Pretentii. Decizia nr. 7065/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7065/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 50062/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7065
Ședința publică din 3.10.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: D. C. D.
****************
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurentul reclamant P. G. O. împotriva sentinței civile nr. 2428/1.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREȘTI și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul reclamant P. G. O., prin avocat O. N., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar – fila 7, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul reclamant P. G. O., prin avocat, depune la dosar timbru judiciar în cuantum de 0,50 lei.
Curtea, în ședință publică, procedează la anularea timbrului judiciar achitat de recurentul reclamant.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Având cuvântul, recurentul reclamant P. G. O., prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare arătând că Tribunalul a respins acțiunea ca inadmisibilă motivat de faptul că nu sunt îndeplinite dispozițiile privind procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004, că nu a fost urmată de reclamant. Astfel, arată că contribuabilul se poate prezenta direct în fața instanței fără a parcurge procedura prealabilă întrucât un asemenea demers ar fi inutil, răspunsul fiind întotdeauna negativ. Tribunalul București a greșit când a apreciat că reclamantul trebuia să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004.
Sentința este contradictorie întrucât pe de o parte se reține că nu sunt aplicabile dispozițiile privind procedura prealabilă, reținând însă că reclamantul trebuia să urmeze procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004. Dacă trebuia urmată o procedură prealabilă, aceasta trebuia fi prevăzută de Codul de procedură fiscală, însă aceasta a fost declarată neutilă de către I.C.C.J.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea de chemare in judecata formulată la data de 28.12.2012, înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal (fosta Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal), reclamantul P. G. O. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația F. Pentru Mediu și Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratelor la restituirea sumei de 7.096,00 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autoturismul marca Opel Vauxhall, număr de identificare/. WOLOVBM_, cumpărat din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la data de 21 iulie 2011, data primei înmatriculări fiind în septembrie 2001, arătând că pentru înmatricularea sa in România a plătit taxa de poluare în sumă de 7.096 lei, stabilită prin decizia de calcul nr._/03.08.2011, conform chitanței . nr._/20.10.2011.
Reclamantul a solicitat, de asemenea, plata dobânzii legale calculate de la data achitării taxei și până la data restituirii efective a acesteia.
A motivat, în esența că, taxa percepută contravine normelor comunitare europene respectiv art. 110 din Tratatul privind instituirea comunităților europene.
În ceea ce privește calea de urmat in vederea recuperării taxei de poluare, reclamantul arată, în continuare, că Înalta Curte de Casație și Justiție în Secțiile Unite a decis că pentru restituirea taxei de poluare nu este obligatoriu parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare, procedura administrativă reprezentând un impediment în restituirea acestor sume, singura modalitate efectivă de restituire a taxei de poluare reprezentând-o procedura reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, fără a fi necesar ca reclamantul să ceară și să obțină anularea titlului de creanță reprezentat de decizia de calcul.
În dovedirea cererii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 7 – 12 din dosar).
La termenul procesului din data de 18.02.2014, reclamantul și-a completat cadrul procesual, arătând ca înțelege să cheme în judecată și pe pârâta Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice București ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată, în solidar, cu pârâtele inițiale la restituirea sumei de 7.096,00 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autoturismul marca Opel Vauxhall și la plata dobânzii legale calculate de la data achitării taxei și până la data restituirii efective a acesteia.
Prin întâmpinarea din data de 01 aprilie 2014, Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 3 a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Sector 3 si respingerea solicitării privind restituirea taxei de poluare ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru considerentele arătate în apărare.
Prin sentinta civila nr. 2428/1.04.2014, Tribunalul Bucuresti a respins, ca inadmisibilă, acțiunea si a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamant.
In motivare, prima instanta a aratat ca este neîntemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, având în vedere că pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ - fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale.
Pe fond, prima instanta a retinut ca prin decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/03.08.2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 3 s-a stabilit taxa pe poluare pentru autovehicule datorată pentru autoturismul marca Opel Vauxhall, număr de identificare/. WOLOVBM_, data primei înmatriculări fiind în 27 septembrie 2001, în sumă de 7.096,00 lei, prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008.
