Anulare act administrativ. Decizia nr. 2122/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2122/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 55632/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2122
Ședința publică de la 20.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE- G. D.
JUDECĂTOR- A. Ș.
JUDECĂTOR- L. E. F.
GREFIER- C. A.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentul reclamant D. V. C. și de recurenta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței civile nr. 2704/13.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 13.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 20.03.2014.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Tribunalului București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal la data de 02.08.2011, sub nr._, reclamantul C. V. D. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților să fie pronunțată o hotărâre prin care să se dispună anularea Deciziei nr.554/06.04.2011, emisă de ANRP, în baza art.18 alin. 2 din Lg. nr.554/2004, instanța să se pronunțe asupra legalității actelor și operațiunilor care au stat la baza emiterii deciziei, cu anularea acestor acte și, în consecință, să se dispună repararea pagubei produse prin actul administrativ nelegal, urmând să fie indicat drept beneficiar al compensației/despăgubirii dl. C. V. D., să se indice în concret bunurile pentru care urmează să se plătească compensații/despăgubiri potrivit Lg. nr. 9/1998, menționate în concret în declarația autentică dată de reclamanta în data de 01.09.2009 la BNP L. S. și dovedite numai cu acte de vânzare-cumpărare transcrise în epocă la grefa Tribunalului Durostor.
De asemenea, se solicită obligarea ANRP să emită un nou act administrativ prin care să acorde despăgubiri pentru toate bunurile deținute de autoarea sa, Balamaci M., în . și pentru care se prezintă acte translative de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
La solicitarea instanței, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că solicită obligarea pârâtei ANRP sa emită un act administrativ prin care sa fie acordate despăgubiri pentru bunurile menționate în concret în declarația autentică dată de reclamantul C. V. D. în data de 01 septembrie 2009 în fața notarului public A. G. D. din cadrul B.N.P. L. S. din București, (si dovedit numai cu acte de vânzare cumpărare transcrise in epoca la grefa Tribunalului Durostor), se solicită acordarea de compensații pentru bunurile enumerate, urmând ca instanța să cenzureze aceste pretenții și, în raport de actele depuse de ANRP pe care pana in prezent a refuzat sa le comunice: 28 case cu 3 si 4 camere si anexe gospodărești; 28 curți cu terenuri mai mari de 1000 mp in total de 8,7549 ha teren intravilan; 123,789 ha teren arabil; 0,2868 ha vie; 1,4858 ha cislale; 3,2731 ha grădini.
Menționează, totodată, pentru acuratețe juridica, că, în documentul intitulat „Tabel de situația populației și gospodăriilor din centrul Cocina, Județul Durostor, FOND Comisia Mixta romano-bulgara pentru schimbul populație, anul 1940, județul Durostor, apare la nr. crt 159 E. BALAMACI cu: 110 ha teren arabil, 13 case si alte bunuri (inventar agricol) cu observația la sfârșitul documentului „3 case cu cate 2 camere, case turcești ac. cu olane:"
În actele atacate, sunt omise toate actele de proprietate depuse in copie legalizata menționate in concret în declarația autentică dată de reclamantul C. V. D. în data de 01 septembrie 2009 in fata notarului A. G. D. din cadrul B.N.P.
Cererea pentru acordare de despăgubiri este pe deplin dovedita, fiind respectate condițiile art. 5 din Legea nr. 9/1998, șiale art.6 din H.G. nr.753/1998, astfel că se impunea admiterea acesteia și acordarea despăgubirilor la care avea dreptul.
