Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 400/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 400/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 37890/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 400/2014
Ședința publică de la 20.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
JUDECĂTOR – B. C.
GREFIER – A. I. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă DIRECTIA GENERALA A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI F. PUBLICE A S. 4 împotriva sentinței civile nr. 376 din 24.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă ., având ca obiect „refuz soluționare cerere”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata-reclamantă reprezentată de avocat D. M., cu împuternicire avocațială la dosarul de fond la fila 2, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanție că dosarul se află la primul termen de judecată în recurs, la data de 21.10.2013 intimata-reclamantă a depus întâmpinare,după care:
Curtea, constată că în raport de prevederile HG nr. 520/2013 și ale Ordinului Președintelui ANAF nr. 2211/2013, în urma reorganizării Ministerului Finanțelor Publice, în cauză, parte recurentă este DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE BUCURESTI în reprezentarea A. S. 4 A F. PUBLICE BUCURESTI.
Curtea constată că în raport de data depunerii întâmpinării depuse de către intimată, recurenta avea obligația, potrivit art. 129 C.pr.civ., să ia cunoștință de conținutul întâmpinării de la dosarul cauzei, astfel încât nu se impune comunicarea acesteia către recurenta-pârâtă.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea cererii de recurs.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică. Cererea adresată recurentei din cauza de față nu a fost soluționată în termen de 45 de zile prevăzut de art. 40 de C.pr. fiscală, chiar și soluționată cu depășirea termenului anterior menționat, în cerere menționându-se comunicarea la sediul ales, aceasta a fost comunicată la sediul social, dovadă fiind faptul că s-a întors dovada de comunicare, respectiva comunicare nefiind ridica de la oficiul poștal. Arată de asemenea, că a luat la cunoștință de cerere la primul termen de judecată, astfel încât se impune plata la cheltuieli de judecată; cu privire la cuantum nu se impune diminuarea. Depune dovada achitării onorariului de avocat.
Curtea reține cauza spre deliberare și pronunțare asupra cererii de recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 376/24.01.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția civilă a admis excepția lipsei de obiect și a respins acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4198,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că cererea a rămas fără obiect întrucât prin adresa nr._/26.09.2012 s-a răspuns cererii reclamantei. Cât privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, tribunalul a reținut că este întemeiat, constatând culpa procesuală a pârâtei față de împrejurarea că furnizarea informațiilor a avut loc după expirarea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 Cod proc.civ., după angajarea avocatului și nu la sediul indicat pentru comunicare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, partea pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 4, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr._ .
Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ, arătând că hotărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivare, a arătat că a fost obligată în mod greșit la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că nu a existat o încălcare a termenul de 45 de zile prevăzut de dispozițiile art. 70 Cod proc.fiscală, întrucât conform art. 70 alin.2, acest termen se prelungește dacă sunt necesare informații suplimentare. În cauză s-au solicitat informații organului ierarhic superior, respectiv Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, termenul de 45 de zile fiind astfel prelungit. În subsidiar, a arătat că față de prevederile art. 274 alin.3 Cod proc.civ, se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate.
Intimata-reclamantă. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
În motivare, a arătat că hotărârea primei instanțe este legală, în mod corect reținându-se culpa procesuală a pârâtei care nu a comunicat răspunsul cu respectarea termenului prevăzut de lege și nu a comunicat răspunsul la sediul indicat în cererea de asistență a contribuabilului formulată de aceasta. A arătat că nu se impune reducerea onorariului de avocat, acesta fiind proporțional cu volumul de muncă însărcinat avocatului prin demersul formulat.
Asupra recursului formulat, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 304pct.9 C.pr.civ. (1865), reține următoarele:
Intimata-reclamantă . a adresat recurentei-pârâte Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București, o cerere de asistență a contribuabilului, înregistrată sub nr._/26.07.2012, în care a indicat ca sediu ales pentru comunicarea răspunsului la ,, C..Av. C.-R. P., în ., ..2, . București.
Recurenta – pârâtă a răspuns cererii reclamantei prin adresa nr._/26.09.2012, adresa de răspuns nefiind comunicată însă la sediul ales, ci la sediul social al reclamantei, nefiind recepționată de aceasta. În mod efectiv, adresa de răspuns a fost comunicată reclamantei în cursul judecății, la instanța de fond.
Având în vedere acest aspect, Curtea constată că în mod corect tribunalul a reținut culpa procesuală a recurentei –pârâte. Din moment ce aceasta nu a comunicat răspunsul la sediul social ales de reclamantă, nu se poate reține că recurenta-pârâtă a respectat obligațiile legale ce-i reveneau cu privire la efectuarea comunicării, astfel încât răspunsul nu se poate considera comunicat decât la data de 24.01.2014, când a fost comunicat în instanță.
De altfel, prin cererea de recurs, recurenta s-a rezumat la a susține că a comunicat adresa nr._/26.09.2012 prin poștă cu scrisoare recomandată la sediul societății, plicul fiind returnat cu mențiunea”expirat termen păstrare”, fără a justifica motivul pentru care comunicarea nu s-a efectuat la sediul ales.
