Anulare act administrativ. Decizia nr. 1242/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1242/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 25185/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ CU NR. 1242
Ședința publică din data de 20 februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - V. H.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea recursului declarat de recurenta reclamantă P. T. M., împotriva sentinței civile cu nr. 536/1.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, cererea de chemare în judecată având drept obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă reprezentată de apărător ales – doamna avocat S. D., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că nu face dovada achitării taxei de timbru, precum și faptul că intimata pârâtă înaintează la dosarul cauzei, prin intermediul Serviciului Registratură în data de 6.08.2013 întâmpinare.
Urmare a admiterii cererii de abținere formulată de doamna judecător O. D. P., completul de judecată a fost întregit cu domnul judecător V. H., judecător desemnat de președintele Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, conform art. 98 alin. 4 din H.C.S.M. nr. 387/2005, completul de judecată recurs 3 având următoarea compunere: președinte – doamna judecător C. M. C., domnul judecător G. G. și domnul judecător V. H..
Curtea comunică apărătorului ales al recurentei pârâte un exemplar al întâmpinării formulate în cauză.
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 3 lei și timbre judiciare.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe noi de administrat în calea de atac, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei reclamante formulează concluzii de admitere a recursului, astfel cum a fost formulat, pentru motivele expuse în scris. Solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, arătând în esență că instanța de fond a apreciat ca tardiv formulată cererea reclamantei întrucât potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 termenul legal în care reclamanta putea formula această cerere este de 1 an de la data comunicării/luării la cunoștință după caz, reținând că reclamanta a depus această cerere după aproape 4 ani de la data emiterii actului administrativ contestat. Interpretarea instanței de fond este una greșită întrucât pentru fiecare cerere adresată curte un nou termen de prescripție, iar cererea sa trebuia judecată în baza dispozițiilor art. 10 din O.U.G. 148/2005, coroborate cu dispozițiile art. 8 lit. C din același act normativ. Solicită instanței să nu aibă în vedere excepția inadmisibilității invocată de intimată în fața instanței de fond, întrucât reclamanta a urmat procedura prealabilă. În apărare și în combaterea excepției tardivității mai invocă decizia Î.C.C.J. cu nr. 26/2011.
Curtea reține recursul spre deliberare.
CU R T E A,
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ /CA/2012, la data de 25.06.2012, reclamanta P. T.-M. in contradictoriu cu pârâta AGENȚIA P. PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a solicitat instanței sa dispună anularea deciziei nr. 5749/07.01.2008 privind aprobarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului, obligarea pârâtei la acordarea indemnizației retroactiv pentru creșterea copilului și pentru cel de al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară, pentru perioada 01.11._08 în cuantum de 600 lei pe lună, în sumă totală de 6600 lei, obligarea pârâtei la acordarea stimulentului pentru cel de al doilea copil în cuantum de 100 lei lunar pentru perioada 01.10._09 în cuantum total de 342 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut, în esență, ca este mama a doi copii gemeni născuți la data de 06.08.2007, iar pârâta i-a acordat indemnizație doar pentru un copil în temeiul art. 10 din OUG nr. 148/2005. Reclamanta a arătat că s-a făcut o interpretare greșită a prevederilor legale aplicabile și s-a creat astfel, in mod nejustificat o situație discriminatorie între cei doi copii gemeni. În acest sens a invocat si decizia ICCJ nr. 26/14.11.2011 pronunțata in recursul in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 si art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005.
În susținere, a depus un set de înscrisuri.
În drept, au fost invocate disp. art. 82, art. 112 și urm., art. 274 Cod proc.civ. și disp. art. 1 și urm. Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 536/01.02.2013, Tribunalul București secția a-IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția tardivității respingând cererea de chemare în judecată ca tardiv formulată.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 5749/07.01.2008 emisă de către pârâtă, a cărei anulare o solicită reclamanta, s-a aprobat pentru reclamantă indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei, începând cu data de 01.11.2007. La data de 21.05.2012, reclamanta a formulat plângere prealabilă, solicitând pârâtei plata indemnizației retroactive pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară, fără ca pârâta să dea curs acestei solicitări.
Potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 „(1)Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. (2) P. motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. „
Cererea reclamantei de plată retroactivă a indemnizației pentru creșterea copilului a fost depusă de aceasta după aproape 4 ani de la data emiterii actului administrativ contestat. Reclamanta a cunoscut și a beneficiat de cuantumul indemnizației de creștere a copilului stabilit prin decizia contestata, încă din anul 2008, când suma astfel stabilita i-a fost plătita, în fiecare luna, pana la împlinirea vârstei de doi ani a copilului său. Prin urmare, reclamanta a cunoscut existența actului administrativ contestat începând cu anul 2008, când a început acordarea drepturilor prevăzute de decizia nr. 5749/07.01.2008. Reclamanta a putut percepe si a beneficiat nemijlocit de efectele deciziei, prin plata indemnizației efectuată lunar de către pârâtă, plată pe care reclamanta o recunoaște si pe care nu a contestat-o niciodată anterior formulării acestei plângeri, ceea ce demonstrează ca a avut cunoștință de conținutul acestei decizii si evident, cu cuantumul indemnizației de creștere a copilului, stabilit prin aceasta decizie, începând din anul 2008.
Față de acest moment al luării la cunoștință de actul administrativ contestat, respectiv în cursul anului 2008, formularea prezentei cereri de chemare în judecată în anul 2012, apare în mod evident ca fiind formulată cu încălcarea termenului prevăzut de art. 11 alin. 2 Legea nr. 554/ 2000, respectiv apare ca fiind tardiv formulată.
Împrejurarea că prin decizia nr. 26/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit, în esență, că în cazul unei sarcini multiple, toti copiii trebuie sa beneficieze de aceleași drepturi, nu are nicio relevanță în prezenta cauză. Conform art. 330/7 Cod proc.civ. alin.(2), decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, iar conform alin.(4), dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României. În consecință, tribunalul reține că efectele deciziei în interesul legii, invocată de reclamantă, produc efecte doar pentru viitor, neputându-se aplica retroactiv unor situații juridice ale căror efecte s-au epuizat la data pronunțării deciziei în interesul legii.
Aceleași considerente sunt avute în vedere de tribunal și in ceea ce privește acordarea stimulentului pentru cel de al doilea copil, în perioada 01.10.2008 – 13.01.2009, cererea fiind tardiv formulată față de momentul la care reclamanta a cunoscut că beneficiază de stimulent doar pentru un sigur copil.
P. considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul a admis excepția tardivității formulării cererii invocată de pârâtă și a respins cererea ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs P. T. M. arătând că sunt încălcate dispozițiile art.304 alin.8 și 9C.proc.civ, decizia fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și prin interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.
În cererea de chemare în judecată a solicitat anularea deciziei nr.5749/07.01.2008 privind aprobarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului, emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială București; obligarea pârâtei la acordarea indemnizației retroactiv pentru creșterea copilului și pentru cel de al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară, pentru perioada 01.11._08 în cuantum de 600 lei pe lună, în sumă totală de 6600 lei; obligarea pârâtei la acordarea stimulentului și pentru cel de al doilea copil în cuantum de 100 lei lunar pentru perioada 01.10._09 în cuantum total de 400 lei.
Susține recurenta că, în temeiul art. 10 din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului am solicitat Direcției de Muncă și Protecție Socială București, în prezent Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, acordarea indemnizației pentru creșterea copilului și a alocației de stat pentru creșterea copilului.
Prin decizia atacată, pârâta i-a acordat indemnizație doar pentru un singur copil, apreciind că nu poate beneficia de indemnizație pentru fiecare din cei doi copii născuți concomitent ( art. 3, alin 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005).
Consideră eronată interpretarea normelor legale de către pârâtă deoarece legiuitorul nu a limitat numărul copiilor pentru care se acordă indemnizația lunară, limita fiind stabilită numai la numărul de nașteri.