Prin sentința civilă nr. 2704/13.06.2012, Tribunalul București a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a anulat Decizia nr. 554/06.04.2011 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, a obligat pârâta A.N.R.P. să remită întreaga documentație la Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului - Județul C., în vederea stabilirii despăgubirilor ce se cuvin reclamantului C. V. D. pentru întreaga avere abandonată statului bulgar de autoarea reclamantului, E. N. Balamaci, avere compusă din 110 ha teren agricol extravilan, 1 ha izlaz, 13 case cu anexe gospodărești și contravaloarea recoltelor neridicate - 14,30 ha porumb, 4,60 ha floarea soarelui, 2,60 ha bumbac și a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
În considerente, instanța de fond a reținut că, prin cererea introdusă sub nr.1899/15.06.1999, d-na Balamaci M. a solicitat acordarea de compensații/despăgubiri pentru bunurile abandonate statului bulgar de către autoarea sa, E. N. Balamaci, bunuri aflate în județul Durostor, cedat Bulgariei de către România, alături de județul Caliacra, prin tratatul de la C. din 9 septembrie 1940.
D-na Balamaci M. a decedat la data de 13.05.2003, succesor al acesteia fiind reclamantul din prezenta cauză, dl. C. V.-D., conform certificatului de moștenitor nr.115/06.08.2003 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr.151/22.08.2008, autentificate de BNP V. P.– filele 24-28
Prin Hotărârea nr.6369/08.09.2010 – fila 46, emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Lg.nr.9/1998, din cadrul Instituției Prefectului – Județul C., a fost respinsă cererea nr.1899/1999 de acordare a despăgubirilor, cu motivarea că nu figurează cu situația de avere imobiliară eliberată de Arhivele Naționale.
Prin Decizia nr.554/2011 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a fost invalidată Hotărârea nr.6369/08.09.2010 și s-a stabilit acordarea despăgubirilor pentru recolte de porumb, floarea-soarelui și bumbac abandonate de autoarea Balamaci E. în ..
Prima critică formulată de către reclamant, privitoare la inadvertența formală din conținutul deciziei, în legătură cu nemenționarea dlui. C. V. D. este neîntemeiată, eventuala lipsă de acuratețe, în sensul menționării complete în sensul că despăgubirile se acordă dlui C. V. D., nu este de natură să atragă anularea Deciziei nr.554/2011.
Astfel, din modul de redactare a deciziei se observă că aceasta se referă al invalidarea „hotărârii nr.6369 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului C. la data de 08.09.2010 a doamnei Balamaci M..”
Este corectă formularea din Decizia nr.554/2011, în sensul că Hotărârea nr.6369 este emisă cu privire la cererea 1899/1999 depusă de Balamaci M., în calitate de moștenitoare a defunctei E. Balamaci, pentru că exact așa este înregistrată cererea 1899/1999, iar în Hotărârea nr.6369/08.09.2010 – fila 46 dosar se menționează expres că s-a avut în vedere „cererea 1899/1999 depusă de Balamaci M.”.
În consecință, nu în sensul excluderii dlui C. V. D. de la acordarea despăgubirilor, reduse doar la recolte, sau, cu atât mai mult, nu în sensul negării calității acestuia de persoană îndreptățită la obținerea despăgubirilor s-a folosit formularea din decizie, ci pur și simplu în sens formal, preluând datele de identificare ale Hotărârii nr.6369 .
Desigur că, pentru acuratețea juridică dar și formală a actului administrativ, așa cum s-a menționat anterior, era necesară precizarea beneficiarului despăgubirilor, iar acesta este, așa cum rezultă din actele de stare civilă menționate anterior, reclamantul din prezenta cauză, C. V. D..
Nu sunt însă motive temeinice ca, pentru această formulare incompletă, să fie anulat actul administrativ, așa cum solicită reclamantul.
În schimb, față de fondul cererii adresate autorităților administrative și materialul probator depus de către reclamant și autoarea sa, în raport de prevederile Lg. nr.9/1998 și ale Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, solicitarea autoarei reclamantului și, prin preluarea calității acesteia, de către reclamant era admisibilă, în parte, cu privire la o anumită masă de bunuri.
