Anulare act administrativ. Decizia nr. 5565/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5565/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 453/93/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5565
Ședința publică de la 27.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. I.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă S. G. V. și recurentul-pârât P. C. CHIAJNA împotriva sentinței civile nr. 2031/24.07.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți I. P., C. A. O..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27.06.2014, pronunțând următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2031/24.07.2013 Tribunalul Ilfov a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S. G. V. în contradictoriu cu pârâții P. C. Chiajna, I. P. și C. A. O., astfel cum a fost modificată, a anulat autorizația de construire nr. 3355/11.10.2010 eliberată pe numele pârâtului C. A. O. și a respins acțiunea ca nefondată pentru rest.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanta și pârâtul P. C. Chiajna.
În cadrul recursului său, P. C. Chiajna a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii în tot a acțiunii ca nefondată, pentru următoarele motive:
Evocând paragrafele 114-117 din sentința recurată, recurentul în completare arată că din raportul de expertiza efectuată in dosar, pag. 12 rezultă ca: " - construcțiile edificate pe proprietățile paraților nu încalcă normele legale privind vederea asupra proprietății reclamatei si nici pe cele privind umbrirea.
Din punct de vedere al amplasării in raport cu imobilul reclamantei, construcțiile edificate de parați, nu afectează buna funcționare si utilizare de către reclamanta, a imobilului propriu."F. de cele menționate mai sus, consideră sentința instanței netemeinica. Un al doilea motiv de casare in parte a sentinței civile 2031 din 24.07.2013 pronunțata de Tribunalul Ilfov in dosarul cu nr. 453/ 93/ 2012, este faptul ca aceasta este întemeiată pe considerente nereale, așa cum rezultă din paragraful 81 al sentinței, care retine: din tabelul comparativ anexa la raportul de expertiza efectuat de expert S. I. precum si din analiza autorizației de construire tribunalul retine ca acesta nu a fost emisa cu respectarea dispozițiilor din PUG..."
Precizează că în niciunul din rapoartele întocmite de expert, nici in cel de la termenul din data de 12.09.2012 si nici in cel depus pentru termenul din data de 06.02.2013 expertiza nu face nicio referire la PUG, prin urmare nu se poate concluziona daca autorizația de construire anulata respecta sau nu PUG-ul.
În drept a invocat art. 304 pct. 9 C..
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,5 lei.
Recurenta-reclamantă a solicitat în cadrul recursului său: 1. în principal: casarea în parte a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare sub aspectul cererilor privind desființarea construcțiilor executate în baza autorizațiilor a căror nulitate s-a solicitat, precum și a cererii de anulare și a autorizațiilor de construire nr. 3763/06.10.2011 si 3763/22.11.2011 emise de paratul P. comunei Chiajna, aceluiași tribunal;
2. în subsidiar: modificarea in parte a hotărârii recurate in sensul de a admite in tot acțiunea astfel cum a fost formulata si modificata, respectiv: în principal:
-anularea totală sau, cel puțin parțială inclusiv a autorizațiilor de construire nr. 3763/06.10.2011 si 3763/22.11.2011 emise de pârâtul P. comunei Chiajna, ca nelegale,
-desființarea lucrărilor de construire executate în baza autorizațiilor de construire nr. 3763/06.10.2011, 3763/22.11.2011 si respectiv nr. 3355/11.10.2010;
In subsidiar, dacă se apreciază că cele două autorizații de construire au fost legal emise:
-să se constate în temeiul art. 26 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 50/1991 republicată că parații I. P. si C. A. O., prin persoanele angajate să efectueze construcția, au edificat lucrări de construire cu încălcarea autorizațiilor de construire;
-pe cale de consecință, să se dispună desființarea lucrărilor de construire edificate cu încălcarea autorizațiilor de construire.
3.Menținerea celorlalte dispoziții ale instanței de fond, respectiv cele cu privire la anularea Autorizației de construire nr. 3355/11.10.2010 eliberata pe numele paratului C. A. O.;
4.Obligarea paraților la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat următoarele:
1. Instanța de fond a pronunțat hotărârea cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, prin aceea că a adăugat la Legea nr. 554/2004 situații neprevăzute ca atare în legea specială (motiv de casare, prevăzut de art. 304 pct. 4 din C.pr. civ.).
Astfel, pentru a pronunța soluția mai sus menționată, instanța a reținut, între altele, că întrucât apartamentele din imobilul cu privire la care s-a emis autorizația de construire nr. 3355/11.10.2010 au fost vândute de către pârâții persoane fizice, nu se poate pronunța o hotărâre de desființare, ca afect al anulării autorizației de construire. Printr-o atare concluzie, consideră că instanța a adăugat la lege, respectiv (i) la dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 care reglementează obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ ca fiind și acela privind „repararea pagubei", ca efect al anulării actului administrativ ilegal, fără a distinge după cum beneficiarii actului administrativ ilegal au continuat abuzul lor prin înstrăinarea construcției ilegale și obținerea unui preț.
De asemenea, împrejurarea că pârâții au vândut apartamentele nu poate constitui prin ea însăși o „fine de neprimire” la cererea de desființare a construcțiilor ilegale, și pentru că potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, la soluționarea litigiilor, se are în vedere regula după care principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public, astfel că nu putea fi reținut ca și impediment la desființarea construcției constatate ca fiind edificate ilegal, vânzarea parțiala a acesteia.
Mai mult, instanța a adăugat și la dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. b) și art. 33 din Legea nr. 50/1991 cu modificări și completări, prin aceea că a apreciat contrar acestor dispoziții speciale, că este lipsită de efecte anularea autorizației de construire sub aspectul restabilirii legalității prin desființarea construcțiilor edificate în baza autorizației anulate (deci inexistente, potrivit principiului quod nulum est, nullum producit effectum), dacă beneficiarul autorizației (în afară de faptul că a încălcat legea prin construirea unor imobile cu nerespectarea normelor speciale în materie) a și profitat de acest abuz, de ilegalitățile comise și a vândut în atare condițiuni imobilul, la limita infracțiunii, obținând sume de bani. Așadar, prin soluția instanței, nu numai că pârâții nu sunt sancționați printr-o soluție de desființare a construcțiilor ilegale, dar chiar sunt „felicitați pentru abuzul lor, deși în raporturile lor cu cumpărătorii au obligația de garanție pentru evicțiune, aspecte care însă nu sunt deduse judecății în cauza de față, fiind aspecte de drept privat, iar nu de drept public, cum sunt cele deduse judecății prin acțiunea reclamantei.
2. Instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității absolute conform art. 105 alin. 2 din C.pr. civ. (motiv de casare, prevăzut de art. 304 pct. 5 in C.pr. civ. respectiv:
2.1. încălcarea dreptului său la un proces echitabil prin reținerea ca esențiale în pronunțarea hotărârii a unor aspecte ce nu au fost puse în discuția părților.
Sub aspectul capătului de cerere privind desființarea construcției edificate în baza autorizației nr. 3355, a cărei nulitate a fost constatată de către tribunal, instanța a apreciat că în condițiile în care apartamentele din acest imobil au fost înstrăinate unor terți, nu se poate restabili legalitatea și, prin urmare, nu se poate dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii actului administrativ ilegal, fără însă a pune în discuția părților acest aspect, împrejurare de natură a conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil;
Or, chestiunea privind impedimentul oarecum procesual de a dispune asupra desființării construcțiilor constatate ca ilegale, constând în vânzarea către terți a unor părți din imobilul astfel construit, nu a fost invocată ca atare de către pârâți și nici pusă în discuția părților de către instanță, din oficiu, pentru ca reclamanta să formuleze susțineri și apărări cu privire la această împrejurare sau, de ce nu, să cheme în judecată persoanele fizice care au cumpărat aceste apartamente (deși consideră că raporturile de drept public deduse judecății în cauza de față permiteau soluționarea acestui capăt de cerere). Printr-o astfel de modalitate de formare a raționamentului juridic pentru pronunțarea hotărârii, instanța a lipsit-o de dreptul la un proces echitabil, invocând cu caracter de surpriză, pentru prima dată, în motivarea hotărârii, un aspect mai degrabă ce ține de o excepție procesuală pasivă, decât de fondul cererii.