În consecință, în mod corect s-a reținut de către tribunal că a fost depășit termenul de furnizare a informațiilor prevăzut de art. 70 Cod procedură fiscală. Susținerile recurentei privind prelungirea termenului de 45 în temeiul art. 70 alin.2 Cod procedură fiscală sunt lipsite de relevanță, de vreme ce recurenta se raportează în calculul său la data de 26.09.2012 ca dată de comunicare a adresei de răspuns, dată care astfel cum s-a arătat, nu poate fi luată în considerare.
În concluzie, culpa pentru declanșarea prezentului litigiu aparține recurentei-pârâte, astfel încât față de prevederile art. 274 Cod proc. civilă aceasta trebuie să plătească intimatei –reclamante cheltuielile de judecată efectuate, soluția primei instanțe fiind corectă sub acest aspect.
Cât privește însă motivul de recurs vizând reducerea cuantumul cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., Curtea constată că acesta este întemeiat și va face aplicarea acestor prevederi legale, în sensul reducerii onorariului de avocat de la suma de 4198,02 lei la 2000 lei.
Curtea reține că dispozițiile art.274 alin.3 Cod proc. civ., conform cărora judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, recunosc dreptul instanței de a cenzura cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocat, în situația în care va constata că sunt disproporționat de mari față de activitatea prestată de avocat.
Prin cenzurarea onorariului, instanța nu intervine în raportul juridic existent între client și avocatul său (contract care își va produce pe deplin efectele între părți), ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauză trebuie suportat de către partea adversă, ținând seama de natura și complexitatea prestației avocatului acestuia.
În prezenta cauză, Curtea reține că activitatea concretă a avocatului nu a implicat un volum mare de muncă, de o complexitate deosebită, pe o durată îndelungată de timp, de natură să justifice onorariul perceput.
Astfel, Curtea reține că acțiunea a fost soluționată la primul termen de judecată, apărătorul părții prezentându-se în instanță doar la un singur de judecată. Totodată, Curtea reține gradul redus de dificultate al prezentei cauze, atât prin prisma obiectului cererii de chemare în judecată cât și prin soluționarea cererii ca rămasă fără obiect, avocatul punând concluzii pe acest aspect. Curtea nu neagă susținerile intimatei –reclamante în sensul că activitatea desfășurată de apărătorul său a presupus studiul legislației în vigoare, redactarea de cereri și reprezentarea in instanță, însă apreciază că această activitate nu este de o complexitate deosebită, onorariul de avocat de 4198,02 lei fiind excesiv, urmând astfel a fi redus la suma de 2000 lei.
Nu poate fi reținut nici argumentul intimatei în sensul că onorariul în cuantum de 4198,02 lei este unul brut, și nu revine în totalitate avocatului, întrucât acesta trebuie să achite taxe precum TVA și alte contribuții obligatorii de asigurări sociale.
În acest sens, Curtea reține că art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., care reglementează posibilitatea reducerii onorariului de avocat, are ca premisă includerea unor astfel de taxe în onorariu, singurele criterii în funcție de care se apreciază caracterul rezonabil al onorariului fiind ,, valoarea pricinii” și „ munca îndeplinită de avocat”. Admițând însă că ar putea fi avute în vedere și alte criterii la evaluarea cuantumului onorariului de avocat, un astfel de criteriu precum cel legat de plata unor taxe către stat, ar prezenta relevanță doar în cazul unor taxe fixe, caz în care reducerea onorariului nu s-ar putea face sub nivelul acestora. Cum în cauză, taxele și impozitele la care face referire intimata-reclamantă sunt stabilite, conform prevederilor legale în vigoare, în cote procentuale, iar cuantumul acestora este influențat în mod direct de onorariul stabilit de părți, argumentul intimatei nu este unul valid.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată de la 4198, 02 lei la 2000 lei și va menține în rest sentința recurată.
În ceea ce privește solicitarea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 2014,38 lei, achitat conform facturii fiscale nr. 228/30.05.2013, în temeiul art. 274 și 276 Cod proc.civ., Curtea o va admite în parte. Potrivit art. 276 Cod proc.civ., când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. Având în vedere că deși soluția instanței de recurs este de admitere a recursului, acesta a fost găsit întemeiat doar în parte, astfel cum s-a arătat, Curtea urmează să o oblige pe recurentă la plata parțială a cheltuielilor de judecată, apreciind ca fiind justificată plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE BUCURESTI - Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice a Municipiului București în contradictoriu cu intimata-reclamantă ..
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Reduce cuantumul cheltuielilor de judecată de la 4.198,02 lei la 2.000 lei, conform art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
Menține în rest sentința civilă recurată.
Obligă recurentul către intimatul-reclamant la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, în condițiile art. 276 C.pr.civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER
A. I. B.
Red. P.O.D./2 ex/ 17.02.2014
Jud. fond D. S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 9237/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 8767/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