Reclamantul a depus la dosar o declarație autentificată dată de el în data de 01 septembrie 2009 în fața notarului public A. G. D. din cadrul B.N.P. L. S. din București, menționând că averea imobilă a autoarei sale se compunea din: 28 case cu 3 si 4 camere si anexe gospodărești; 28 curți cu terenuri mai mari de 1000 mp in total de 8,7549 ha teren intravilan; 123,789 ha teren arabil; 0,2868 ha vie; 1,4858 ha cislale; 3,2731 ha grădini.
Conform dispozițiilor art.5 din Legea nr.9/1998, „ Dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor si construcțiilor pentru care se solicita compensații se face cu înscrisuri"
De asemenea, potrivit art. 6 din H.G. nr. 753/1998 prevede că: "Prin înscris, în sensul art. 5 din Legea nr. 9/1998, se înțelege orice dovadă eliberată de instituții-arhive, primării, notariate, instanțe judecătorești - în legătură cu fostele proprietăți, cum ar fi: chitanțe de plată a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri și autorizații de construcție, rapoarte de expertiză, contracte de vânzare-cumpărare, hotărâri judecătorești și orice alte documente care se referă la existența bunurilor rămase în județele cedate, inclusiv listele-anexă la Tratatul de la C.."
Ori, autoarea reclamantului a depus la dosarul constituit în baza cererii nr.1899/1999, înscrisuri privitoare la averea imobilă a autoarei ei, între acestea fiind acte de vânzare –cumpărare din anii 30, prin care E. Balamaci cumpăra de la mai multe persoane, majoritatea de etnie turcă, suprafețe de teren arabil și imobile case, pe raza satului Cazemir, ., acte autentificate de Tribunalul Județului Durostor în 1934, 1935 și 1936 – a se vedea filele 53 – 86 dosar.
Cu privire la eventuala vânzare din acest fond imobiliar nu sunt depuse înscrisuri la dosar, însă esențial pentru întinderea masei averii imobiliare a doamnei E. Blamaci, abandonată în Bulgaria, este actul intitulat „Extras din Tabelul de situația populației și gospodăriilor din centrul Cocina, județul Durostor din anul 1940, ale cărui mențiuni sunt coroborate de actul intitulat „Tabelul de situația populației și gospodăriilor din Centrul Cocina jud. Durostor, emis de Comisia mixtă româno-bulgară pentru schimbul de populație pe anul 1940, județul Durostor.
Aceste acte sunt efectuate în preajma momentului 7 septembrie 1940, al cedării Cadrilaterului către Bulgaria, adică sunt actele care realizează o „fotografie” a averii imobiliare din acel moment a doamnei E. Balamaci, având, în opinia prezentei instanțe, o valoare probatorie mai mare decât actele de vânzare-cumpărare din anii anteriori și declarația autentificată a reclamantului.
Prezenta instanță va avea în vedere masa bunurilor rezultând din aceste înscrisuri, pentru că reflectă situația averii imobiliare la momentul cedării și în legătură cu acest moment se pune problema existenței acestor bunuri în patrimoniul autorului, conform legii în sensul dispozițiilor art.1 din Lg. nr.9/1998: „Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele Durostor și Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac și floarea-soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți. – este vorba nu de bunurile imobile pe care le-ar fi deținut autorii/autorul/autoarea/ reclamantului de-a lungul timpului în Cadrilater, ci de aceste bunuri aflate în proprietatea d-nei E. Balamaci cedate efectiv statului bulgar.
Potrivit acestor înscrisuri, bunurile cedate constau în: teren cultivabil, 110 ha – ogor și 1 ha - izlaz, inventar animalier, case cu loc 13 și anexe pătule, coșare, grajduri, iar conform actului emis de Ministerul Agriculturii și Domeniilor - Direcția Lichidărilor (fila 91) la data de 14.06.1947, existau recolte neculese (necontestate nici de ANRP) – porumb pe 14,40 ha, 4,60 ha floarea soarelui, 2,60 ha bumbac.
