Pretentii. Decizia nr. 1832/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1832/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 5607/87/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII -A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1832
Ședința publică din data de 10.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
GREFIER: M. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta– pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva Sentinței civile nr. 532/29.03.2013 pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. I., în cauza având ca obiect “pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în cauză s-a solicitat judecata și în lipsă, după care:
Curtea, având în vedere reorganizarea ANAF potrivit OUG nr. 74/2013, HG nr. 520/2013 și OPANAF nr. 1104/2013 și nr. 2211/2013, dispune rectificarea citativului în sensul că recurentă – pârâtă este Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești.
Curtea reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal subnr._ la data de 20.11.2013 reclamantul M. I. domiciliat în . în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A., ., județul Teleorman a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la restituirea sumei de 1871 lei taxa de poluare și plata dobânzii aferente acestei sume, până la plata efectivă în temeiul art.124 din Codul de procedură fiscală.
Prin Sentința civilă nr. 532 din data de 29 martie 2013, Tribunalul Teleorman a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1871 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante cu chitanța . nr._ și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, în noua reglementare, O.U.G. nr. 50/2008 modificată prin O.U.G. 218/2008 rezultă că diferența plătită în plus, sub incidența Codului Fiscal – art. 2141 – 2143, se restituie contribuabilului .
În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
S-a apreciat că OUG nr. 50/2008 îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene. Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al UE și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România precum și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare creată de legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului din cadrul Uniunii Europene .
Ulterior pronunțării hotărârii preliminare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C 402/09, I. T. contra Statului Român prin care instanța de contencios european a statuat că reglementarea internă în vigoare la acel moment(respectiv OUG nr.50/2008) este contrară art.110 TFUE, jurisprudența constatată a fost a reținerii caracterului contrar a OUG nr.50/2008 față de art.110 TFUE.
Instanța de fond a mai reținut că la data de 6 ianuarie 2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012. Deși inițial destinată a se aplica și la înmatricularea autovehiculelor naționale cu privire la care nu s-a achitat taxa specială prevăzută de art.214/1 Cod fiscal sau taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008, norma care prevedea aplicarea taxei pentru emisiile poluante și cu privire la autovehiculele naționale aflate în situația menționată a fost suspendată prin OUG nr.1/2012 până la data de 1 ianuarie 2013.
În această perioadă, între reglementarea anterioară (OUG nr.50/2008 modificată prin OUG nr.218/2009) și Legea nr.9/2013 nu există nici o diferență de natură juridică.
În consecință, întrucât potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, tratatele constitutive ale UE se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne iar art.110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța de fond a constatat cererea de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante în temeiul Legii nr. 9/2012 ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a mun. A..
În motivare, recurenta a arătat că sentința criticată este pronunțata după data de 14 noiembrie, dată la care înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 24/2011. Consideră ca din acest motiv instanța de fond a apreciat ca ilegală decizia de calcul al taxei pe poluare și a dispus restituirea taxei fără a ține cont că reclamantul a sesizat instanța înaintea îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 9/2012 care permite recalcularea taxei și restituirea diferenței de bani.
A susținut că, atât acțiunea formulată de reclamant, cât și sentința criticată dezbat în favoarea reclamantului aspecte de drept european, însă instanța ar fi trebuit să țină cont de următoarele aspecte:
a) Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat decât în cadrul procedurii preliminare în două cauze cu care a fost sesizată: T. și N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege ca taxa colectata în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar;
b) dacă aspectele de drept erau lămurite, Institutul Național al Magistraturii s-ar fi pronunțat ferm în aplicarea corectă a legii, îndrumând spre respectarea principiului unitar, însă, cu ocazia dezbaterii pe tema aplicării hotărârii preliminare a C.J.U.E. în cauza C-402/09, T., dezbatere ce a avut loc la București, în data de 10 mai 2011, s-a opinat ca până și CJUE a fost reticenta în ceea ce privește taxa instituita prin O.U.G. nr.50/2008,soluția pronunțata „contrastând puternic cu alte dispozitive din hotărâri preliminare de tipul ,,art.110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să..."(B. Andresan-Dezbatere pe tema aplicării preliminare a CJUE în cauza C-402/09,T.) pentru ca în cuprinsul dispozitivului cauzei C-402/09 s-a înserat conjuncția ,,dacă",ceea ce conduce la analiza pe caz și nu la admiterea acțiunilor în temeiul discriminării.
3. Practica instanței de fond este aproape unitara și în sensul omiterii aplicării legii noi în raport cu cererea reclamantului, Legea nr. 9/2012 prevede un termen în care plătitorii acestei taxe cărora li s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 beneficiază de recalcularea taxei și restituirea diferenței, iar instanța de fond le atribuie, prin exonerarea totală de plata taxei pe poluare un drept pe care în realitate nu îl au, ajungându-se astfel că hotărârea judecătoreasca să aibă efecte peste prevederile legale în materie.
A mai susținut că, potrivit art. 1-33alin.1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005:,,Legea cadru europeană este un act legislativ care obliga stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competență în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor." Taxa în cauză a fost instituita în scopul asigurării protecției mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național. Curtea de Justiție Europeană, prin jurisprudența să, a statuat în mod constant ca tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intra în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. Nivelul taxelor este corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard reprezentând reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu acceptat unanim la nivelul Uniunii Europene.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304pct.9 Cod procedura civilă.
Intimatul M. I. a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat de AFP A. și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței Civile nr. 532/29.03.2013 a Tribunalului Teleorman, cu cheltuieli de judecată.