Din economia legii motivată de susținerea familiei în creșterea copiilor, a stimulării natalității și a diminuării fenomenului de abandon al copiilor rezultă cu certitudine că voința legiuitorului a fost aceea de a acorda indemnizația lunară pentru toti copiii născuți vii. Realizarea scopului propus de către legiuitor nu se poate atinge decât în situația în care fiecare dintre copiii rezultați dintr-o sarcină gemelară sau multiplă beneficiază de aceleași drepturi ca și copilul rezultat dintr-o sarcină simplă.
Definiția stabilită pentru "naștere", ca element de referință la acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv. Definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unui sau a mai multor copii vii și limitând acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 2alin. (3) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2006 completează în mod nelegal acest act normativ cu forță superioară, în aplicarea căruia au fost adoptate, și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și copiii proveniți dintr-o sarcină multiplă.
Prin decizia ICCJ nr.26, pronunțată în dosarul nr.21/2012, publicată în M.O.nr.20 din data de 10.01.2012, instanța supremă a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și, în consecință, a statuat ca indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art.1 alin.(1) din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară de tripleți sau multipleți, în cuantum de 6001ei pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008.
Susține că instanța de fond a interpretat greșit legea, întrucât pentru fiecare cerere adresată organului contencios curge un nou termen de prescripție, iar cererea sa trebuie judecată în temeiul art. 8 lit. c și art. 10 din OUG 148/2005.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art. 304 ind. 1 Cod proc civ, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii, față de împrejurarea că reclamanta a putut percepe și a beneficiat nemijlocit de efectele deciziei, prin plata indemnizației efectuată lunar de către instituția pârâtă, ceea ce demonstrează că a avut cunoștință de conținutul acestei decizii și evident, cu cuantumul indemnizației de creștere a copilului, stabilit prin această decizie, începând din anul 2007.
Cererea reclamantei de plată retroactivă a indemnizației pentru creșterea copilului a fost depusă de aceasta după aproape 4 ani de la data emiterii actului administrativ contestat. Reclamanta a cunoscut și a beneficiat de cuantumul indemnizației de creștere a copilului stabilit prin decizia contestata, încă din anul 2008, când suma astfel stabilita i-a fost plătita, în fiecare luna, pana la împlinirea vârstei de doi ani a copilului său. Prin urmare, reclamanta a cunoscut existența actului administrativ contestat începând cu anul 2008, când a început acordarea drepturilor prevăzute de decizia nr. 5749/07.01.2008. Reclamanta a putut percepe si a beneficiat nemijlocit de efectele deciziei, prin plata indemnizației efectuată lunar de către pârâtă, plată pe care reclamanta o recunoaște si pe care nu a contestat-o niciodată anterior formulării acestei plângeri, ceea ce demonstrează ca a avut cunoștință de conținutul acestei decizii si evident, cu cuantumul indemnizației de creștere a copilului, stabilit prin aceasta decizie, începând din anul 2008.
Față de acest moment al luării la cunoștință de actul administrativ contestat, respectiv în cursul anului 2008, formularea prezentei cereri de chemare în judecată în anul 2012, apare în mod evident ca fiind formulată cu încălcarea termenului prevăzut de art. 11 alin. 2 Legea nr. 554/ 2000, respectiv apare ca fiind tardiv formulată.
Reclamanta, luând cunoștință de Decizia prin care i s-a acordat indemnizație creștere copil, avea posibilitatea și obligația să conteste decizia a cărei anulare o solicită și nu după 4 ani să introducă acțiune în instanță.
Cu privire la Decizia nr.26/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii se reține că produce efecte doar pentru viitor, neputându-se aplica retroactiv unor situații juridice ale căror efecte s-au epuizat la data pronunțării deciziei în interesul legii.
P. aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 Cod proc civ, Curtea va respinge recursul ca nefundat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât recurenta reclamantă P. T. M., împotriva sentinței civile cu nr. 536/1.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-M. C. G. G. V. H.
GREFIER,
R. O.
Red. Gh. G.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 790/2014.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 6580/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