Aceste bunuri apar ca fiind abandonate de către autoarea reclamantului în Bulgaria, la momentul cedării Cadrilaterului, faptul că din actele de vânzare-cumpărare din 1934, 1935 sau 1937 rezultă existența a 28 de imobile-case sau a terenurilor de 1000 mp aferente caselor în total de 8,7549 ha teren intravilan; 123,789 ha teren arabil instituie doar o prezumție simplă că aceste bunuri ar fi fost în proprietatea d-nei E. Balamaci la 7 septembrie 1940, prezumție simplă care este infirmată de înscrisurile întocmite chiar cu ocazia aplicării Tratatului de la C. și de către autoritățile româno-bulgare cu atribuții în punerea în aplicare a acestui Tratat - „Extras din Tabelul de situația populației și gospodăriilor din centrul Cocina, județul Durostor din anul 1940” și „Tabelul de situația populației și gospodăriilor din Centrul Cocina jud. Durostor”, emis de Comisia mixtă româno-bulgară pentru schimbul de populație pe anul 1940, județul Durostor.
Împotriva sentinței civile nr. 2704/13.06.2012, au formulat recurs atât reclamantul D. V. C., cât și pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, înregistrat la 28.02.2013 pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Prin recursul lui, reclamantul V. C. a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea în tot a acțiunii așa cum a fost precizată, urmând să se dispună acordarea de despăgubiri pentru toate bunurile deținute de autorul său, după cum urmează:
- să se dispună repararea pagubei produsa prin actul administrativ nelegal, urmând a se indica în concret bunurile pentru care urmează sa se plătească compensații/despăgubiri potrivit dispozițiilor Legii nr.9/1998, menționate în concret în declarația autentica data de reclamantul C. V. D. în data de 01 septembrie 2009 în fata notarului public A. G. D. din cadrul B.N.P. L. S. din București, (si dovedite numai cu acte de vânzare cumpărare transcrise in epoca la grefa Tribunalului Durostor); pe cale de consecința obligarea pârâtei A.N.R.P., să emită un nou act administrativ prin care sa acorde despăgubiri pentru toate bunurile deținute de autoarea sa Balamaci E. în . si pentru care prezintă acte translative de proprietate.
Astfel, solicită obligarea paratei A.N.R.P. sa emită acte administrative prin care sa calculeze si sa acorde compensații/despăgubiri pentru bunurile enumerate mai jos: 28 case cu 3 si 4 camere si anexe gospodărești, 28 curți cu terenuri mai mari de 1000 mp in total de 8,7549 ha teren intravilan, 123,789 ha teren arabil, 0,2868 ha vie, 1,4858 ha cislale, 3,2731 ha grădini.
În motivare, arată că potrivit dispozițiilor art.5 din Legea nr. 9/1998, „Dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor si construcțiilor pentru care se solicita compensații se face cu înscrisuri".
De asemenea, potrivit art. 6 din HG nr. 753/1998 prevede ca: „prin înscris, în sensul art. 5 din Legea nr._, se înțelege orice dovada eliberata de instituții - arhive, primarii, notariate, instanțe judecătorești, - în legătura cu fostele proprietăți, cum ar fi: chitanțe de plata a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri si autorizații de construcție, rapoarte de expertiza, contracte de vânzare-cumpărare, hotărâri judecătorești si orice alte documente care se refera la existenta bunurilor ramase in județele cedate, inclusiv listele – anexa la Tratatul de la C.”.
Ori, autoarea reclamantului a depus la dosarul constituit în baza cererii nr. 1899/1999 înscrisuri privitoare la averea imobila a autoarei, intre acestea fiind acte de vânzare-cumpărare din anii 30, prin care E. Balamaci cumpăra de la mai mult persoane majoritatea de etnie turca, suprafețe de teren arabil si imobile case, pe raza satului Cazemirm ., acte autentificate de Tribunalul Județului Durostor in 1934,1935 si 1936- a se vedea filele 53-86 dosar.