2.2. încălcarea principiului contradictorialității și a principiului oralității, prin aceeași modalitate ocultă de soluționare; contrar dispozițiilor art. 127 și ale art. 129 alin. 1 din C.pr. civ.
Prin reținerea unei „fine de neprimire" pentru cererea de desființare a construcțiilor, fără a fi pusă în discuția contradictorie și verbală a părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, astfel că solicită în temeiul art. 304 pct. 5 din C.pr. civ. casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.
3. Contradicția dintre considerente și dispozitiv, constând în aceea ca în considerente instanța face referire la aspecte ce țin de (i) lipsa calității procesuale pasive a pârâților din acțiunea în contencios administrativ sau de (ii) lipsa de interes, iar în dispozitiv soluția este dată asupra fondului cauzei, motiv de recurs prevăzut atât de art. 304 pct. 5 cât și de art. 304 pct. 7 din C.pr. civ., care atrage, de asemenea casarea hotărârii cât și modificarea acesteia.
(i) In cadrul considerentelor (paragrafele 82-98), tribunalul reține că întrucât apartamentele au fost vândute anterior declanșării litigiului de față (deși nu se face referire la persoanele cărora au fost vândute sau la momentele în care acestea s-au vândut, pentru a se putea verifica autenticitatea reținerii acestei situații de fapt, se pare, hotărâtoare pentru soluționarea capătului de cerere privind desființarea construcției ilegale), desființarea construcției ar constitui o privare de proprietate, pentru „cumpărătorii de bună-credință" (nu s-a dedus judecății aprecierea bunei sau relei credințe a dobânditorilor apartamentelor, nefiind sesizată instanța cu o atare cerere, reținând așadar aspecte străine de obiectul cererii).
De vreme ce instanța a considerat că era necesară judecarea în contradictoriu și cu cumpărătorii (fără a fi identificați ca atare de către instanță sau măcar enumerați...) ar fi trebuit să pronunțe o soluție prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar nu aprecierea ca „nefondată” a acțiunii, deoarece nulitatea autorizației și stabilirea ca nelegală a construcției produce ca efect imediat, necesitatea restabilirii legalității prin desființarea construcțiilor, indiferent în raport cu care persoane de drept public sau de drept privat.
Din cele două elemente rezultă contradicția între considerente și dispozitiv, care nu se poate concilia decât după casarea hotărârii, trimiterea cauzei spre rejudecare și reluarea acestor aspecte preponderent procesuale.
(ii) în cadrul acelorași considerente (paragrafele 100-103 ) instanța, de asemenea reține un aspect nepus în discuția părților, privind lipsa de interes a capătului de cerere privind anularea autorizației de construire nr. 3673/06.10.2011, fără a invoca excepția procesuală corespunzătoare acestei pretinse neîndepliniri a condiției de exercitare a acțiunii și, mai ales, fără a dispune prin dispozitiv, cum ar fi fost legal, potrivit exigențelor procesuale, eventual „respingerea capătului de cerere.... ca lipsit de interes"; contrar acestor principii elementare de soluționare a acțiunii civile, instanța dispune prin dispozitiv (deși reține în considerente lipsa de interes pentru acest capăt de cerere...) „respinge acțiunea ca nefondată pentru rest".
Deoarece principiile de soluționare a acțiunii civile sunt veritabile garanții procesuale pentru respectarea drepturilor procesuale ale părților, constituite în scopul valorificării în cadrul procesului civil a drepturilor lor, prin încălcarea acestora, tribunalul a încălcat și drepturile procesuale ale reclamantei, astfel că solicită și pentru acest motiv prevăzut atât de art. 304 pct. 5 cât și de art. 304 pct. 7 din C.pr. civ., casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
4. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii (motiv de recurs care atrage modificarea, prevăzut de art. 304 pct. 9 din C.pr. civ.).
4.1. In cadrul paragrafului 73, tribunalul reține în mod nelegal că în autorizație „nu sunt menționate restricții cu privire la distanțele față de limitele de proprietate, acestea regăsindu-se în cuprinsul certificatului de urbanism.
O atare împrejurare este eronată deoarece retragerile față de limitele de proprietate sunt reglementate de către PUG Chiajna. In speța, autorizația de construire face referire la PUZ, în condițiile in care inclusiv emitentul actului administrativ a recunoscut ca lotul respectiv de teren se afla sub reglementarea PUG si nu a PUZ. Retragerile de minim H/2 (jumătate din înălțimea la cornișa a construcției edificate de parat) nu sunt respectate in speța, asa cum de altfel a constatat pe teren si a concluzionat inclusiv expertul tehnic desemnat in cauza.
4.2. De asemenea, în paragraful 74, se retine în mod voalat, dar nelegal că așa numita „completare olografă” ar acoperi nulitatea autorizației de construire, înlăturând nelegalitățile „deduse deja judecății”. Aceasta „completare olografa” nu poate produce efecte juridice (aspect pe care, de asemenea, prima instanță, nu s-a pronunțat). Acesta completare „cu pixul" pentru 6 apartamente, ulterioara edificării construcției si intabulării acesteia ca „tip duplex", este inadmisibila . si reprezintă fie un abuz grosolan din partea autorităților locale fie un fals in înscrisuri oficiale. De altfel, îndoiala cu privire la autenticitatea si legalitatea acestei modificări, ulterioare chiar edificării si expirării termenului de valabilitate a AC, este confirmata inclusiv de faptul ca existenta celor 6 apartamente nu este atestata nici măcar in procesul verbal de recepție întocmit in prezenta reprezentantului desemnat al autorității locale. In acest sens, subliniază faptul ca in cuprinsul acestui proces verbal se specifica foarte clar ca ceea ce s-a recepționat este o locuința de „tip duplex" si nu un imobil compus din 6 apartamente. Asa cum rezulta din înscrisurile existente la dosarul cauzei, la data de 28.03.2011 paratul C. A. O. certifica faptul ca imobilul pentru care a fost emisa autorizația de construire era unul de tip Duplex (aspect ce rezulta din conținutul Actului de dezmembrare/28.03.2011) si depune la Oficiul de cadastru AC nr.3355/11.10.2010 pentru un imobil Duplex.
4.3. La punctul 71 al considerentelor, instanța retine in mod greșit ca autorizația de construire eliberata paratului C. este insotita de toate actele care au stat la baza emiterii ei. In realitate, daca s-ar fi procedat la o analiza riguroasa a înscrisurilor care au fost atașate acesteia de către parata Primăria C. Chiajna s-ar fi putut constata ca cele mai multe avize si aprobări privesc alte imobile edificate de acest parat iar nu pe cel in litigiu (imobile aflate la alte adrese, ex. pentru .).
În paragraful 75, în mod greșit a reținut instanța de fond ca imobilul edificat de paratul C. se afla sub incidența de reglementare a PUZ Chiajna. In realitate, atat din planul anexa la PUG Chiajna cat si din adresa emisa de paratul P. C. Chiajna, rezulta fara putința de tăgada ca in zona erau aplicabile in exclusivitate reglementările/restricțiile din PUG, iar nu cele din PUZ.
4.4. De asemenea, în paragraful 76, instanța, în loc să sancționeze lipsa de reacție și neîndeplinirea unei îndatoriri procesuale de către P. comunei Chiajna, de a răspunde la solicitările instanței, premiază pe acesta, respingând acțiunea, dând satisfacție pârâtului abuziv. Astfel, împrejurarea ca paratul P. C. Chiajna nu a răspuns la solicitarea expresa a instanței de fond de a lamuri circumstanțele in care, pentru imobilul edificat de paratul C. A. O. au fost emise doua certificate de urbanism cu același număr dar cu conținut diferit, precum si care dintre cele doua certificate de urbanism au fost avute in vedere la emiterea autorizației de construire pentru acest parat, nu poate prejudicia interesele procesuale ale sale asa cum a reținut instanța de fond. Mai mult, chiar daca reclamanta nu a solicitat prin cererea de chemare in judecata, in cadrul unui petit distinct, cercetarea legalității inclusiv cu privire la certificatele de urbanism emise pe numele acestui parat, analiza legalității autorizației de construire presupunea implicit inclusiv analiza legalității actelor care au stat la baza emiterii acesteia, fără a fi necesară declararea nulității acestuia.
