Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4479/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4479/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 12294/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4479
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.06.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr.3272 din data de 01.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă Primăria M. București prin Primar General, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul – reclamant P. N., prin mandatar G. M., cu procură judiciară la dosar, fila 12, lipsă fiind recurenta – pârâtă Primăria M. București prin Primar General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, cu data de 21.05.2014, de către intimatul – reclamant P. N., întâmpinare, în 2 exemplare.
Intimatul – reclamant P. N., prin mandatar arată că nu are alte cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Mandatarul intimatului – reclamant P. N., doamna G. M., interpelat fiind, arată că are studii juridice, iar dovada există la dosarul de fond, respectiv împuternicirea avocațială depusă la fila 2 din dosar. De asemenea, arată că reprezintă intimatul în calitate de mandatar, însă nu este rudă cu partea.
Curtea, după deliberare, față de prevederile exprese ale art. 68 alin. (5) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că doamna G. M. nu poate pune concluzii în calitate de mandatar, întrucât nu este rudă cu partea pe care o reprezintă. Prin urmare, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
După reținerea cauzei spre soluționare, dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă mandatarul intimatului – reclamant P. N., doamna G. M., care depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr._, asa cum a fost precizata, reclamantul P. N., in contradictoriu cu parata Primăria M. București, prin Primarul General, a solicitat instantei ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispuna:
1) obligarea paratei la comunicarea unui răspuns la cererea sa din 28.10.2011, prin care solicita identificarea dosarului privind revendicare imobil in baza Legii nr. 10/2001;
2) obligarea paratei la plata de daune cominatorii in suma de 200 lei/zi incepand cu data de 5 decembrie 2011 si pana la data îndeplinirii efective a obligației de comunicare;
3) obligarea paratei la plata de despăgubirii morale in cuantum de 5000 lei;
4) obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a invederat urmatoarele:
Este unicul moștenitor al defunctei P. S., proprietara de drept a imobilului pentru care cere acordarea de despăgubiri bănești, aceasta figurând in anexa la Decretul de naționalizare nr. 92/1950, la poziția 5932.
In anul 2001, odata cu apariția Legii nr. 10/2001, a formulat, prin executorul judecătoresc T. G., notificarea nr. 1036/2001, notificare prin care a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat in București, . sector 1, compus din 9 apartamente si teren aferent. Incercând sa mearga in audienta i s-a comunicat ca dosarul nu este identificabil si nu este înscris in baza de date a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001, fiind îndrumat sa se adreseze Departamentului Juridic, ceea ce a si făcut, prin cererea din data de 28.10.2011.
Dincolo de situația cel puțin ciudata a negasirii dosarului sau, dupa niciun element de identifîcare, inclusiv numărul notificării, întârzierea nejustificata a răspunsului la cererea sa trădează atitudinea reala, dar inacceptabila a paratei fata de cetățenii/contribuabili ale căror interese le administrează.
Despagubirile solicitate sunt justificate, având in vedere dispozițiile si prevederile din Legea nr. 544/2004, de a răspunde in termenul de 30 zile de la data confirmării primirii cererii. Este evident ca necomunicarea în termen a informației solicitate provoca daune, incalcandu-se legea. Astfel, prin jurisprudenta constanta a Curții Europene a Drepturilor Omului, acesta s-a pronunțat in sensul ca încălcarea legii si a drepturilor unei persoane fizice sau juridice sau a legii produce, in mod natural, si prejudicii morale, care nu trebuie dovedite, fiind prezumate.
In drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. h) si art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus inscrisuri.
In aparare, confoorm prevederilor art. 115 si urm. C.proc.civ., parata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
In sustinerea intampinarii, parata a depus inscrisuri.
Prin sentința civilă nr.3272 din data de 01.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , a fost admisă in parte cererea; a fost obligată parata sa solutioneze cererea reclamantului inregistrata sub nr._/31.10.2011, sub sanctiunea platii unei penalitati in cuantum de 100 de lei pentru fiecare zi de intarziere; a fost respinsă cererea, in rest, ca fiind neintemeiata.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Prin cererea inregistrata la registratura paratei sub nr._/31.10.2011, cerere adresata Directiei Juridice din cadrul paratei, pentru motive similare celor prezentate in cuprinsul cererii deduse judecatii, reclamantul a solicitat efectuarea verificarilor necesare in vederea identificarii notificarii formulate in baza prevederilor Legii nr. 10/2001 si a dosarului de revendicare constituit ca urmare a formularii notificarii (file 5-9 si 31).
Parata nu a afirmat si nici nu a demonstrat, in cursul prezentei proceduri, existenta vreunui raspuns la cererea anterior prezentata.
Parata a omis sa solutioneze cererea prezentata la pct. I.1 de mai sus in termenul prevazut de art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, respectiv de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 27/2002, fara a demonstra ca aceasta omisiune ar fi rezultatul unei imposibilitati obiective, de ordin material sau legal (pct. I.2 de mai sus).
In aceste conditii, tacerea paratei, perpetuata dupa implinirea termenului maxim prevazut de lege, este nejustificata si, totodata, vatamatoare pentru dreptul recunoscut reclamantului de prevederile art. 51 din Constitutia Romaniei, redate la pct. II.1 de mai sus [drept de natură procedurală menit a garanta particularilor, sub aspect juridic, recunoașterea, exercitarea, apărarea și restabilirea altor drepturi (substanțiale sau de conținut) legal consacrate, în raport cu autoritatile publice cărora le revin îndatoriri corelative, in speta drepturile recunoscute de prevederile Legii nr. 10/2001].
