Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1496/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1496/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 6544/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1496
Ședința publică din data de 27 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, . nr. 226, . și sediu ales în București, . Gerota nr. 13, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1096/04.03.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant H. A., cu domiciliul în București, .. 116, ., ., având ca obiect „contestație act administrativ fiscal–taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-la data de 21.02.2014, prin C. Registratură, intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare și înscrisuri reprezentând practică judiciară, în două exemplare, inclusiv pentru comunicare (filele 11-14 dosar);
-în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ..
Curtea reține cauza în pronunțare asupra cererii de recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1096/04.03.2013, Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal a admis cererea reclamantului H. A. formulată în contradictoriu cu pârâta A. FINANTELOR PUBLICE A SECTORULUI 5 BUCUREȘTI, a anulat Decizia privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr._/17.01.2012, a obligat pârâta AFP S. 5 să restituie suma de 2767 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda calculată conform art. 124 din OG nr. 92/2003, a obligat pârâta AFP S. 5 la plata sumei de 43,60 lei cheltuieli de judecată către reclamant și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat din UE un autovehicul marca Opel Zafira, pentru înmatricularea căruia a plătit taxă pentru emisii poluante în cuantum de 2767 lei.
Reclamantul s-a adresat AFPS5 pentru restituirea acestei taxe, considerată discriminatorie în raport de prevederile europene, dar pîrîta a refuzat restituirea taxei.
Tribunalul a considerat că refuzul de restituire a taxei este nejustificat.
Astfel, potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003. Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prev. de art.3 alin.2 si art.9 alin.1.
Obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania conform art.4 lit.a, fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania și cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece actul normativ menționat a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu și pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in țara. Așadar, se creeaza o diferenta de tratament fiscal intre autovehiculele inmatriculate in Romania înainte și după . OUG nr.50/2008, urmărindu-se ca taxa pe poluare, al carui scop este, in principiu, corect - `poluatorul plateste` -, sa aiba ca efect imediat diminuarea introducerii in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român. Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizand dispozitiile OUG nr.50/2008 cu modificarile ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare descurajează sau este destinata sa descurajeze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru: cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
OUG nr.50/2008 este deci contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si, mai recent, vanzarea autoturismelor noi produse in Romania. Or dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea.
În hotărârile T. (nr. C‑402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C‑263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este suspendat prin OUG 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, dupa cum urmează:”începând cu data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta (OUG 1/2012) aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspenda pana la 1 ianuarie 2013”.
Rezultă că discriminarea regimului fiscal aplicabil subzista in continuare, iar Legea 9/2012 in forma modificată prin OUG 1/2012 nu a înlăturat aceasta discriminare ce izvora din O.U.G. 50/2008 cu modificările si completările ulterioare, atâta timp cat art. 4 al.2 din legea 9/2012 este suspendat, asa cum s-a arătat mai sus.
Pe cale de consecință, Tribunalul a constatat că refuzul de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, tribunalul a admis acțiunea, a anulat Decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante nr._/17.01.2012 și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2767 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, precum și la plata dobânzii calculate conform art. 124 Cod proc. fisc.
In baza art.274 C.pr.civ. a obligat pârâta la plata sumei de 43,60 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentînd taxa de timbru și timbrul judiciar.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii principale ca neîntemeiată, iar în subsidiar, în situația menținerii soluției asupra cererii principale, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în garanție formulată de recurenta-pârâtă în contradictoriu cu AFM, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ..
În motivare arată, cât privește soluția pronunțată asupra cererii principale, că legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia înmatriculării autovehiculului pentru prima dată în România. Legea nr. 9/2012 care reglementează taxa achitată de reclamant a eliminat orice discriminare în rândul contribuabililor, stipulând asupra obligației de plată și în cazul autovehiculelor pentru care nu a fost achitată taxa de poluare potrivit OUG nr. 50/2008 sau taxa specială potrivit art. 214 din Legea nr. 571/2003.
În ceea ce privește dobânda acordată, arată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003, pentru acordare, iar în privința cheltuielilor de judecată arată că nu este îndeplinită condiția culpei procesuale și nici nu s-a invocat reaua-credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale în sarcina recurentei-pârâte.