Acest lucru rezultă atât din art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 enunțat de însăși instanța de fond în paragraful 64, care stabilește natura juridică a certificatului de urbanism de „act de informare", fără efecte juridice în planul dreptului substanțial, singurele sale efecte fiind cu referire la eliberarea autorizației de construire. Or, a arătat că cele doua certificate de urbanism cu același număr dar conținut distinct ce au fost eliberate paratului C. A. O., sunt principalele acte ce au stat la baza eliberării autorizației de construire, iar nelegalitatea evidenta a acestora ar fi trebuit sa conducă, fără o alta analiza suplimentara din partea instanței și fără solicitarea printr-un petit distinct a anulării acestora, la anularea autorizației. In acest sens, a învederat instanței de fond faptul ca paratului C. A. O. i-au fost emise si eliberate doua Certificate de Urbanism pentru imobilul din .. Toamnei provizoriu din acte, documente oficiale care poarta același număr si data de înregistrare dar au un conținut total diferit, in special la rubricile Regimul economic si Regimul Tehnic. Mai mult, cele doua Certificate de urbanism cu același număr dar conținut diferit au fost semnate de persoane diferite din cadrul autorităților locale. Reținerea instanței în sensul că nu a fost învestită cu stabilirea nelegalității certificatelor de urbanism (acte de informare care nu au niciodată o existență de sine stătătoare, de vreme ce efectul acestora este exclusiv unul de informare, iar nu constitutiv de drepturi, cum este efectul autorizațiilor de construire) este pe de o parte falsă, iar pe de altă parte, rodul unui formalism excesiv care a condus la vătămarea dreptului său la un proces echitabil; așadar, instanța a apreciat lipsa petitului privind anularea certificatelor de urbanism ca hotărâtoare pentru soluția dată solicitării exprese de anulare a autorizațiilor ce au avut la bază aceste certificate, cu încălcarea art. 2, art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, dar și a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
4.5. Din conținutul paragrafului 77 al considerentelor se poate observa lipsa de coerenta a construcției juridice avute in vedere de instanța de fond care, desi în paragraful 75 retine ca incidente dispozițiile PUZ pentru imobilul paratului C., ulterior decide ca cercetarea judecătoreasca sa se efectueze prin raportare la dispozițiile PUG.
4.6. In cadrul paragrafelor 82 - 98, întreaga construcție juridica a instanței de fond care, deși a anulat autorizația de construire emisa pe numele paratului C., a apreciat ca pentru protejarea intereselor actualilor proprietari ai acestui imobil si a „interesului public" se impune ca cererea de desființare a lucrărilor edificate in baza unei autorizații de construire nula sa fie respinsa „ca nefondata", este total greșita. Nu exista nicio dispoziție legala care sa reglementeze posibilitatea intrării in legalitate a unor lucrări de construire edificate in baza unei autorizații de construire emisa cu incalcarea flagranta a unor dispoziții imperative impuse de legiuitor, doar pentru a se proteja interesele proprietarilor actuali ai acestor lucrări.
Mai mult, necesitatea menținerii „unui just echilibru intre cerințele interesului general al comunității si imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului", or „buna credința" a actualilor proprietari ai celor 6 apartamente avute in vedere de instanța de fond in motivarea acestei soluții, reprezintă chestiuni ce nu au fost niciodată invocate nici de vreunul dintre cei trei parați, nici de instanța de judecata din oficiu si cu atat mai mult nu au fost puse niciodată in dezbaterea contradictorie a pârtilor, incalcand astfel dreptul la aparare și dreptul la un proces echitabil.
Practic, soluția instanței este ca și inexistentă, de vreme ce nelegalitatea constatată nu poate fi înlăturată prin desființarea construcțiilor nelegale, fiind astfel o formă fără fond, fără putere de lucru judecat și fără forță executorie.
4.7. În ceea ce privește imobilul edificat de paratul I. P., deși încălcările săvârșite prin emiterea celor doua autorizații de construire sunt mult mai numeroase si mai evidente decât in cazul imobilului edificat de paratul C., în mod paradoxal instanța respinge cererea de anulare a celor două autorizații de construire.
Astfel, în cadrul paragrafului 105, modul in care a procedat instanța atunci cand a decis sa analizeze legalitatea autorizației de construire eliberata paratului I. exclusiv prin raportare la PUZ „desi real ca prin adresa anexata la fila 406 dosar (voi III) parata Primăria Chiajna a precizat ca lotul paratului s-ar incadra in prevederile PUG si nu PUZ, doar pentru considerentul ca reclamanta nu a fost „inspirata" sa conteste valabilitatea certificatului de urbanism care a stat la baza emiterii autorizației (si in care se prevede ca raportările se fac la PUZ, n.n.) este unul total nelegal.
Împrejurarea ca inclusiv imobilul acestui parat se afla exclusiv sub zona de reglementare a PUG si nu a PUZ Chiajna, rezulta cu evidenta atat din inscrisul aflat la fila indicata de instanța cat si din insusi planul anexa la PUG Chiajna, in care este delimitată zona aflata sub reglementarea PUZ (imobilele celor doi parați fiind in afara acestei zone, n.n.). Contradicția de argumente juridice si inconsecventa argumentelor invocate de către instanța de fond in motivarea acestei soluții, rezulta inclusiv din imprejurarea ca, desi in cazul imobilului paratului C. s-a reținut ca acesta se afla sub incidența PUG si nu a PUZ (in condițiile in care si in cazul acestuia certificatul de urbanism făcea referire la PUZ si nu la PUG iar reclamanta „nu am contestat valabilitatea certificatului de urbanism" in cadrul unui petit separat, n.n.), in cazul celui de al doilea parat (I. P., n.n.) aceste „argumente" se pare ca nu au mai funcționat.
La punctul 100 al considerentelor, făcând referire cele doua autorizații de construire eliberate paratului lancu (AC 3673/06.10.2011 si 3673/22.10.2011) tribunalul retine în mod eronat că la filele 127 din dosar se regăsesc actele care au stat la baza emiterii AC. In realitate, înscrisurile la care a făcut referire instanța de fond se refera la paratul C. (avizele enel, apa, gunoi etc.) si mai mult, au fost eliberate pentru cu totul alte imobile decât cele in litigiu. In paragraful 106, de asemenea, concluziile instanței sunt lipsite de fundament juridic, reprezintă simple presupuneri si speculații fara suport in probatoriul administrat in cauza, in condițiile in care atat din înscrisurile depuse cat si din precizările exprese si oficiale ale Primarului C. Chiajna rezulta dincolo de orice dubiu imprejurarea ca ambele imobile ale celor doi parați se aflau sub incidența PUG, asa cum de altfel a aprecia si expertul tehnic desemnat in cauza. Prin urmare, bazandu-se pe aceasta ipoteza si interpretare fundamental greșita a dispozițiilor urbanistice valabile si incidente pentru imobilul paratului I., urmează a constata ca toate argumentele ulterioare ale instanței de fond de la punctele 107 si 108 nu au nicio legătura nici cu situația reala si nici cu concluziile expertului tehnic desemnat in cauza.
Astfel, referitor la cele doua autorizații de construire emise paratului lancu P., asa cum rezulta din conținutul autorizației de construire nr. 3673/06.10.2011, aceasta a fost emisa inițial pentru o clădire tip . înălțime P+1+2M, compusa din 8 apartamente. Ulterior, la data de 16.11.2011, paratul I. P. a solicitat autorității locale emitente „reducerea regimului de înălțime la P+l+M" pentru clădirea edificata pe terenul proprietate personala;
La data de 22.11.2011, P. C. Chiajna i-a eliberat acestuia o autorizație ele construire cu același număr – 3673, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 54 alin. 1, lit. c) din Nomele metodologice din data de 12.10.2009 de aplicare a Legii 50/1991 privind autorizațiile de construire. Mai mult decât atât, dispozițiile art. 66 din aceleași Norme metodologice impun obligativitatea emiterii unei noi autorizații de construire indiferent daca autoritatea locala decide sau nu sa reia in totalitate procedura de autorizare. Prin urmare, in situația de fata P. C. Chiajna nu putea emite o modificare a autorizației inițiale ci era obligat de lege sa emită o noua autorizație.
Cu privire la nelegalitatea emiterii unei noi AC cu același număr (3763, n.n.) la o data ulterioara (22.11.2011, n.n.), pentru același beneficiar, si-a exprimat punctul de vedere oficial inclusiv Inspectoratul de Stat în Construcții, înscris depus la dosarul de fond.