Art. 109 alin. 2 Cod procedura civila dispune ca „in cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, in condițiile stabilite de acea lege”. In continuare, teza finala prevede ca „dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata”.
Astfel, una din condițiile acțiunii în contencios administrativ, prevăzută de Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, este aceea a îndeplinirii procedurii prealabile, în condițiile și termenele prevăzute de art. 7.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Potrivit art. 207 Cod procedura fiscala, contestația se depune la organul emitent al actului administrativ fiscal in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, sub sancțiunea decăderii.
Reclamanta nu a atacat decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, pe calea procedurii administrative reglementate de Titlul IX din Codul de procedură fiscală.
Insa, in speța, faptul că nu a formulat contestație împotriva deciziei de calcul al taxei pe poluare nu constituie un fine de neprimire, deoarece decizia de calcul al taxei pe poluare nu reprezintă un titlu de creanță în sensul art. 110 – 111 Cod procedură fiscală și pentru soluționarea cererii de restituire a taxei pe poluare nu este obligatorie îndeplinirea procedurii de contestare. Decizia de calcul al taxei pe poluare nu reprezintă un titlu de creanță, nu produce efecte prin simpla emitere, lipsindu-i elemente definitorii specifice unui titlu de creanță.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 24/14 noiembrie 2011 în soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că procedura de contestare prevăzuta la art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedura fiscala, nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Potrivit art. 1 coroborat cu art. 8 din lege, persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, se poate adresa instanței de contencios administrativ competentă, în termenul și în condițiile impuse de lege.
Potrivit art. 117 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, „se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”, insă o astfel de cerere nu a fost formulată.
Parcurgerea procedurii administrative prealabile, în sensul formulării cererii de restituire a taxei de poluare, dacă se apreciază că a fost nelegal încasată, procedură administrativă diferită de cea a contestării deciziei de calcul, reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune. In acest sens se înscrie si jurisprudența constantă a I.C.C.J. (decizia nr. 4373/28.09.2011 - Secția C. Administrativ si Fiscal).
Numai după parcurgerea acestei etape - condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, persoana, dacă se consideră în continuare nemulțumită de răspunsul primit ori dacă autoritatea căreia i s-a adresat refuză să-i răspundă, poate formula și înregistra acțiune în contencios administrativ pe rolul instanței de judecată, în termenele prevăzute de art. 11 din lege.
Totodată, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, „reclamantul anexează la acțiune copia actului administrativ pe care îl ataca sau, după caz, răspunsul autorității publice prin care i se comunica refuzul rezolvării cererii sale. In situația in care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificata prin numărul si data înregistrării la autoritatea publica, precum si orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, daca acest demers era obligatoriu”.
Totodată, art. 2 lit. j) din Legea nr. 554/2004 definește plângerea prealabilă ca reprezentând „cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia”.
Instanța nu poate constata ca reclamanta care, prin apărător, a arătat la termenul procesului din 18 februarie 2014 ca nu deține cererea de restituire a taxei de poluare adresată organului fiscal, a realizat procedura prealabila, revendicând in fata instanței dreptul încălcat de autoritatea publica. Reclamanta nu a formulat cerere de restituire a taxei, lipsind exprimarea explicită a voinței Administrației Finanțelor Publice Sector 3 de a nu rezolva în mod favorabil cererea.
Nefiind îndeplinită procedura prealabilă, condiție de învestire a instanței de contencios administrativ ce constituie fine de neprimire a acțiunii, parcurgerea ei fiind obligatorie, tribunalul a respins acțiunea, ca inadmisibila.
Urmare a soluției pronunțate cu privire la cererea principala, cazând in pretenții, a fost respinsa, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamant.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, solicitand casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei la aceeași instanța pentru soluționarea fondului.
