Anulare act administrativ. Decizia nr. 1023/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1023/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 19/116/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1023
Ședința publică din data de 13 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă D.G.F.P. CĂLĂRAȘI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI OLTENIȚA împotriva sentinței civile nr.536/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă . și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „anulare act administrativ – taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Călărași la data de 04.01.2013 și înregistrată sub nr._, reclamanta S.C. N. C. SRL a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oltenița și Administrația F. pentru Mediu, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele, în solidar, la restituirea sumei de 6.025 lei reprezentând taxă de poluare, a dobânzii legale calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/04.08.2008, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.536/27.02.2013, Tribunalul Călărași – Secția Civilă a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtele, în solidar, să restituie reclamantei taxa de poluare în sumă de 6.025 lei, a dobânzilor fiscale calculate de la data înregistrării cererii de restituire la organul fiscal și a cheltuielilor de judecată în sumă de 39 lei și a respins celelalte capete de cerere formulate de reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism sencond-hand, marca SETRA, iar în România a plătit o taxă specială pentru înmatriculare în cuantum de 6.025 lei, achitată cu chitanța depusă în copie la dosar, taxă pe care o consideră discriminatorie în raport de jurisprudența Comunității Europene precum și în raport de prevederile Constituției României și a cărei restituire a solicitat-o.
Tribunalul a reținut că taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă în reglementarea internă prin Legea nr.343/2000 și art.2142–2143 Codul fiscal, care stabileau obligația de achitare a acestei taxe, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia. Aceste dispoziții legale au fost abrogate prin OUG nr. 50/21.04.2008 care a instituit cadrul legal pentru plata taxei de poluare pentru autovehicule și care se constituie ca venit la bugetul fondului pentru mediu.
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M (1)-N(3) astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a autovehiculelor rutiere precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).
Autoturismul reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4 lit. a) fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în Românie și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin.1) rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin.1). Scopul general al art.90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă provenită din alte state membre în comparație cu produsele interne. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern respectiv a OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în timp ce reclamantul a invocat nelegalitatea acestuia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța de fond a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratat întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu,favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și mai recent vânzarea autoturismelor noi produse în România.
discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul actelor normative menționate rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic,potrivit principiului „poluatorul plătește”.
În consecință dispozițiile interne care stabilesc obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea second-hand încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și dispozițiile art.148 al.2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu are caracter prioritare și prevalează legii interne.
Constatând că stabilirea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care odată cu aderarea la Uniunea Europeană fac parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate, tribunalul a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâtele, în solidar, să restituie reclamantei suma de 6.025 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânzile fiscale calculate de la data înregistrării cererii la organul fiscal teritorial și până la data plății.
Cererea reclamantei de plată a dobânzii fiscale a fost respinsă în raport de prevederile art.124 Cod proc.fiscală.
În baza art.274 al.1 Cod proc.civ., pârâtele au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 39 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, stabilite proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva sentinței civile nr.536/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași– Secția Civilă în dosar nr._ a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI OLTENIȚA, solicitând admiterea recursului formulat și pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Apreciază că excepția inadmisibilității a fost în mod greșit respinsă de instanța de fond. În acest sens arată că reclamantul a achitat în mod voluntar taxa de poluare, supunându-se normei interne. Totodată, modalitatea factuală și legală de stabilire a taxei de poluare precum și compatibilitatea dreptului intern cu norma comunitară se pot pune în discuție numai în faza soluționării contestației împotriva titlului de creanță. Or reclamanta nu a formulat o astfel de contestație.
Arată și că CJUE a statuat că nu poate fi reținută de plano încălcarea art.90 de către un stat membru ci trebuie verificată în fiecare caz în parte pentru a se stabili concret măsura în care valoarea taxei aplicate autovehiculului second-hand achiziționat depășește valoarea reziduală a autovehiculului nou. Prin urmare, refuzul instituției de a restitui suma achitată ca taxă de poluare nu poate fi considerat unul nejustificat.
Intimata-reclamantă . și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu au depus întâmpinare.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Analizând probele administrate în cauză Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei de poluare și faptul că normele care au instituit această taxă contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. și N.. Normele prin care s-au instituit taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.
În ceea ce privește procedura prealabilă, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
În aceste condiții, soluția de obligare a autorității care a încasat taxa nelegală la repararea integrală a prejudiciului, inclusiv a celui produs prin lipsirea pentru o perioadă de timp, de suma de bani plătită, apare ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă D.G.F.P. CĂLĂRAȘI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI OLTENIȚA împotriva sentinței civile nr.536/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă . și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. C. VladDaniel G. SeverinIonel R.
GREFIER,
E. Chirănuș
Red.DS, tehnored.MT/2ex.
Tribunalul Călărași - red.NMT
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 144/2014.... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