Stabilirea unei penalitati in suma de 100 de lei pentru fiecare zi de intarziere reprezinta o constrangere suficienta, de natura a asigura acoperirea prejudiciului pe care, in eventualitatea perpetuarii refuzului de solutionare a cererii, reclamantul l-ar incerca.
Cat priveste cel de-al treilea petit al cererii introductive, ceea ce trebuie apreciat atunci cand se examinează repararea daunelor morale este prejudiciul moral suferit.
Prin urmare, trebuie apreciat ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial, importanța prejudiciului moral depinzând de valoarea nepatrimonială lezată, de însemnătatea ei pentru persoana vătămată, de măsura în care a fost lezată și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Dacă valorile morale au fost alterate în mare măsură, atunci prejudiciul moral cauzat este extrem de important. Dacă, dimpotrivă, aceste valori au fost lezate într-o mai mică măsură și prejudiciul moral va fi mai puțin important.
In speta, nu se poate retine ca pretinsa vatamare suferita de reclamant prin omisiunea paratei de a solutiona cererea acestuia in termenul prevazut de lege ar avea caracter grav, iar reclamantul nu a demonstrat care au fost consecințele neplăcute pe care le-a generat fapta paratei, respectiv însemnătatea lor pe toate planurile vieții sale sociale.
Pe de alta parte, ar fi eronată concluzia că orice suferință justifică o reparatie, puterea de apreciere urmând a se circumscrie împrejurărilor fiecărui caz.
In cauza, nu se poate retine ca pretinsul prejudiciu moral suferit de reclamant ar constitui o atingere adusă unui interes vrednic de o reparatie in modalitatea pretinsa de acesta. Obligarea paratei la solutionarea cereri constituie, in sine, o reparatie suficienta si echitabila.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta – pârâtă Primăria M. București prin Primar General, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:
Prin petiția înregistrată la PMB cu nr._/ 31.10.2011 și la Direcția Juridic cu nr._/ 1.11.2011, reclamantul a solicitat, ca urmare a prezentării sale la o audiență în cadrul căreia i s-a adus la cunoștință că în evidențele instituției nu se regăsește nici un înscris legat de cererea sa, să întreprindă verificările necesare în vederea identificării cererii, precum și a dosarului acestuia de revendicare.
În vederea soluționării memoriului, Serviciul Evidență Analiză Soluționare și Gestiune Notificări Legea nr. 10/ 2001, a solicitat către B. T. G., prin adresa nr._/ 10.11.2011, să se transmită o copie conformă cu originalul a notificării înregistrată la B. T. G. cu nr. 1036/ 17.02.2001 formulată de domnul P. N., având ca obiect imobilul din ., sector 1, București.
Potrivit adresei nr. 23/ 18.11.2011 înregistrată la PMB-Direcția Juridic cu nr._/ 23.11.2011, B. T. G. a comunicat faptul că deține în arhivă doar notificările comunicate pe ultimii 3 ani.
Recurenta a mai arătat că în evidența sa informatizată privind notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/ 2001, nu figurează înregistrată notificarea nr. 1036/ 17.07.2001 formulată de numitul P. N. privind acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în București, ., sector 1 (fost G. III nr. 3) compus din 9 apartamente și teren aferent.
În drept, au fost invocate prev. art. 304 indice 1 Cod de Procedură Civilă și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
Intimatul P. N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, precum și a apărărilor intimatului, Curtea constată următoarele:
Prin cererea inregistrata la registratura paratei sub nr._/31.10.2011, cerere adresata Directiei Juridice din cadrul paratei, pentru motive similare celor prezentate in cuprinsul cererii deduse judecatii, reclamantul a solicitat efectuarea verificarilor necesare in vederea identificării notificării formulate in baza prevederilor Legii nr. 10/2001 si a dosarului de revendicare constituit ca urmare a formulării notificării (file 5-9 si 31).
Ceea ce a reținut prima instanță a fost faptul că parata nu a afirmat si nici nu a demonstrat, in cursul prezentei proceduri, existenta vreunui raspuns la cererea anterior prezentata.
Astfel, recurenta a arătat că a comunicat intimatului un răspuns verbal cu ocazia audienței acestuia și face și alte precizări ce ar putea constitui un răspuns petiției reclamantului.
Cu toate acestea, recurenta nu s-a conformat dispozițiilor legale astfel cum sunt reglementate de art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, respectiv de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 27/2002, fara a demonstra ca aceasta omisiune de conformare ar fi rezultatul unei imposibilitati obiective, de ordin material sau legal.
Ceea ce i se reproșează recurentei este faptul că nu a emis un răspuns scris către intimat, astfel cum impun dispozițiile legale de mai sus.
Astfel, cum în mod corect a reținut prima instanță, tacerea paratei, perpetuata dupa implinirea termenului maxim prevazut de lege, este nejustificata si, totodata, vatamatoare pentru dreptul recunoscut reclamantului de prevederile art. 51 din Constitutia Romaniei, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr.3272 din data de 01.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă Primăria M. București prin Primar General, București, Splaiul Independentei, nr. 291-293, sector 6, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. N., cu domiciliul ales la mandatar M. G. București, ., sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2014.
Președinte Judecător Judecător
A. V. M. M. P. M. D.
Grefier
R. B.
Red./Tehnored. A.V./2 ex./
Data red.: 27.06.2014
Sentința civilă nr. 3272 din data de 01.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._
judecător fond: C. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 8309/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 6787/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