Cu privire la eventuala vânzare din acest fond imobiliar nu sunt depuse înscrisuri la dosar, însă esențial pentru întinderea masei averii imobiliare a doamnei E. Balamaci, abandonate în Bulgaria, este actul intitulat „Extras din Tabelul de situația populației si gospodăriilor din centrul Cocina, județul Durostor din anul 1940, ale cărui mențiuni sunt coroborate de actul intitulat „Tabelul de situația populației si gospodăriilor din centru Cocina, emis de comisia mixta romano-bulgara pentru schimbul de populației pe anul 1940, județul Durostor."
Aceste acte sunt efectuate in preajma momentului 7 septembrie 1940, al cedării Cadrilaterului către Bulgaria, adică sunt acte care realizează o „fotografie" a averii imobiliare din acel moment a doamnei E. Balamaci, având, in opinia prezentei instanțe, o valoare probatorie mai mare decât actele de vânzare-cumpărare din anii anteriori si declarația autentificata a reclamantului.
Prezenta instanța va avea in vedere masa bunurilor rezultând din aceste înscrisuri, pentru ca reflecta situația averii imobiliare la momentul cedării si in legătura cu acel moment se pune problema existentei acestor bunuri in patrimoniul autorului, conform legii in sensul dispozițiilor art. 1 din Lg.9/1998: „Cetățenii romani prejudiciați in urma aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, denumit in continuare Tratat, au dreptul la compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile-construcții si terenuri-pe care le aveau in proprietate in județele Durostor si Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recolte neculese de porumb,bumbac si floarea soarelui, precum si pentru plantații de pomi fructiferi altoiți - este vorba nu de bunurile imobile pe care le-ar fi deținut autorii/autoarea/reclamantului de-a lungul timpului in Cadrilater, ci de acele bunuri aflate in proprietatea d-nei E. Balamaci cedate efectiv statului bulgar.
Potrivit acestor înscrisuri, bunurile cedate constau în teren cultivabil 110 ha ogor si 1 ha izlaz, inventar animalier, case cu loc 13 si anexe patule, coșare, grajduri. Iar conform actului emis de Ministerul Agriculturii si Domeniilor - Direcția Lichidăriilor (fila 91) la data de 14.06.1947, existau recolte neculese (necontestate nici de A.N.R.P.)- porumb 14,40 ha, 4, 60 ha floarea soarelui, 2,60 ha bumbac.
Aceste bunuri apar ca fiind abandonate de autoarea reclamantului în Bulgaria, la momentul cedării cadrilaterului, faptul ca din aceste acte de vânzare-cumpărare din 1934, 1935 sau 1937 rezulta existenta a 28 de imobile-case sau a terenurilor de 1000 mp aferente caselor in total de 8, 7549 teren intravilan, 123.789 ha teren arabil instituie doar o prezumție simpla ca acele bunuri ar fi fost in proprietate d-nei E. Balamaci la 7 septembrie 1940, prezumție simpla care este infirmata de înscrisurile întocmite chiar cu ocazia aplicării Tratatului de la C. si de către autoritățile romano-bulgare cu atribuții in aplicarea a acestui tratat - extras din „Tabelul de situație populației si gospodăriilor din centrul Cocina, județul Durostor din anul 1940" si „Tabelul de situația populației si gospodăriilor din centrul Cocina, județul Durostor" emis de Comisia mixta romano-bulgara pentru schimbul de populației in anul 1940, județul Durostor.
Instanța de fond optează in soluționarea cauzei pentru o soluție parțiala, respectiv pentru calcularea de despăgubiri parțiale in raport cu pretențiile reclamantului, reținând in analiza hotărârii criticate înscrisuri datând din preajma semnării Tratatului dintre România si Bulgaria -07 septembrie 1940, apreciind ca acestea sunt o "fotografie " fidela a situație de fapt.
Reclamantul nu a fost contemporan cu întocmirea acestor înscrisuri si nu exista marturi care sa clarifice situația de fapt existentă.
In acesta situație, atât membrii Comisiei Județene Constanta, ai A.N.R.P. cat si reclamantul nu pot decât sa examineze înscrisurile din epoca existente si sa le interpreteze.