La primul termen de judecată, Curtea a constatat că, deși intimatul-reclamant fost citat cu mențiunea de a depune la dosar cererea de restituire a taxei adresată organului fiscal și dovada înregistrării sau transmiterii prin poștă, acesta nu s-a prezentat și nu a făcut dovada solicitată, împrejurare ce se circumscrie unui motiv de recurs de ordine publică.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Analizând, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică constând în faptul că, înainte de a se adresa instanței de judecată, intimatul-reclamant nu a formulat o cerere de restituire a taxei pe poluare adresate organului fiscal, Curtea reține că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „Persoana vătămată . de lege sau . printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plangerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns in termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat . interes legitim al său prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
În conformitate cu prevederile art. 117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță; b) cele plătite în plus față de obligația fiscală; c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; e) cele de rambursat de la bugetul de stat; f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii; g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170; h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.
Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale, ținând cont și de Decizia de recurs în interesul legii nr. 24/14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, singura cale efectivă în dreptul intern accesibilă persoanelor care au achitat taxa pe poluare care contravine dreptului european, este, în limitele prescripției dreptului la acțiune, cererea de restituire, adresată în temeiul art. 117 din O.G. nr. 92/2003 organului fiscal, iar în caz de refuz nejustificat, acțiunea în contencios administrativ, fără obligativitatea anulării formale a actului administrativ și a formulării unei plângeri prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Curtea reține că, potrivit principiului autonomiei procedurale naționale, astfel cum este reflectat de practica Curții Europene de Justiție, este de competența ordinii juridice interne a fiecărui stat membru să desemneze instanțele competente și să reglementeze modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție destinate să asigure salvgardarea drepturilor pe care justițiabilii le întemeiază pe dreptul comunitar, cu condiția ca, pe de o parte, aceste modalități să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern, (principiul echivalenței) și, pe de altă parte, ca acestea să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară (principiul eficienței) – Cauza C-228 Aprile SRL v. Amministrazione delle Finanze dello Stato.
Așadar, urmează a se analiza dacă normele dreptului intern constând în prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și prevederile art. 117 din OG nr. 92/2003, care fundamentează soluția instanței de fond, respectă exigențele impuse de principiul enunțat.
În ceea ce privește această modalitate procedurală de recuperare a taxei pe poluare, Curtea constată că respectă principiul echivalenței, întrucât nu este mai puțin favorabilă decât procedurile similare prin care se recuperează taxele și impozitele achitate de contribuabili ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, în toate situațiile acțiunea în contencios administrativă fiind condiționată de cererea de restituire adresată, în prealabil organului, fiscal, instanța competentă cenzurând actul administrativ asimilat constând în refuzul nejustificat de restituire.
Referitor la principiul eficienței, Curtea constată că este respectat de procedura internă constând în formularea la organul fiscal a unei cereri de restituire, întrucât aceasta nu face imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor, practica judiciară confirmând faptul că acțiunile întemeiate pe refuzul nejustificat al organului fiscal de a a restitui contribuabililor taxa pe poluare contrară dreptului european constituie un remediu efectiv și eficient, soluțiile pronunțate fiind de admitere a acțiunilor formulate.
Dealtfel, în considerentele Deciziei de recurs în interesul legii nr. 24/14.11.2011 se face distincție dintre procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, pe care instanța supremă a considerat-o ineficientă, în sensul dreptului Uniunii Europene, și procedura prevăzută de art. 117 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 92/2003 (cererea de restituire adresată organului fiscal), reținându-se că nu este necesară plângerea prealabilă împotriva refuzului de restituire, însă premisa esențială pentru existența refuzului nejustificat care este supus cenzurii instanței constă în formularea unei cereri de restituire de către persoana interesată.
În concluzie, Curtea reține că, spre deosebire de procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 care este ineficientă, procedura administrativă care presupune formularea unei cereri de restituire, adresată organului fiscal, în temeiul art. 117 din O.G. nr. 92/2003, înainte de a sesiza instanța de contencios administrativ competentă, răspunde pe deplin exigențelor principiului autonomiei procedurale naționale, sub cele două aspecte – echivalența și eficiența.
În aceste condiții, Curtea apreciază că, întrucât intimatul-reclamant s-a adresat direct instanței judecătorești, fără a fi solicitat, în prealabil, organului fiscal competent, conform dispozițiilor art. 117 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, restituirea taxei pe poluare, acesta constituie un fine de neprimire a acțiunii în contencios administrativ, soluția fiind aceea de respingere a cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Din aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea, constatând temeinicia motivului de recurs de ordine publică constând în faptul că sesizarea instanței de contencios administrativ s-a făcut în condițiile în care intimatul-reclamant nu a adresat, în prealabil, organului fiscal, o cerere de restituire a taxei pe poluare, va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Temeinicia motivului de recurs de ordine publică care impune reformarea sentinței recurate în sensul arătat face de prisos analizarea motivelor de recurs invocate de recurentă, în condițiile în care intimatul s-a adresat direct instanței judecătorești, fără a fi solicitat, în prealabil, organului fiscal competent, conform dispozițiilor art. 117 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, restituirea taxei pe poluare, aceasta constituind un fine de neprimire a acțiunii în contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta– pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 532/29.03.2013 pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. I., cu domiciliul în ..
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. B. C. P. D. M. D.
GREFIER
M. B.
Red./thred. jud. PC/ 2 ex/
Jud. fond: Z. L., Tribunalul Teleroman
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3028/2014. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1496/2014.... → |
|---|