In primul rand, este de remarcat ca in cazul ambilor parați, atat certificatele de urbanism cat si autorizațiile de construire se raportează la Planul Urbanistic Zonal, desi cele doua loturi de teren ale paraților se afla in afara zonei PUZ, fiind aplicabile doar dispozițiile PUG Chiajna - aspect recunoscut si afirmat in fata instanței, in cuprinsul unui inscris oficial, chiar de către parata Primăria Chiajna;
Urmare a acestei „scăpări" din partea autorităților, este de remarcat ca atat la emiterea Certificatului de Urbanism cat si, ulterior, la emiterea celor doua Autorizații de Construire paratului I., au fost incalcate mai multe reglementari/limitări esențiale din cadrul PUG Chiajna nr.27/08.05.2004.
Astfel de exemplu, conform PUG imobilul paratului I. se afla situat in subzona LMr - locuințe individuale, zona in care se poate construi pe o suprafața de 500mp doar daca se respecta următorii coeficienți maximali:
•POT = 28% pentru o clădire P+2;
•CUT = 0,48 mp Adc/mp teren pentru P+2; ambele cerințe fiind nesocotite de către autorități la momentul emiterii celor doua autorizații de construire succesive.
Potrivit PUG (pag.191) este permisa construirea de locuirte individuale cu regim de inaltime de maxim P+2 iar amplasarea construcțiilor fata de aliniament (PUG pag.193) trebuie sa se realizeze cu o retragere de cel puțin „4-6 m in intersecții pentru a asigura vizibilitatea necesara in intersecții" iar fata de limitele laterale si posterioare ale parcelei retragerile trebuie e fie egale cu minim jumătatea la comisa a clădirii, dar nu mii puțin de 3 m (PUG pag.194). Or, clădirea autorizata de cate Primăria Chiajna si edificata de către paratul I. iu respecta niciuna dintre aceste doua cerințe minimale privind retragerile fata de limitele de proprietate.
Mai mult, chiar mergând pe acest raționament greșit al instanței de fond (si anume ca necontestand separat certificatul de urbanism atunci raportările făcute in autorizația de construire la PUZ pot fi interpretate, in opinia instanței de fond, ca fiind legale, n.n.), acesteia i-a scăpat cenzurei faptul ca potrivit PUZ Chiajna suprafața minima necesara pentru edificarea unei astfel de construcții era de 1000 mp si nu de 500 mp cat deține paratul lancu, aceasta unica împrejurarea fiind in sine apta sa conducă la anularea autorizației de construire emise acestuia.
A invocat și faptul ca Certificatul de urbanism si Autorizația de Construire pentru acest imobil au fost eliberate cu încalcarea dispozițiilor Legii 50/1991 - Anexa 1 care impuneau obligativitatea actualizării Planurilor cadastrale zonale. Astfel, asa cum reiese din inscrisurile comunicate de către OCPI, terenul paratului I. se afla situat la data emiterii autorizațiilor si a certificatului de urbanism (si asa figurează si in prezent, n.n.) in extravilanul localității Chiajna, ceea ce n-ar fi permis niciodată autorizarea edificării unor clădiri de locuit in acea zona. Or, cu privire la acest aspect instanța nu s-a pronunțat.
>In ceea ce privește respectarea limitelor de proprietate, suprafața imprejmuita abuziv de parat depășește cu mult pe cea deținuta in acte de către acesta. Astfel, expertul judiciar a constatat ca nu au fost respectate distantele minime obligatorii impuse prin AC [fata de limita din dreapta: 3.45 ml, acte: 2.71 ml, real: 0.78 ml; fata de . sud) - acte 2ml, real: doar 0.5 ml], si de asemenea ca nu sunt respectate condițiile de asigurare a unui număr minim de locuri de parcare in incinta imobilului (1 loc/100mp AD locuința).
>Toate documentele emise de parata Primăria C. Chiajna pe parcursul edificării construcției (Proces verbal de constatare nr.6/18.11.2011) sunt semnate doar de către numitul S. S., referent din cadrul serviciului de urbanism, fara a fi semnate si de către proprietarul imobilului.
>Si in acest caz, similar AC emisa paratului C., adresa poștala pe care s-a eliberat AC este ., deși din răspunsul celor de la nomenclatura urbana rezulta ca imobilul se afla amplasat in realitate pe .> >Potrivit autorizației de construire nr.3763/22.11.2011, beneficiarului I. P. i-a fost permis sa realizeze o clădire având un regim de inaltime P+l + EM. In realitate insa, acesta a construit in mod ilegal doua etaje peste parter, deci o clădire cu regim de inlatime P+2E. Subliniez ca, potrivit reglementarilor tehnice in vigoare, respectiv art. II „Precizări" din cadrul Secțiunii „Dispoziții generale" din Planul Urbanistic Zonal al C. Chiajna, mansarda presupune o înclinare a spațiului astfel construit care sa permită ca plafonul mansardei prevăzut cu acoperiș sa reprezinte un coeficient de cel mult 60% din suprafața pardoselii, respectiv ca pentru stabilirea coeficientului de ocupare „in cazul mansardelor se ia in calcul suprafața egala cu 60 % din suprafața planseului". In realitate, paratul I. a edificat mansarda ca pe un veritabil etaj, fara nici o inclinare, perfect pe verticala, incalcand astfel autorizația de construire ce i-a fost emisa.
În ceea ce privește argumentele invocate de instanța de fond la paragraful 114 al considerentelor, in sensul ca desi geamurile imobilului paratului I. de pe latura învecinată cu proprietatea sa ar fi prevăzute cu sticla clara si cu deschidere directa, totuși vederea spre proprietatea reclamantei este obturata de gardul despărțitor, le apreciată ca fiind nefondate. Astfel, cata vreme gardul edificat are o inaltime de maxim 2,10 m, este greu de imaginat cum vederea de la etajele 1 si 2 (aflate peste nivelul gardului despărțitor, n.n.) ale imobilului paratului către proprietatea sa „ar fi obturata" de acest zid.
Mai arată că, prin nerespectarea retragerilor minime față de limita cu proprietatea sa (conform PUG Chiajna, minim jumătate din inaltimea la cornișa, nai.), parații au transformat practic . proprietățile acestora .. Astfel, daca va dori vreodată sa construiesc o casa pe aceasta . sa poziționeze construcția fata de cea a paraților la o distanta de cel puțin înălțimea la cornișa a acestora (care este una considerabila, n.n.), lucru imposibil in condițiile in care lățimea parcelei mele este una foarte mica. Or, acest aspect nici măcar nu a fost amintit de instanța de judecata care, la pct.116 al considerentelor s-a limitat doar la a constata de unde răsare si unde apune soarele „la fata locului" (in condițiile in care cercetarea la fata locului a avut loc exclusiv la orele dimineții -10.30, iar instanța nu a avut asupra sa niciun instrument de determinare a punctelor cardinale, n.n.) apreciind fără temei ca prin edificarea construcțiilor de către cei doi parați fara respectarea retragerilor obligatorii dintre ele si fata de proprietatea sa nu i s-a produs nicio tulburare cata vreme „atat casa cat si piscina aflate pe aceasta proprietate sunt in permanenta insorite".
3.4.8. Referitor la nulitatea autorizației de construire nr. 3355/11.10.2010 emisa paratului C. A. O., instanța nu a analizat următoarele:
AC a fost emisa inițial pentru o „locuința tip duplex P+l+M, împrejmuire, branșament electric, gaze, bazin vidanjabil". Ulterior insa, printr-o mențiune adăugata cu pixul, acesta autorizație a fost completata prin adăugarea unui număr de „6 apartamente". Acesta completare „cu pixul", ulterioara edificării construcției si intabularii acesteia ca duplex, este inadmisibila . si reprezintă fie un abuz grosolan din partea autorităților locale fie un fals in înscrisuri oficiale de către autorul ei. De altfel indoiala cu privire la autenticitatea si legalitatea acestei completări este confirmata si de faptul ca existenta celor 6 apartamente nu este confirmata nici măcar in procesul verbal de recepție intocmit in prezenta reprezentantului desemnat al autorității locale. Subliniază ca acest proces verbal menționează foarte exact recepția unei „locuințe tip duplex”.
