie sa aiba în vedere atât valoarea pricinii cât si proportionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
De reținut ca, prevederile art.274 alin.3 recunosc instanței dreptul de a cenzura cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, în situația în care va constată că acestea sunt disproporționat de mari față de activitatea prestată de avocat urmând a se raporta la onorariile prevăzute în tabloul onorariilor minimale.
Prin aplicarea prevederilor art.274 alin.3 Cod pr.civ., instanța nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și client, care se menține în integralitate, (drept urmare, clientul va plați avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauză trebuie suportat de partea adversa, ținând seama de natura si complexitatea prestației avocatului acestuia.
In acest sens, în jurisprudenta CEDO s-a statuat ca partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art.274 C.pr.civ., decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
Or, in speța de fata, instanța de fond nu a ținut cont, in acordarea cheltuielilor de judecata, de imprejurarile concrete ale spetei, respectiv faptul ca dosarul a fost soluționat la primul termen de judecata.
Invederam faptul că, in conformitate cu dispozițiile art.274 C.pr.civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu ne incadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina recurentei pentru ca sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Aplicând criterii prezentate mai sus cu privire la jurisprudenta CEDO prezentei cauze, instanța de fond, in cazul admiterii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecata trebuia sa faca aplicabile dispozițiile art.274 alin.(3) C.proc.civ. si sa constate faptul ca suma de 670 lei cheltuieli de judecată este nejustificata in raport de activitatea prestată de avocat.
2.Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar, arata că potrivit art.45 alin.(1) lit.f) din O.U.G. nr.80/2013, "sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, dupa caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: când contestația a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitiva.."
In cazul in care recurenta nu ar formula prezentul recurs si s-ar conforma hotărârii instanței de fond, reclamantul, dupa rămânerea irevocabila a Sentinței civile nr.2230/25.03.2014, ar beneficia la cerere si de restituirea taxei de timbru, imbogatindu-se fara just temei.
Astfel, conform art.45 alin.(5) din O.U.G. nr.80/2013, cererea de restituire soluționata de către instanța de judecata va fi depusa in vederea restituirii la unitatea administrativ teritoriala la care a fost achitata taxa, respectiv Direcția de Impozite si Taxe Locale - organ al administrației publice locale, distinct de Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, instituție din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala - Ministerul Finanțelor Publice.
Dupa obținerea sumei restituita de către D.I.T.L, reclamantul s-ar putea îndrepta si împotriva recurentei prin punerea in executare silita a hotărârii instanței de fond si astfel ar obține inca o data aceeași suma, imbogatindu-se fara justa cauza.
In drept, recurenta invoca dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Intimatul-reclamant B. Ș. a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, recalificata drept excepția lipsei calității de reprezentant al acesteia, iar pe fiond a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
CURTEA
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, recalificata drept excepția lipsei calității de reprezentant al acesteia
Curtea constata ca recursul nu a fost introdus de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București in nume propriu, ci in calitate de reprezentant legal al paratei Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice.
Ca atare, nu se poate pune problema unei eventuale lipse a calitati procesuale active, in cadrul recursului (si nu pasive, cum sustine intimatul-reclamant).
In ceea ce priveste dreptul legal de reprezentare in instanta, acesta este dat de oUG nr.74/2013 si de HG nr.520/2013.
Ca atare, instanta va respinge exceptia ca neintemeiata.
In ceea ce priveste recursul Casei de A. de Sănătate a Municipiului București
Motivul pentru care instanta de fond a admis actiunea l-a constituit lipsa unui act administrativ-fiscalcare sa constitui titlu de creanta, mai precis lipsa unei decizii de impunere, retinand, in mod corect, ca in aceasta situatie, perceperea oricarei sume este nelegala, iar contribuabilul are dreptul la restituirea acesteia.
Recurenta nu critica rationamentul primei instante, ci reitereaza afirmatia potrivit careia ar fi anulat obligatiile reclamantului la Fondul N. Unic de Asigurari Sociale de Sanatate, omitand faptul ca aceste obligatii nu existau si ca atare, nici nu puteau fi anulate.
Distinct de cele de mai sus, se retine, asa cum a retinut si instanta de fond, ca decizia nr.2248/08.01.2014 (f.33) invocata de recurenta, face referire la desfiintarea unei decizii de impunere cu nr._/11.06.2012, a carei existenta nu a fost dovedita, al carei continut nu se cunoaste si a carei legatura cu cauza de fata nu poate fi stabilita.
In consecinta, solutia primei instante de anulare a singurului act comunicat de recurenta catre contribuabil si care vizeaza obligatia de plata a CASS pe perioada 2007-iunie 2008, respectiv”Situatia contributiilor...” este legala.
In ceea ce priveste obligatia de restituire a sumelor, curtea retine ca interdictia de restituire avuta in vedere de decizia Curtii Constitutionale nr.164/2013, vizeaza, desi nu mentioneaza expres, situatia contributiilor retinute pana la publicarea deciziei, in temeiul unor titluri de creanta ramase definitive si nu situatia contributiilor retinute fara niciun titlu de creanta sau in temeiul unor titluri anulate sau revocate, in aceste ultime cazuri restituirea fiind determinata de caracterul nedatorat al platii.
Pe cale de consecinta, nu se pune problema nerespectarii deciziei Curtii Constitutionale, atat timp cat situatia din speta de fata este diferita de ipoteza avuta in vedere de respectiva decizie.
Ca atare, retinand ca solutia primei instante de obligare a recurentei la restituirea contributiilor achitate de intimatul-reclamant a fost legala, curtea urmeaza a respinge recursul ca nefondat.
In ceea ce priveste recursul Administratiei Sectorului 3 a Finantelor Publice
Recursul vizeaza in exclusivitate solutia data de prima instanta asupra capatului de cerere accesoriu privind cheltuielile de judecata, nu si solutia data capatului principal avand ca obiect anularea avizului de plata emis de aceasta recurenta.
Or, solutia pe capatul privind cheltuielile de judecata, avand caracter accesoriu, depinde de cea data capatului principal avand ca obiect anularea avizului de plata emis de aceasta recurenta.
Cum capatul principal a fost admis, iar avizul de plata a fost anulat, rezulta ca parata emitenta a avizului este parte cazuta in pretentii, in intelesulart.274, alin.1 C.pr.civila si ca atare, susceptibila de a fi obligata la plata cheltuielilor de judecata efectuate de partea care a castigat procesul, adica de intimatul-reclamant.
In ceea ca priveste cuantumul onorariului, de 620 lei, restul pana la 670 lei fiind taxe de timbru si timbru judiciar, curtea apreciaza ca el nu este exagerat fata de valoarea de 2.517 lei a pricinii, fata de munca prestata de avocat si de problemele de drept ridicate de speta, suma inscriindu-se in onorariile medii practicate in spete de acest gen.
Ca atare, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant a DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ca neîntemeiată.
Respinge recursurile declarate de recurentele-pârâte C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.2230 din 25.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. Ș., ca neîntemeiate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER
G. P.
Red A.J. – 2 ex./2014
Tribunalul București - Secția a-IX-a – jud. L. G.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1471/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3186/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