În privința cererii de chemare în garanție, arată că AFM este beneficiarul real al taxei de poluare achitate de reclamant, recurenta-pârâtă având numai atribuția legală de stabilire a cuantumului taxei de poluare. Prin urmare, erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 C.pr.civ. pentru admiterea cererii de chemare în garanție.
Analizând recursul, Curtea constată că prima instanță a procedat la o corectă analiză a compatibilității dispozițiilor din Legea nr. 9/2012 care au instituit taxa pentru emisiile poluante cu dispoz. art. 110 TFUE (fost art. 90 alin. 1 TCE).
În conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Reglementarea națională a taxei în cauză, reprezentată de Legea nr. 9/2012, a instituit un regim discriminatoriu pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, taxa nu s-a perceput, deși a fost reglementată prin același act normativ, întrucât dispozițiile legale care prevedeau plata taxei și pentru autovehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național ( art. 2 lit. i) coroborat cu art. 4 alin 2) au fost suspendate de la aplicare prin OUG nr. 1/2012, perpetuându-se astfel situația de discriminare generată de vechea reglementare - OUG nr. 50/2008 și constatată de CJUE în cauzele T. și N.. Astfel, potrivit art. 1 din OUG nr. 1/2012, Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013, iarpotrivit art. 2 din același act normativ, (1) Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia.
Reglementată în acest mod, taxa a fost destinată, în continuare, să diminueze introducerea în România a unor vehicule de ocazie deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze vehicule de ocazie similare deja înmatriculate în România.
Prin urmare, Legea nr. 9/2012 coroborată cu prevederile OUG nr. 1/2012 este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, astfel că refuzul autorității pârâte de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă pentru înmatricularea autovehiculului este un refuz nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Este esențială în cauză Hotărârea Curții de Justiție pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., prin care, pe calea procedurii întrebării preliminare, Curtea de decis că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Jurisprudența CJUE creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Autoritățile statului, ca și instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate să respecte interpretarea Curții.
Prin Ordonanțele din 3 februarie 2014 în cauzele conexate C‑97/13, C. și C‑214/13, C., CJUE, analizând regimul de impozitare instituit prin Legea nr. 9/2012, a reiterat soluția consacrată în hotărârile C-402/09, T. și C-263/10, N. referitoare la incompatibilitatea cu articolul 110 TFUE a unui regim de impozitare prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pe de altă parte, instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24), în speță Legea nr. 9/2012, care a perpetuat aceeași situație discriminatorie constatată în raport cu reglementarea națională anterioară.
Cât privește dobânda acordată, Curtea constată că, prin cererea administrativă adresată de intimatul-reclamant pentru restituirea taxei de poluare, s-a solicitat și acordarea dobânzii legale aplicată asupra debitului principal. Prin dobândă legală în materie fiscală se înțelege dobânda calculată conform art. 124 C.proc.fiscală.
Prin urmare, în mod legal a fost acordată dobânda legală calculată conform dispozițiilor citate.
Cât privește critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, aceasta este nefondată, în raport de admiterea pretențiilor reclamantului, prima instanță procedând la o corectă aplicare a dispoz. art. 274 alin. 1 C.proc.civ.
Cât privește cererea de chemare în garanție a AFM, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 9/2012, (1) Prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă.
(2) Taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Prin urmare, există o obligație de despăgubire a pârâtei de către chemata în garanție, câtă vreme destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă pe poluare este bugetul Fondului pentru mediu, gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu, pârâta având competența de a calcula cuantumul taxei, dar plata fiind efectuată la unitățile Trezoreriei Statului direct pe numele Administrației Fondului pentru Mediu.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a AFM și, în consecință, obligării chematei în garanție AFM să achite Administrației sector 5 a Finanțelor Publice suma de 2767 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda calculată conform art. 124 din OG nr. 92/2003, la restituirea căreia a fost obligată pârâta, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, . nr. 226, . și sediu ales în București, . Gerota nr. 13, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1096/04.03.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant H. A., cu domiciliul în București, .. 116, ., ., având ca obiect „contestație act administrativ fiscal–taxa de poluare”.
Modifică în parte sentința recurată în sensul admiterii cererii de chemare în garanție, astfel: Obligă chemata în garanție AFM să achite pârâtei AFP sector 5 suma de 2767 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda calculată conform art. 124 din OG nr. 92/2003.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. V.E.C./ tehnored. BAI2 ex.
Jud. Fond-R. E. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1832/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 486/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
