Obligaţia de a face. Decizia nr. 4217/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4217/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 48795/3/2012
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 4217
Ședința publică din data de 26.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: M. B.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind recursul formulat de recurentul-reclamant C. N. împotriva sentinței civile nr. 174/14.01.2014 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, în cauza având ca obiect refuz restituire taxă pe poluare (OUG nr. 50/2008)
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul-reclamant a solicitat judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
- C. procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 18.12.2012, reclamantul C. N. a solicitat obligarea pârâtelor ANAF-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU la restituirea sumei de 8618 lei, precum și la plata dobânzii fiscale aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat în esență că taxa pe poluare este contrară art. 110 din TFUE, fiind indirect disriminatorie.
Pârâta DGRFPB a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât nu a fost implicată în procedura de calcul și percepere a taxei pe poluare.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 174/14.01.2014, Tribunalul București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, reținând în esență că niciuna dintre instituțiile pârâte nu are calitatea de emitent al deciziei de calcul în baza căreia s-a pretins taxa de la reclamant și nici de beneficiar direct al sumei încasate. Astfel, decizia de calcul a fost emisă de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3, instituție distinctă de DGRFPB, iar reclamantul nu a înțeles să formuleze acțiunea în contradictoriu cu aceasta. De asemenea, chitanța de atestă virarea sumei la Trezoreria Sectorului 3, deci nu există un raport juridic între reclamant și AFM ori DGRFPB. Or, organul fiscal care a încasat taxă pretinsă cu ocazia înmatriculării este parte a raportului juridic fiscal și poate avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune avînd ca obiect obligarea la restituirea unei taxei speciale.
3. Cererea de recurs.
Împotriva acestei sentințe, la data de 13.02.2014, a formulat recurs reclamantul, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentineți recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, pentru următoarele argumente: Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 (emitenta deciziei de calcul al taxei de poluare nr._ din 26.08.2008) nu este instituție distinctă de D.G.R.F.P. București, având în vedere că, potrivit art. 13 pct. 3 din HG nr. 520/2013 administrațiile sectoarelor 1-6 ale finanțelor publice nu au personalitate juridică și sunt structuri organizate în cadrul D.G.R.F.P. București; taxa în discuție constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 și art. 35 din Legea nr. 329/2009.
În drept, recurentul a invocat art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă de la 1865
Cererea de recurs a fost timbrată cu 20 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimatele nu au formulat întâmpinare, deși era obligatorie în cauză.
4. Soluția instanței de recurs.
Examinând prezentul recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea constată că este neîntemeiat, instanța de fond reținând în mod corect că instituțiile publice chemate în judecată de reclamant nu au calitate procesuală pasivă, întrucât nu sunt parte în raportul juridic de drept fiscal ce stă la baza promovării cererii de chemare în judecată.
Astfel, în ceea ce privește Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, aceasta nu are legitimitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu este emitenta deciziei de calcul al taxei pe poluare și nu este nici autoritatea publică care a refuzat să restituie taxa pe poluare, la solicitarea expresă a contribuabilului.
În realitatea, în calitate de pârâtă în cauză, prin raportare la obiectul acțiunii (obligarea la restituirea taxei pe poluare) trebuia să figureze Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, întrucât aceasta a emis decizia de calcul nr._/26.08.2008 (fila 11 din dosarul de fond) și ei i-a fost adresată de către reclamant, pe cale administrativă și prealabil sesizării instanței, cererea de restituire a taxei (filele 6-7 din dosarul de fond).
Împrejurarea invocată de recurentul-reclamant, în sensul că Administrația Sectorului 3 a Finanțelor Publice nu ar fi o instituție distinctă de D.G.R.F.P. București, având în vedere că, potrivit art. 13 pct. 3 din HG nr. 520/2013, Administrațiile sectoarelor nu au personalitate juridică și sunt structuri organizate în cadrul D.G.R.F.P. București, nu poate fi primită și nu este de natură a conduce la admiterea prezentului recurs. Aceasta întrucât în contenciosul administrativ și/sau fiscal nu are importanță personalitatea juridică, specifică dreptului privat, ci capacitatea administrativă (de drept public), adică aptitudinea autorității publice de a emite acte administrative și/sau fiscale, capacitate de care Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice dispune în temeiul legii, din moment ce are competența de a emite decizia de calcul și de a încasa taxa pe poluare.
În ceea ce privește Administrația F. pentru Mediu, nici aceasta nu are legitimitate procesuală pasivă în cauză, întrucât raporturile juridice de drept administrativ-fiscal s-au născut între recurentul-reclamant și Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, neavând relevanță împrejurarea că taxa pe poluare încasată se face venit la bugetul F. pentru mediu și se administrează de Administrația F. pentru Mediu.
În această ordine de idei, Curtea reține că, potrivit OUG nr. 50/2008, cererea de restituire se depune la organul fiscal competent și se soluționează de către acesta, pe baza unei note de restituire, restituirea efectivă fiind efectuată tot de organul fiscal competent, de la bugetul de stat, din contul de venituri bugetare în care a fost încasată suma.
Prin urmare, singura autoritate în legătură cu care reclamantul ar fi putut invoca producerea unei vătămări este Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, independent de faptul că suma încasată de aceasta are ca destinație Fondul de mediu. Presupusul prejudiciu invocat a fost cauzat la data încasării necuvenite a sumei, iar nu ulterior, prin virarea acesteia către Fondul pentru Mediu. De altfel, în contenciosul administrativ-fiscal se verifică prejudiciul creat de autoritatea aflată în raport direct cu persoana prejudiciată, neavând relevanță destinația dată ulterior sumei încasate.
Față de aceste considerente, constatând că motivul de recurs invocat, astfel cum a fost argumentat, este neîntemeiat și că soluția recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă 1865, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant C. N. împotriva sentinței civile nr. 174/14.01.2014 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. D. M. B. C. P.
GREFIER
M. G.
Red/thred. DDM/ 2 ex/ 04.07.2014.
Judecător fond: C. I., Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 821/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3095/2014. Curtea de... → |
|---|