In motivare, recurentul reclamant a aratat ca sentința contravine atat O.G. 92/2003, cat si deciziei in interesul legii nr. 24/2011 a Inaltei Curți de Casație si Justiție, dar mai ales principiului reparației adecvate si efective, consacrat de jurisprudenta Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Argumente:
1.Potrivit jurisprudentei constante a Curții de Justiție a Europene, rambursarea taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european trebuie sa se faca de o maniera adecvata si efectiva, ceea ce presupune ca aceasta măsura sa nu fie condiționata de parcurgerea unor proceduri administrative, prevăzute de legislația naționala, cu privire la contestarea actelor fiscale sau a refuzului autorității fiscale de a soluționa favorabil cererile contribuabililor.
Citam din hotărârea pronunțata asupra afacerilor reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. și alții și Hoechst UK Ltd., în care Curtea de la Luxembourg a explicitat cel mai pe larg principiul enunțat mai sus, referitor la existența unor remedii naționale adecvate și efective pentru restituirea taxelor percepute de statele membre cu încălcarea dreptului comunitar:
"....este contrar dreptului european ca o instanță națională să respingă sau să admită doar în parte o cerere pentru rambursarea sau repararea prejudiciului financiar suferit ca o consecință a plății impozitului pe profit pentru simplul motiv că acestea nu au solicitat autorității fiscale beneficiul regimului fiscal si că nu s-au folosit de remediile juridice aflate la dispoziția lor pentru a contesta refuzurile autorităților fiscale, prin invocarea priorității și efectului direct al dreptului comunitar, în condițiile în care legislația națională refuza beneficiul regimului fiscal".
Același principiu il regăsim reglementat de art. 13 din CEDO, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
2.In lumina acestui principiu consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilul roman, căruia i s-a perceput de catre organul fiscal taxa de poluare in temeiul O.U.G. nr. 50/2008, cu incalcarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, se poate adresa instanței pentru restituirea ei, fara a fi obligat sa parcurgă in prealabil o procedura administrativa in fata organelor fiscale, intemeiata fie pe prevederile Codului de procedura fiscala, fie pe cele ale Legii nr. 554/2004, intrucat un asemenea demers ar fi sortit din start eșecului.
Este evident ca ori de cate ori contribuabilul se va adresa organului fiscal, solicitând fie anularea titlului de creanța, fie numai restituirea sumei incasate pe nedrept răspunsul autorității va fl unul negativ. In situația in care se contesta insusi titlul de creanța, autoritatea naționala va invoca dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr. 140/2011, pe care nu are competenta sa le cenzureze (aceasta competenta revine in exclusivitate instanței de drept comun ), iar in situația unei simple cereri de restituire, autoritatea se va apară, fluturând titlul de creanța. In ambele situații, procedura nu reprezintă decât in obstacol in recuperarea sumelor datorate de stat, ceea ce contravine principiului reparației adecvate si efective, consacrat de Curtea de de Luxembourg.
3.Având in vedere cele arătate mai sus, este evident ca Tribunalul a greșit atunci cand a apreciat ca reclamantul P. G. O. ar fi trebuit sa urmeze procedura prealabila instituita de art. 7 din Legea nr. 554/2004 si sa solicite mai intai organului fiscal restituirea taxei de poluare si apoi sa atace refuzul acestuia in instanța.
De altfel, sentința este si contradictorie: recunoaște ca procedura prealabila de contestare, instituita de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, raportat la art. 205-218 din O.G. nr. 92/2003, nu trebuie parcursa, deoarece ar reprezenta un demers inutil ce contravine principiului reparației adecvate si eficiente, dar apreciază ca reclamantul ar fi trebuit sa se supună procedurii administrative, prevăzuta de Legea contenciosului, in mod previzibil, la fel de inutila. In alte cuvinte, uite principiul, nu-i principiul!
Instanța naționala ar fi trebuit sa aplice in mod coerent si consecvent jurisprudenta Curții de Justiție a Uniunii Europene, ce are forța juridica a normelor de drept comunitar pe care le interpretează, dar nu a facut-o.