In mod evident, averea autoarei recurentului reclamant, doamna E. Balamaci este ieșita din tiparele unui dosar de despăgubire. Acesta persoana deținea practic un întreg . întreaga avere revendicata pentru care solicita calcularea de despăgubiri.
Trebuie subliniat ca familia deține in original toate înscrisurile a căror copii legalizate de depune la dosar.
Potrivit cutumelor din epoca, actele de proprietate se întocmeau într-un singur exemplar, care se transcria la grefa Tribunalului Județean. Este si cazul actelor de proprietate prezentate de noi la dosar si in cursul procesului.
Odată vânduta o proprietate, actul de proprietate era predate noului proprietar.
Totodată, arată că a depus, în copie legalizata acte doveditoare ale averii autoarei sale, Balamaci E. preluate de statul bulgar ca urmare a aplicării Tratatului de la C. din 7 septembrie 1940 dintre România si Bulgaria.
Consideră astfel, ca cererea pentru acordare de despăgubiri este pe deplin dovedita, in condițiile in care, potrivit art. 5 din Legea nr. 9/1998 „ Dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor si construcțiilor pentru care se solicita compensații se face cu înscrisuri", iar art. 6 din H.G. nr. 753/1998 prevede că "prin înscris, în sensul ari. 5 din Legea nr. 9/1998, se înțelege orice dovada eliberata de instituții - arhive, primarii, notariate, instanțe judecătorești - in legătura cu fostele proprietăți, cum ar fi: chitanțe de plata a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri si autorizații de construcție, rapoarte de expertiza, contracte de vânzare-cumpărare, hotărâri judecătorești si orice alte documente care se refera la existenta bunurilor ramase in județele cedate, inclusiv listele anexa la Tratatul de la C.”.
Nu exista nicio dovadă contrara că autoarea sa Balamaci E. nu a pierdut in septembrie 1940, dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor menționate in Declarația autentica data de subsemnatul la data de 01 septembrie 2009 in fata notarului public A. G. D. din carul B.N.P. L. S. din București, si dovedite numai cu acte de vânzare cumpărare transcrise in epoca la grefa Tribunalului Durostor.
În drept, recurentul-reclamant a invocat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 301 din Codul de procedură civilă, art. 7 alin. 5 din Legea nr. 9/1998.
Prin recursul ei, pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii.
Consideră recurenta-pârâtă că hotărârea este netemeinică și nelegală, arătând că potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 4 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1277/2007 de modificare și completare a Hotărârii Guvernului nr. 753/1998 și art. 6 alin. 7 din O.U.G. nr. 25/2007, Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților prin Decizia nr. 554/06.04.2011 a respins contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 6855/02.06.2011 emisă de Comisia Județeană C. pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, pentru următoarele motive:
Prin Hotărârea nr. 6855/02.06.2011 adoptată de Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru bunurile defunctei Balamaci E., respectiv pentru recoltele abandonate.
Prin Decizia de invalidare nr. 2544/10.12.2008, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a dispus completarea dosarului cu acte specifice dezacordului, eliberate de Arhivele Naționale Centrale și/sau Ministerul Afacerilor Externe, iar petenta Balamaci M. nu a dat curs solicitării de a completa dosarul cu documentele respective.
Contractele de vânzare-cumpărare încheiate anterior Tratatului de la C. și Tabelul de situația populației și gospodăriilor din centrul Cocina, jud. Durostor nu constituie acte doveditoare cu privire la acordarea despăgubirilor pentru proprietățile din mediul urban, întrucât autoarea a beneficiat de prevederile art. 5 din Tratatul din 1940, fiind liber să dispună neîngrădit de proprietățile sale, o perioadă de 18 luni, ulterior aceasta prelungindu-se până la data emiterii Decretului nr. 513/03.12.1953 prin care se definitivă situația juridică a imobilelor din mediul urban, care nu fuseseră înstrăinate de proprietarii lor și care au făcut dovada existenței acestora cu actele autentice.