>împrejmuirea terenului depășește cu peste 150 mp proprietatea, intrând in mod abuziv in spațiul public;
>Pentru a se vedea exact limita de proprietate a acestui parat, urmează a se analiza Raportul de experiza judiciara intocmit de expertul desemnat de către instanța, din schița anexata acestuia putandu-se constata ca suprafața imprejmuita de C. A. O. depășește cu mult pe cea deținuta conform actelor de proprietate. In aceste condiții se poate observa ca nu sunt respectate retragerele obligatorii fata de limitele de proprietate impuse prin AC ;
>In ceea ce privește inscrisul datat 04.07.2012 intitulat „Declarație", completat de paratul I. P. si prin care acesta susține ca si-ar fi dat „acordul verbal inca din anul 2010 pentru ca Domnul C. A. O. sa construiască pe terenul alăturat" o construcție cu nerespectarea retragerilor prevăzute de autorizația acestuia de construire si de PUZ, solicită sa se constatate ca acesta este un inscris intocmit de cei doi „pro-causa" ce nu poate produce niciun efect juridic pentru următoarele considerente:
• In primul rand, potrivit Legii 50/1991 Anexa V." 2.5.6. un astfel de acord al proprietarului lotului invecinat trebuia sa fie manifestat prealabil emiterii CU si AC si sa fie exprimat in forma autentica.
• Mai mult, in speța nu ne aflam in situația reglementata de pct.2.5.6. din Anexa 1 la Legea 50/1991 in care ar fi permisa eludarea unor dispoziții din acte normative, PUG sau PUZ (cata vreme construcția paratului C. a fost edificata anterior celei aparținând autorului declarației, nu poate fi vorba despre lucrări de construcție necesare in vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate);
>Asa cum rezulta din inscrisurile existente la dosarul cauzei, la data de 28.03.2011 paratul C. A. O. certifica faptul ca imobilul pentru care a fost emisa autorizația de construire era unul de tip Duplex (aspect ce rezulta din conținutul Actului de dezmembrare/28.03.2011) si depune la Oficiul de Cadastru AC nr.3355/11.10.2010 pentru un imobil Duplex. „Ingenios" din fire, imediat ce dorește schimbarea destinației imobilului (transformarea din duplex in locuința colectiva cu 6 apartamente), se modifica cu pixul Autorizația de construire si se trec „6 apartamente" in loc de Duplex. Aceasta „procedura" este insa una profund nelegala cata vreme, in astfel de inscrisuri oficiale nu se accepta niciun fel modificări si completări, iar daca totuși se dorește schimbarea conținutului unui act administrativ, acest lucru se poate face doar in baza unei documentații specifice.
>Pentru transformarea din Duplex in imobil cu 6 apartamente este important de menționat ca documentația tehnica cadastrala a fost depusa inainte de emiterea Certificatului de urbanism, iar impartirea in apartamente s-a realizat fara o documentație aprobata si avizata. Astfel, asa cum rezulta din inscrisurile de la dosar, Referatul de admitere/apartamentare nr._/08.04.2011 are la baza Certificatul de Urbanism nr.7058/05.05.2011 iar dezmembrarea cu schite ale apartamentelor se face pe baza Actului dezmembrare incheiat in fata notarului tot ulterior, respectiv la aceeași data cu CU - 05.05.2011. Acesta este si motivul pentru care la Oficiul de cadastru (OCPI) nu exista toate documentele prevăzute de lege pentru o astfel de modificare (CU), ci doar acest act dezmembrare in care se face referire la Certificatul de Urbanism.
>In concluzie, transformarea din duplex in 8 unități (6 apartamente si 2 boxe), s-a făcut in mod nelegal de către paratul C. A. O., firește cu concursul autorităților locale, acesta procedând asa cum am menționat anterior si la modificarea fațadelor clădirii prin construirea unor geamuri clare către imobilul reclamantei, prin transformarea balcoanelor in camere si recompartimentarea interioara - fara ca pentru nicio astfel de modificare sa mai fie emisa, asa cum impuneau dispozițiile legale, o alta autorizație de construire.
>Emiterea Adeverinței nr._/07.12.2010 de către Primăria Chiajna prin care se identifica . afla construit imobilul paratului C. consideră ca este ilegala si abuziva. Astfel, nu se putea elibera o adeverința pe o ., in condițiile in care denumirea străzii este data prin HCL inca din anul 2003 (asa cum au susținut aceleași autorități locale la interpelarea instanței, n.n.). Mai mult, trebuie precizat toti parații din aceasta cauza cunoșteau exact denumirea reala a străzii pe care a fost edificata construcția in litigiu, cata vreme paratul C. A. O. locuiește pe aceiași . case distanta de acest imobil. In plus . la o distanta de cel puțin 150 m fata de . C. A. O. deține o proprietate si pe aceasta . de construire emisa paratului C. A. O. este nelegala si din acest punct de vedere cata vreme ea se refera la un imobil amplasat pe o alta . care a fost edificat cel in litigiu. Nu poate fi reținuta susținerea paraților ca in realitate, in autorizațiile de construire eliberate acestora s-a strecurat o eroare materiala cata vreme in absolut toate documentele oficiale cu privire la cele doua imobile, inclusiv cele inregistrate la OCPI, se regăsește aceeași pretinsa „eroare": in loc de . o cu totul alta adresa din . cele mai simple concluzii care se pot trage din aceasta situație (excluzandu-le pe cele cu „iz penal", n.n.) este aceea ca, pentru cele doua imobile construite de parați nu au fost emise autorizații de construire, câtă vreme cele exhibate de aceștia se refera la cu totul alte imobile (situate probabil in intravilanul localității si nu in extravilan asa cum figurează acestea la OCPI, n.n.).
>De asemenea, este de semnalat si faptul ca paratului C. A. O. i-au fost emise si eliberate doua Certificate de Urbanism pentru imobilul din ..Toamnei provizoriu din acte (probabil pentru a fi acoperitor pentru orice situație cu care s-ar confrunta acesta pe viitor, n.n.), documente oficiale care poarta același număr si data de înregistrare dar au un conținut total diferit, in special la rubricile Regimul economic si Regimul Tehnic.(documentele se afla la dosarul cauzei la pag.97 vol.I si pag.129 vol.II). Mai mult, cele doua certificate de urbanism cu același număr dar conținut diferit au fost semnate de ... persoane diferite.
La solicitarea expresa a instanței de fond, la termenul din 15.05.2013 expertul tehnic a oferit o . explicații suplimentare care insa au fost total ignorate de către Tribunal, in sensul ca o eventuala incadrare/raportare la PUZ s-ar fi putut face doar daca parcelele ar fi avut minim 1000 mp si un front la . 20 m (pag.323-324). In opina reclamantei, unul dintre motivele (probabil si singurul, n.n.) pentru care parații au cerut si obținut raportarea AC la PUZ si nu la PUG Chiajna (in condițiile in care cu toții știau sau ar fi trebuit sa cunoască împrejurarea ca in zona erau incidente exclusiv dispozițiile PUG, n.n.) a fost acela de a avea posibilitatea ulterior sa transforme locuințele individuale in locuințe colective (știut fiind ca potrivit PUG nu se puteau autoriza in zona decât locuințe individuale, n.n.).
Deoarece toate aceste critici se constituie atât în motive de casare cât și în motive de modificare și ținând seama și de faptul că hotărârea nu poate fi atacată cu apel, astfel că instanța de recurs va putea analiza pricina sub toate aspectele, în condițiile art. 304 1 din C.pr. civ., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept, a invocat: art. 20 alin. l din Legea 554/2004; art. 304 pct. 4,5,7 și din C.pr.civ.;art. 304 ind. 1 din C.pr. civ.,art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 127 din C.pr. civ., art. 129 din C.pr. civ, art. 2, art. 6, art. 32 și art. 33 din Legea nr. 50/1991; HG nr. 839/2009 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991; Dispozițiile Planului Urbanistic General (PUG), Dispozițiile Planului Urbanistic Zonal (PUZ), celelalte dispoziții legale amintite în susținerile formulate în fața instanței de fond și în prezentul recurs.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Intimații-pârâți C. A. O. și I. P. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului promovat de recurenta-reclamantă ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
I) Instanța de fond a arătat care este temeiul legal pentru care nu poate dispune demolarea unui imobil care a fost vândut unor terți în condiții perfect valabile (neatacate la momentul întocmirii lor) cu respectarea formalităților de publicitate, persoane care nici măcar nu sunt parte în prezențe cauză.