4.Pe de alta parte, distincția pe care o face Tribunalul intre procedura prealabila prevăzuta de Codul de procedura fiscala si cea reglementata de art. 7 din Legea nr. 554/2004 reprezintă in cauza o falsa problema, si iata de ce:
-Taxa de poluare a fost perceputa de Administrația Finanțelor Publice Sector 3 in temeiul unei decizii de impunere (indiferent de denumirea ei), decizie ce îndeplinește condițiile de a fi titlu de creanța in sensul art. 110 alin 3 din O.U.G. nr. 92/2003. . calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/3.08.2011 este un "act prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente ".
-Unei eventuale cereri de restituire formulate de dl. P., Administrația fiscal i-ar fi opus titlul de creanța. Prin urmare, ar fi fost necesar ca reclamantul sa arate, in cuprinsul cererii sale, de ce titlul de creanța in discuție nu este valabil, si astfel s-ar fi ajuns la o contestație impotriva actului fiscal, despre care atat Curtea de la Luxembourg, cat si Inalta Curte de Casație si Justiție au statuat ca este ineficienta.
Citeaza din decizia in interesul legii nr. 24/2011: " Inalta Curte constată că, pentru învestirea instanței de contencios administrativ cu acțiunea în discuție, nu este necesară o prealabilă constatare din partea autorității fiscale competente, în sensul că taxa de poluare este sau nu datorată...".
- Așadar, in cazul restituirii taxei de poluare deja stabilita printr-un titlu de creanța, singura procedura prealabila ce poate fi urmata este aceea reglementata de legea speciala, Codul de procedura fiscala, dreptul comun reprezentat de Legea nr. 554/2004 nefiind incident in speța. O cerere de restituire adresata organului fiscal, care sa nu fie motivata pe caracterul nul al titlului de creanța, nu este de imaginat. Prima întrebare pe care o va pune Administratia va fi aceasta: de ce ceri restituirea?
In consecința, soluția inadmisibiiitatii, îmbrățișată de Tribunal, incalca atat legea cat si principiul reparației adecvate si eficiente, consacrat de jurisprudenta Curții de Justiție a Uniunii Europene, indiferent daca apreciem ca, in cazul restituirii taxei de poluare, este posibila numai parcurgerea procedurii prealabile, reglementata de Codul de procedura fiscala, sau daca, prin absurd, se poate imagina o cerere de restituire adresata organului fiscal, nemotivata, care sa dechida calea procedurii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Ambele proceduri administrative, prin caracterul lor inutil, contravin principiului mai sus enunțat.
Examinand cererea de recurs, Curtea retine ca prin decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/03.08.2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 3 s-a stabilit taxa pe poluare pentru autovehicule datorată pentru autoturismul marca Opel Vauxhall, număr de identificare/. WOLOVBM_, data primei înmatriculări fiind în 27 septembrie 2001, în sumă de 7.096,00 lei, prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008.
In jurisprudenta sa, CEDO recunoste statelor membre dreptul de a stabili prin norme interne procedura de restituire a sumelor incasate nelegal. In cadrul acestei proceduri, este cererea de restituire a sumei. Impunerea formularii acestei cereri nu incalca jurisprudenta CEDO, de vreme ce prin intermediul ei, prersoana interesata aduce la cunostinta organului fiscal pretentiile sale. Jurisprudenta CEDO ar fi incalcata in cazul in care pe langa aceasta cerere, s-ar impune urmarea unei proceduri excesive de natura a paraliza pretentiile persoanei interesate, cum ar fi formularea unei cereri de anulare a titlului de creanta etc.
Pe de alta parte, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 24/14 noiembrie 2011 în soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că procedura de contestare prevăzuta la art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedura fiscala, nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Potrivit art. 117 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, „se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”.
Reclamantul nu a formulat o asemenea cerere prealabila sesizarii instantei.
Din aceste motive, in baza art. 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant P. G. O. împotriva sentinței civile nr. 2428/1.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREȘTI și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
D. C. D.
Tribunalul București
Secția a II-a C.
Administrativ și Fiscal
Jud. fond L. C. D.
Red. jud. V.B./2 ex./27.20.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 4974/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 7064/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