În această categorie a fost cuprinsă populația care nu a făcut parte din schimbul de populație, respectiv intelectualitatea (cadre didactice, preoți, funcționari, militari etc.) precum și proprietarii care nu aveau domiciliul stabil/permanent în Cadrilater.
Pentru soluționarea acestui dezacord Comisia Mixtă româno-bulgară a adoptat următoarea procedură: după scurgerea perioadei de 18 luni de la ratificarea acordului (proprietarii își puteau lichida proprietățile – prin înstrăinare) cei care mai dețineau proprietăți în Cadrilater se puteau adresa Comisiei Mixte române-bulgare cu dovezile autentice de proprietate.
Așadar, în dosar nu există documente emise de Comisia Mixtă româno-bulgară și Arhivele Ministerului Afacerilor Externe. Singurele acte doveditoare se referă la recoltele abandonate, evaluate și verificate de Ministerul Agriculturii și Domeniilor - Direcția Lichidărilor pentru care autoarea Balamaci E. a primit contravaloarea acestora în 1947 în proporție de 25%.
În drept, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, prevederile Legii nr. 9/1998, H.G. nr. 753/1998, cu modificările și completările ulterioare, respectiv H.G. nr. 1277/2007, art. 1 din C.E.D.O.
Curtea constată că în cererea de recurs formulată de recurenta- pârâtă cuprinde motivele de fapt și de drept, fiind invocate dispozițiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care nu vor fi reținute criticile recurentului reclamant cu privire la nulitatea recursului pentru nemotivare.
Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursurile formulate nu sunt fondate.
Conform art. VIII din Anexa C la Tratat, „Guvernul României va stabili listele persoanelor făcând obiectul schimbului obligatoriu de populație. Interesatii vor dresa, in dublu exemplar, un inventar complet al imobilelor lor, ce va fi prezentat Comisiunii Mixte, prin intermediul autoritatilor locale romane, respectiv bulgare, care vor inapoia interesatului unul din exemplarele legal certificat”.
În mod corect Tribunalul a reținut că deși reclamantul a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate imobiliară de către autorul său prin actele încheiate în anii 30, acesta avea obligația de a face dovada faptului că aceste bunuri făceau parte din averea imobiliară la momentul punerii în aplicare a Tratatului de la 1940.
Potrivit actului întocmit în 1940 („Extras din Tabelul de situația populației și gospodăriilor din centrul Cocina, județul Durostor din anul 1940, Fond: Comisia Mixtă româno- bulgară pentru schimbul de populație pe anul 1040, județul Durostor”), bunurile cedate constau în: teren cultivabil, 110 ha – ogor și 1 ha - izlaz, inventar animalier, 13 case cu loc și anexe pătule, coșare, grajduri, iar conform actului emis de Ministerul Agriculturii și Domeniilor - Direcția Lichidărilor (fila 91) la data de 14.06.1947, existau recolte neculese (necontestate nici de ANRP) – porumb pe 14,40 ha, 4,60 ha floarea soarelui, 2,60 ha bumbac.
Criticile formulate de recurenta- pârâtă nu sunt fondate, în condițiile în care dispozițiile Anexei C a Tratatului referitoare la proprietatea imobiliară urbană, precum și dispozițiile Decretului de expropriere nr. 513/03.12.1953 nu sunt aplicabile în speță, averea autorului reclamantului fiind situată în mediu rural, astfel cum rezultă din Extrasul din Tabelul de situația populației și gospodăriilor din centrul Cocina, județul Durostor din anul 1940 depus la dosar.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.p.civ., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurentul reclamant D. V. C. și de recurenta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței civile nr.2704/13.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. E. F.
GREFIER
C. A.
Red. A.Ș./A.N.
2ex/
Jud. fond T.B.: M. P. D.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 964/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3028/2014. Curtea de... → |
|---|