A pronunța o astfel de hotărâre, care ar aduce atingere drepturilor procesuale fundamentale unor persoane care nu au participat la judecata fondului cauzei, înseamnă a nesocoti atât dispozițiile art.6 din CEDO ce privește dreptul la un proces echitabil cat și dreptul la proprietate aparat de CEDO și garantat de Constituția României.
Pe de alta parte, stabilirea cadrului procesual cade în sarcina reclamantei, care are obligația ca în cererea de judecată, pe lângă obiectul acesteia, să precizeze toate persoanele cu care înțelege să se judece. Instanța, din oficiu, nu poate introduce o altă persoană în cauză decât cele arătate de reclamant în cerere.
De altfel, recurenta cunoștea forte bine situația imobilelor, și în mai multe rânduri a discutat cu proprietarii apartamentelor amenințându-i ca va obține o hotărâre pentru demolarea imobilului.
Mai mult decât atât, la termenul de judecată la care OCPI Ilfov a pus la dispoziția instanței actele care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului în Cartea Funciară cat și actele care au stat la baza dezmembrării, recurenta avea posibilitatea de a lărgi cadrul pasiv procesual prin introducerea în cauză a altor persoane care ar putea să pretindă aceleași drepturi.
Având în vedere că recurenta nu a utilizat de lărgirea cadrului procesual, instanța de fond pronunțat o hotărâre care o nemulțumește pe recurentă și sancționează lipsa de diligentă a acesteia, dar respecta cu prisosință drepturile terților dobânditori de bună credință ai imobilului, care au achiziționat apartamentele din imobil cu mult înainte ca recurenta să formuleze pretențiile deduse judecații.
Instanța nu face decât să justifice în cuprinsul motivării temeiul pentru care nu poate fi dispusă demolarea imobilului chiar în situația dată în care a fost anulată Autorizația de construire.
Nu există nici un temei legal care să oblige instanța să pună în discuție argumentele și motivele pe care își întemeiază soluția. Toate aceste aspecte țin de formarea intimei sale convingeri.
Nu a fost încălcată nicio normă de drept, nu au fost depășite limitele puterii judecătorești și nici nu au fost efectuate adăugări la lege, de altfel acesta nu reprezintă un atribut al puterii judecătorești. Dimpotrivă, instanța de fond a soluționat cauza având în vedere atât prevederile CEDO cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu respectarea tuturor normelor aplicabile și nu doar a celor pe care le învederează recurenta și a dispus anularea Autorizației de construire 3355 din 11.10.2010.
Recursul declarat critică în mare parte omisiunile recurentei și faptul ca nu a cunoscut anterior soluția și motivele pentru care cererea sa poată fi primita, și nici nu există contradicții între motivare și dispozitivul hotărârii. Din contră, în motivare instanța de fond prezintă foarte clar și argumentează soluțiile date capetelor cererii de chemare în judecată.
Instanța de fond a arătat, că întrucât lucrările nu s-au mai executat conform primei Autorizații de construire emise, respectiv Autorizația cu nr 7503 din 29.09.2011, ca au fost sistate și reluate după emiterea unei noi autorizații de construire, nu există nicio justificare (nu prezintă interes) pentru a se solicita și cerceta legalitatea primei autorizații întrucât aceasta fiind anulată nu mai producea efecte juridice la acel moment, iar construcția trebuia să corespundă cerințelor noii autorizații. Or, recurenta încearcă să răstălmăcească și să sugereze că ar fi fost vorba de soluționarea excepției lipsei de interes, care nu ar fi fost pusă în discuția părților, fapt neadevărat și contrazis evident de sensul exprimării instanței de fond din motivare.
Un alt motiv nereal invocat de recurentă în recursul declarat este că instanța de fond a reținut în paragraful 75 al hotărârii că sunt aplicate prevederile PUZ și nu PUG. Afirmație falsă întrucât în paragraful 77 al hotărârii observăm că instanța de fond urmează a analiza legalitatea Autorizațiilor de construire prin prisma PUG, ceea ce dovedește buna credință a acesteia în exercitarea drepturilor procesuale.
Cu privire la criticile recurentei vizavi de cele reținute de instanță in paragraful 76, apreciază că atâta timp cât recurenta nu a solicitat expres instanței să verifice dacă Certificatele de urbanism respectă prevederile legale, este evident că instanța nu se putea pronunța asupra unui aspect cu privire la care nu a fost investită.
Toate criticile recurentei încearcă să acopere evidenta culpă personală în formularea petitului. Este la fel de evident că nu poate fi primită nici afirmația că întrucât recurenta a făcut mai multe referiri la nelegalitatea Certificatelor de urbanism, instanța avea obligația să analizeze valabilitatea acestor acte, chiar și în lipsa unui capăt de cerere în acest sens. O astfel de susținere încalcă cele mai elementare norme procedurale.
II) în ceea ce privește criticile formulate cu privire la Autorizația de construire 3763 din 22.11.2011 a imobilului edificat de intimatul I. P., acestea sunt simple alegații menite să inducă instanța în eroare și care contrazic înscrisurile depuse la dosar.
În mod corect, instanța de fond a prezentat și argumentat motivul pentru care Autorizației de construire 3763 din 22.11.2011 i se aplică prevederile PUG și nu PUZ. In orice caz este evident că nu poate fi sancționat pentru faptul că a urmat procedura legală si pentru că a respectat normele indicate de singura autoritate abilitată să emită o astfel de autorizație.
Dispozițiile art.2 și 3 din Legea 50/1991 prevăd obligativitatea executării unor lucrări de construire numai în baza autorizației emise de autoritatea publică locală, în prezenta cauză de Primăria C. Chiajna.
Așa cum rezultă și din actele depuse la dosarul cauzei, prealabil începeri lucrărilor de construire a respectat procedura impusă de lege și s-a adresat Primăriei C. Chiajna unde a solicitat inițial emiterea Certificatul de urbanism, iar ulterior după ce a aflat limitele în care se poate realiza construcția a depus dosarul complet însoțit de întreaga documentație necesară în vederea eliberării Autorizației de construire.
Primăria prin lucrătorii de specialitate a analizat documentația depusă și a emis Autorizația de construire 3763 din 06.10.2011 pentru edificarea unui imobil compus din P+1+2M cu 8 apartamente.
Ulterior, din cauza unor probleme financiare, a fost nevoit să modifice tema proiectului prin renunțarea la o mansardă, astfel că a solicitat Primăriei emiterea unei noi autorizații de construire pentru edificarea unui imobil cu configurația P+l+M cu 6 apartamente. Astfel la data de 22.11.2011 a fost emisă o nouă Autorizație de construire.
Dosarul care a stata la baza autorizării executării lucrărilor de construire este întocmit conform normelor legale și conține toate avizele în vederea emiterii Autorizației de construire.
Astfel că, dacă în urma analizării documentației tehnice ce a stat la bază autorizării, organele de specialitate constatau abateri de la normele legale se impunea fie respingerea proiectului fie solicitarea de modificare a acestuia în limitele stabilite de lege.
Mai mult decât atâta, ca urmare a numeroaselor reclamații adresate de reclamantă a fost supus controlului Inspectoratului de Stat în Construcție, organ de control specializat in urmărirea identificarea și aplicarea sancțiunilor pentru abaterile de la Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire.
Cu acesta ocazie a fost efectuat un control amănunțit, a fost măsurat întregul imobil urmărindu-se în principal dacă construcția edificată respectă documentația tehnica ce a stat la baza autorizării, calitatea materialelor utilizate cât și alte aspecte de ordin tehnic.
Sigură abatere constatată cu ocazia controlului prin Procesul verbal de constatare a fost faptul că împrejmuirea dinspre stradă Teilor nu respectă limita proprietății. însăși reclamantă arată prin obiecțiunile la raportul de expertiză că lățimea terenului pe care îl dețin este de 16.62m și gardul edificat a fost construit la o distanță de 17.9m. Fapt pentru care în 48 de ore de la efectuarea controlului a demolat gardul cu pricina.
Prin emiterea Autorizației de construire i s-a creat un drept aparent în baza căruia a edificat construcția. Chiar și în măsura în care s-ar dovedi că Autorizația a fost emisă fără respectarea prevederilor legale, pentru demolarea imobilului ar trebui să se demonstreze că beneficiarul a fost de rea credință. Or, el a construit un imobil în baza unei documentații tehnice depuse spre aprobare ce a condus la eliberarea unei autorizații, dacă proiectul nu îndeplinea cerințele legale și nu era aprobat atunci nu construia.
Ținând seama că a respectat întocmai procedura impusă de lege pentru obținerea Autorizație de construire și în plus atât imobilul cât și autorizația au fost supuse controlului ISC și s-a constatat că respectă documentația tehnica depusă spre aprobare, este evident că a dat dovadă de bună-credință și nu se poate reține în sarcina sa o faptă ilicită care să ducă la demolarea construcției edificate.
Nici celelalte critici formulate de către reclamantă cu privire la nerespectarea autorizației de construire nu sunt fondate.
Așa cum a rezultat în urma efectuărilor măsurătorilor de către expertul desemnat în prezenta cauză au rezultat mici abateri cuprinse între 1-2%, abateri inerente oricărei construcții, care se încadrează în limita de +2% admis de ANCPI în vederea efectuării lucrărilor cadastrale ale imobilului.
Una din probele administrate pentru soluționarea fondului a fost, întocmirea unui raport de expertiză ce a avut ca obiectiv, printre altele, să se stabilească dacă și în ce mod construcțiile edificatei afectează utilizarea imobilului proprietatea recurentei.
Dl. expert concluzionează în raportul întocmit că din punct de vedere al amplasării imobilelor în discuție:
•imobilele edificate nu afectează buna funcționare și utilizare a imobilului recurentei;
•imobilele sunt amplasate cu respectarea prevederilor legale privind distanțele față de limita de hotar;
•imobilele nu încalcă normele legale privind vederea asupra proprietății recurentei sunt situate la 2 m și respectiv 3,30 m de limita de hotar;
•imobilele nu insolează proprietatea recurentei.
Cu alte cuvinte expertul desemnat observă că sunt respectate atât normele cu caracter general impuse de C. Civ cât și alte norme aplicabile în prezenta cauză ca de ex: Ordinul 536/1997 al Ministrului Sănătății cu privire la respectarea însoririi imobilelor vecine, rezultă că nu îi provoacă nici un prejudiciu recurentei și că nici nu îi încalcă un drept sau interes legitim.
Potrivit dispozițiilor art. 27 coroborate cu dispozițiile art. 29 din Legea 50/1991 organele abilitate sa urmărească respectarea disciplinei in domeniul autorizării si executării lucrărilor de construire si sa aplice sancțiuni sau sa se adreseze organelor judecătorești sunt Primarii, Președinții Consiliilor Județene sau angajații Inspectoratului de stat in construcții.
Din interpretarea dispozițiile legale ale art. 29 alin 1, 2 si 3 și a art. 32 din lege, rezultă neîndoielnic că, acțiunea în justiție având ca obiect obligarea la demolarea construcțiilor executate fără autorizație de construire sau cu încălcarea autorizației de construire emise, are un regim special, temei în promovarea acestei acțiuni îl constituie Procesul Verbal de constatare a contravenției.
Astfel instanța poate impune obligația demolării unei construcții ori poate autoriza autoritatea administrativă să demoleze construcția edificată, în caz de neîndeplinire a obligațiilor impuse contravenientului de autoritatea administrativă, prin inspectorii speciali desemnați cu urmărirea executării lucrărilor de construire sau Inspectoratul de Stat în Construcții, și numai după ce au constatat săvârșirea unei contravenții așa cum sunt definite la art. 26 din Lege prin Procesul Verbal de constatare și sancționare a contravenției și au aplicat o sancțiune contravențională, au stabilit un termen pentru demolarea construcției sau aducerea acesteia în limitele autorizației de construire emise, termen nerespectat de contravenient.
Or, în prezenta cauza, imobilul proprietatea sa a fost verificat atâta de ISC cât și de organele de specialitate din cadrul Primăriei ca urmare a numeroaselor reclamații depuse de reclamantă, însă, singura obligație impusă în sarcina sa a fost demolarea gardului dinspre . respectă limita de proprietate, situație datorată modernizării și sistematizării străzii Teilor, gard ce a fost demolat în termenul stabilit, iar lucrările au fost reluate cu acordul ISC-ului.
Chiar legiuitorul din modul în care reglementează sancțiunile aplicabile ca urmare a nerespectării normelor cu privire la autorizarea și executarea lucrărilor de construire arată în mod expres că sancțiunea demolării se aplică în ultima instanță, în cazul în care contravenientul nu se conformează solicitărilor impuse de către organele abilitate.
O alta dovada a faptului ca motivele de recurs invocate de recurenta sunt nefondate rezulta si din afirmația acesteia ca ar exista ferestre cu vedere directa asupra proprietății ei situație ce ii aduce atingere vieții private, deși instanța cu ocazia cercetării la fata locului constata si motivează in paragrafele 114-116 ca vederea spre proprietatea acesteia nu este directa ci este obturata de gardul despărțitor iar la etajul superior doar băile imobilului sunt dotate cu ferestre de tavan (oscilo-batante), camerele de locuit neavând vedere directa spre proprietatea acesteia.
In drept, invocă dispozițiile art. 308 C. Pr. Civ.
Intimatul-pârât P. comunei Chiajna a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-intimata S. G. pentru următoarele motive:
In mod corect instanța a respins capătul de cerere prin care recurenta - intimata solicita anularea autorizațiilor de construire nr. 3763/06.10.2011 si nr. 3763/22.11.2011 emise de P. comunei Chiajna reținând în motivare faptul ca autorizația de construire nr. 3763/06.10.2011 si-a încetat valabilitatea la emiterea celei cu nr. 3763/22.11.2011. Cu privire la autorizația de construire nr. 3763/22.11.2011, din nou, si in acest caz instanța de fond s-a pronunțat in mod corect având in vedere întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia.
Cu privire la cererea recurentei-intimate S. G. de demolare a imobilului edificat in baza autorizației nr. 3355/11.10.2010, in mod corect instanța de fond a reținut ca solicitarea nu poate fi primita atâta timp cat apartamentele din imobil sunt deja proprietatea altor persoane. Astfel, noii proprietari, persoane de buna credința, au dobândit un drept de proprietate in baza unor acte emise in temeiul legii. Astfel, demolarea apartamentelor proprietatea altor persoane ce nu au fost parte in prezentul litigiu, constituie, asa cum bine a reținut instanța, o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 Adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, (încheiat la Paris la data de 20.111.1952) Convenție ratificata de România la data de 20 iunie 1994.
Conform normativului de mai sus, Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, au convenit ca "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
In aplicarea celor de mai sus, orice privare de proprietate trebuie făcuta doar in condițiile in care se asigura persoanei in cauza o compensare in integralitate a prejudiciului, in raport cu valoarea bunului. Cu toate acestea, Curtea arata ca lipsa despăgubirilor (chiar totala) nu poate fi justificata in domeniul de aplicare al art. 1 din Protocolul nr. 1 decât in împrejurări excepționale (CEDO, Ex-regele Greciei si alții c. Greciei; CEDO, Broniowski c. Poloniei, Jahn s.a c. Germaniei).
Examinând recursurile, prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește recursul promovat de către P. C. Chiajna, Curtea apreciază că este nefondat, legalitatea unei autorizații de construire nu se verifică exclusiv prin efectele pe care le are construcția edificată asupra proprietăților vecine, cum ar fi gradul de însorire sau umbrire, ci eventual ceea ce ar influența legalitatea ar fi lipsa acordului vecinilor direct afectați anterior autorizării. În principiu, dacă o construcție nu ar afecta buna funcționare și utilizare a unui imobil învecinat, nu înseamnă în mod automat că autorizația în baza căreia a fost edificată construcția ar fi legală, astfel cum încearcă să sugereze recurentul.
De asemenea recurentul a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că autorizația de construire anulată nu a fost emisă cu respectarea dispozițiilor din PUG, însă nu prezintă argumentele pentru care concluzia instanței ar fi eronată, criticile sale fiind pur formale. Faptul că expertiza efectuată de expert S. I. nu face referire la PUG nu are nicio relevanță, atâta vreme cât zona în care a fost edificat imobilul cădea sub incidența PUG, iar instanța a constatat corect că valorile din tabelul comparativ anexă la raportul de expertiză nu corespund cu cele impuse de PUG.
Pentru aceste motive, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a C. va respinge recursul promovat de P. C. Chiajna, ca nefondat.
În ceea ce privește recursul promovat de recurenta-reclamantă, Curtea constată că este întemeiat, urmând a-l admite și a casa în parte sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere următoarele:
Astfel, Curtea apreciază că este justificată nemulțumirea recurentei privind modul în care instanța a respins cererea de desființare a construcției edificate în baza autorizației nr. 3355, a cărei nulitate a fost constatată de către tribunal. Instanța de fond a apreciat că, în condițiile în care apartamentele din acest imobil au fost înstrăinate unor terți, nu se poate restabili legalitatea și, prin urmare, nu se poate dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii actului administrativ ilegal, fără însă a pune în discuția părților acest aspect, împrejurare de natură a conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare, a contradictorialității. Practic instanța de fond a respins cererea pe fond, ca urmare a faptului că această cerere nu poate fi analizată în cadrul procesual trasat de reclamantă, neputând dispune demolarea unor construcții proprietatea actuală a unor terți, a căror bună-credință a fost prezumată de instanță, aspect care de altfel nu a fost dedus judecății.
Din motivare rezultă că cererea de demolare ar fi inadmisibilă, neputând fi dispusă față de niște terți, însă a fost respinsă ca nefondată, existând așadar contrarietate între considerente și dispozitiv, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C..
Ca atare, instanța de fond trebuia, fie să pună în discuția părților introducerea în cauză a actualilor beneficiari ai construcțiilor – noii proprietari, cererea de desființare a construcțiilor urmând a fi discutată în contradictoriu și cu ei, întrucât efectele unei eventuale demolări le suportă în mod direct, fie instanța de fond trebuia să pună în discuție inadmisibilitatea acestui capăt de cerere. În esență, instanța de fond a respins ca nefondată o cerere pe care a motivat-o ca fiind inadmisibilă.
Totodată, deși întreaga motivare se axează pe respectarea dreptului de proprietate a terților în spiritul CEDO și pe buna-credință a cumpărătorilor (aspect care de altfel nici nu avea cum să fie combătut, nefiind invocat în apărare de către pârâți, ci numai de instanță în motivare), prezentând conotații care țin de domeniul dreptului civil, instanța de fond nu a pus în discuție nici calificarea juridică a cererii de desființare a construcțiilor edificate nelegal. Cu ocazia soluționării cererii de demolare se va analiza și dacă prin modul de edificare a construcțiilor, respectiv nerespectarea distanței minime față de limita laterală (retragere de minim jumătate din înălțimea la cornișă), a fost îngrădit dreptul reclamantei de a construi pe propriul teren.
Referitor la cele doua autorizații de construire emise pe numele paratului I. P., Curtea observă că tribunalul a respins cererea de anulare ca nefondată, deși a reținut în considerente că valabilitatea autorizației nr. 3673/06.10.2011 a încetat la data emiterii noii autorizații, motiv pentru care „cererea reclamantei apare ca lipsită de orice interes și va fi respinsă pentru acest considerent”, existând așadar contrarietate între considerente și dispozitiv.
Pe de altă parte, Curtea observă că în autorizația de construire nr. 3673/22.11.2011 nu se face nicio referire la autorizația inițială cu același număr din 06.10.2011, cu atât mai puțin la valabilitatea acesteia. Verificând conținutul celor 2 autorizații rezultă că cea de-a doua o modifică parțial pe prima numai în privința regimului de înălțime; or, prima autorizație a fost dată și pentru împrejmuire, branșamente utilități, bazin vidanjabil, puț forat, organizare șantier. În plus, din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1/16.01.2012 (fila 117 vol. 1) rezultă că „lucrările au fost executate în baza autorizațiilor nr. 3763, eliberate de Primăria C. Chiajna la 06.10.2011, respectiv la 22.11.2011 cu valabilitate până la 21.11.2013”. Prin urmare, în mod greșit a considerat prima instanță că cererea de anulare a primei autorizații ar fi lipsită de interes. Cu ocazia rejudecării instanța de fond va analiza și criticile recurentei privind posibilitatea autorității administrative de a emite două autorizații de construire cu același număr.
În ceea ce privește imobilul edificat de pârâtul I. P., Curtea reține că tribunalul a analizat legalitatea autorizației nr. 3673/22.11.2011 prin raportare la indicii urbanistici prevăzuți în PUZ, motivând că și în certificatul de urbanism care reprezintă un act de informare se face referire la PUZ, iar reclamanta nu l-a contestat expres.
Or, tocmai pentru că reprezintă un act de informare, certificatul de urbanism nu poate face obiectul controlului instanței de contencios decât prin solicitarea anulării actului administrativ ce poate fi cenzurat, acesta fiind autorizația de construire. Certificatul de urbanism nu conferă beneficiarului dreptul de a executa lucrări de construcții. Acest act reprezintă doar o componentă a documentației premergătoare, necesară eliberării autorizației de construire.
Așa fiind, se reține că certificatul de urbanism nu posedă însușirile unui act administrativ în sensul art.2 alin.(l) lit."c" din Legea 554/2004 și, drept urmare, nu determină în sine efecte juridice ce pot vătăma o persoană într-un drept recunoscut de lege ori într-un interes legitim, pasibil de a fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
Ca act ce stă doar la baza emiterii autorizației de construire, act administrativ producător de efecte juridice, certificatul de urbanism poate fi atacat în contencios administrativ doar împreună cu acesta, când efectul vătămător produs se consideră a fi cauzat de iregularitățile existente în actul preparator.
Din motivarea acțiunii rezultă că reclamanta a criticat cu prisosință și certificatul de urbanism, pe care tribunalul trebuia să îl analizeze în cadrul verificării legalității autorizațiilor de construire, în conformitate cu art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Din adresa emisă de Primăria C. Chiajna la cererea instanței de fond (fila 406 dosar fond – vol. III) rezultă că terenurile ce fac obiectul litigiului fac parte din intravilanul comunei Chiajna prin hotărârea Consiliului Local de aprobare a PUG având nr. 27/08.05.2004, fiindu-le aplicabile PUG conform planșei nr. 4 din proiect nr. 18/2008.
În aceste condiții, instanța de fond trebuia să analizeze valabilitatea autorizațiilor de construire emise pe numele pârâtului I. P. raportat la indicii urbanistici din PUG, ci nu PUZ, sentința fiind dată deci cu aplicarea greșită a legii. De asemenea, neverificarea legalității celor 2 autorizații emise pe numele pârâtului I. P. în raport cu indicii urbanistici din PUG echivalează și cu necercetarea fondului.
În ceea ce privește denumirea străzii unde s-a edificat imobilul, este adevărat că din cele 2 autorizații rezultă că imobilul va fi edificat pe . precizează și nr. lotului, ca și numărul cadastral, care corespund cu cele unde imobilul a fost edificat în fapt, Lotul T 29/2, nr. cadastral 1230 fiind menționat și în planul de amplasament – anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul I. S..
Criticile recurentei privind motivele de nelegalitate ale autorizației de construcție nr. 3355/11.10.2010, care nu au fost luate în considerare de instanța de fond nu vor fi analizate, având în vedere că această autorizație a fost anulată, iar dispozițiile C. (1865) dau dreptul de a ataca considerentele unei sentințe numai odată cu soluția nefavorabilă părții recurente, întrucât numai dispozitivul trece în puterea lucrului judecat.
Față de aceste considerente, apreciind întemeiate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C., Curtea în temeiul art. 312 alin. 1, 2, 3 și 5 C. va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă S. G. V., va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, care va proceda conform celor arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul P. C. CHIAJNA împotriva sentinței civile nr. 2031/24.07.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți I. P., C. A. O..
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă S. G. V. împotriva sentinței civile nr. 2031/24.07.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți I. P., C. A. O..
Casează în parte sentința recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Menține soluția cu privire la anularea autorizației de construcție nr. 3355/11.10.2010.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 27.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. S. V. R. M.
GREFIER
S. I.
Red. și tehnored. jud. SP/2 ex.
Jud. fond C. A. M. - Tribunalul Ilfov – Secția civilă
| ← Pretentii. Decizia nr. 4156/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2888/2014. Curtea de... → |
|---|
